404 matches
-
Dragoș Bucurenci Îmi place căscatul. Casc copios, cu poftă, contagios, auto-suficient, homeric, vicios. Casc cum îi plăcea lui Radu Anton Român să mănânce. Casc de când mă știu. Serile mai ales, casc cum respir. Nu știu cine a fost imbecilul care a răspândit mitul vulgar ce leagă căscatul cu plictisul. Dacă stau cu tine față în față și casc, poate să însemne multe lucruri: În niciun caz nu înseamnă că mă plictisești! Aș vrea să-l
Sunt un căscat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82713_a_84038]
-
de mine/ Mi-e atât de frig de leagănul Morții din mine.../ Mă scârbește gândul că mi-au fost devorate armoniile și muzica Sufletului.// Mă văd în oglindă și mă sperii/ Căci ea reflectă nu chipul meu ci fețele Morții./ Respir și îmbătrânesc aerul din jur cu neființa mea..." Poemul continuă cu o infinitate de ipostaze și trăiri ale limitei: "Acum stau singură cu sufletu-mi devastat în palme". "Alerg acum, dar nu pentru a mă ascunde de Moarte/ Ci pentru
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
care i-o acorzi celuilalt, face ca atunci când ești singur ca să nu fii părăsit. Sunt mai bune două călduri, decât una presupusă a fi comună. E mai bun cel care nu-l sună pe celălalt. Sunt rece. Nu am milă. Respir liniștit și pe platforma deasupra sternului nu vibrează nimic. Tăcere de gheață. Nici o durere. Îmi aud vocea ca din depărtare. Ce spune ea e o reprezentare. Încearcă descrieri, se dă bătută, dar în tăcere triumfă. Face ce vrea, nu e
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
mă privească, am sentimentul neliniștitor că nu poate să privească. O ocheadă furișă mă induce în eroare: curiozitatea anemică față de lumea exterioară a timizilor, chiar a celor lași? Dar nu, mă privește doar ca să vadă dacă îl privesc, dacă trăiesc, respir, exist, în funcție de el, sau măcar dacă iau act de imensa oboseală întipărită pe chipu-i de ființă excedată de povara răspunderii față de tot și de toate: Repetabila povară. Poetul Adrian Păunescu nu s-a ridicat să mă întîmpine, nu se
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
Nori de izbândă pe cer, - / Românește să plouă", "Sângele meu, - prima / Gânditoare țărână / A vorbit în Limba Română", "Într-o zi de secerat, / în Olteț m-au botezat, / Să cresc nalt și luminat - / Mi-au dat prune cu păsat" și "Respir printr-un izvor, / și am Dor / și am crez; - / Eu cred că munții gândesc" sau "Acum / Înalță-te / prin Fașa Destinului / Îmbrâncușază-te sus" O astfel de lectură pervertește și dacă, prin absurd, un singur vers bun s-ar strecura într-
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
sau still life with apples and pot of primroses în dimineața asta sunt cezanne și o pictez pe aila cu alți ochi * respir aila 24 de respirații câte una pentu fiecare absență pentru fiecare străluminare pentru fiecare senzație de abis respir aila si respirându-te mă înalț deasupra lumii sunt acum lângă mintea din mintea ta lângă ochiul din ochiul tău landscape with butterflies * aila se plimbă cu garbarek și mestecă rotocoale aburinde în camera plutitoare locuiește dzihan & kamien aila și
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
nesfințit să-l arunce mic altar de suspine creștine! ai plâns în subțioara mea pe ascuns tu ai pus peceți pe suflete mute pe năframa Sfintei Fecioare, cusute cu ace de smarald și porfir sub potirul căreia mă furișez și respir (20 iulie 2008) Ritual (fântâni) satului meu natal: Limpeziș acum când în cuptorul ei m-a prins ninsoarea Doamne dezvoltă-mi moartea și mirarea mai am un singur zbor tăiat pieziș peste fântânile din Limpeziș a căror ape clare și
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
miez de noapte, trudesc grozav și cu mare zgomot, atât de mare, încât ( Doamne-ajută!) s-ar putea să mă audă, într-un târziu, chiar și leii de piatră, ce moțăie lângă treptele de la intrarea Academiei. Dar, uneori, pur și simplu, respir drept în lumină, mă întorc după soare ca o floare a soarelui.
