201 matches
-
conștiințe, activează memoria, provoacă imagini, încheagă discursuri de forme, își animă colegii, dă telefoane, scrie, își plastifiază revista, o distribuie, crede, se revoltă, speră, visează și, din cînd în cînd, organizează expoziții mari și decisive. De data aceasta, în Sala rondă de la Etaj ž, dacă s-o mai numi așa, adică în inima MNAC-ului, și asta pentru că Paula Ribariu este singurul artist de care MNAC-ul se teme, pentru că Paula Ribariu este adevăratul MNAC, pentru că Paula Ribariu este extraterestră! Sindromul
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
numi așa, adică în inima MNAC-ului, și asta pentru că Paula Ribariu este singurul artist de care MNAC-ul se teme, pentru că Paula Ribariu este adevăratul MNAC, pentru că Paula Ribariu este extraterestră! Sindromul Nazca? Așezate în spațiul amplu al Sălii ronde, lucrările Paulei Ribariu își reconfigurează abrupt prezența. Cu toate că, în mare parte, sunt deja cunoscute, dacă nu strict, ca obiecte, oricum ca tipologie, puse aici, într-un spațiu continuu, fără nici o fisură în desfășurare, nici măcar una cu efect scenografic, ele își
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
care ochiul privește spre transcendență ca spre o realitate plauzibilă. Expoziția este un agregat, un mecanism de propulsie, o complicată cabină pentru teleportare, iar Paula Ribariu un astronaut solitar care investighează universul pentru că tocmai își cercetează limitele. Instalația de la Sala rondă, amenajată cu atîta acribie și cu acea convingere, care, pe nesimțite, devine voluptate, că prin stăpînirea detaliului este imposibil ca ansamblul să nu funcționeze, seamănă cu mașinăria magică a unui cosmodrom, cu acel spațiu în care se adună întreaga memorie
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
delicat și știutor că despre morți numai de bine, despre vii numai de drept. Așa că lumea lui, un album de familie burdușit cu literatură - citind, toți iubim personaje, toți ,adoptăm" scriitori - e, într-o grădină franțuzească, unde potecile merg en ronde, o alee liniștită. Dacă vă grăbiți și n-aveți vreme de mici legende care, cîndva, s-au întîmplat de-adevăratelea și nu vă surîde, nicidecum, tipicul vieții selon le modčle, mai bine-ar fi să nu deschideți asemenea carte de
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
Juan Marsé, autorul romanelor Închiși cu o singură jucărie (1961), Această față a lunii (1962), Ultimele seri cu Teresa (1965), Obscura poveste a verișoarei Montse (1970), Dacă îți spun că am căzut (1973), Mă voi întoarce într-o zi (1982), Ronda del Guinardo (1984), Locotenentul Bravo (1987), Amantul bilingv (1990), Vraja Shanghaiului (1993), Cozi de șopârlă (2001), este situat, în cadrul unei anchete realizate de ziarul "El País" printre criticii literari, pe locul trei în literatura spaniolă contemporană, după Eduardo Mendoza și
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
dintre cărțile sale" confirmă și consolidează această ipoteză. Să amintim aici cronologia redactării a două dintre cărțile sale: ˇ Istoria nebuniei în epoca clasică își are originea în 1956. Colette Duhamel îi cere lui Michel Foucault, pentru editura La Table ronde, o scurtă istorie a psihiatriei. Foucault lucrează pentru carte la biblioteca din Uppsala.; redactează în Suedia un prim manuscris al unei istorii a psihiatriei, pe care i-l dă lui Jean Hyppolite în decembrie 1957; în 1958 rescrie în Polonia
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
dispoziție generală, iar discuțiile puteau continua pe un ton normal. Un moment de glorie al președintelui PLS s-a petrecut în legislatura 1992-1996, cînd a compus imnul comisiei juridice a Camerei Deputaților, pe o melodie adaptată după Chevaliers de la Table Ronde: „La Cameră comisii sînt destule/ Ce treaba-și fac cu zel și cu talent/ Și legi mereu așteaptă nesătule/ De la onor. Biroul Permanent// (Refren) Iar dintre toate cea mai harnică,/ Și astăzi ca și-n alte dăți,/ Este comisia juridică
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
a reflexului acestuia în opera de artă, între peren și efemer. În luna octombrie a anului 1914, un artefact pe care mulți îl luară drept un cavou ambulant se opri, într-o după- amiază, în dreptul magazinului de pălării Fortuny, în Ronda de San Antonio. Din el ieși figura semeață, maiestuoasă și arogantă a lui don Ricardo Aldaya, încă de pe atunci unul dintre bărbații cei mai bogați nu numai din Barcelona, ci din toată Spania, al cărui imperiu de industrie textilă se
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
