185 matches
-
numeroși scriitori bănățeni, Robert Șerban numește lucrarea (în Orizont, nr. 3/2005) Dicționarul parțial al literaturii române... Aceste lipsuri pot fi recuperate la reeditările ce vor urma, dar cum vor fi rezolvate celelalte carențe!? Medalioane întregi par că ar trebui rescrise, redimensionate, revăzute și adăugite sau, după caz, împuținate. Ar fi, însă, atunci, un alt dicționar, condamnat să fie mai bun. Una peste alta, primele două volume ale DGLR nu au prea făcut față examenului receptării critice, impresia generală fiind că
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
Și atunci, cartea ajunge să fie privită ca ceva uzat moral, cînd de fapt sensibilitatea noastră este cea care s-a uzat ireparabil. Nici o punte de legătură nu mai poate sta între noi și carte. Și dacă istoria literaturii trebuie rescrisă periodic este pentru că numărul cărților supuse unei perpetue uzuri morale este tot mai mare. Iată de ce Paravanul venețian este o carte a cărei uzură morală vine dinspre noi.
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
etniei cu pricina care au aceeași opinie, termenul de țigan e mai mult decat OK: de ex. tradiția vorbește de muzică țigăneasca( nu rromă), avem în spate o întreagă literatura română de valoare care nu trebuie și nu poate fi rescrisa - nu mă pot gândi la un titlu mai frumos pentru nuvelă lui Eliade “La țigănci”. Am mai scris într-un mesaj care văd că nu apare, cred că spațiul public românesc, ca și cel din America, suferă din cauza ipocriziei și
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
data asta din Halima: "Veneam de departe, albastru derviș/ și ostenit după șirul de ani,/ purtăm pe vesmânt și pe frunte înscriși/ versete din Pali și psalmi din Coran." Persistă obsesia "Odei" eminesciene, din care apar în diverse poeme frînturi rescrise sau idei reluate. Așa se întîmplă în "Oda crepusculara" din volumul Diotima din 1975. Obsesia reapare într-un poem inedit, "Oda" și într-un fel cu totul ciudat în "Portretul unui vânator", tot din 1975. Aici tema e marcată de
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
foarte bun, dar un scriitor care plusează prea mult pe cartea controlului riguros, tehnicist asupra enunțului poetic. Desigur, putem recurge la teorii deconstructiviste sau la filosofia lui Rorty, de pildă, și vom afirma atunci că realitatea nu poate fi descrisă, rescrisă, în fine, redată corect ci numai "construită" dar parcă ne îndepărtăm puțin de poezie. Spune Răzvan Țupa în "mănifestul" cu care se deschide volumul: "practic am șters tot ce era adăugat de dragul unei înțelegeri aproximative". "Traducerea" care însoțește comunicarea ("în
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Cartea lui Paul Hirst și a lui Grahame Thom-pson despre globalizare a stârnit, încă de la prima sa ediție din 1996 (urmată de o a doua în 1999, total rescrisă și fundamental adăugită), multiple controverse tocmai prin scopul declarat de a pune la îndoială conceptul în cauză. Un concept la modă, dar pe care cei doi autori - profesori de științe sociale, respectiv de economie politică - îl consideră mult supraevaluat și
Globaliștii, antiglobaliștii și scepticii by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14512_a_15837]
-
De aici s-a dezvoltat interesul pentru studiul rețelelor și contracțiilor semantice în diversele limbaje ale poeziei, de la "glossele secundare incrustate în textele antice, substituindu-se conexiunilor semantice, ceea ce demonstrează că încă din antichitate sensul era mai mult utilizat și rescris decât descifrat". Asociindu-se unei tradiții de emancipare în mare măsură laică și franceză ("ocol prin grădina filologică înspre filosofie"), Jean Bollak își propune calea tehnică de investigare a conceptelor: "A face istoria medierilor culturale, adică istoria lecturii, a textelor
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
Cornelia Ștefănescu Am încheiat cronica din numărul precedent, dedicată monografiei Opera lui Mihai Eminescu de G. Călinescu, intitulată de mine O carte rescrisă, prevăzând într-o observație aparent fugară referitoare la o operă formal finită, plăcerea creatorului ei de a nu impune restricții presupusului său tipar conceptual. G. Călinescu enumeră două posibilități care l-ar determina să pună în aplicare orice nouă proiecție
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
de pâslă ai morții de la el am aflat că viața e zmeul din mâna copiilor visul străpuns de realitate totul prin sticlă prin oglinzi prinse deasupra patului prin camere de filmat agățate de cer nimic în direct din imaginea asta rescrisă mereu și doar merg înapoi pe străzi lăturalnice și văd totul la sfârșitul petrecerii și aud prin semne ciudate prăbușiri tot mai stinse evantai de vedenii pe ochi se depune doar papucii de pâslă ai morții lipăind ascuțit ca o
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
climat sumbru, de complot și crimă, într-un cuib de feministe extremiste (căpcăune la figurat), ceea ce îl împinge la o căutare îndelungată a unui adevărat acasă. Iată, așadar, că poveștile Mamei Gîsca scrise de Charles Perrault sînt mereu scrise și rescrise, după cum cerea academicianul de odinioară, în noi maniere, tot mai marcate de fantasme, de constelații psihice și mituri personale, de ingenioase jocuri intertextuale, de ecouri, aluzii și reminiscențe, de refrene obsedante.
