85 matches
-
în România. De pildă, în România pot crea probleme cu Moldova. Viitorul Moldovei e important pentru români, problema acestei țări e importantă pentru SUA. Dacă țările din flancul vostru nordic, ca Ungaria, se vor reorientă spre ruși din cauza dependenței energetice, riscați să fiți separați de Polonia și să vă treziți singuri fiindcă celelalte țări europene nu vă vor ajuta în Moldova.” “Rusia trebuie să facă ceva acum”, spune George Friedman. “Experimentează, joacă un joc psihologic folosind livrările de gaze, vor să
Analistul american George Friedman ne avertizează: „Gazele de şist sunt arma cu care puteţi preveni războiul” [Corola-blog/BlogPost/93798_a_95090]
-
figura uitării apare diferit în raport cu celelalte studii, ea marcând figura uitării (de sine și de accidentele obiectelor) drept condiția fundamentală a cunoașterii universalului. Cu excepția acestui studiu, la care mi-aș dori să revin, aș putea spune, mutatis mutandis, oricât de riscată este generalizarea, că există cel puțin o înrudire a studiilor acestei cărți sub semnul unei propoziții de la pagina 57: „uitarea de sine înseamnă pierderea întâlnirii cu celălalt“: fie că e vorba de experiența individuală și cotidiană, fie de experiența gândirii
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
să intensifice sentimentul unicității locului acestui lector - cât de mic ar fi el - pe lume. Aș minți dacă mi-aș idealiza viața. în Transylvana scrii: 'Morții/ alunecă primejdios în mașini printre vii.' Și poezia ta e o astfel de cursă riscată ( scrii undeva că iubești riscul), o provocare. Rezultatul este, ca în Soil, că acasă 'nu mai e nicăieri.' Ai cincizeci și doi de ani. între dizlocare (în copilărie) și amintirile tale veșnic distopice, ai izbutit să prinzi rădăcini, să-ți
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
în absolut, era reprobabil." Patetismul acestor rînduri cere un curaj nebun. Altfel nu poți spune că ai luat o decizie personală în numele a mii de morți. Trecerea în absolut a unei decizii (la urma urmei) individuale este mai mult decît riscată. Aș îndrăzni să spun că așa ceva nu se face - pentru că îți "omori" credibilitatea și autenticitatea textului. Gelu Ruscanu a văzut idei și vorbea cam ca Liiceanu în astfel de pasaje. Ultima "declarație" este făcută unor oameni "aruncați în groapa comună
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
și o resemnare pragmatică, hotărârea de a-mi face viața cât mai comodă cu putință. Am dezvoltat aceste două reacții în doi eroi diferiți și le-am dat destine opuse. Presupun că romanul reflectă propria mea aversiune față de gesturi romanțioase riscate, dar și o admirație invidioasă oarecum pentru cei ce fac astfel de gesturi, totuși. La fel ca Fowler în The Quiet American, Jonathan "câștigă" în final, dar se simte ca și cum ar fi eșuat. Cred că e mai degrabă un roman
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
indiferent de ce mă apuc, sunt cel mai bun, dacă mă uit în spate nu văd altceva decât un mare hău”. Alooou! Uuuu! Domnu’ Ciutacu’, nu era mai eficient să ne spuneți, simplu și direct, că sunteți Dumnezeu? Risipind atâtea cuvinte, riscați să rămânem, Doamne ferește, cu impresia că sunteți doar Einstein!
Ciutacu, piscul de deasupra unui mare hău by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20478_a_21803]
-
voce oficial-amenințătoare: - Domnu' pictor, să nu atingi nimic, să nu vă mișcați și, în general, să rămână totul așa cum ați descoperit la intrarea în Galerie. - Bine, zisese președintele disperat, dar sunt în genunchi lângă persoană... - Nu contează, domnule! Vă mișcați - riscați să se interpreteze la reconstituire și investigații, înțelegeți? După mai bine de două ore, veniseră doi domni cu priviri atât de fioroase, încât președintele avu pentru o clipă în fața ochilor spectrul unei celule cu un gemuleț prin ale cărui gratii
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
algoritm heraldic, din centrul opului, adică de la capitolele dedicate nimănui altcuiva decât lui Mateiu Caragiale, ne vom lămuri întrucâtva. Fiindcă, din cele aproape 350 de pagini ale cărții, spațiul cuprins între 102 și 176 e - cu o metaforă un pic riscată - concesionat nuvelei Remember. Două eseuri întinse care nu trasează cu adevărat o interpretare cu premise și concluzii, care nu refac traseul mistic sau biografic al straniului Aubrey de Vere, ci doar extind, pe câteva coordonate simbolice, mostre de text matein
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
ies în evidență, să... Trebuia să abat și bănuiala că..., să atîrne mai greu articolul cu metafora decît declarația ăluia cu pocherul..." Știi, Lazăre... întoarce el privirea spre tînărul ce-i mai ține încă umerii. Așezați-vă, dom' profesor, altfel, riscați să vă prăbușiți... Se lasă încet pe saltea, întinzîndu-se cu fața în jos, cu fruntea îndesată în palmele puse una peste alta, ca atunci cînd dormi cu fața în iarbă, vara. De afară, viscolul se aude urlînd tot mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
