63 matches
-
Transalutanus și Dunăre, în primul secol de după retragerea romană din Dacia și din sudul moesiac al Moldovei, este închegarea treptată a unei societăți multietnice, datorată conviețuirii geților (autohtonilor), cei mai numeroși, cu semințiile germanice (vizigoți, thervingi, taifali, vandali), iraniene (sarmați, roxolani, alani), daco-romani și alte elemente alogene. Această realitate istorică este documentată arheologic de cultura Sântana de MureșCerneahov, care a avut urmări în plan spiritual: coexistența unor credințe, practici și rituri de tradiții diferite, păgânismul getic, germanic, iranian (scitic), dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spațiul ocupat de ei. Cei dintâi sarmați care s-au deplasat, la începutul secolului I d. H., departe spre vest în înaintarea lor, până în Câmpia Tisei, au fost iazigii. După plecarea lor din regiunile est-carpatice, locul lor a fost luat de roxolani. Despre sarmați, nomazi și războinici, ne vorbește geograful Pomponius Mela (prima jumătate a secolului I d.H.): "Sarmații nu locuiesc în orașe și nu au așezări statornice. Când îi atrag într-un loc pășunile, când urmăresc un dușman sau fug de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ostrirec, Bezeni, Turlachi, din Basarabia. Din aceste regiuni, ei au inițiat raiduri repetate în provinciile romane din sudul Dunării. Ei au rămas între Carpați și Nistru (frontiera romană de la Dunărea de Jos) și s-au amestecat în scurt timp cu roxolanii, populație sarmată care a înaintat spre vest în urma iazigilor. Ajunși la Dunărea de Jos, sarmații au venit în contact direct cu populația dacică, dar infiltrarea lor în aceste teritorii, începând din secolul I d. H., s-a desfășurat treptat, în etape
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu atestă întotdeauna o prezență efectivă a populației sarmatice. Pătrunderi sarmatice mai numeroase au loc abia după cucerirea Daciei (106), la începutul secolului II d. H., când asistăm la noi valuri de migrațiune cu o populație amestecată, în care predomină roxolanii. Se înregistrează un aflux masiv de sarmați în șesurile Bugeacului (Basarabia) și în spațiul dintre Prut și Siret. Nomazii sarmați înaintează mai adânc pe teritoriul Daciei și ocupă sud-estul Munteniei, în secolul II d. H., mai ales teritoriul dintre râurile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Moldova, la vest de Siret, lipsesc descoperiri sarmatice, deoarece infiltrarea lor nu s-a produs și pe valea Siretului, ce străbătea zone înalte locuite de daci liber, în secolul II d. H.8 Între sarmați, iazigii din Câmpia Tisei și roxolanii aflați la est de Carpați, s-au păstrat legături pe la nord de munți, cale lungă și ocolitoare, neprielnică pentru populațiile nomade. Cele două seminții sarmatice, iazigii și roxolanii, întrețineau legături comerciale directe între ele, prin teritoriul Daciei, cu aprobarea guvernatorului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolul II d. H.8 Între sarmați, iazigii din Câmpia Tisei și roxolanii aflați la est de Carpați, s-au păstrat legături pe la nord de munți, cale lungă și ocolitoare, neprielnică pentru populațiile nomade. Cele două seminții sarmatice, iazigii și roxolanii, întrețineau legături comerciale directe între ele, prin teritoriul Daciei, cu aprobarea guvernatorului provinciei, în vremea lui Marcus Aurelius (161-180). Sarmații care s-au instalat în teritoriile dacice de la est și sud de Carpați (în Bugeac și Bărăgan) și-au continuat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ei în provincie romană, s-au produs schimbări importante în istoria iazigilor, numărul lor a crescut rapid prin strămutarea în Câmpia Tisei și a celorlalți iazigi din regiunile de la est de Carpați. O dată cu aceștia au pătruns și primele grupuri de roxolani. În acest fel, a început infiltrarea sarmatică sistematică în zona Tisei și a ținuturilor de câmpie adiacente de-a lungul Mureșului și al Crișurilor. Ponderea sarmaților a crescut în zonă, iar raporturile lor cu romanii erau strânse și amicale-produsele romane
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romane sunt abundente în așezările sarmatice. Dar implicarea iazigilor în războaiele marcomanice, sub Marcus Aurelius (după 166), a agravat raporturile cu romanii, iazigii au inițiat atacuri împotriva provinciilor romane. Romanii urmăreau să anihileze alianța iazigilor cu populațiile germanice sau cu roxolanii de la est de Carpați. Dar începând cu mijlocul secolului III d. H., romanii n-au mai putut controla Câmpia Tisei, unde au pătruns roxolanii. Iar după 275, romanii n-au mai controlat pe iazigi. Asupra sarmaților din Câmpia Tisei au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
inițiat atacuri împotriva provinciilor romane. Romanii urmăreau să anihileze alianța iazigilor cu populațiile germanice sau cu roxolanii de la est de Carpați. Dar începând cu mijlocul secolului III d. H., romanii n-au mai putut controla Câmpia Tisei, unde au pătruns roxolanii. Iar după 275, romanii n-au mai controlat pe iazigi. Asupra sarmaților din Câmpia Tisei au făcut presiuni populațiile germanice, vandali, goți, gepizi, care au pătruns efectiv în teritoriile sarmatice din Câmpia Tisei, dislocându-i și erodându-i până la dispariția lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
