72 matches
-
adverse. Din păcate, G. Călinescu pare a se afla în rolul nebunului de tip nou, al unui nebun foarte supravegheat, adaptat mărginirii, lipsei de umor, megalomaniei specifice "curții" "socialiste". Nebunul de curte clasic "provoacă amuzamentul prin lăcomia absurdă, cleveteala veselă, renghiurile ticăloase, ca și prin diformități fizice sau mintale care-l privează de responsabilități, punîndu-l în poziția proscrisului paradoxal combinată cu completa dependență față de grupul social care-l sprijină în existență" (Marian Popa). Într-un asemenea portret robot să recunoaștem că
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
viciului își pierd rigoarea, amestecîndu-se, dînd sentimentul unei dezordini în care e implicată o ordine nouă, iar relativitatea imediată este sufletul filosofic al umorului”. O atare „ordine nouă” îl specifică pe poetul nostru care, spre deosebire de bufonul pur, negativist, nihilist prin renghiurile cu iz de ticăloșie pe care le joacă, trebuie să se joace pe sine însuși, adică să impună o variantă a existenței sensibile. În pofida pitorescului „rabelaisian”, deschis cu toți porii spre concretețe, pofticios de viață, Cristian Simionescu nu și-a
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
de tranchilizante care mă deprimă, iau medicamente care-mi taie și puținul avînt pe care-l mai am. Nu sănătatea, nu durata (anii) contează, ci opera. Groaza mea, teoretică și practică, de a făptui mi-a jucat o mulțime de renghiuri". În septembrie același an, dezvăluia: "I-am scris de curînd fratelui meu că tot ce mi-a rămas este să mă strecor printre beteșuguri vechi și beteșuguri noi, să găsesc în fond un modus vivendi cu moartea". În martie 1970
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
ilyen lovat akartan. Ceea ce înseamnă: Mamă, eu nu cal ca ăsta am vrut... Cînta băiatul însoțind dricul cu sicriul în care se află maică-sa. Cînd ai ceva,... cînd ai, în fine, un lucru mult dorit, dar care, printr-un renghi al realității, lucrul respectiv capătă o altă înfățișare decît ce rîvniseși; un cal de dric, de pildă, în acest caz, în loc de calul de nuntă nărăvaș dorit, călărit de feciori cu bărbăția, cu vitalitatea viitoarei căsnicii... Cel mai îngrozitor lucru, remarcă
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
derivă serioasă a disciplinei "ideilor literare", căci acestea s-ar fi cuvenit demontate, înfățișate în erezia lor epicureică, în frivola lor vacuitate "șansonetistă", aspectul social și vestimentar al autorului în chestiune fiind relativ irelevant? Nu cumva "literatura" îi joacă un renghi celui ce-o demonizează? Dar să recunoaștem că hermeneutul devine, la rîndu-i, simpatic, prin întorsătura boemă (vai, și aici e tot "literatură"!) pe care știe s-o dea, la un moment dat, pedanteriei d-sale doctorale: "ca să glumim puțin, eu
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
și despre strășnicia obsesiilor care preschimbă orice făptură în firimituri de făptură, apoi din nou despre marginea ambiguității ori despre împiedicarea acesteia în neîntrupare, e și aceasta o formă de despuiere de sensuri, fiindcă posibilitatea izbăvirii nu are contur, iar renghiurile jucate devin de fapt decolorate" (p. 107). Un delir imagistic și verbal caracterizează discursurile personajelor, ale naratoarei și ale autoarei înseși. Sintagmele compromițătoare circulă de la unii la alții, ratând astfel o eventuală funcție individualizantă. Altfel spus, personajele, în tiradele ori
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
Unele din ele reiau, cu un plus de calofilie, întâmplări deja povestite. (Cum e cazul primei narațiuni, La Mamaia-sat în 1922, despre destinul nefericit al unei prietene din copilărie, Mia Prodan.) Dacă însă în pribegie, memoria îi joacă nu o dată renghiul autorului, în narațiunea ulterioară ea funcționează fără reproș. Se prea poate să fie vorba de un update, de o îmbunătățire progresivă. (La Neagu Djuvara, longevitatea, ca formă de optimism dezlănțuit în fața paginii scrise și rescrise echivalează cu faimoasa supraviețuire a
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
ți-a spus piticul? Dă-mi pistolul, mă mpușc singur, să n-ai probleme cu poliția. Stiopa îl privește ca pe-un nebun. Vede că vorbește serios. Își dă seama că Lionel n-are nici o șansă să-i joace un renghi pentru că racheții sunt cu pistoalele la tâmplele lui. Îi dă pistolul. Lionel scoate butoiașul în lateral, să se asigure că are șase gloanțe: în fond, și el vrea să verifice ipoteza c-ar fi nemuritor. Stiopa înțelege altceva din gestul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
