754 matches
-
este blocată fiind turtită. Nu-și putea permite să verifice și ușa din dreapta deoarece ar fi însemnat să se expună accidentării în cazul în care mașina și așa într-un echilibru îndoielnic l-ar fi prins sub ea într-o rostogolire peste colțul de stâncă de care se agățase. Luă o piatră și sparse geamul căutând să nu accidenteze și mai mult tânăra cu cioburile ferestrei. Nu știa dacă mai era sau nu în viață. Își dezbrăcă repede bluza, o înfășură
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_fragment_stan_virgil_1343814641.html [Corola-blog/BlogPost/360070_a_361399]
-
suplă, nu prea înaltă, așa că reuși să o scoată prinzându-i mijlocul fragil cu mâna dreaptă și trăgând-o cu ceva dificultate pe fereastra spartă. Mașina se legănă punând viața amândurora în pericol. Putea să-i angreneze pe amândoi în rostogolirea sa spre fundul râpei. Când scoase definitiv victima din mașină, o așeză pe un strat ud de frunze, și verifică dacă mai are puls. Nu-și putea da seama dacă îl are. Avea o vânătaie urâtă la frunte. Posibil se
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_fragment_stan_virgil_1343814641.html [Corola-blog/BlogPost/360070_a_361399]
-
fata să scape cu viață din teribilul accident. Mașina se desprinsese instantaneu din ciotul de stâncă și se rostogolea cu zgomot în râpă, creând panică printre cei ce priveau de sus și nu știau dacă a prins pe cineva în rostogolire. Scânteile produse prin frecarea metalului cu piatra dură, porni vâlvătaia ce se prelingea spre baza muntelui. Flacăra ajunse din urmă grămada de fiare rămase din Maserati și se auzi explozia, iar o pălălaie puternică ilumină feeric fundul râpei. Din șosea
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_fragment_stan_virgil_1343814641.html [Corola-blog/BlogPost/360070_a_361399]
-
lanuri aurii de grâu...” -, fără surle și trâmbițe - „și-n augmentata strălucire / ce-și revarsă / plenitudinea celestă / naște / feeric rod de cuvinte / cu dor adânc de țară...”. Atracție pentru semnele belșugului/recoltei (nu doar în „Toamnă târzie”). Scântei de expresie. „[...] rostogoliri de fân / peste carul vremii...” Finale în suspensie. Implicare afectivă. „O, și pragul uitărilor, / ros de cari, / care-ți mai așteaptă pașii / din visul copilăriei / rătăcit prin unghere de ecouri...”. Poetă pozitivă. Mare suflet. „și a rămas / scris pe cer
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1476973923.html [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
umbra nopții/ șuieră descătușată/ strânge/ ultimele zvâcniri/ pentru aduceri aminte/ sub mantia ei/ aerul alb/ prevestește/ încolțirea ierbii/ ... ” (Vae soli). Coloana de sprijin a întregului volum este timpul, „ochiul” impasibil care nu tresare la suferința și dispariția omului. Senzațiile de rostogolire și destrămare întrețin și accentuează stările de teamă și tristețe. Melancolia pală nu duce spre prăpastia disperării. Lumina apără de puterea întunericului, de abisul nevăzutului. Poeta este conștientă că, fără o deschidere spre transcendent și o comunicare cu spațiul celest
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Azi_a_vazut_lumina_tiparului_cartea_mea_maria_ileana_belean_1341463213.html [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
constată că este blocată. Nu-și putea permite să verifice și ușa din dreapta deoarece ar fi însemnat să se expună accidentării în cazul în care mașina și așa într-un echilibru îndoielnic l-ar fi prins sub ea într-o rostogolire peste colțul de stâncă de care se agățase. Luă o piatră și sparse geamul căutând să nu accidenteze și mai mult tânăra cu cioburile ferestrei. Nu știa dacă mai era sau nu în viață. Își dezbrăcă repede bluza, o înfășură
ROMAN 1. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_1_stan_virgil_1333341498.html [Corola-blog/BlogPost/358749_a_360078]
-
