50 matches
-
rând să privească atâta frumusețe măcar o clipă?”. Prin urmare, extazul vizual este o caracteristică a rafinamentului aristocratic și depinde strict de educația artistică de la curtea imperiala. Paradisul vizual al lui Șei Shōnagon este coerent, senin și ordonat, de aici repugnanta autoarei față de ignoranța, incoerenta ori primitivism. Exclusiv aristocrații pot avea acces la acest tip de paradis: grădină este cosmosul perfect și estetic, iar a fi în tangibilitate cu acest paradis devine o onoare vizuală. Autoarea Însemnărilor de căpătai face parte
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
fiecare operă literară este destinată întregii critici. În ce-i privește pe receptori, aceștia primesc opera cu un sistem de reprezentări care le dă dreptul la o așteptare, care, la rândul ei, poate genera o satisfacție confirmativă ori o frustrare repugnantă. Receptarea trebuie să fie locul de acțiune al dreptului de a înțelege liber: „fiecare are dreptul de a înțelege liber“ și nemijlocit, să constate lucrul textului și direcția în care lucrează textul pentru a face transparent un mesaj. Suveranitatea naturală
ȘTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesaje și texte gânditoare by http://revistaderecenzii.ro/stefan-vladutescu-cv-mesaje-si-texte-ganditoare/ [Corola-blog/BlogPost/339650_a_340979]
-
doilea, nu numai că-l infirmă, ci Îl distilează farmaceutic, conchizând apodictic: „Încercările de a dovedi un transfer al unor concepții «antisemitice, criminale» din publicistica din tinerețe În opera cărturărească de mai târziu a lui Eliade sunt la fel de condamnabile și repugnante, mai ales că sunt făcute de personagii fără nici o pregătire În acest teren. Speculațiile lor sunt simpliste, primitive și chiar extravagante și inadmisibile”. Venerabilul medic Francisc Ion Dworschak și-a Început Înaintarea de șah În anul 2000, adunând și edificând
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
lumea descrisă în sonetul 66, cu adevarat, o lume pe dos? Nu cumva îți pare, mai curînd, iubite cetitor, o lume cunoscută? Lumea, pur și simplu, așa cum e? În aceste condiții, să fie oare moartea omului reflexiv singura soluție la repugnanta împrejmuire? Skakespeare își închide sonetul printr-un distih ce lasă a se înțelege că iubirea ar fi capabilă să alunge dorința autodizolvantă. Traduce, retoric și interogativ, Tomozei: „Scîrbit de tot, m-aș stinge fără glas,/ dar dragostea, murind, cui să
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
li se acordă; dar aceea de care e vorba nici n-a fost dorită, nici a fost primită măcar cu toate consecuențele ei. Când a izbucnit insurecțiunea arabă, izraeliții nu s-au dat la serviciul militar decât c-o estremă repugnantă. Toată lumea știe că-n Algeria - afară de câteva escepțiuni foarte puțin numeroase - temperamentul și obiceiurile izraeliților se-mpotrivesc în mod absolut la încorporațiunea folositoare în șirurile armatei noastre; aciia cari au intrat în armată, în mic număr, n-au voit a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și cea superioară a sufletului Toate conflictele pe care avem obiceiul a le imagina Între partea inferioară a sufletului, pe care o numim senzitivă, și cea superioară, care este rațională, sau Între apetiturile naturale și voință nu constau decât În repugnanta existență Între mișcările pe care corpul, prin spiritele sale, prin suflet și prin voința sa, tind să o provoace În același timp În glandă. Căci, nu exista În noi decât un singur suflet, iar acest suflet nu are În sine
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
fi fost aceea că el nu poate respinge în niciun fel egalizarea prin nivelare în jos. Nu aceasta este, însă obiecția fundamentală a lui Parfit, ci aceea că egalitarianismul este o teorie inacceptabilă a dreptății pentru că legitimează în numele ei "concluzii repugnante", de tipul celor evidențiate mai sus. A susține că idealul dreptății poate cere inclusiv nivelarea în jos nu poate fi, fără îndoială, o concluzie confortabilă cu privire la exigențele dreptății distributive. Nu întâmplător alți filosofi preocupați de această problemă, și la fel de bine
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
medicale evită, într-adevăr, "nivelarea în jos". Acest lucru nu îi ajută, însă, prea mult pe egalitarieni în apărarea idealului egalității în distribuția serviciilor medicale. În izolație de alte valori, acest ideal rămâne în continuare vulnerabil obiecției că legitimează concluzii repugnante de tipul celor menționate de Parfit. Or, faptul că legitimează astfel de concluzii nu poate fi un lucru bun pentru niciun ideal social, fie el egalitarian sau nonegalitarian. Dimpotrivă, el aruncă serioase umbre de îndoială asupra legitimității morale a idealului
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
