28 matches
-
Moldovei) a fost oficial negat, fiind înlocuit prin denumirea și caracterizarea ""moldovenească" ", definită ca ""diferită de cea românească" " (ca sub stăpânirea rusă și sovietică). Controversa privește atât validitatea în sine a acestei definiții, cât și aplicabilitea sa (numai la populația romanofonă din Republica Moldova, sau și la populația Moldovei românești?)."
Relațiile dintre Republica Moldova și România () [Corola-website/Science/317556_a_318885]
-
sud de Dunăre și românesc la nord) și bulgar. Asta nu înseamnă că valahii (aromânii și românii) i-au cucerit pe bulgari sau că bulgarii au cucerit principatele dunărene, ci înseamnă că în cadrul acestui stat au conlocuit două populații, una romanofonă, celalată slavofonă, pe ansamblul teritoriului său, toponimia veche aratând o predominanță a slavilor la șes, și a romanicilor în zonele peri-montane, deluroase și mai păduroase; țărmurile aveau o populație preponderent grecească. Ulterior, despărțirea proto-românilor de către populațiile slave așezate printre ei
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
Markovac, Straža, Mâli Žam, Malo Središte, Mesić, Jablanka, Sočica, Ritiševo, Orešac și Kuštilj. În recensământul din 2002, cel mai recent desfășurat pe teritoriul Șerbiei, 1,5% de voivodineni au indicat română că limba lor maternă (doar 0,1% din totalul romanofonilor). Datorită faptului că în Voivodina, română a devenit destul de recent limba oficială, există anumite probleme în sincronizarea organelor puterii. Alte dificultăți sunt provocate de numărul mic de membri ai minorității românești (în jur de 30.000). Deși în trecut învățământul
Distribuția geografică a limbii române () [Corola-website/Science/296912_a_298241]
-
un stat independent, centru al Bisericii Catolice. Un număr mic de români lucrează la diferite servicii din cadrul Vaticanului și al Curiei Române printre care și Radio Vatican (care emite și în limba română). Comunitatea românilor-americani este cea mai numeroasă comunitate romanofona din afara Europei. Statele Unite ale Americii nu au o limbă oficială la nivel federal, iar la nivelul statelor doar jumătate au ratificate legi care consfințesc o anumita limba ca fiind oficială. Astfel, vorbitorii de limbă română nu întâmpină nicio restricție în
Distribuția geografică a limbii române () [Corola-website/Science/296912_a_298241]
-
că romanizarea popoarelor tracice de pe ambele maluri ale Dunării a dat naștere Traco-Romanilor vorbind limba traco-romană sau protoromână. Ulterior, în secolele IV-VI, odată cu stabilirea Slavilor în zonă, o parte dintre Traco-Romani au fost asimilați de aceștia, iar grupurile rămase romanofone s-au diferențiat în Români la nord de Dunăre și în Dobrogea, și în Aromâni, Megleno-Români și Istro-Români la sud de Dunăre. Diferențieri etnice analoge s-au produs și în celelalte populații romanice, de exemplu între Italienii de nord și
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
origine latină, dar fiindcă limbi romanice de est s-au dezvoltat aproape fără contact cu restul limbilor neolatine, se pot observa atât dezvoltări neobișnuite de semnificație cât și împrumuturi care nu se pot găsi în nici o altă parte a lumii romanofone. Datorită substratului vocabularului de origine posibil dacă, există și cuvinte fără echivalent în limbi romanice occidentale, dar pentru care există cuvinte înrudite în limba albaneză. Totuși, multe încercări de a romaniza româna în timpul secolului XIX au reușit în general să
Vocabularul limbii române () [Corola-website/Science/314835_a_316164]
-
Sf. Mihail) organizată de comunitatea ceangăilor (de confesiune evanghelică luterană și de naționalitate maghiară) din Săcele; ce cuprinde o paradă a costumelor tradiționale, ateliere meșteșugărești, simpozioane, expoziții de artă populară și activități sportive. Predealul devine punctul de frontieră (între voievodatele romanofone și Imperiul austriac și regatul maghiar) odată cu semnarea convenției de la București între România și Austro-Ungaria (privind construirea liniei ferate Ploiești-Brașov), iar din 1968, oraș în cadrul județului Brașov. Acesta este cunoscut ca stațiune turistică montană, ce oferă condiții deosebite (pârtii de
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
din Șerbia Centrală este de aproximativ 60 000 de persoane, dar această cifră este considerată subapreciata de unele organizații. Ethnologue publică în raportul său despre limba română o estimare a lui Iosif Bena din 1995, care cifrează numărul cumulat al romanofonilor din Voivodina și Timoc undeva între 200 000 și 300 000. Eugen Simion, presedintele Academiei Române, declară despre numărul românilor din Timoc că este variabil: "„Unii zic că sunt 500 000, alții 300 000. Fapt important este că sunt acolo, au
Româna timoceană () [Corola-website/Science/299604_a_300933]
-