tânără suplă, nu prea înaltă, așa că reuși să o scoată prinzându-i mijlocul fragil cu mâna dreaptă și trăgând-o cu ceva dificultate pe fereastră. Mașina se legăna punând viața amândurora în pericol. Putea să-i angreneze pe amândoi în rostogolire spre fundul râpei. Când scoase definitiv victima din mașină, o așeză pe un strat ud de frunze, și verifică dacă mai are puls. Nu-și putea da seama dacă îl mai are. Avea o vânătaie urâtă la frunte. Posibil se
ROMAN 1. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_1_stan_virgil_1333341498.html [Corola-blog/BlogPost/358749_a_360078]
-
își mai găsesc iepurii și porumbeii în căușul pernei când toată lumea are nevoie de un prieten, tu toamnă poți să-mi fii? în fața ruginitului tău tablou într-o evadare a domesticirii mele de tomnaticul adult mi se îndoaie genunchii a rostogolirii hainei tale în jurul meu și nu știu dacă îmi e bine dar te simt http://www.youtube.com/watch?v=DsdjP1VNWgo *poză și melodie-internet Referință Bibliografică: toamna aceasta trece printre noi / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TOAMNA ACEASTA TRECE PRINTRE NOI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Toamna_aceasta_trece_printre_n_radu_liviu_dan_1385373326.html [Corola-blog/BlogPost/347243_a_348572]
-
el o disperare fără margini, dar o disperare joasă, în contradicție totală cu o mare admiratie de sine pe care o flutura cu dezinvoltura prostului fudul. Mintea sa era mereu în priză și într-o perpetuă acrobație, dând naștere unor rostogoliri de năstrușnice fantasmagorii. Mergea pe principiu că minciuna repetată devine adevăr. Am citit undeva că e posibil ca oamenii care nu-și recunosc răutățile și minciunile și au sistemul de valori dat peste cap, suferă de un fel de demență
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 by http://confluente.ro/elena_buica_1438700937.html [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
mișcătoare, / unul pedestru, altul zburător, / își primesc aripi și tălpi / în ochiul meu scormonitor”.( p. 61) Chiar și acolo unde nu mai sunt speranțe, poetul este optimist, cu o atitudine pozitivă, un visător prin excelență, dornic să învățe a zbura. „..Rostogolirea era tot mai evidentă / chiar dacă mai părea a fi mers, / aripile acelea nu dădeau rezultate / ba uneori efectul era invers. / Așa că mai mult se adîncea / zadarnic lovind aerul cu înverșunare, / cu toate încă mai credea / că în curând va reuși
SPRE ȚĂRM ( POEZII 1975-1994) DE VASILICA GRIGORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1444386933.html [Corola-blog/BlogPost/343205_a_344534]
-
că unii s-au înnegrit de prea mult alb, că ochii acelora sunt înclinați cu doar un singur grad mai mult decât ai acestora... Nu există străini, se aude? cu toții avem umbre, cu toții ne mișcăm prin metoda mersului, nu a rostogolirii. Ne înmulțim mereu, cu doi cel putin, veneram ciolanele celor care au fost, proiectăm pe ceruri nesigure oasele tinere ale copiilor noștri care fac copii, ridicăm mâinile, ochii și strigam: Pentru ce toate astea, Străine? Pentru ce? Referință Bibliografica: Unu
UNU de RAUL BAZ în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 by http://confluente.ro/Raul_baz_1404302560.html [Corola-blog/BlogPost/349775_a_351104]
-
Impact > Relatare > MĂRȚIȘOR-15 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1508 din 16 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Capitolul XIX Disperarea lui Soare-Împărat Gogoloiul de foc, respectiv fiorosul Uragan de Foc, se rostogoli până în sala tronului, la picioarele împăratului. În rostogolirea lui trânti și alți slujitori aflați acolo, astfel că lângă tronul împăratului se făcu un morman de matahale. Speriat, împăratul se ridică în picioare și se aplecă asupra grămezii de leșuri. Nu înțelegea nimic. Cine a făcut din slujitorii săi
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424077927.html [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