este, așadar, neapărat contrară intereselor celor mai defavorizați din punct de vedere economic membri ai societății și, drept urmare, evidențiază Dworkin, nici exigențelor dreptății sociale. Aș dori să adaug acestor argumente dworkiniene în favoarea suficientismului încă unul: acela că suficientismul legitimează inegalități "repugnante" în accesul la îngrijirea medicală doar atâta vreme cât specifică pachetul "suficient" sau "adecvat" de servicii medicale la care sunt îndreptățiți cei nevoiași într-un mod foarte minimalist. Această problemă dispare (sau este cel puțin serios atenuată) atâta vreme cât pachetul "suficient" sau "adecvat
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
că egalitarianismul legitimează în numele dreptății și egalizarea prin "nivelarea în jos" a accesului indivizilor la serviciile de îngrijiri medicale sau a oportunităților acestora pentru sănătate. O astfel de egalizare este, pentru cei mai mulți dintre noi, inacceptabilă, iar în anumite cazuri chiar repugnantă. Pentru cei mai mulți dintre noi, existența unui acces la un nivel foarte precar de servicii medicale (sau al unor oportunități foarte reduse pentru sănătate) în cadrul societății nu poate fi catalogată ca fiind o stare de lucruri "dreaptă", chiar și în situația
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
rolul de judecător și juriu al eșecului pacientului de a duce o viață responsabilă, inamicul care ar putea face rău pacientului devine chiar el. Numai un pacient nechibzuit i-ar putea spune adevărul unui astfel de medic. (...) Vigilentismul medical este repugnant"3. Din temeiurile menționate, cred că întrebarea care ne-a preocupat în primul rând în cadrul acestei lucrări Care este idealul adecvat al dreptății în distribuția serviciilor de îngrijiri de sănătate? trebuie să-și găsească răspunsul undeva pe drumul de la egalitarianism
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
Irina Cornici era bolnavă psihic, iar în al doilea caz, întrucât nu fanatismul discreționar (proiectat fantasmatic în abilități presupuse a fi exorcizatoare) este cel care clădește statura și structura unui călugăr. Ci cu totul altceva. Desigur, fiind victima acestui martiriu repugnant la început de secol XXI, Irina Cornici nu are nici o culpă legată de absența vocației sale pentru monahism. Dar ierarhii care l-au creditat pe Daniel Corogeanu și i-au îngăduit să oficieze ca monah se află în culpă. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
este cea care satisface cel mai puternic necesitățile de puniție lingvistică ale indivizilor. Registrul-bestiariu are ca principal scop umilirea și ridiculizarea opozantului, care este portretizat, în societatea contemporană, mai puțin ca un monstru, și mai mult ca un animal abject, repugnant. Nimeni nu prea mai vorbește astăzi despre dragoni, balauri sau Scyla și Charibda, ci despre păduchi și viermi umani care se cuvin a fi distruși. Zoopolitica, pe care au observat-o foarte mulți analiști ai fenomenului, are acest scop. Există
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
mai nesărată și mai repetitivă decât am transcris-o eu aici, era, firește, absurdă. Dar ce mă irita, într-adevăr, era imaginea lui Gilbert și a lui Lizzie analizându-se unul pe celălalt și discutând, Dumnezeu știe cu câte amănunte repugnante, relațiile lor cu mine. Trebuie să adaug aici că, în ce privește teatrul, care în cazul de față a însemnat cea mai mare parte din existența lui, eu l-am format pe Gilbert. Îmi datora totul. Și acum, marioneta asta avea tupeul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Sperau oare cei ce-l trimiteau în vindecarea lui? Sau un egoism inconștient îi îndruma să înlăture din decorul lor acea efigie melancolică, care, fără nici o rezonanță acum către înconjur, se putea mai lesne dizolva în izolare? Moartea fiind operație repugnantă, era salutar gestul lor de a transporta pe condamnat într-un azil anume pregătit." Din aceeași materie (egoismul rareori "inconștient") este plămădit doctorul Walter, pe care autoarea îl însoțește mai constant pe calea definirii de sine: "Puțina lui sensibilitate fusese
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
anterioare, i se devotează ca o preoteasă păgână zeului adorat. O motivație cât de cât rațională a acestei sclavii sentimentale liber asumate lipsește. În afara profesiei, medicul e un ins terre-à-terre. Departe de a fi atractivă, înfățișarea lui e mai curând repugnantă, comportamentul se dovedește primitiv, uneori de-a dreptul grobian, iar caracterul - dubios. Ana vede în Ara un avatar al perechii ei ideale eterne, o reîncarnare a Marelui Preot, a Pontifului, cunoscut undeva în Africa, ori a Marelui Vrăjitor din Tibet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
