66 matches
-
zis, eu stau În prezidii, la ședințe; dar În mase?... — Ce, În mase? au Întrebat ei... — În mase cine se bagă? am zis eu Băieții ăia cu ochiu, cu urechea, cu caftu, că doar la urmă le-a dat și reteveie băieții ăia care ține masele să nu crâcnească, unde-s? Cum vreți, fără ei, să vă asigur succesu În alegeri?! Bă, io cunosc munca sindicală, bă!... Dacă m-ați luat drept specialist, până la urmă refacem totul! Ni-i reconciliem cât
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
fel de cronică rimată pe care Bacalbașa i-o atribuie unui „poet de un oarecare talent”, N. Safir: „Acilea reposează cu jale, `n vecie/ Ilie zis Geambașul și Trancă Temelie./ Ei fură-n a lor viață iluștri căuzași/ Vestiți în reteveie și groaznici ciomăgași.” (p. 261). Nu sunt, desigur, singurele „tipuri bucureștene” (așa îi numește autorul pe bizarii care fac vogă și care întrețin folclorul urban al orașului). Galeria de protagoniști e impresionantă. De la mai cunoscutul Cilibi Moise la Chimiță (care
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
în curte și a apucat-o de mână să o ducă în casă să facă dragoste cu ea, dar cum Baier nu a fost atent, Ioana s-a smuncit și a scăpat din mâna lui, a pus mâna pe un retevei și i-a aplicat mai întâi două pălituri la fluierele picioarelor și Ion Baier a căzut jos de durere, iar Ioana îi căra cu reteveiul pe unde apuca, pe unde nimerea și în același timp răcnea cât o ținea gura
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Ioana s-a smuncit și a scăpat din mâna lui, a pus mâna pe un retevei și i-a aplicat mai întâi două pălituri la fluierele picioarelor și Ion Baier a căzut jos de durere, iar Ioana îi căra cu reteveiul pe unde apuca, pe unde nimerea și în același timp răcnea cât o ținea gura: Săriți, oameni buni, săriți, că mă omoară Baier! Primii oameni care au venit au fost verișorii Ioanei, care au asistat cum îl bătea Ioana pe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de cum intrase În curte. Unchiule, am venit..... Văd că ai venit, ia fă tu stânga mprejur și cară-te. Ai venit cu cerșitul, crezi că nu m-am prins? Dă-i drumul de aici până nu pun mâna pe un retevei și te altoiesc eu...uite la el...n ai primar În sat? La el să te duci, nu la mine că nu te-am făcut eu... O pacoste ca tine Îmi mai lipsea. Bine, unchiule, am plecat, nu te mai
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
la dreapta scurt, rămîn înșirați. Mai trage un șuierat. Toți rămîn drepți. Rică vine și-i interpelează militărește. RICĂ: Dar adicătele, ce poftiți dv.? Adicătele cum o ieși o ceată de dalauci, de haimanale de-ale dvs. în uliță cu reteveiul, guvernul... (vine spre public și se adresează publicului cu aroganță și dispreț) Dumneavoastră, oamenii inteligenți sînteți de vină, fiindcă stați indiferenți. Ia să fi mers dumneata cu mine și cu dumnealor toți (arată publicul) să facem și noi o manifestație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
M-au luat pe sus. Era ca și cum m-ar fi dus către eșafod. Chiar încercam să caut o rugăciune finală. Știam că mă vor face flenduri. Când m-am apropiat de viermuiala aceea în care se împărțeau pumni, picioare și reteveie, am auzit vocea Marelui Bronz: "Îi poți salva!" Atunci, ca prin minune, am slobozit, probabil de frică, un strigăt care a oprit orice mișcare: "Eiiiiiiiiiiiiii!" Era un țipăt ca de sfârșit de lume, care m-a cam speriat și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Rica: ― Auzi, țățică, ce baragladenă de țărănoi, intră colea, se face că se împiedică și-mi cotrobăie prin fuste. Ieși afară, măi animalule!(nu a inventat Iliescu replica) Mă uit la ea, se uită la mine, pune mâna pe un retevei și zvârr! după mine, ies, n-am ce face și soră-mea râde și-mi spune: ― Păi tu mai mult ieși decât intri în scenă. Dar Romulus! Se juca o bucată de vreme ca la premieră, apoi începea viața. Beligan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
II Toată noaptea viscoli... Încă bine n-ajunsesem, Că porni, duium, să vie O viforniță târzie De Păresimi. Vântura, stârnind gâlceavă, Albă pleavă; Și cădeau și mărunței Bobi de mei... (Ningea bine, cu temei.) În bordei, Foc vârtos mânca năprasnic Retevei. Pe colibă singur paznic M-au lăsat c-un vraf de pene... Rar, le culegeam alene: Moșul Iene Răzbătea de prin poiene Să-mi dea genele prin gene. Și trudit Lângă vatră prigorit Privegheam prelung tăciunii... Umbre dese Ca păunii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Nicolae face act de supunere în mâinile Prezidentului. La cinci și jumătate, poliția republicană este organizată, poporul ca și gardă civică a Republicei, e înarmat cu săbii confiscate de la pompieri și de la ipistați, cu puști de vânat, cu pistoale și reteveie. La șase, în Piața Unirii plină de popor - tocmai pe locul unde se ridică astăzi mândră Statua Libertății (cetățenilor ploieșteni Națiunea recunoscătoare) - Prezidentul, urcat pe un scaun de tocat cârnați citește actul solemn al întemeierii Republicii. La șapte, se desfundă