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
în buzunare, Și eu, tot mai grea, însemnând drumul de întoarcere Cu urme de pantofi. În rest nimic Printr-o gaură din plasa de țânțari O muscă se chinuie să intre în casă. în bâzâitul sugrumat, Jumătate înăuntru, jumătate afară, Respir împreună cu Radu încă o vară în Bărăgan, Cu zile adânci care-ți dau amețeli Și insecte care nu pot trăi fără să se zbată. Stăm pe șezlonguri în fața frigiderului deschis (Acestea sunt momente în care Radu își dorește să trăiască
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
turcă precum într-un fel de mazurcă... Eu spuneam: pilaf. El răspundea: pilaf! Voiam să-l fac praf (din punct de vedere i-iliric), încît am continuat turuiala: pafta, musaca, iaurt, kefir (nu mă lăsau ienicerii și spahiii să mai respir) cacealma, salcîm, sacîz, cerdac (voiam să-i vin neapărat de hac) sarma, ceauș, caldarîm (dovedeam a mă trage din Rîm) sipet, sarailie, chilipir (mă trezeam recitînd din Shakespeare) haihui, haimana, hamal (ludic valah în port oriental) salamalec, sictir, hatîr - era
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
atît de retras la o masă pustie dintr-un cazinou, uitat ca tablourile într-o galerie de artă închisă de ruși după război, poate eu sînt doar umbra ei așezată în oglinzi ca în cer trestiile unui lac liniștit, și respir cu gura ei, văd cu ochii ei, aud cu urechile ei, nu mai sunt eu, doar cealaltă imagine a mea din care se rupe frumusețea ei atît de îndepărtată ca umbra îngerilor prin cerul pe care-l respir și mor
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
iasă prin urechi, printre buzele deschise, prin nări. Și pentru că nu-i dau voie - "Doamne, Doamne, ceresc Tată, Doamne-Doamne-Doaaaamne..." - începe să mă izbească iute cu picioarele și pumnii în coaste, pînă ce tremur ca un camion staționînd cu motorul pornit. Respir lent, în ritmul fluxului și refluxului de coama cărora mă țin. Reeeeeeeeee-spiiiiiiiiiir leeeeeeeeeent... Reeeeee-spiiiiir leeeeeent... Sub pleoape, cercuri roșii se epuizează în verde care degenerează în violet care își pierde vlaga în puncte negre și portocalii care fisionează în cercuri
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
pe aripile ce fac să miște Întregul abis către tine. Unde sunteți acum consoane Și vocale sacre? Pe ce chip Repede scufundat în limpezimea de brumă? Câtă splendoare devenită nisip Pentru a-mi arde bătăile inimii Și cât de beat respir Fulgerul pielii femeilor, nesecatul fir Ce leagă invizibilul de vizibil, Suflu al mângâierii, intangibil tangibil. 23 oct. 2003 Fluture, împărat, joc de harpe, În rug din îngeri bați Cu aripi ce pentru vecie Iau dimensiunile cunoașterii Flăcărilor pe care le
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
Ion Pop BIBLIOTECA LUI HADRIANUS Aici - ne spune ghidul - a fost biblioteca împăratului Hadrianus, - și ne arată o livadă de măslini. Nu-mi pot da prea bine seama care dintre ei știe grecește, care latinește. Respir, se pare, un aer foarte cult, tot așa cum mă gândesc că pământul care acoperă un geniu mort trebuie să fie, da, cu mult mai inteligent decât cel aruncat în grabă peste multa prostime. Acum, însă, am un moment de, poate
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
ai sădit în păr și în grădină ... Mă-ndemni s-alerg, să zbor, să cânt cu el ... Plutesc, plutesc, plutesc ...mă ții de mână. Adânc, mi te-ai cuibărit în suflet ... Ca o mirifică vioară mă mângâi. Prin tine trăiesc, respir, iubesc și cuget ... Doar tu, Vestală, tu ești dorul meu dintâi! Elisabeta Silvia Gângu ... Citește mai mult Un cântec melancolic de violoncelSărută fruntea-nmiresmat-a serii ...Coardele-i săltărețe ca un brotăcelMângâie, în amurg, obrazul primăverii.Primăvară, primăvară, însorită primăvară
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
ai sădit în păr și în grădină ...Mă-ndemni s-alerg, să zbor, să cânt cu el ...Plutesc, plutesc, plutesc ...mă ții de mână.Adânc, mi te-ai cuibărit în suflet ...Ca o mirifică vioară mă mângâi.Prin tine trăiesc, respir, iubesc și cuget ...Doar tu, Vestală, tu ești dorul meu dintâi!Elisabeta Silvia Gângu... XI. LUPUL ȘI CÂINELE, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. Un Lup costeliv, năpărlit, Stors de sete, hămesit, Întâlnește
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
