165,466 matches
-
prieteni, medici, împătimiți de artă. Am sporovăit, ne-am eliberat prea-plinul, am privit orașul de sus, n-am văzut nici-o construcție comunistă pe o rază mare, de jur-împrejur. Puteam fi oriunde. Pe acoperișul lumii! Cu Beethoven și cu Zacharias. Am ridicat ochii și am privit-o. Era acolo. Plină. Palidă. Învăluită într-un halou halucinant.
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
cereau liniște prin gesturi și cuvinte. Am zărit fața pe jumătate speriată, pe jumătate amuzată a soției mele. Tumultul a durat maximum două sau trei minute, dar minute de cutremur, din cele care ni se par ore. Până la urmă am ridicat brațele ca și cum aș fi cerut pace sau m-aș fi predat.. Treptat s-a făcut liniște. Am întrebat cu voce tare: ,Pot vorbi și eu?" Au izbucnit râsete în diferite părți ale sălii. ,Doamnelor și domnilor, sper că v-ați
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
închipuim o stare de debusolare în care omul, poticnindu-se într-un orizont fără perspectivă, se clatină o bucată de vreme pentru ca, pînă la urmă, să se redreseze în chipul cel mai firesc și mai previzibil cu putință. Privește înapoi, ridică din umeri și, scuturîndu-se de amintirea neplăcută a unei traume, pornește mai departe, încredințat fiind că viața, oricum ar fi, e bună. Că ți-a murit o perspectivă a lumii tale interioare nu e o dramă, căci oricînd o altă
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
acum, chiar acum, nu începi să faci ceva cu tine, orice, numai să începi ceva, atunci praful se va alege pînă și de singurul lucru ce ți-a mai rămas: viața. Și atunci ceva îți spune că trebuie să te ridici, nici tu nu știi cum, dar trebuie să te ridici, trebuie să-ți iei pierderea, să te înfășori în ea, să te aduni din bucăți și să faci ceva cu viața asta în care nu mai crezi, căreia nu-i
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
orice, numai să începi ceva, atunci praful se va alege pînă și de singurul lucru ce ți-a mai rămas: viața. Și atunci ceva îți spune că trebuie să te ridici, nici tu nu știi cum, dar trebuie să te ridici, trebuie să-ți iei pierderea, să te înfășori în ea, să te aduni din bucăți și să faci ceva cu viața asta în care nu mai crezi, căreia nu-i mai găsești nici un sens și din care ești la un
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
tu însuți un sens, așadar un pseudo-sens, un sfert de sens, o jumătate de sens, dar totuși un sens. Cum se poate însă să dai tu sens vieții tale? Cum se poate ca orice eșec să fie locul de unde te ridici spre a porni mai departe și cum se face, vorba lui Noica, ca spiritul să nu apară decît acolo unde a existat mai întîi un sentiment al dezastrului? Tenta literară a acestor rînduri nu trebuie să înșele cititorul: e vorba
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
apt să supraviețuiască dezastrului devenise optica dominantă, dar o optică căreia filozoful reușise să-i dea forma unei speculații filozofice, accentul mutîndu-se de la spiritul a cărui rezistență se dovedește în clipele de dezastru la spiritul pe care însuși dezastrul îl ridică împotriva lumii. Cu un asemenea spirit, chiar dacă românii pierduseră aproape jumătate din țară, puteau cîștiga în schimb un continent: al spiritului. Oricît ar părea de cinic sau de naiv acest punct de vedere, Noica, prin mijlocirea lui, reușea să atenueze
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
dacă îți place deodorantul lui. Cum să mai intereseze un corp poetic în care s-au stratificat fortuit reziduuri din Dostoievski, din Rimbaud, din Thomas Mann, din Kafka, din Faulkner, din Joyce, cînd lumea noului corp poetic începe cu Salinger, ridicat la rangul de patriarh al tinerei generații. Și, culmea, trăim concomitent, se cheamă că sîntem contemporani, dar vorbim limbi diferite, amintirile noastre nu se mai intersectează nicăieri. Cu cît timpul se accelerează, distanța se dilată înspăimîntător - ce era înainte un
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
dar palpabil al vieții și literatura care, încercând să-l exprime, îl falsifică este un mod de a face poezie deplângând, totodată, limitele ei. Un exercițiu retoric, fără îndoială, însă și o autenticitate mai adâncă, smulsă planului strict senzorial și ridicată la treapta reflexivității. Deosebirea față de nucleul dur al ,nouăzecismului" constă în integrarea lirică a neorealismului, în locul unei simple absorbții. Elementele realului și datele propriei biografii sunt introduse într-un discurs amar și sceptic, care este fața văzută a unui consistent