a zărit prinși într-o îmbrățișare. I-a urmărit amuțită de la distanța privirii. Ochii i s-au prăbușit la picioarele sensurilor fără putință de strălucire, zilele s-au șters de culori și nepăsarea pentru înfățișarea formelor s-a înfiltrat în rostogolirea trecerii. Asista neputincioasă la sincronii și nesincronii pe tărâmul prezențelor fără de tăgadă. Și s-a așezat contemplându-și apatică pierderea privirii de-a lungul drumului. Într- o deschidere de fereastră a verii auzise cum își declara fericirea universului. Glasul lui
POVESTEA UNEI ÎMBRĂȚIȘĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1452183096.html [Corola-blog/BlogPost/350027_a_351356]
-
este blocată fiind turtită. Nu-și putea permite să verifice și ușa din dreapta deoarece ar fi însemnat să se expună accidentării în cazul în care mașina și așa într-un echilibru îndoielnic l-ar fi prins sub ea într-o rostogolire peste colțul de stâncă de care se agățase. Luă o piatră și sparse geamul căutând să nu accidenteze și mai mult tânăra cu cioburile ferestrei. Nu știa dacă mai era sau nu în viață. Își dezbrăcă repede bluza, o înfășură
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_fragment_stan_virgil_1343814245.html [Corola-blog/BlogPost/360071_a_361400]
-
suplă, nu prea înaltă, așa că reuși să o scoată prinzându-i mijlocul fragil cu mâna dreaptă și trăgând-o cu ceva dificultate pe fereastra spartă. Mașina se legănă punând viața amândurora în pericol. Putea să-i angreneze pe amândoi în rostogolirea sa spre fundul râpei. Când scoase definitiv victima din mașină, o așeză pe un strat ud de frunze, și verifică dacă mai are puls. Nu-și putea da seama dacă îl are. Avea o vânătaie urâtă la frunte. Posibil se
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_fragment_stan_virgil_1343814245.html [Corola-blog/BlogPost/360071_a_361400]
-
fata să scape cu viață din teribilul accident. Mașina se desprinsese instantaneu din ciotul de stâncă și se rostogolea cu zgomot în râpă, creând panică printre cei ce priveau de sus și nu știau dacă a prins pe cineva în rostogolire. Scânteile produse prin frecarea metalului cu piatra dură, porni vâlvătaia ce se prelingea spre baza muntelui. Flacăra ajunse din urmă grămada de fiare rămase din Maserati și se auzi explozia, iar o pălălaie puternică ilumină feeric fundul râpei. Din șosea
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_fragment_stan_virgil_1343814245.html [Corola-blog/BlogPost/360071_a_361400]
-
Îngerul își caută drumul, Printre lacrimi și comori Pentru a găsi drumul spre neuitare. BRAȚELE ZBORULUI O frântură de zbor, Tainice trepte albastre Cu brațe frânte de dor Pe urmele timpului, astre. Agățat de umerii norilor De la fereastra cerului În rostogolirea iubirilor Apar privirile Lerului. Cu bulgări de frumusețe Ochii din interior se luminează, Păstorul zborului dă binețe Și tot ce oferă durează. Înfloritul Duh rodește Mult așteptata mântuire. Înțelepciunea pășește Spre eterna-i dăruire. FERESTRE DIVINE Sinele, zilele trec șuvoi
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 by http://confluente.ro/Ionel_marin_dincolo_de_colin_ionel_marin_1371470277.html [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
Și m-am închis pe mine-n mine Și zâmbet platoșă mi-am pus, Să lupt cu ziua care vine Pășind în drumul spre apus... ¤¤¤¤ Sămânța iubirii Prin neguri de timp străbate spre mine, un glas tremurat înecat în suspine. Rostogolire nebună ca o pală de vânt, o umbră desculță fantomatic cuvânt Străbătând din neant a tăcerilor vale... Mă cheamă duios mă cheamă cu jale. - Ai iubire să-mi dai, ori un strop de alint? fericirea din nou vreau s-o
LĂSÂND IUBIREA SĂ CUVÂNTE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1465080121.html [Corola-blog/BlogPost/379577_a_380906]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ȘI DE NU VA FI SĂ FIE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1620 din 08 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Într-o veghe povârnită pe brumate așteptări îmi împlânt privirea tristă în tomnatecele zări așteptând rostogolirea unor clipe care mint după ce-au băut frenetic al destinului absint. Și nu-mi pasă că-i totuna cu ce-a fost ce pare nou, că de fapt ceea ce este nu-i chemare, ci ecou. Stau și număr numai