fierb. Și-atunci c-un deget lenș te-oi cere din mulțime Să te-mpletești pe roata cupelei ca un lujer, Tu! cea pe care-odată o răsfățam în rime, Cerșită pe mătăsuri fără s-o știe nime. Și vulgu-n piața rondă va izbucni în mugeri! Ci ridicîndu-ți roba, pe fesele splendide C-o micșunea voi bate însemnul de Poet!! Apoi voi sta-ntr-o rînă și piersici voi deschide Și, savurînd alene grețoasele omide, Voi porunci surgiul să mîie mai încet
Ranchiuna unei nopți de vară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11516_a_12841]
-
marelui consens. Refren.... La Cameră comisii sînt o droaie, Cu competența și experții lor, Și n-am văzut un lup mîncat de oaie, Dar poate vom vedea în viitor. Refren... înzestrat cu o melodie antrenantă (adaptată după Chevaliers de la Table Ronde), imnul se intonează la sfîrșitul ședințelor, spre a-i pedepsi astfel pe cei care au plecat mai devreme. Este singura comisie parlamentară din lume care practică un asemenea ritual. Calitatea de membru al Comisiei juridice i-a permis ,venerabilului" să
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
privește spre transcendență ca spre o realitate plauzibilă. Expoziția este un agregat, un mecanism de propulsie, o complicată cabină pentru teleportare, iar Paula Ribariu un astronaut solitar care investighează Universul pentru că tocmai își cercetează limitele. Instalația, expusă ințial în sala rondă de la Etaj 3/4, iar apoi în sala mare din Colonia artiștilor din Baia Mare, amenajată cu atîta acribie și cu acea convingere care, pe nesimțite, devine voluptate, că prin stăpînirea detaliului este imposibil ca ansamblul să nu funcționeze, seamănă cu
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
decât a New York-ului, are un metabolism propriu, distinct și fascinant pentru cel care ajunge să-i pătrundă misterele. Dupont Circle reprezintă, din acest punct de vedere, un fel de chintesență a manifestărilor culturale. Numele zonei, după cel al piațetei ronde, în jurul căreia gravitează, ca niște sateliți, un număr imens de librării, cinematografe, magazine de discuri, galerii de artă și săli de spectacole este sinonim cu însăși ideea de cultură. Totul pare să conducă la Washington spre Dupont Circle, prin fluxul
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]
-
Pavel Șușară După ce a fost deschisă mai bine de două luni în sala rondă a Galeriei Etaj 3/4, expoziția de pictură a Ioanei Bătrânu, intitulată Interior melancolic, poate fi privită acum mult mai temeinic decît ar fi îngăduit-o un timp de expunere obișnuit. Faptul că au fost posibile reveniri la intervale suficient
Forță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16320_a_17645]
-
valoare ale lui Pillat s-au format prin reduceri succesive, nu prin adăugiri. În această discreție - lexicală, compozițională, figurativă - citim astăzi aristocratismul funciar al scriitorului, aristocratism ce se identifică în stil, adică în marca lingvistică adîncă. A rezultat o poezie rondă, șlefuită, perfectă în plastica ei. Nu poate fi atacată în nici un fel, pentru că nu prezintă nici o cale vizibilă de acces și seamănă cu sculpturile lui Brâncuși. În exemplarele ei reușite, e o poezie căreia nu i se pot aduce corecturi
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
cei trei autori care ocupă un loc central în biografia mea privată!) Punându-mă singur într-o postură dilematică (nu exista vreun motiv să fac parte din juriu!), am trăit cu intensă jubilație tot ceea ce s-a petrecut în Sala Rondă al Hotelului Intercontinental. Fericit că împrejurările mă deresponsabilizaseră fără ca, tot ele, să mă fi responsabilizat în vreun fel, m-am bucurat cam în felul în care se bucură norocoșii posesori de bilet la ceremonia Oscar. Faptul că m-am aflat
Trei cărți. Adică trei prieteni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2744_a_4069]
-
Simona Vasilache Sâmbătă seara, pe 22 februarie, la Sala Rondă a Hotelului Intercontinental a avut loc ceremonia de acordare a Premiului „Cartea Anului”, oferit anual de România literară, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România. Juriul României literare, format din Nicolae Manolescu (președinte), Gabriel Chifu, Gabriel Dimisianu, Mihai Zamfir, Sorin Lavric
Gala Premiului Cartea Anului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2760_a_4085]
-
Simona Tache De acest portret e vorba. E semnat Daniela Chirion și, începând de joia asta, 4 aprilie (ora 18.00 - vernisaj) și până pe 16 aprilie, îl puteți vedea în expoziția EU / CEILALȚI desfășurată în Sala Rondă a Muzeului Literaturii din București (B-dul Dacia nr. 12). “De ce, în ciuda faptului ca avem fotografia, mulți își doresc înca un portet facut de un artist?”, s-a întrebat artista atunci când s-a apucat de această expoziție. Și tot ea și-
Portretul meu într-o expoziție by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18464_a_19789]
