873 matches
-
șleau, o să ne-o cam producem și asta o știm sigur de 2000 de ani. O relectura a apocalipsei lipsită de stereotipuri (și mai ales de cele ale unor “popi de țară”) poate ajuta. Apocalipsa, dacă luăm sensul grecesc - adica revelare, vine sigur din “ceruri”, dar că salvare. Fii verde! (nici monetar, nici legionar, ci mental) http://ionn.wordpress.com/ Felicitări pentru emisiune! Vacanțele petrecute în Delta Dunării sunt cele mai faine amintiri din viața mea:)
Linia verde – Delta Dunarii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82953_a_84278]
-
unei stări trecătoare: "Buzele crinului/ înverzite de iarba/ pe care atât de discret/ o paște"; sau: Un munte/ cum un uger/ nemuls;" sau: "Vântul: o vânătaie/ pe obrazul văzduhului." Este o poezie nominală, prin excelență, în care accentul cade pe revelarea legăturilor intime, imperceptibile, dintre lucruri. Așa cum o sugerează și titlul volumului, fundamentală pentru viziunea poetului este o percepție dihotomică asupra universului, "mântuită" prin revelarea consubstanțialității cosmicului cu miniaturalul. Idiosincratica înlocuire a adverbului de comparație "ca" prin "cum" devine marca formală
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
o vânătaie/ pe obrazul văzduhului." Este o poezie nominală, prin excelență, în care accentul cade pe revelarea legăturilor intime, imperceptibile, dintre lucruri. Așa cum o sugerează și titlul volumului, fundamentală pentru viziunea poetului este o percepție dihotomică asupra universului, "mântuită" prin revelarea consubstanțialității cosmicului cu miniaturalul. Idiosincratica înlocuire a adverbului de comparație "ca" prin "cum" devine marca formală a acestei viziuni neo-simboliste exprimate prin analogii sinestetice: "...argintăria transpiră cum pielea unei fecioare/ pântecul corăbiilor crapă cum merele coapte..." (Aventură). Substanța lirică a
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
Jung). Filosofic, Maria argumentează și cu teoria autocunoașterii, a raporturilor cu alteritatea, religia, categoriile estetice, transcendența. Datorită ei dobândește statut dreptul de a scrie despre sine: realitatea subiectivității. Doamnei Mariana Sipoș, hispanistă și scriitoare ea însăși, îi datorăm nu numai revelarea acestei extraordinare personalități, ci și descoperirea și traducerea în addenda a scrisorilor adresate Mariei de către Emil Cioran, precum și o bine documentată și "mărturisitoare" prefață. între altele, Cioran îi scrie Mariei: "înțeleg foarte bine că ați fost tentată să scrieți o
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
literatura tolerată se diversifică în funcție de două mari probleme: problema adevărului (literatura ca reflectare) și problema literarității (literatura ca literatură). Apare astfel literatura obsedantului deceniu, a echilibristicii ideologice (dezvăluirea tarelor societății socialiste, precum și problematica omului și a opțiunilor morale în comunism), revelarea prin recurs la alegorie sau literatura reflecțiilor filosofice și morale în travesti literar. Aspirația la literaritate înseamnă, de fapt, în această perioadă, reciclarea realismului tradițional și încercările de modernizare prin manifestarea interesului pentru individ și complexitatea naturii umane (proza biografică
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
de dificultăți, stratageme, formule concesive al unei literaturi care oferă, până la urmă, un singur scriitor de "o probitate morală indiscutabilă": Marin Preda, "acest Toynbee de Gumești". Sistemul de culoare se diversifică într-adevăr iar literatura care continuă procesul dificil de revelare a adevărului politic, istoric, social și moral pierde teren evident în favoarea literaturii ca literatură pe care criticul o împarte în trei categorii: afirmarea complexității naturii umane, transfigurări ale realului și literatura literaturii. Această clasificare, deși originală, coincide în mare măsură
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
al lumii", dată fiind circumstanța că la Arghezi "cuvintele nu exprimă o realitate; ele o creează". Pe de altă parte, Marc Angenot, referindu-se la forța cuvintelor în discursul pamfletar, le recunoaște "aura sacrală", constînd în "exaltarea puterilor potențiale de revelare ale acestuia", pamfletul fiind nu doar "agresiune și risc", ci și, deopotrivă, "jurămînt" și "taină". Un asemenea discurs se împărtășește din misterul ancestral al blestemului, multe texte de acest tip tinzînd "spre profeție". Așadar, în polifonia ireductibilă a artei, extremele
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
se autocunoască și să analizeze corectitudinea opțiunilor sale în momentele cruciale ale existenței. Din punctul de vedere al cititorului exterior, valoarea unui jurnal este dată de fidelitatea reconstituirii unui climat cultural, social și politic specific unei epoci anterioare existenței sale, revelarea unor aspecte inedite, în măsură să nuanțeze chipurile unor mari personalități și să dea o semnificație nouă, lipsită de echivoc, unor fapte controversate, calitatea artistică a stilului și profunzimea judecăților. Poate fi considerat jurnalul un gen literar? Philippe Lejeune, unul