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
ei, pe coastă, era un nuc Mare și umbros, cu frunzele afumate De la focul de varniță - altfel roditor Era pe timpul când nucile se dezghioacă Eram mai mulți copii atunci, nu mi-i mai Amintesc pe toți, aruncam cu bolovani Și reteveie de lemn de nuc și măr și Salcie uscate, în nucul din grădina lui Moise a lu'Niță a lu'Nae, tatăl Mioarei Colega ta și vecina noastră, deci Aruncam să cadă nucile din nuc Cel pe care l-ai
ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI (1948-2006) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366808_a_368137]
-
eram mai fericit, aud ușa scârțâind, un răcnit: „Iar mai cântă un aiurit?!...” zice-un bărbat răgușit. „Ia să văd cine-mi strică somnul ca să-i plătesc!...” Mă ascund pe loc, de frică, și din umbră îl privesc. Are-un retevei în mână... „plata mea” l-a pregătit. Vai, de m-atinge... cam o lună pot rămâne-pat, lungit. Ce-mi zăresc, cine coboară? că mă-ntreb cum de vede? Ea!... ca umbra se strecoară, că abia îmi vine-a crede. Și
T E I B Ă T R Â N de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349640_a_350969]
-
afară, îmi veni rău. Îmi veni să cad dân picioare, ce mai. Nebuna detese foc la dormeză, acolo în curte. Bă, pupa-va-ș ochii, îmi veni chip de nebunie, s-o omor acolo, pă loc, nu alta. Pusasăm mâna pă un retevei, dar mă liniștii tot eu. Da’-i zisăi: „Fă, proasto, dă data asta, gata, chiar că s-a terminat!... Finește la comedie, cum zice franțujii. Adică, pă românește, s-a fârșit tarbacaua!... Eu într-o parte, tu într-o parte
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
acestui îndemn, nu a spus de o rachetă de croazieră, de un tun, o mitralieră, de o pușcă sau măcar de un pistol, ci de mult mai ecologicul par, adică un produs natural din pădurile noastre, un produs din categoria reteveiului, ciomagului sau a bâtei, însă cu mult mai consistent în ceea ce privește grosimea și greutatea, calități care-i pot conferi un procent de reușită a acțiunii cu mult mai mare, apropiat de sută la sută. Inițial, cred că lui Băsescu îi scăpase
OMOR PREMEDITAT de IOAN MITITELU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348181_a_349510]
-
și buna dispoziție a clientului, de data aceasta evenimentul nu mai are conotația pe care o dă de obicei autorul, și anume menținerea sistemului existent, ci înlocuirea acestuia într-o formă cum nu se poate mai brutală, cu puști, săbii, reteveie. Surprinzătorul atac al revoluționarilor ploieșteni, adunați într-un spațiu unic și individual, cu violența lor întunecată, creează sentimentul invincibilității, dar mâna forte a proaspetei monarhii constituționale, care va decreta starea de necesitate, înăbușă această mică insurecție ce-i va atrage
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
tot unde, alt paradox, se afla comutatorul. Cine știe ce modificări fuseseră aduse încăperilor sau poate că un instalator beat îl montase unde nu trebuie. Așa că dimineața când venea moș Gheorghe, paznicul de noapte, după ce striga răgușit “Deștepatea!” și bătea cu un retevei într-un cap de pat, urma invariabil apelul: “Untarule, aprinde lumina!” În timpul facultății am locuit tot la internat dar îi spuneam cămin. Beneficiam de un grad substanțial mai ridicat de confort, câte cinci sau șase într-o cameră dar aveam
ĂLA MICU , APRINDE LUMINA! de ION UNTARU în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350828_a_352157]
-
venin senin: -Du-te la ăla de te așteaptă Musca-l de mâna dreaptă ca să scrie o nerozie poezie să se numesca. -Dar dacă m-o da afară? -Nu-i atât de drept ca să moară... -Da’ dacă m-o lovi c-un retevei? -Trebuie să știi cum să-l iei; îi vorbești de casă, si de părinți și când o plânge, ia-l în dinți... -Da’ dacă m-o face câinele lui? -Rămâi al lui... haihui... Mainele-cainele m-ar musca dar noaptea mai
ADRIAN PINTEA, POEZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356713_a_358042]