au constatat că portofelul conținea documentele de identitate și carduri pe numele unei femei în vârstă de 37 de ani, din comuna Berca, precum și suma de 988 de lei, scrie Ziua de Buzău. Dacă găsiți ceva pe jos și păstrați, riscați închisoare Unii ar merge imediat la poliție să predea un portofel cu bani pe care îl găsesc pe stradă, dar sunt și mulți care nu ar face acest lucru. Dacă până acum ceva timp, totul era lăsat la voia alegerii
Polițiștii, uimiți de gestul unei tinere de 20 de ani by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37625_a_38950]
-
ignoră, ba chiar îl apreciază pe acela francez al lui Jean Boutière. Viața fără operă i se pare un non-sens. Criticul este și de astă dată polemic (la adresa lui G. Călinescu), rabelaisianismul de care vorbise acesta, constituind, opina el, o formulă riscată. Accentul e pus pe folclor, care, spune Vladimir Streinu, efectiv inspirat, curge de pe conștiința humuleșteanului, "ca apa de pe o mare vidră." Dat la o parte în ceea ce prisosește, rămâne miezul estetic al operei, inepuizabil. Criticul, dominat de o concepție relativistă
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
să mă gândesc la filmul lui Gherman, Krustaliov, mașina mea, despre agonia și moartea lui Stalin. E atâta rafinament și atâta provocare, atâta singurătate a autorului cu lumea lui, încât există riscul să se întrerupă contactul cu destinatarul operei lui. Riscați și dvs. asta, reducând periculos funcția de comunicare a limbajului. Atunci pentru cine scrieți și de ce? VS: Nu pot spune că tot ceea ce cuprinde filmul 4 îmi este apropiat. Un film reprezintă, totuși, voința regizorului, el schimbă obligatoriu ceva în
"Pentru mine, literatura e un animal liber" by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/10707_a_12032]
-
totodată, contradictorie. Postwar. A History of Europe Since 1945 (ediția americană: The Penguin Press, ediția engleză: William Heinemann, ambele 2005) este, așa cum îi spune titlul, în primul rând o istorie. Dar nu una evenimențială, seacă, ursuză, ce respinge plăcerea formulărilor riscate. Tony Judt propune un discurs perfect articulat, în care evenimentele, personajele și, deasupra lor, iluziile, joacă roluri determinante. Masivă (878 de pagini, format in octavo), extraodinar de densă, analitică și sintetică totodată, conține, de fapt, patru tratate, patru posibile cărți
Postwar by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10978_a_12303]
-
alții!), imediat înainte și în timpul Primului Război Mondial, noua platformă absolut revoluționară, noul continent al romanului contemporan; l-am numit pe Marcel Proust. Între aceste nume, se înțelege, autoarea noastră se mișcă, aș zice, cu o dezinvoltură oarecum crispată - dovadă unele sintagme riscate sau frazele încărcate cu o topică nu foarte familiară celor neobișnuiți cu textele baroce rusești. Noi preferăm însă aceste false stângăcii și acest exces de precauții metodologice unor clișee așa-zis rafinate sau acelor analize și aproximații „valorice”, care nu
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
Primărie. Acolo trebuie depuse cererea și celelalte acte necesare. Dl Costică Melinte, Timișoara. Chiar dacă o singură persoană se împotrivește, iar cota-parte de proprietate ce îi revine acesteia este foarte mică, în cazul în care veți încheia contractul fără acordul ei riscați, evident, să fiți dați în judecată. Pe de altă parte, și dumneavoastră aveți posibilitatea să o acționați în instanță. Cel mai bine ar fi să reglementați situația amiabil. Dl Ioan Ciotea, Timișoara. Ca orice bun deținut în proprietate comună, nici
Agenda2005-30-05-dialog () [Corola-journal/Journalistic/283975_a_285304]
-
rădăcina lui Apă din Izvorul Nemuririi. Aerul a creat în jurul toiagului un vârtej iar roșcată a înconjurat locul cu un cerc de foc, dând naștere unui ritual de purificare, prin fascicolul puternic de lumina, înălțat până în Centrul Universului. - Știți, că riscați, să va pierdeți puterile și Pământul va fi șters de pe Harta Constelatiilor dacă Amendamentul Celor Patru Elemente va eșua. - Da, este unica soluție și singura care poate ține pe loc decizia Marelui Consiliu al Universului, care este nemulțumit de felul
AMENDAMENTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385191_a_386520]
-