etnogenezei. În cazul etnogenezei românilor rolul decisiv l-au avut doi factori de natură spirituală: romanitatea și creștinismul. Romanitatea a determinat profilul etnolingvistic al poporului român, limba și conștiința lui națională. Prin factorul român, poporul român a devenit un etnos romanofon. Creștinismul a determinat mentalitatea romanica a neamului românesc, spiritualitatea, unitatea și continuitatea lui în condițiile migrațiunii popoarelor. Prin creștinism românii au devenit un etnos profund spiritual, un etnos religios, calități care în mare măsură au contribuit la păstrarea ființei romanice
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Româniile populare (uneori desemnate că Românii populare când se referă numai la așezările românilor) sunt comunitățile romanofone medievale, rămase fără acoperire politică după retragerea sau prăbușirea Imperiului Român pe teritoriul unde locuiau (în general păduros sau muntos, si situat la marginea imperiului, în contact direct cu "Barbaricum"). este o apelație științifică datorată istoricului Nicolae Iorga, dar așezările
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
a apărut prima dată în Imperiul Român de Răsărit și s-a răspândit în lumea germanica și slavă prin intermediul vikingilor care au intrat în contact cu Imperiul Român de Răsărit În sensul larg, european, o "Românie populară" este orice comunitate romanofona (latinofona) apărută prin autoorganizarea populațiilor romanice, rămase fără ocrotire statală în fața năvălitorilor veniți din "Barbaricum". În sens restrîns (cazul românesc), în spațiul dunărean-carpatic, este vorba de comunități latinofone (romanice) din Dacia sau de la sud de Dunăre, care începând cu retragerea
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
menționează sub acest nume între romanizarea Traco-Geto-Dacilor și apariția cuvântului βλάχοι în scrierile cronicarului grec Ioan Skilițes din anul 976 apoi în „Compendiul” cronicarului bizantin Ghiorghios Kedrenos din sec. XI (vezi istoria vlahilor de la sud de Dunăre). De fapt, populația romanofonă era, până atunci, și aidoma populației elenofone și albanofone, inclusă în denumirea generală de Ῥωμαίοι („Romei” în sensul de „Romani”) cuprinzând toți locuitorii băștinași din fosta „Romanie” (Ῥωμανία, adică Imperiul roman de răsărit). Astfel Cassius Dio în „Istoria romană” (22
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
civil de-a lungul Nistrului, degradând relațiile între România și Republica Moldova și ajungând, la data de 29 iunie 1994, la re-oficializarea « moldovenismului » în Republica Moldova. Controversa privește atât validitatea în sine a definiției « moldoveniste », cât și aplicabilitea sa (numai la populația romanofonă din C.S.I., sau și la populația Moldovei românești?). Ca în toată Europa, întrucât nu exista conștiință națională, identitatea populației băștinașe din voevodatul Moldovei era inițial locală și nu națională, națiunile definite prin originile comune și prin limbă apărând abia prin
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
secolul XIX. Așadar, oamenii locului, deși afirmau a vorbi o limbă "rumânească" adică, după Miron Costin și Grigore Ureche, o limbă "ce se trage de la Râm", se defineau ca "Moldoveni". Populațiile slave vecine îi denumeau "Volohi", așa cum denumeau toate populațiile romanofone din Transilvania, Țara Românească sau Dobrogea. În secolul XIX se dezvoltă în sânul clasei mai învățate din populația de limbă Daco-Romană (așa cum o definesc lingviștii) un sentiment național nou, ca în toată Europa. Așa cum nemții, fie ei Prusaci, Bavarezi, Austrieci
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
emite pretenții pentru restaurarea unei puteri literare hegemonice ale «marilor» autori asupra celor «mici». Dimpotrivă, face să apară un fenomen de descentralizare, cu o mare eterogenitate a autorilor de limbă română, dispersați Între mai numeroase state și culturi: de la scriitorii romanofoni cu alte naționalități (cazurile moldovenilor și al israelienilor fiind cele mai cunoscute) la scriitorii bilingvi aparținând sau nu exilului explicit politic, fără a da uitării scriitorii germanofoni sau maghiarofoni originari din România sau trăind În România, legați de spațiul literar
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Grigore C. Bostan, Dumitru Covalciuc, Grigore Crigan, Ștefan Hostiuc - redactor șef adjunct, Arcadie Suceveanu și Ilie Tudor Zegrea - redactor șef - care își propun cu toții înnoirea paradigmei literare prin receptivitatea la tot ce apare nou în spațiul lingvistic românesc, scoaterea cititorului romanofon din nordul Bucovinei din izolarea lui culturală. Universitarul cernăuțean Grigore Bostan explică într-un argument programul noii publicații: "O revistă de literatură și arta la Cernăuți are dreptul la viață nu numai în virtutea tradițiilor presei noastre, ci și ca un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17994_a_19319]
-
sunt voievodatele cu populație majoritar romanofonă constituite în Evul Mediu pe teritoriul carpato-dunărean, numite în limbajul popular "Țările române": Transilvania, Moldova, Țara Românească (zisă și "„Vlahia”", sau "„Valahia”" în limbile străine) și Dobrogea. Expresia „” care presupune că ar fi fost formațiuni statale naționale românești de rang