-
prost; ne mai îndulceam, arar, cu lapte dulce cu tocmagi, că tata era gospodar, avea și vacă, și un cal și palmă grea de lopătar de te băga lesne-n spital, o lună, două, chiar și trei de apuca vreun retevei(sau poate numai vreun curmei) altoindu-mă pe spate și ce mai urlete atunci, din neamul meu, viteaz, ales, că mai făceam și eu păcate, (minte multă, neavând) încălcam destul de des din sfintele zece porunci... crescând apoi mai măricel mi-
CU PATRIA ÎN BUZUNAR de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344725_a_346054]
-
înțelegem mai nimic, dar așa, trâmbițașii crizei s-au suit pe coama ei și, înfășurați în vocalize, bagă lumea în sperieți! Când dușmanul e la vedere, știm, dacă să luăm sau nu, în apărare, o toporișcâ, o biciușcă sau un retevei, dar când dușmanul n-are chip, cum e, s-o ia naiba, "Coana CRIZA", care n-are cap, n-are picioare, dar pe unde calcă pustiește, atunci înseamnă că ne bântuie o stafie... Criza ca o stafie bântuie lumea și
CRIZA CA O SALVARE de DONA TUDOR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358773_a_360102]
-
colțul camerei, a ridicat lampa, a pus-o pe masă și a dat-o mare. Atunci au văzut lângă pat, pe dușumea, un caiet, pe care l-a ridicat. Costinel a început cu o mână să rotească pe deasupra capului un retevei, iar cu cealaltă să manevreze un cuțit cu lama lucioasă. Gelu nu avea decât un cuțit. - Nu dați! Vă rog să nu dați! a bâiguit Grozavu, care, dintr-o mână de om bolnăvicios și neputincios cum era, devenise parcă mai
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
patronagiul și controlul șefului statului situațiunea noastră ar fi cu totul alta decât cea de astăzi. Din nenorocire nu mai departe decât alegerile de la 1867 au fost cea dentîi desfidere dată regimului constituțional, iar consecuența imediată și vădită a epocei reteveiului și a influenței morale a fost că, în proporția în care s-au violat garanțiile constituționale și s-au pus la discreția nesațiului ambițiilor, în același raport s-a compromis și starea economică prin concesia Strusberg și prin cheltuiele[le
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
imprima alegerilor în consiliile județene același caracter de escluzivitate politică pe care l-au dat alegerilor din Parlament. Când știm cum se fac asemenea alegeri, cum în colegiile superioare se frământă țara prin promisiuni și amenințări, în cele inferioare prin retevei și băutură, nu ne vom mira de izbânda guvernului și tot atât de puțin ne vom putea mira de împrejurarea că opoziția n-a învins decât în mod sporadic, în vechile ei centre de rezistență, cari au oarecum tradiția neatârnării. Spre dovedirea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
aceste de înregistrat. Oricine care are privirea câtuși de puțin limpede va vedea că toate neajunsurile statului nostru, colosala datorie publică, sânt sau direct introduse de partidul frazei sau urmări neapărate a răstimpurilor cât acest partid a stat la putere. Reteveiul e tatăl bâtei electorale, concesia Stroussberg și gestiunea financiară din anul 1867 - părinții colosalei datorii publice. Abuzurile roșiilor au necesitat abuzuri; precum concesiile date cu nesocotință de ei, au necesitat contractarea de datorii. E așadar clar că, mulțumindu-ne cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
triste. Îl întîlnesc de regulă dînd tîrcoale chioșcurilor de ziare, necumpărînd, făcînd în shimb un fel de furișată revistă a presei: citește doar titlurile. Acum două zile, își executa numărul obișnuit, numai că, de data asta, ținea în dreapta un mic retevei, gata-gata parcă să-l sloboadă într-unul din ziarele agățate sau, poate, într-un eventual cumpărător. Eventualul s-a întîmplat să fiu chiar eu. "Ții cu americanii, ai?" îl aud și-i evaluez obiectul din dreapta. "Ții cu regele, ai?" completează
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acestui intoxicat folclor rămîne, predilect, nu atît apusul continentului, pe care-și duce, nu-i așa? și ea traiul, cît mult mai îndepărtatul caricaturizat Unchi Sam, îmbuibatul și fudulul de peste Ocean. Care, vorba amicului lector de la chioșcuri, ar merita un retevei în numele tatălui. Să trec peste puseul antimonarhic al amicului lector locomotor, doar aparent discordant, de fapt destul de coerent în mentalul vulgatei din care, cu mîndrie, face parte și pedestrașul meu, și să-mi rotunjesc o minimă concluzie: poate că o dată cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]