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
mi-ajunge ca să fie interesant să fac o dată și așa ceva. R.B: O dată...sunt vreo 80 de poeme colaj. H.M.: Da, cred că 86 am făcut. Dar acuma ,schluss"... R.B.: Aceste poeme constituie și o formă de revanșă creatoare. Ele ridică și problema imaginilor-colaj, a figurilor care le însoțesc.Ce se întîmplă în relația dintre limbajul iconografic și text? H.M.: Nu am nici un fel de teorie, sunt mereu întrebată, n-am nici o filozofie care să stea ,dedesubt", e o chestie de
Cu Herta Müller despre colaje by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11289_a_12614]
-
bătrîn! ș...ț Au dispărut cu totul bordeiele umede, săpate în pămîntul cald iarna, răcoros vara, și costînd atît de ieftin; dispar țiganii sacagii, ce-ți cer iarna un franc pe butoiașul de apă cumpărat cu cinci parale, dispar puțurile ridicate de un suflet creștin al cărui nume se pomenește de vreo cruce de piatră cu frumoase și vechi săpături, dispar felinarele de un metru, cu lampă mititică de petrol veșnic afumată, stinsă de fiece adiere de vînt...": Bucureștii ce se
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
dovedit, și acum, dezolante. Și asta nu pentru că ar exista obligația ca, dintr-o dată, toată lumea să scrie în România ca Llosa. Ci pentru că în România până și scriitorii au ajuns să respire același aer de indiferență al sinistraților care, în loc să ridice diguri contra furiei apelor, se refugiază în bodegi și meditează la dușmănia soartei.
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
juvenile, nu mai urmează decît exersarea premeditată a unei aptitudini ce transformă pasiunea tinereții în rafinamentul tehnic al maturității. Suplinim emoția scrisului prin tehnica lui și, astfel, îl omorîm cel mai adesea. Iar dacă mai facem și greșeala de a ridica ștacheta exigenței pînă acolo încît ne jurăm că nu vom publica nimic decît atunci cînd vom fi sigur că am atins perfecțiunea, vom ajunge să murim la propriu, fără să mai apucăm să publicăm ceva. În acest caz, cărțile pe
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
cuvîntul ,paravan", să fie ea însăși un paravan. Să fiu mai limpede: paravanul era pe vremuri o piesă de mobilier, alcătuită din mai multe părți rabatabile, pe care o puteai împături sau despături după voie, atunci cînd aveai nevoie să ridici un perete despărțitor într-o cameră. Paravanul ascundea ochiului gesturile sau goliciunea persoanei aflate în spatele lui. Cu toate acestea, ciudățenia paravanului stătea într-un detaliu de alcătuire: pînza sau hîrtia care acopereau panourile paravanului erau suficient de opace spre a
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
Tudorel Urian Între teatrul și proza lui Gabriel Diradurian aproape că nu există puncte comune. Ai putea crede că sînt scrise de autori diferiți. În vreme ce teatrul lasă impresia că tinde să se ridice spre zonele înalte ale reflecției filozofice, proza se menține mereu la nivelul banalului, al întâmplărilor mărunte, în imediata vecinătate a anecdotei. Mai mult decît atît, forțînd puțin lucrurile se poate spune că teatrul lui Gabriel Diradurian ar putea fi încadrat
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
balast social, de care nu știi cum să scapi. Unii dintre acești bucureșteni care s-au simțit aruncați la marginea societății, au preferat să plece din Capitală. S-au mutat la țară. Au moștenit un petic de pămînt, și-au ridicat o casă acolo, închipuindu-și că vor fi în stare să-și facă o gospodărie. Printre acești orășeni strămutați la țară de bună voie sînt și niște veri ai mei prin alianță. S-au dus într-o comună pe lîngă
Ucisă din dragoste de țară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11290_a_12615]
-
se constituie spontan prin plierea subiectului liric pe toți factorii cu care intră în contact, rezultatul fiind consemnarea aleatoriului existențial în starea sa de jubilație: ,e fumul bun de mîncare întreb o dată mai mult/ e aerul irespirabil prielnic să-mi ridic din el statuie/ de nedărîmat dar vulturul roșu care îmi intră în somn/ pe nări și pe gît și-mi aleargă prin bronhii ca prin codru/ mama și tatăl cărei lumi este mama și tatăl căror vedenii/ se-ntîmplă să fie
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