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
nu au reușit să schimbe prea mult preponderența elină. Invazia slavilor (sec. V-VI) și creștinismul adus de ei (sec. IX-X) nu au întrerupt legăturile cu Bizanțul. Prin Marea Neagră sau via terris de-a lungul Dunării, creștinismul originar al comunităților romanofone nord-dunărene au transgresat „zidul slavon“ (N. Cartojan) și au intrat în contact cu ortodoxia originară a Heladei bizantinizate. Aveau dreptate cei care ne considerau „latinii Bizanțului“ și N. Iorga (precum și alți istorici) care vorbeau despre români ca un Bizanț post-bizantin
O incitantă lucrare incompletă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/2578_a_3903]
-
de luptat - la propriu, la figurat - pentru a-și face distincte - prin idiosincrazie - structurile etnolingvistice și socioculturale, proprii. Această recunoaștere identitară avea două aspecte. Cea mai cunoscută - care nu a întârziat de-a lungul secolelor - a fost cea exterioară. Comunitățile romanofone au fost menționate - după cum se știe - mai întâi în sudul Dunării, în Imperiul multietnic al Bizanțului, încă din sec. X, de către istoriografii constantinopolitani. Membrii acestor comunități erau considerați a fi �deosebiți" de ceilalți supuși ai Imperiului. Constantin VII Porfirogenetul (Porphyrogenitus
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
ad modum corrupta. Despre toți aceștia, descoperiți de Al. Marcu, au scris A. Armbruster, Rudolf Windisch, Lorenzo Renzi și alții, între care și noi înșine: bibliografia de specialitate este vastă! III. în nici o altă parte a fostului Imperiu roman comunități romanofone nu au fost atât de absconse eredității lor latine! Termenul vlah suprima ideea (colectivă) a unei old ethnicity și obnubila identitatea: vlahii constituiau numai un �corp străin" în plurietnia danubiano-balcanică (prin documentele medievale, a arătat, printre alții, Stelian Brezianu, ei
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
în considerare din diverse perspective. Trebuie menționat însă faptul că nici unul din aceste etnonime străine nu conținea ideea de romanitate (precum o evidenția termenul rhománoï al lui Constantin VI Porfirogenetul). IV. Există însă și o necunoaștere interioară. Membrii acestor comunități romanofone (și, în nord, românfone) cum se numeau? Ce se considerau ei a fi? Mai întâi, trebuie specificat că aceste comunități trăiau repliate asupra lor înseși, închise, într-un colectiv social-familial sui-generis. Vorbitorii se autodenumeau Rumâni, atât la nordul Dunării, chiar
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Loviștei, Țara Bârsei, Țara Hațegului etc.) - care dovedesc �risipirea" în colective restrânse, izolate a romanității românești. Tot astfel, în sudul Dunării, Matilda Caragiu Marioțeanu, DIARO , pp. 76-78, s.v. aromân, enumeră �denumiri după localități" ale comunităților aromânești. Aveau oare aceste comunități romanofone - și românofone, în nord - simțul apartenenței la comunități etnolingvistice mai largi, dincolo de spațiul local-familial propriu? Greu de spus! Se pare, mai degrabă, că, deși vorbeau aceeași limbă, legături evidente între comunitățile romano- și românofone nu ar fi existat. Fiecare grup
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
nu ar fi existat. Fiecare grup își ducea viața rural-pastorală, în munți sau la câmpie, în izolare unul de celălalt. Rezultatul: �Vlahiile" (Albă, Neagră) - id est: Romaniile - postulate de N. Iorga au existat în realitate. Putem vorbi de �insule lingvistice romanofone", de enclave etnolingvistice care, în loc de a forma uniuni, alcătuiau ceea ce se numește astăzi �piele de leopard". Dreptul la old ethnicity, la identitate și-l clama fiecare comunitate în parte. șEste adevărat, în literatura populară a Aromânilor - în culegerile lui Pericle
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
asemănările dintre limba lor și latină sau italiană, ar fi putut să fie chiar ei, membrii acestor comunități, cei care s-au declarat urmași ai Romanilor! Textele umaniștilor, mai ales, ar fi �mărturii rezultate dintr-un contact direct cu populația" romanofonă, �notate pe viu", poate chiar �comunicate" străinilor de vorbitorii înșiși. Al. Marcu, A. Armbruster și alții (chiar și noi înșine!) au presupus că în comunități romanofone exista o �conștiință" a limbii lor asemănătoare cu latina. Să fi avut oare o
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Textele umaniștilor, mai ales, ar fi �mărturii rezultate dintr-un contact direct cu populația" romanofonă, �notate pe viu", poate chiar �comunicate" străinilor de vorbitorii înșiși. Al. Marcu, A. Armbruster și alții (chiar și noi înșine!) au presupus că în comunități romanofone exista o �conștiință" a limbii lor asemănătoare cu latina. Să fi avut oare o memorie a originilor latine acești păstori romanofoni (chiar dacă unele comunități trăiau în regiuni cu toponime latine)? Chiar dacă, în cronicile bizantine, erau considerați rhomanoï? VI. Răspunsul nu
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]