numește rîsul de complezență ș.a.m.d. Dintre alte nații preocupate de problemă, trebuie să amintim americanii: ei glisează În jurul umorului creind termeni uneori surprinzători, vag traductibili, ca banter (persiflare), clowning (mascaradă), drollery (comicărie), facetiousness (ton spiritual), hoax (păcăleală), horseplay (renghi), jest (șotie), taunting (mușcător), lark (poznă), mockery (batjocură), ribaldry (deocheat), tomfoolery (bufonerie) ș.a.m.d. Personal, am o expresie pentru rîsul profund, veselia-capcană, care se termină-n tragic (exemplificat În lume de Gogol, Cehov , Bulgakov, Capek, Hrabal, iar la noi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ziar vechi. Un ghemotoc de hîrtie mișcat de vînt. Amîn să-mi pun ochelari de distanță, îmi pierd destul timp căutîndu-i pe cei de citit (oh, timpul folosit ca să-mi caut ochelarii), așa că vederea slăbită mi-a mai jucat un renghi. Cosi è se vi pare. N-am cum să-l corectez pe Luigi Pirandello. Mă bucur că Mișu Negrițoiu o să-și miște funducul pe gard, în felul special al mîrtanilor porniți în crailîcuri. Nu, n-o să caut poze de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ești tu, spiritul Minodorei mele ?" Da, sunt eu, cea nechemată la masa dorului...". Un parfum tare de brad înlocuiește delicatul parfum de lăcrămioare. Dora abia percepe gândul noii venite, este sau prea tulburată, sau din cauza emoției, inima îi joacă vreun renghi. Mintea nu mai este în stare să formuleze mesaje către sora ei. Neantul din ea devine ca un vârtej care o absoarbe cu voluptate. Un nor de culoare violet se ridică deasupra măsuței atrăgând după el, ca un magnet, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
placă jocul și era convins că până la urmă o să câștige, chiar dacă, uneori, îndoiala venea să-i mai vămuiască din puteri. „Dacă Rebelul nu vede nimic în afară?” își zicea G. „Dacă totul nu e decât o imagine în sine, un renghi al opticii, al naturii ori al minții mele obosite? Oricum ar fi, o să cedeze! E propriu-mi EU, știu bine: n-am să-l slăbesc deloc. Vom redeveni identici până-n ultimul gest, până-n ultima fibră; vom...” ...După vreo săptămână, alertați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
inconsecvențe, iar Andrei Ujică prinde aceste momente care pot trece ușor neobservate. Dacă urmărești acest traseu paralel alcătuit din toate aceste punctum presărate în film realizezi o altă constelație „autobiografică” și ceva ce depășește planul sistematic al propagandei. Este poate renghiul pe care-l joacă ceva mai puternic decât puterea discreționară a unui dictator, poate chiar propria viață care refuză dictatul oricare ar fi el. În mod cert, Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu nu este doar filmul cel mai bun al anului
Măștile comunismului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5962_a_7287]
-
peri își pierd cele dintâi farmecul. Jocurile de cuvinte încep să ruleze în gol. În timp ce argoul, expresiv prin definiție și neconcesiv prin uz, îmbătrânește imediat. Riscul ar fi fost, așadar, ca lejeritatea să-i joace, lui Bogdan O. Popescu, un renghi. Sunt destule situațiile când umorul trădează autorul. (Ceea ce e în esență foarte trist.) Aici, însă, nu se pune problema. Datorită, cum spuneam, complexității. Șobolanii se lovesc de ziduri poate fi citită pe mai multe niveluri. O dată, avem povestea unui proaspăt
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
multe substanțe și produse cu efect halucinogen, rezultă o narațiune a cărei aparentă incoerență ascunde de fapt numeroase chei de lectură și maniere de interpretare. De la bun început cititorul va fi conștient că are în fața ochilor o farsă (în genul renghiului jucat de Umberto Eco în Pendulul lui Foucault), dar una extrem de abil pusă în scenă, cu nenumărate jocuri de cuvinte. Memorabile sunt mai cu seamă acelea născocite de Tatarski drept sloganuri publicitare. Miza cărții trebuie căutată însă dincolo de poveste, și
Generația Pepsi by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5340_a_6665]
-
tatăl naratoarei, Mimoun, ultimul descendent masculin al unui vechi clan marocan. Băiatul este din fragedă pruncie animat de porniri violente, devine cu fiecare pagină tot mai obsedat de sex, suferă de gelozie, paranoia și crede mereu că destinul îi joacă renghiuri și că de fapt merită mai mult de la lume și de la viață. Este genul de tiran benign care exercită o fascinație puternică și atrage simpatii, un personaj din pricina căruia te poți pomeni că suferi de sindromul Stockholm. Una dintre performanțele
Mimoun și fiica sa by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5674_a_6999]
-
fost să constat că respectiva cronică nici măcar nu era despre Logica... Ci despre un prim volum al seriei de Supraviețuiri editate, la începutul deceniului trecut, de Fundația Pro. Să zicem că memoria le mai joacă, unor critici, și câte-un renghi. Dincolo de asemenea accidente, mi se pare simptomatică această polemică implicită. De ce unii văd în Radu Cosașu mai degrabă un prozator infinit de atașant, care, scriind despre un univers vădit imund, îl transcende cu o grație inegalabilă, în vreme ce altora le apare