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
chiar așa de rezistent la ideea de confesiune, fiindcă, vă fac o confesiune acuma, eu am scris deja confesiunile mele. Sunt intitulate Viața unui om singur. E un volum imens, de vreo 1400 de pagini, care trebuie puțin redus și rescris, în sensul că vreau să-l modific spre o autobiografie pur intelectuală, ideologică și culturală. În prima versiune este prea anecdotic, prea istoric, prea factologic. Și nu-mi place. Asta ar fi una. Doi: nu sunt de acord cu confesiuni
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
dintre multele controverse ale lui decembrie 1989 e, cred eu, indicativul gradului de încredere pe care ne-am obișnuit să o acordăm imaginii video. Tocmai pentru că nu avem imagini din acel moment, istoria lui (a momentului) poate fi scrisă și rescrisă; este deschisă interpretărilor, fără ca nimeni să se îndoiască de necesitatea interpretării în sine. Acolo unde există imagine însă, unde Ion Iliescu citește un comunicat al FSN, unde Petre Roman poartă un pulover popular etc., pentru cei mai mulți dintre noi, istoria nu
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
este și una și alta. Ideea de bază ar fi că literatura din exil, din diaspora, se ”mișcă” înainte și înapoi în tensiunea dintre acești doi poli: întoarcere (retrospectivă) și noua creație, nostalgie idealizată și inovare estetică. ”Istoria modernismului trebuie rescrisă” scria Anders Olsson, ”iar exilul este unul dintre factorii care necesită revizuire”: Estetica modernă afirmă autonomia artei, independent de circumstanțele istorice și biografice. Aș sublinia aici impactul exilului în textele unora dintre numele cu adevărat mari ale modernismului literar: James
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
Pe parcursul existenței ei ca organizație neguvernamentala, AFR a făcut, de mai multe ori, demersuri oficiale și sugestii sănătoase pentru îmbunătățirea democrației române. Ele au fost înregistrate în Parlament. Constituția României e carpita periodic. România are nevoie de o Constutitie nouă, rescrisa în totalitate. Democrația română trebuie modernizata. Cetățenii trebuie făcuți adevărații stăpîni ai țării, nu politicienii. Am sugerat în repetate randuri simplificarea procedurilor de modificare a Constituției prin acțiuni cetateneasti. Clasa politică în România își arogă prerogativul de a bloca inițiativele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93892_a_95184]
-
nu-i convenea înclinația lor spre haos și anarhie. Pentru înfruntarea de oști care se anunța, trebuia să asigure liniștea și ordinea în spatele frontului și în acest scop Antonescu era, evident, omul potrivit". De unde rezultă că istoria s-a văzut rescrisă în comunism nu doar de către istorici, ci și de către scriitori, ultimii exploatînd fără mari scrupule vectorul emoțional al publicului, depunînd ofranda strădaniilor lor fie și indirect omagiale (prin idealizarea precursorilor ,independenței și demnității naționale") la picioarele cîrmaciului din actualitate, hipercelebrat
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
echilibristică ingrată, chiar riscantă. Nu m-a vizitat niciodată ispita ubicuității, însă am tot mai des momente când simt că e prea mult. Revenind la ierarhia de care aminteați, cred că sunt scriitor. Am publicat câteva cărți, am tradus (adică rescris) masiv și cotizez săptămânal cu șapte-opt articole prin diverse jurnale. Constat, cum spuneam adineauri, că am ajuns un scriitor pândit de primejdia risipirii. Dan C. Mihăilescu a avut bunătatea să mă facă atent asupra acestui lucru și, recunosc, a avut
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
în cincisprezece zile am trăit cît în cincisprezece ani". În 1923 revista de prestigiu Europe îi publică lui Istrati românul Chira Chiralina, evident cu o elogioasa recomandare-prefată a lui Rolland. Atunci scrie, zugrav fiind la Paris, povestirea La un "raccord", rescrisa în 1925, în limba română și apărută postum în Cruciada Romanismului. Editorul o include în această secțiune, încheiată cu un alt text despre și închinat lui Rolland apărut în 1934 în revistă Marianne, în amintirea debutului cu Chira Chiralina. Dar
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