-
două săptămâni după Regalul princiar (vezi articolul cu același titlu al subsemnatului, publicat în ultimele două numere ale revistei noastre, despre sărbătorirea de către Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni a nonagenarului Eugen Caraghiaur, distins reprezentant al Diasporei Românești), Sala Rondă a Muzeului Național al Literaturii Române a găzduit un alt eveniment memorabil din suita de manifestări dedicate poetului nostru național. Un public la fel de numeros și de distins (ziariști, scriitori, artiști, oameni de cultură etc.) a asistat de această dată la
SUB SEMNUL LUI EMINESCU, ZIARISTUL [Corola-blog/BlogPost/93669_a_94961]
-
Român (MNTR) propune publicului în perioada următoare o serie de proiecții până pe 8 august, în cadrul Noului Cinematograf al Regizorului Român, inclusiv filmul "360", de Fernando Meirelles, produs în 2011. Adaptare a piesei lui Arthur Schnitzler Reigen (celebra sub numele La Ronde), "360" a regizorului Fernando Meirelles și a scenaristului Peter Morgan prezintă mai multe povești de dragoste din secolul 21. Din Viena până la Paris, din Rio până la Londra, iubirea este experimentata succesiv de zece cupluri de toate vârstele, în moduri cât
360, la Noul Cinematograf al Regizorului Român. Vezi programul by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77509_a_78834]
-
croiască în artă această tânără coregrafă, împământenită la noi, este cât se poate de promițător. Vera Mantero este dansatoarea și coregrafa portugheză, cu o foarte bogată carieră artistică, pe care am putut-o urmări, cu deosebit interes, tot pe scena rondă de la CNDB. Stilul ei este de o mare originalitate, nesemănând cu absolut nimic din tot ce am putut vedea, până în prezent, în întreaga arie a dansului contemporan din Europa. E drept, ea a studiat și în America. Dansatoarea își folosește
Trei universuri coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9039_a_10364]
-
Liana Tugearu La ultimul spectacol pe care l-am urmărit în Sala Rondă de la Centrul Național al Dansului București am trăit o gamă bogată de sentimente, unele inedite. Ele mi-au fost prilejuite de piesa intitulată Jérôme Bel, realizată de coregraful francez Jérôme Bel. Primul sentiment a fost de jenă, în clipa când
Simplă fiziologie și atât by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9593_a_10918]
-
a regăsit și în piesa lui Viski András, de la Centrul Național al Dansului. Lăsând deoparte piesa lui Mihai Mihalcea, Stele deasupra amneziei noastre, creată înaintea înființării Centrului, Julieta este cea mai împortantă lucrare care a văzut lumina rampei în Sala Rondă de la CNDB. Nu un simplu exercițiu de mișcare, nu un experiment, ci o operă împlinită din toate punctele de vedere, ca tematică abordată, dar mai ales ca punere în pagină a acestei tematici. Realizatorii piesei au contribuit, fiecare în parte
Anticorp Amprenta - Episodul patru by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7960_a_9285]
-
rămâne o direcție precumpănitoare a acestor producții, chiar dacă nu toate se subsumează acestei orientări. Experimentalismul este oricum semnul sub care se plasează aproape toate creațiile și, plimbându-mi privirea pe fotografiile înrămate din holul prin care se intră la Sala Rondă, în așteptarea începerii spectacolelor, mi-am dat seama cât de înrudite sunt mai toate creațiile de dans contemporan de astăzi cu spiritul contestatar al dadaismului și suprarealismului susținut de revistele "unu", "Punct", "Integral", "Alge" a căror pagină de titlu apare
Dans și experiment by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6829_a_8154]
-
dă într-o groapă. Înclinîndu-se într-o rînă, caută ceva de care să se prindă. Dopul cade pentru totdeauna în dărîmăturile de sub casa spulberată. Deasupra, Pointsman strigă: - Buretele, Mexico, ai uitat buretele!, și ia uite-l cum cade, o alcătuire rondă și pală plină de găuri, care saltă în sus și-n jos în lumina lanternei. - Ei, zburdalnicule, zice Roger dînd să-l apuce cu amîndouă mîinile, vărsînd eter din belșug. Localizează în cele din urmă buretele cu fascicolul lanternei, în timp ce
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
pe Bulevardul Carol și străduțele dimprejur, în care bătrînii T. și-au trăit iubirea și misterul, și Brașovul primei tinereți, pe care Tia îl lasă, ca pe coconul gol al fericirii de-altădată, seamănă. Au aceeași arhitectură, aceleași străzi en ronde, cumva tocite, știrbe, fără colți, ,unde visezi să locuiești măcar la bătrînețe, ca o recompensă a anilor care s-au scurs", un soi de întuneric secretos și tandru. Arhanghelii nu mor este și pansarea acestor inimi de tîrg, abstracție făcînd
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]