scară planetară. În Centru se purtaseră până În ultima clipă discuții contradictorii: a intuit sau nu profesorul Adam Adam mecanismul pseudoaccidentelor care tulbură periodic cursul istoriei? Deși majoritatea membrilor Consiliului Înclina spre un răspuns negativ, s-a decis că nu trebuie riscat. Primejdia era mult prea mare, iar urmările neintervenției ar fi fost catastrofale. Pe ultima sută de metri, s-a pus la punct planul răpirii: cu o zi Înainte ca eu să decolez spre Paris, Eva a fost trimisă la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la altceva. Mai că-mi vine să plec să o caut, adăugase. Ceva mă îndeamnă să umblu după ea prin toate ungherele afurisitei ăsteia de stațiuni!... N-ar fi o idee prea bună, îl întrerupsesem, edificat asupra motivului iritării lui, riscați să vă căutați mult și bine unul pe altul. Și-apoi, cu piciorul acesta, nu știu cât de departe puteți ajunge. Ce-ar fi să-mi spuneți, mai bine, ce era cu individa aceea, care avea să devină, cum ziceați, a doua
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
fost norocoasă, am avut modele în familie, în școală, modele cărora le mulțumesc din nou. Căutați-vă prieteni, prieteni adevărați cu care să puteți dezvolta legături durabile. Văd că zâmbiți și e bine că zâmbiți, văd fețe luminoase și zâmbitoare! Riscați, pentru ce credeți voi că este important, o idee, un vis, pentru că poate unul din cele mai mari minusuri în viață e să nu ai curajul să riști, odată cu înaintarea în vîrstă toți devenim așa, mai puțin dispuși să riște
CONVORBIRI LITERARE LA TG.NEAMT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349238_a_350567]
-
noi, adulții, avem puțin tact. Rabindranath Tagore spunea că „odihna e a muncii precum pleoapa e a ochiului”. Fără muncă, nu simți gustul odihnei, ci ești veșnic plictisit și debusolat. Îți recomandăm De ce nu este recomandat să corectăm exprimarea celorlalți Riscați: lăsați-vă copiii să iasă afară din c(l)asă Soluția? În primul rând, să fim alături de copii, atât în educație, cât și restituindu-le dreptul la o copilărie autentică. Adesea, suntem mai liniștiți să îi știm în casă, cu
Minciuna pe care le-o spunem copiilor noștri () [Corola-blog/BlogPost/338494_a_339823]
-
români, dar să te cheme Andrew te face mai puțin român și mai puțin iubitor de popor. Este un discurs extrem de periculos și care nu are cum să aducă lucruri bune. Toți cei care ați dat prenume internaționale copiilor voștri riscați să le fi pecetluit o soartă grea numai pentru că ați fost neinspirați și nu ați crezut că țara voastră va ajunge din nou, acolo, în astfel de vremuri, întoarsă din drum. Îmi imaginez cu groază cum România riscă să-și
Un naționalist de grotă se ia de Julien. Aviz părinților care aleg nume „străine” pentru copiii lor () [Corola-blog/BlogPost/339199_a_340528]
-
de idei, ce față făcea un mareșal ca Hindemburg, ajuns în 1925 președinte de Reich, văzîndu-l pe Hitler trecînd urcat pe Mercedesul campaniei sale electorale și gesticulînd gata să zboare, el, Hindemburg, format la spiritul laconic prusac. (De reținut, paralela, riscată oarecum, operată de sagacele Alexandru George între gestica exacerbată a lui Hitler și epatanța expresionismului german). Regii noștri au avut, și ei, fără excepție, cultul conciziei și al reticenței. Vi-l imaginați pe Regele Mihai vorbind pe stadioane sau, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
groparul său a fost acela care l-a prins de subsuoară să nu cadă. Parcă i-ar fi șoptit Gorbaciovul: stoi, nu acum, îți zic eu cînd... A fost singura dată cînd am respirat același aer cu Ceaușescu (o, ce riscată exprimare!). Era o Bienală de-a noastră, la Dalles, și vă închipuiți ce forțe fuseseră puse în mișcare ca să asigure un vernisaj (neapărat magnific) la care avea să fie prezent liderul comunist, proaspăt aureolat cu scena balconului. Ora vernisajului. Mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cvasi-completă a consoanelor. Italiana lui Montale? Da, rar. Cînd, iată, rasat-frumoasa și eleganta asta venețiană ca o altă Eleonora Duse ieșind din Teatrul La Fenice, e condusă, temperat-colocvial, de ireproșabilul venețian. 29 iunie Spiritul gregar are oricît ar părea de riscată observația și ceva fascinant în actele lui demonstrativ-vizibile. Au, și numărul, și cantitatea, și suma grandoarea lor. Am dat curs, cu oarecare savoare, impulsului de a ieși, o dată cu puhoiul nocturn în Piața Unirii, de cîte ori naționala de fotbal a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai zilnic se întîmplă, un june delicat îmi întinde invitația, probabil la apropiatul său vernisaj. Îi mulțumesc și îi urez succes. Închid și mă uit pe pliantul dedicat și văd scris: Eveniment. În loc deci de obișnuita: Invitație, iată mult prea riscata autosupraevaluare. Tupeul mă amuză dar mă și contrariază. Redeschid ușa și-l găsesc pe june pe culoar. Îl întreb: Chiar așa, Eveniment? În loc de răspuns zîmbetul pișicher al crudului expozant. Îi răspund cu același zîmbet și-i urez încă o dată succes
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]