ŞI DE NU VA FI SĂ FIE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1433780679.html [Corola-blog/BlogPost/352726_a_354055]
-
unui copil, inoculându-i teamă, aducându-i vise urâte. Omul s-a temut și teme și astăzi de imaginea imaginației apocaliptice, pură și neatinsă, urmare a tot ceea ce îngrămădește în gândirea noastră ca fapte regretate însă conștientul ne duce spre rostogolirea în haos, dând mereu vina pe subconștient. Literatul a cercetat și a transpus în scrierile sale viața cu toată micimea dar și cu mărirea ei avertizându-ne că în realitate, profanul este umbra propriei umbre. El declanșează ura neputinței de
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Spiritul_continua_existenta_nefiinda_stefan_lucian_muresanu_1337331582.html [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
stăpână, Mergând cu infinitul mână-n mână. Traian Vasilcău- „Poemul lacrimii” S-a dovedit că un poet autentic are sufletul mare și absoarbe ca un burete suferințele semenilor, care-i provoacă stări de durere ce-o revarsă-n poeme-rugăciune, în rostogoliri sonore precum dangătul de clopot cu plânset tânguitor. Și când semenii săi sunt fiii unei patrii sacrificate pe Crucea Istoriei, sufletul poetului-clopot de cristal- topește gemetele ce curg pe albia Timpului, transformându-le în fulgi sclipitori de rugăciune, pe care
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1411411161.html [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
înspăimântă ferocitatea gesturilor unora dintre ele. altele mă ridică în pragul de lemn. altele îmi ridică privirea spre metalele cu rădăcini de spirit. sclipesc în adâncul pământului apoi saltă sarea înmulțind bilele mărunte de mercur. simt acidul sării simt recele rostogolirii mercurului printre fibrele de lemn uitate odată demult de palmele cuvintelor nenăscute. se naște totul în jurul meu sau eu în jurul a tot ceea ce nicicând nu gândeam că există sub tălpile înfricoșate de adevăr. atâta frumusețe pe care acum vulpile civilizațiilor
TABLOU TRĂIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1411214026.html [Corola-blog/BlogPost/377744_a_379073]
-
o platformă înaltă de 6 picioare (cca 2m), pe un teren pietruit, până când un sergent în vârstă și morocănos, care sărise din avion de mai multe ori decât m-am dat eu jos din pat, era mulțumit că săritura și rostogolirea erau corecte. A urmat parasailing-ul - mult mai ieftin și mai sigur decât saltul din avion. Parasailing-ul era simplu. Legai de tine hamurile parașutei și o funie de 900 de picioare (cca 300m) de partea din față a hamului. Celălalt capăt
de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Zborul_este_viata_mea_jurna_stefan_popa_1390557242.html [Corola-blog/BlogPost/347357_a_348686]
-
șoferul elibera ambreiajul. După câțiva pași, voalura se ridica și te desprindea de pământ. Când ajungeai la o înălțime de 500 de picioare (cca 167m), șoferul camionului apăsa frâna, și te lăsa să cazi liber pe pământ, iar căderea și rostogolirea erau evaluate. Fiecare avea trei încercări, dar ar fi vrut mai multe! Am avut un aparat foto cu mine, dar rezoluția lentilelor și timpul de expunere nu au fost suficiente pentru a surprinde mișcarea, astfel încât fotografiile nu sunt foarte bune
de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Zborul_este_viata_mea_jurna_stefan_popa_1390557242.html [Corola-blog/BlogPost/347357_a_348686]
-
de sus, de pe stânci, un puhoi de apă se revărsă în gol, creând în jur o zarvă asurzitoare, ce se înălță către crestele care plutesc printre norii de ceață. Curentul de aer format de deplasarea masei de apă în gol, rostogolirea acesteia pe stânci, precum și stropii purtați de curent te revigorează cu noi energii. Este un spectacol fascinant oferit de mama natură pe scena munților.” (Capitolul 3 „Transfăgărășanul și splendorile sale”.) Frumusețea imaginilor ne copleșește. Descrierile sunt atât de frumoase încât
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1490254299.html [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]