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
postfață al cărei titlu îl poate pune la încercare: „Mircea Ivănescu, poetul care nu încape într-o antologie”. În ce mă privește, am trăit acest moment fără nici o zguduire, fiindcă modul poetic meivănescian îmi este familiar încă de la târzia sa revelare publică (născut la București pe 26 martie 1931, autorul a debutat editorial după vârsta de treizeci și șapte de ani). Îmi trece prin minte că un poet „ce nu încape într-o antologie” ar putea, în mod legitim, să nu
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
evident mai bine reprezentat de scriitori precum Camil Petrescu sau Hortensia Papadat-Bengescu. Ion Simuț este un critic de acord fin (foarte subtile și pline de sugestii sînt, la nivelul romanului Ion, analiza relației dintre Ion și familia învățătorului Herdelea și revelarea părții de vină a familiei Herdelea în drama țăranului, respectiv demonstrația la capătul căreia Pădurea spînzuraților este desemnată drept „primul roman religios al literaturii române”) care îmbogățește sensibil perspectiva critică asupra operei prozatorului ardelean. El demonstrează cu asupra de măsură
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
întîmplare nu apare vreo referință la realitatea politică a zilei sau la lipsa de alimente și de iluzii din ultimele luni ale regimului Ceaușescu. Cel puțin la nivelul acestei cărți, spiritul de frondă al lui Andrei Pleșu se manifestă prin revelarea firescului, a zîmbetului (vorba lui Mihai Șora), a libertății de gîndire, în detrimentul încrîncenării, crispării, imbecilității cinice a regimului comunist care ajunsese să interzică pînă și cuvîntul „libertate”. Spirit dilematic prin excelență, adversar natural al celor care nu cunosc îndoiala, jovial
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
începutul secolului XX, într-o stațiune cosmopolită de vacanță din Italia, unde se adună și petrece aristocrația europeană. În lumea aceasta închisă apar doi intruși misterioși, frate și soră, acceptați pentru farmecul lor și apoi respinși prin scandalul declanșat de revelarea relației lor incestuoase. Cartea a făcut o impresie extraordinară și prin subiectul șocant (o, ce vremuri!), și prin scriitura ce demasca mîna unui profesionist („un cocteil savant de Dostoievski, Margaret Mitchell și Lampedusa”!), și prin misterul ce ațîța imaginația. În privința
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
dintr-un timp în altul al poveștii, scurtcircuitarea narațiunii, planurile aparent paralele ale aceluiași destin, planuri care se intersectează și care își dispută supremația, personajele foiletonistice din scenariu, valul de agresiuni la care Isbjörg este supusă, și noi odată cu ea, revelarea acestei tinere bicefale se constituie într-un important pas pe care Geanina Cărbunariu îl face din lumea ocrotită a studenției, în aceea a profesioniștilor. Cît de curînd am să vă vorbesc despre alt spectacol, tot de la Casandra, Lebensraum de Israel
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
aprobativ și [...] a dat dispoziție să fie distribuite altei revistei". În 1992, după aproape două decenii, s-a produs debutul adevărat ("Eu consider că am debutat cînd am vrut să debutez"), în Contrapunct, cu o... proză. Cel care a amînat revelarea eseistului a fost, de această dată, dl Alex Leo Șerban, care a avut de ales între un eseu și proza cu pricina, și între revista tinerilor optzeciști și LA&I, suplimentul Cotidianului. Următorul text publicat al dlui Patapievici n-a
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
să (te) privești în ea. Nu ești așa de respingător pe cât credeai. Încă ești suportabil." Care este rostul unui asemenea jurnal de idei? Admiratorilor prozei lui Gheorghe Crăciun o asemenea operă le permite familiarizarea cu universul interior al scriitorului favorit, revelarea modului în care obsesiile, temerile și raționamentele omului se reflectă în operă. De asemenea cunoscătorii operei pot vedea geneza anumitor idei, modul în care ele sunt convertite în ficțiune. Este un exercițiu de sinceritate (pe care autorul, o mărturisește de
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
prin straniul arhaic, în genul lui Eliade, de pildă, Cornel Mihai Ungureanu încearcă să mai salveze acest roman nu tocmai rău scris, dar cam anemic. Puțin mai mult curaj în această direcție n-ar fi stricat. Numai că și aici (revelarea sacrului în profan) autorul e mult prea prudent și, prin asta, neconvingător. Finalul cu dispariția angelică a cuplului Ana-Al și, implicit, rezolvarea romanului pare un moft de basm. Multe momente, atât din volumul de povestiri, cât și din acest
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
la cafeaua de dimineață, Figaro-ul, iar scrisorile făceau o zi pînă în orice colț al Europei...” (pp. 25-26) Meritul major al lui Dan C. Mihăilescu stă în alegerea unghiurilor din care este privită societatea bucureșteană a începutului de secol XX, revelarea unor aspecte semnificative privind vedetele lumii mondene, moda, legile confortului, cutumele vieții cotidiene - la nivelul protipendadei, dar și al păturilor de jos -, viața culturală, arhitectura, felul în care era privită realitatea bucureșteană de către străini și, în contrapartidă, impresia pe care