cîrtitori și de soprane ciori de sinucigași frumoși/ cu craniile înflorite" (patru). Sau: ,nămolul marele și tarele trotilul virilității imunde necrofile/ se lipește de gleznele umblătoare cîrtitoare/ ca mierea de degete" (ibidem). Sau: ,și degetele mele cu vrăbii înhămate mă ridică lin cu trup/ cu sufletși cu versuri în zbor ușor ciudat binefăcător" (unsprezece). Spre a nu fi stînjenită cumva de tiparele vreunui artificiu, de servitutea vreunui canon, fantazarea pornește, nu o dată, de la elementele ,de jos", de la cota inferioară a referinței
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
sărind treptele de combustie și aglomerând imagini șocante, fără nici o noimă. Scenografia e prea încărcată, apar tot felul de creaturi pe cât de ciudate, pe atât de rupte de (i)realitatea poeziei ,lor" (aparte de cârtița galbenă, împotriva căreia nu putem ridica obiecții, vedem cățelul pământului și un câine ,de lapte", mai multe pisici, un liliac, o pasăre de sticlă, o maimuță albastră, un iepure vietnamez: o întreagă menajerie), iar poetul se încurcă în atâtea fire, amestecându-le și mai rău. Limita
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
enigmatică imanență. înregistrăm un soi de descripții sau anecdote în care detaliul nu se distinge de esențial, tîlcul nu se dezlipește de aparență: ,vedea, din spate, un copilaș încercînd să se suie pe ceva, pe un scaun sau pe pat: ridica mereu piciorul stîng, se sprijinea în genunchi, aluneca și se frămînta în loc, respirînd sonor - era chiar el, în prima copilărie, sau altcineva, poate doar imaginea copilăriei atît de îndepărtate, dimpreună cu cîntecul auzit de la mama... îi veneau lacrimi în ochi
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
inerentele diferențe de opinii între bărbați dotați cu un anumit tip de energie. Prin urmare, singura soluție ar fi mutarea guvernului, respectiv, a președinției, din locațiile actuale. Măsura ar consuna cu moravurile României post-Tanacu, România exorcizărilor primitive și-a misticismelor ridicate la rang de politici statale. Oricâtă simpatie ai avea pentru actualii guvernanți, oricâtă răbdare, înțelegere (ba chiar și masochism) ai poseda, e limpede că iar am dat-o în bară cu iluziile legate de favoriții noștri din ultima campanie electorală
Corupții fără corupție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11314_a_12639]
-
ce poți spune despre o asemenea carte în care umorul este, practic, torturat pe fiecare pagină cu tot felul de limbuții, miștocăreli, poante și glumițe ieftine de genul: ,Borac își plecă privirea în pămînt. Pentru că nu văzu nimic interesant, o ridică", ,După ce scuipă de 247 de ori (aprox. 1,3 l de salivă)...", ,Marele scriitor avea multe cărți, majoritatea fiind cărți de vizită sau de joc" ș.a.m.d.? Cartea nu numai că nu are pic de umor, dar te intrigă
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
doar un exemplu. O temă obsedantă pentru reporter este aceea a măsurilor diferite cu care ar fi cîntărite compromisurile făcute de scriitorii cu vederi de stînga față de cele ale celor cu vederi de dreapta. Pusă ca atare întrebarea nu ar ridica nici un fel de probleme. Dar iată cum este ea formulată de Daniel Cristea Enache: ,Mie mi se pare mult mai vinovat acel scriitor care face compromisuri în plină democrație, cînd nimic nu-l obligă la ele, față de acel scriitor pe
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]
-
revista-pdf/us20.pdf (accesat la 10.10.2015) 5 O zonă de siguranță strategică trebuie să fie suficient de mare, pentru a permite apărarea înaintată și, în acest cadru, manevra strategică pe linii exterioare, dar nu prea mare pentru a ridica pretenții de suveranitate și independentă extreme sau pentru a deveni inamic pentru imperiul respectiv. 6 John Mearsheimer, Why the Ukraine Crisis Is the West's Fault, http://www.foreignaffairs.com/articles/141769/john-j-mearsheimer/why-the-ukraine-crisis-is-the-wests-fault, accesat la 14 octombrie 2015. 7
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
lume în continuă schimbare, principala îndatorire a guvernului o reprezintă asigurarea securității statului, acordând astfel o deosebită importantă prevenirii și gestionării riscurilor și amenințărilor curente. Prin strategia de securitate, se considera că în Marea Britanie gradul de siguranță este mult mai ridicat decât în trecut față de riscurile și amenințările convenționale dar, dat fiind că este una din cele mai deschise societăți, aceasta este supusă direct riscurilor ce derivă dintr - o lume din ce in ce mai inter-relaționată. Riscurile curente apreciate prin strategia de securitate britanică sunt
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]