pentru oameni ca Aristarh Platonovici, vârsta n-are importantă", i se va explica), în vreme ce Ivan Vasilievici, arbitrar și dominator, acceptă dramatizarea românului numai pentru a își permite luxul inventării unei noi partituri scenice. Zăpadă neagră a lui Maxudov, scrisă și rescrisa, este introdusă și scoasă din repertoriu fără nici o explicație. Atunci cand repetițiile încep în cele din urmă, ele sunt minate de elocinta regizorala a lui Ivan Vasilievici - sedus de mirajul scenei, Maxudov se surprinde în ultimele fraze ale "românului" (neterminat) într-
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
obține și prin... omisiune, justificată fiind de interese pragmatice, minore. În realitate, istoria se rescrie întruna, ceea ce l-a determinat pe Goethe să spună cu limpezime: "În zilele noastre nu mai încape nici o îndoială că istoria lumii trebuie să fie rescrisa din timp în timp. Această necesitate nu provine însă din descoperirea multor alte evenimente, ci pentru că au fost formulate noi puncte de vedere, pentru că contemporanul unei epoci în desfășurarea progresivă ajunge la punctul de vedere de la care poate să revadă
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
despre lungă perioada comunistă nu s-au prea scris de zece ani încoace. Cartierul Primăverii... este, cum s-a spus deja, un român satiric (unul cu cheie), care lasă să se întrevadă, sub măștile ficțiunii, personaje care au scris (și rescris, în maniera orwelliană) istoria României postbelice. În ultimele pagini ale cărții, într-o discuție imaginara cu "Criticul" (instanță critică și autocritica la care autorul se raportează permanent, românul fiind "pus în abis" la finele fiecărui capitol) îl întreabă, pe un
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
o materie lipsită de har, brutală, materie în stare pură, materie venită din adîncuri infernale. Ceea ce se așează peste ei, peste toate cele atinse de mamă, e praful - cît al pietrei, cît al tăcerii - iar nu harul. O Sfîntă Familie rescrisă invers, damnată. Blasfemie, textul lui Pasquali se vrea asta, contînd probabil și pe implicațiile contextuale mai dificil de sesizat de către un cititor străin, însă: pentru că o asemenea alegorie, atribuită imaginației unui narator-copil, născut din părinți italieni (catolici?), crescut în Valais
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
vechi jurnale intime, însemnări, epistole, din perioada coloniala sau mai recente. Găsim în ele disperările, maniile, sentimentele de vină, de murdărire sau de insuportabila plictiseală, dar și exaltările și freneziile pe care le-au trăit acei înaintași. Vechile texte citite (rescrise) de ea în lungile după-amieze ale duminicilor melbourneze povestesc despre aventuroasa traversare a oceanului, despre naufragii și aparent fericite petreceri de Crăciun pe vas, despre instrumentul abandonat pe plajă la care cineva încearcă să cânte Bach sub bătaia ploii, despre
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
cu patru caiete de memorii antume scrise în mare febră și activitate, dar asupra realizării cîtorva am mare îndoieli, caietul I a trebuit refăcut în întregime". Se adaugă că materia știuta a vol. I din Memorii a fost scrisă (sau rescrisa) în vacanță mare a anului 1931, la Fălticeni. O bună parte a cripticelor însemnări din 1930-1932 sînt ocupate cu receptarea, adesea învrăjbita, a acestor memorii încă neapărute și, apoi, apărute, cu scandalurile iscate. Mai ales cînd a început, în toamna
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
aerul înmiresmat din Grădina Cișmigiu. Maria începuse să-l iubească pe Eliad cu o dragoste tandră. Regizorul îi mărturisea tot focul ce începuse să-l mistuie în vatra dragostei ce-i mistuia fața ca soarele." etc. etc. Cartea ar trebui rescrisă, într-un stil sobru, pentru a salva sutele de informații prețioase din revărsarea de pseudoliteratură. Manuela Cernat, Jean Negulescu, București, Ed. "Alo, București!", 2000. 224 pag. Maria Roșca, Maria Tănase - privighetoarea din "Livada cu duzi", vol. I-II, București, Ed.
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
și rupturi, spre a reveni la naivitățile dintîi. Veți descoperi un Eminescu gelos și o Veronică disperată, un Eminescu tandru, îndrăgostit pînă peste urechi, și o Veronică sfîșiată, incapabilă să-i supraviețuiască. întregul capitol din biografia marelui poet va trebui rescris. Istoria literaturii române s-a îmbogățit cu un mare roman de dragoste în o sută șaptezeci și patru de scrisori.
Eminescu inedit! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17014_a_18339]