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
întuneric și necunoscut“, cum el însuși mărturisește. La începutul anului 2010, arțăgosul gazetar a fost diagnosticat cu cancer de glande salivare, formă inoperabilă cu diseminare galopantă. Evoluția pe care o invocase cu atîta fermitate pînă atunci îl punea în fața unui renghi absurd: cancerul e orb, nu-i pasă de empatii miloase, iar tenta melioristă e exclusă. Ca reacție prometeică de înfruntare a fricii de moarte, Hitchens se hotărăște să țină un jurnal în care descrie cu amănunțime stadiile bolii, într-un
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
consideră candidați la nemurire.“ (p. 6) La mijloc nu e doar ochiul bovaric cu care își contemplă defectele, dar și o providențială obnubilare, genul de orbire care duce la anihilarea instinctului de conservare, așa explicîndu-se entuziasmul cu care boemul întîmpină renghiurile sorții. Nesiguranța zilei de mîine și strîmtorarea pecuniară mergînd pînă la decavare nu-l tulbură mai mult decît pierderea unei partide de pocher sau decît neputința de a lua cina cîteva seri la rînd. Simțul pericolului i-a fost extirpat
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
sau poate să nu-ți mai placă. Cartea aceea, traducerea ta, rămâne prietenul tău într-o permanentă schimbare, transformare. Plurivalența unei expresii din textul original poate deveni apăsătoare, obsesivă, dilematică. Plurisemantismul, cu nenumăratele lui trimiteri, în progresie geometrică uneori, joacă renghiuri. Eugen Evu spunea: „rezultă deci, că trepidația cvasi-empatică a traducătorului între cuvântul poetului (de) tradus (de echivalat transfigurativ-semantic, vezi procedeul Sorkin), în triunghiul Bermuda al conjucturii, al travaliului, uneori acribic, între sensurile textului originar ce se vor transferate cât mai
Marginalii la Semnul Isar – Semn şi semnificaȚie sau despre ingratul statut de ,,caiafă” al traducătorului. In: Editura Destine Literare by MUGURAȘ MARIA PETRESCU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_265]
-
Trecuse chiar și adresa. Ruga să se vândă Mercedesul și să se trimită iubitei lui suma primită. Eu nu m-am necăjit pe dânsul, că de morți, numai de bine! Așa e cutuma! Eu vreau să-i joc ei un renghi. Nu-i chiar o răzbunare! E o glumiță! Să-nțeleagă biata cât valora pentru el! O dezamăgire adusă de iubitul pătruns în eternitate... În testament scrie ca mașina să se vândă și ea să intre în posesia banilor dobândiți. Nu
MOŞTENIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384880_a_386209]
-
știu dacă le voi mai putea aduce la țărm, să le repar și apoi să mergem mai departe în cruciada minunată în care am pornit în 24 mai 1990, data înființării Teatrului Masca. Și aici soarta mi-a jucat un renghi, căci nu am știut să-mi apropii oamenii merituoși, am avut darul de a mă înconjura, adesea, de inși care, dincolo de lipsa de talent, aveau și darul de a nu avea caracter, lucru de altfel absolut necesar pentru a reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de asta, Baraba zâmbi, scoase moneda la vedere din sân, o privi ca pe un trofeu, o mai șterse încă o dată de mânecă apoi o băgă la loc în veșminte și-și spuse în sine că soarta îi jucase un renghi procuratorului Ponțiu Pilat. Și poate că cele două monede dăruite de Caiafa erau acum calea către libertate, mai gândea el. Hotărî deci că era cel mai bine să se tocmească cu cineva în care putea avea destulă încredere pentru ca cel
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
ca pe un trofeu, o mai șterse încă o dată de mânecă, o sărută, știind că mai trecuse prin mîinile sale, apoi o băgă la loc în veșminte și-și spuse în sine că prin ciudata întâmplare, soarta îi jucase un renghi procuratorului Ponțiu Pilat. Gândindu-se la planul său, hotărî că cel mai bine pentru el era să caute pe cineva în care putea avea destulă încredere pentru ca acel om să meargă la o anume adresă și să ia legătura cu
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
sau a rămas ca un simplu moft trecător al fetei. Totuși, la plecarea de pe litoral ceva comun le îngrijora fără să vrea pe amândouă, așteptând ca timpul să le dea răspunsul mult dorit. Să nu le joace viața cumva vreun renghi și să rămână însărcinate după experiența sexuală de la malul mării. Dacă pentru Gloria mai în vârstă și mai experimentată, era relativ simplu să motiveze acest “accident”, putând spune că a rămas cu Laurențiu în prima noapte de dragoste când a
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348592_a_349921]