au condus-o spre iubire, una dintre acestea fiind lacrima izvorâtă din lumina limpede, necontrafăcută a sufletului, de aceea se confesează adolescentin, ca în poezia „Plouă”: //picătura de ploaie/se topește/pe buzele arse/de sărutul/nesărutat/plâng/de fericire/respir iubire/cu mireasmă/de petunie/și de busuioc înflorit/sufletul e ud de lacrimi/îl pun la uscat/ pe curcubeu”//. Tăcerile iubirii sunt sublime, iubirea nu are nevoie de vorbe, senzațiile ei unice creează Edenul, acolo unde cei doi se
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
nesfârșit mi-e drumul deschis dincolo de violet oglinda reflectă timp ce am fost am să-i întorc spatele cu inima prinsă pe margine de vaiet să mă hrănesc din tot ce mai am apusul neastâmpăr să-mi fie până la ultimul respir într-un “sunt”. până când mă vor sădi lutului rodire să răsar dincolo de violet. Citește mai mult Te-ai întorstimp ce am fostsă-mi tulburi împăcareacu cea care suntatâția “dacă”nasc clipele trecuten-ai puterea să mă lașisă nu-mi adun risipape frântă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
obișnuită, eroul se simte asemenea unui alergător de cursă lungă, amenințat să colapseze dacă nu stie să-și regleze respirația. De aceea, povestirea să nu se poate contura dacă nu devine propria să răsuflare: "Sunt ceea ce respir. /.../ Suspino ergo sum. Respir, de aceea exist. O respirație nu este doar o respirație. Inspirăm lumea și expiram semnificația." (p. 53). Obsedat că își va da "le dernier soupir", simte că trebuie să-și spună povestea cât mai repede. Dar, desigur, nu poate să
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
prozele: primăvara sau toamna părăseam lucrul din atelier și fugeam la Cumpătu, de unde, după o săptămînă-două, mă întorceam cu o nuvelă. Iar acum nu mai ai timp de ieșiri din astea. Ba da. Dar nu-mi ajunge acolo vremea să respir ca atare, doar să respir aerul, de-acolo, să stau pur și simplu, să șăd, cum ar fi spus Sadoveanu, să mă bucur în lene. Continui să merg anual la Cumpătu. În ultimii ani, am stat și în curtea Peleșului
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
dincolo de cer. Te ridică peste umărul clipei te aruncă în văzduhul visării și parte din tine rămâne în nori, parte în gândul celuilalt. Rătăciri A plecat gândul de acasă îndrăgostit de florile primăvăratecei tale înfrunziri, Acum, rătăcesc în doruri și respir în nostalgii spre vara îmbrățișării noastre. Referință Bibliografică: Infinit / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1551, Anul V, 31 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
INFINIT de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382685_a_384014]
-
i le va da niciodată. „V-am spus, dorul de casă și de copii e greu cât un munte și eu sunt prea înfrântă de viață ca să-l pot duce în cârcă... Nu știu ce să fac. Deocamdată îmi îngrijesc tatăl și respir aerul Timișoarei mele dragi...
Agenda2003-2-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280578_a_281907]
-
ales de el: nu mai e decât o ruină, un biet om devastat de Alzheimer, cu vorbirea alandala și mintea la fel, un om dus cu pluta. Doamne, trebuie neapărat să găsesc un loc pentru el într-un azil. Neapărat. Respir ușurat când mă văd ajuns în stradă și mă lovesc peste obraz stropii reci ai ploii, în care s-a preschimbat între timp lapovița. Vântul suflă tăios. Vizita la profesorul matusalemic m-a tulburat, am o senzație extrem de ciudată, mi-
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
dezbrăca noaptea de stele,Luna-și duce geana altui orizont. Cântă frunză în arbori uvertura luminii!Păsările încă n-au ochi,Doar apele stau ascunse privirilor mele.Orașul cască somnoros la primele note,Începe valsul inimii,Sub insomnia ultimului gând.Respir gri-albastru,Iau luna pe umăr, Îmi leg șireturileși pornesc spre serviciu.Apoi fac popas la răscruce,Cu luna tot pe umeri, Dar cu vântul în față.Și, iată, cum intru eu iar,cu zorii în viață!... VI. DANIELA POPESCU - VERSURI
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
când m-am mutat în acest apartament. Nici respirația nu pot să mi-o țin mai mult de un minut, deși am tot exersat cu capul sub apă, atât în chiuvetă cât și în cadă. Uneori, se interupe doar dacă respir, iar dacă mai și vorbesc în timp ce nu respir, e dezastru. Nu în ultimul rând, nu mai am nici forță psihică de a indura înjurăturile celor care încearcă să comunice cu mine și se trezesc vorbind singuri câte 5 minute, fiindcă
Ajutati-ma sa pot vorbi la telefon sau ma omor! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20187_a_21512]