înfățișa scriitorul societatea, raporturile de clasă etc., dar și la elementele stilistice și de construcție, la modul cum erau plămădite personajele și condusă acțiunea, deci la aspecte de artă literară. Începea de acum să se vadă că, îngrădit de carcasa repugnantă a ideologicului, prizonier al acesteia, un critic literar se manifesta totuși în acele texte orientat spre valori de criteriul gustului. Faptul că era om de gust, ba încă mai mult, că era dotat cu o capacitate specială de detectare rapidă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în pauzele destul de dese pe care ni le ofeream pentru fumat. Îngurgita nesățios cunoștințe și rezultatele se vedeau: examenele le lua pe toate cu brio și mărturisesc că-l invidiam pentru cât de bine se descurca la discipline mai tuturor repugnante, ca slava veche sau dialectologia. Cursul de lingvistică romanică al lui Iorgu Iordan, de opt sute de pagini, constituia pentru mulți o tortură. Nu și pentru Velea, ale cărui răspunsuri la examene bătrânul profesor, de toți temut, le nota întotdeauna cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
gunoaiele, întunericul și toate celelalte, îl revoltau distrugerile și nepăsarea față de ele, dar nu le punea, ca alții, pe seama unor metehne eterne ale locului („dâmbovițene“), ci a sistemului care dusese toată țara de râpă. Și dacă multe lucruri îi erau repugnante lui Zaciu în lumea bucureșteană, încă mai multe erau acelea care totuși îl atrăgeau, care-l făceau să se simtă bine în climatul de aici, mereu căutat. Puține prilejuri de-a veni la București le-a ratat, oricât efort fizic
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
copilăriei care poate ascunde un complex oedipian rău lichidat, un alt episod este rele- vant, impresia dezagreabilă pe care i-o produce privirea insistentă a unui copil și în cele din urmă atingerea aces- tuia. Copilăria în ceea ce ea are repugnant, dezagreabil apare în persoana unui copil, ca o accentuare a deprecierii unui topos literar. Dacă trecem în revistă vocabularul utilizat de către narator constatăm ponderea substanțială pe care o au cuvintele care descriu punerea în ecuație a simțurilor, de la cel tactil
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
școlii, denunțată, cu o grimasă de aversiune, ca un lăcaș al neomeniei. Sadici și obtuzi, haini, tipicari și chilipirgii, zgripțorii satirizați evoluează în ambientul unui grotesc de figurație zoologică. Tapirul, Păianjenul, Pupăza, Limbricul, Caracatița fac parte din ceata acestor creaturi repugnante și caraghioase. Oricât adevăr ar exista în șarjele „belferului” asediat de toxinele atâtor „parapoane”, ele nu disimulează îndeajuns umoarea rea. Apatia, ieșirile lui de revoltă trădează obida unui complex social, precum și cantonarea în resentiment. Replierea în reverii și cultivarea unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
și cafea cu lapte. Repet, apa nu curge, stagnează. Pasionați de botezuri sacre, e mai bine să vă abțineți! Iar pentru a vă spăla de păcatul originar găsiți ceva mai bun oriunde în altă parte. Afundarea nu poate fi decât repugnantă. Spălarea nerecomandată. Doi colaci de salvare, vopsiți în roșu și alb, legați de un stâlp bătut pe fundul apei ceva mai la vale, dovedesc că și cazul clinic al vreunui plonjon convulsiv sau al vreunui orb prea nerăbdător a fost
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dăunătoare pentru sănătate: «Viața comunitară, trăită cu veselie, munca și implicarea zilnică sunt mortificări suficiente și eficace contra înclinațiilor spre rău». Personal nu evita să consulte medicul și să urmeze cu simplitate sfaturile și îngrijirile prescrise, chiar și cele mai repugnante și umilitoare. În ultima scrisoare către religioșii săi, scrisă cu două luni înainte de a muri, le scria: «Rugați-vă, rugați-vă mult pentru Părintele vostru bătrân, atât de aproape de marea chemare, pentru ca să poată înțelege darul suferinței și să o interiorizeze
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Intolerable; at length an awful wonder burst From the Hermaphroditic bosom. Satan he was nam'd, 250 Son of Perdition, terrible hîș form, dishumaniz'd, monstrous, A male without a female counterpart, a howling fiend Fo[r]lorn of Eden & repugnant to the forms of life, Yet hiding the shadowy female Vala aș în an ark & Curtains, Anhorr'd, accursed, ever dying an Eternal death, 255 Being multitudes of tyrant Men în union blasphemous Against the Divine image, Congregated assemblies of
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
necredincios; necunoscut; nedăruitor; nedoritor; nedornic; neghiob; nemulțumit; neom; nepăsare; neprietenos; nesimțire; nesuferit; netot; ca noaptea; nu; nucă; oameni; oltean; om rău; oprobiu; orgolios; păcat; pentru el; fără pereche; persoană; piatră; piel; pîine; pisălog; politician; Ponta; porc; prieten fals; pungă; refuză; repugnant; repulsie; riduri; românul; scîrbos; scoțian; scump; silă; soacră; soțul; stimă; a strînge; șmecher; fără suflet; supărat; sus; tăcut; tata; terminal; timp; tipologie; trăsătură; trist; tristețe; tu; țăran; țigani; ultimul; ură; vecinii; vecinul; viață; viciu; virgină; vorbă; zgîră (1); 774/234
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]