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
înțelegi" (Ceea ce nu înțeleg). Conceput astfel precum un "imperativ categoric", eticul se manifestă în calitatea unui instrument rațional sui generis, care intră în impact cu misterele ultime, evident, fără ambiția vană de-a le dezlega, însă cu cîștigul poetic al revelării unor ambiguități tulburătoare, a unor complexități bulversante. în nevăzut bîntuie puteri demoniace, uneori cu neputință de disociat de cele divine. La etajele insondabile ale existenței, binele și răul par a se întîlni, a se mixa în pasta unei ininteligibilități din
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
destin? Dilemei inițiale a lui Octavian Paler nu i se poate răspunde, la capătul celor 300 de pagini ale cărții, decît socratic: Este răspunsul implicit al autorului, infinit mai puțin important însă decît drumul parcurs de el în amintire pentru revelarea lui. Autoportret într-o oglindă spartă este un dramatic document de conștiință a cărui concluzie are darul să ne pună pe gînduri: Ceea ce pot spune cu certitudine e că mereu am așteptat ceva. Cînd eram la liceu am așteptat să
Confesiuni rivelatorii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12715_a_14040]
-
seama, alimentează întregul demers poetic. În pofida elaborării atente și intense a microscopicei dantelării lirice (pe măsura obiectului contemplației), a enciclopedismului cu care poetul croșetează interfața lingvistică a pixelilor, emoția acestor mici ode deghizate în versificări complicate rezidă tocmai în ineditul revelării delicateței unui spațiu/domeniu perceput drept inabordabil, altfel decât la modul fizic riguros: "Scrutând-o și mai de aproape, / ca-n străveziu adânc de ape, / prin fanta strânselor pleoape / și printr-o lupă cam de două / sute cincizeci de ori
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
și aluzii culturale savante, poezia lui în ansamblu are cel puțin un element care o individualizează: este vorba de o anumită doză de lirism infuzată perseverent, dar fără ostentație, în aproape toate poemele sale, disimulată în primele volume sub forma revelării unui miez ascuns al prozei vieții comune, mai evidentă în poemele de după 1989. De altfel, dacă citim articolele programatice ale poetului, descoperim o cheie fidelă de pătrundere în textele sale: "poezia cotidianului " este o "poezie despre viața noastră obișnuită, dar
După douăzeci de ani by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12883_a_14208]
-
la începutul acestui an. În privința celei de-a doua întrebări, mulți dintre adversarii (nu puțini) lui Augustin Buzura din spațiul public de azi vor fi fiind probabil convinși că se încearcă o cosmetizare a existenței scriitorului din perioada comunistă, prin revelarea tardivă a unei atitudini mai ostile, mai agresive a acestuia la adresa regimului. Exemplele de acest fel nu au fost puține în anii din urmă, chiar și poeții de curte ai dictatorului revendicîndu-și partea lor de disidență. Surpriza dialogului dintre Augustin
Dialoguri între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12420_a_13745]
-
evenimente sonore, adaosuri de bruioane ideatice, în același timp însă nefiind întemeiate noi perspective arhitectonice capabile să susțină galeriile și abatajele ivite din succesivele și obsedantele excavări ale materiei muzicale. Muzica spectrală (sau acustică), a armonicelor naturale - prin relevarea și revelarea intimității sunetului, a microcosmosului acestuia, în fața căreia compozitorul nu poate decît să observe și, eventual, în cazurile cele mai fericite, să discearnă - se situează în zodia naturismului, opus umanismului, ce își pune pecetea pe orînduirile tonale, seriale și modal-artificiale. Lumea
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
fiecare an printre italieni și străini, iar lista de așteptare a unor autori deja sub contract este lungă, angajând editura pe un număr de ani. A treia scrisoare, din 20 martie 1975, exprimă o discretă contrarietate lingvistică, urmată, vai, de revelarea adevăratei mele situații de poet:Caro Constantin, vă răspund în italiană la amabila Dvstră scrisoare din 8 martie, cu certitudinea că înțelegeți încă limba noastră, chiar dacă preferați să scrieți în franceză. Mă bucur că v-ați aranjat cu bine la
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
amiabile relații, de vreme ce, vingt ans aprčs, face-vor parte, amândoi, din așa-zisul lot Noica-Pillat! - Consideri că discursul umoristic e compatibil cu un mecanism liric? Sau ironia e funciarmente antilirică astfel cum sugerează Jankelevitch, arătând că aceasta se întemeiază pe revelarea unei pluralități, emoțiile și ideile fiind nevoite a renunța la solitudinea lor seniorală, a coabita cu mulțimea. Să fie orice "democratizare" de atitudine sau limbaj o înstrăinare de practica lirismului, egotic prin definiție? - Antilirică e, numai, ironia; umorul, dimpotrivă,-i
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]