desprins și alcătuiau ramura nordică a tracilor, constituind populația autohtonă a spațiului carpato-dunăreano-pontic. În teritoriile întinse ocupate de geto-daci au pătruns, în decursul veacurilor, și alte etnii, cum au fost sciții iranieni (agatârșii), coloniștii greci, celții, bastarnii, sarmații (iazigi și roxolani), dar acestea n-au schimbat caracterul etnic al spațiului autohton. În secolele I î. H-I. d. H., s-a închegat aici un mare regat dacic ce a dăinuit de la Burebista (82-44 î. H) până la Decebal (87-106 d. H.). Se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Aceste populații și-au abandonat limba în favoarea latinei, dar au păstrat în latina populară cuvinte din limba părăsită. Pe teritoriile din nordul Dunării, situate între Nistru și Tisa, existau înainte de venirea romanilor, diverse populații: iraniene, sciți, agatârși, sarmați (iazigi și roxolani), indo-europene. Aceste populații iraniene au fost asimilate, înainte de venirea romanilor, de o altă populație indo-europeană, tracii, care s-au extins în întreaga Peninsulă Balcanică (sudul și nordul Dunării) și în regiunile învecinate, Europa centrală și Asia Mică. Acestui grup etnic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unei hărți, studiind liniile ce reprezentau granițele Imperiului, care în acea zonă erau amenințate mereu de incursiuni. Dinspre răsărit, alungate de cine știe ce populații sălbatice, înaintau triburile sarmaților, care jefuiau din fuga calului și nu știau ce înseamnă pacea, și triburile roxolanilor, care în urmă cu mai multe luni trecuseră Danubius-ul și decimaseră două cohorte, și triburile dacilor prădători, care veneau din delta Danubius-ului, gata să atace legiunile ce păzeau granițele Imperiului și să se alieze cu quazii, a căror cruzime, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ale corăbiilor dușmane pe care romanii le incendiaseră în anul 338 î.Hr. la Antium, capitala volscilor înainte de a fi cucerită de romani; aceștia au salvat ciocurile de metal, pe care le-au păstrat în For pentru a celebra acea victorie. Roxolani: populație sarmată de origine iraniană, ce trăia între Don și Nistru; împinși spre răsărit de huni, roxolanii tindeau să migreze spre Dunăre. Rudis: gladius sau sica de lemn, folosită de gladiatori și soldați la antrenamente, pentru a nu se răni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a fi cucerită de romani; aceștia au salvat ciocurile de metal, pe care le-au păstrat în For pentru a celebra acea victorie. Roxolani: populație sarmată de origine iraniană, ce trăia între Don și Nistru; împinși spre răsărit de huni, roxolanii tindeau să migreze spre Dunăre. Rudis: gladius sau sica de lemn, folosită de gladiatori și soldați la antrenamente, pentru a nu se răni. Era, de asemenea (alături de boneta frigiană, care va deveni simbolul Revoluției franceze), simbolul eliberării gladiatorului după perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
propretorul Moesiei au transportat aici mai mult de o sută de mii dintre transdanubieni, spre a plăti dările, cu femeile, copiii, principii și regii lor, au înădușit revolta Sarmaților orientali, au pus în libertate pe fiii regilor Bastarnilor și a Roxolanilor precum și pe fratele celui al Dacilor și au luat ostatici de la ei. Pentru toate acestea au fost onorat cu ornamentele triumfului de cătră Vespasianus.» Din această inscripțiune culegem mai multe știri importante: Întâi că Romanii voiau să îndesească poporația Moesiei
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
poate mai multe din popoarele barbare în contra amenințătoarei civilizații romane. Pentru a îndeplini condițiunea dintâi el începe a atrage meșteri și dezertori romani în statul său; pentru a realiza cerința a doua, el se pune în legături cu Sarmații Bastarnii, Roxolanii, până și cu îndepărtații Parți, cu regele cărora Pacorus el intră în tratări de alianță.Popoarele acele ce nu se puteau hotărî a se îndușmăni cu Romanii, precum Quazii și Marcomanii, îi înduplecă cel puțin a păzi neutralitatea. Pe cînd
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
sora lui Decebal, despre care Cassius Dio ne spune că a fost luată prizonieră. (Probabil aceasta era Dochia din celebra noastră legendă!). Alte scene ne arată atacul îndrăzneț din iarna 101-102, la sudul Dunării, când dacii au fost sprijiniți de roxolanii cu armuri ca solzii. Traian vine în grabă în ajutorul soldaților săi, fiind înfățișat la cârma unei corăbii. Luptele au fost deosebit de grele, fiind înfățișați și răniți romani, lucru rar (de obicei romanii sunt arătați doar ca învingători viteji). Femeile
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
în acest sens. În epoca romană, axul principal care lega Transilvania de Muntenia s-a situat mult mai la vest. Trebuia ferit din calea turbulențelor din sectorul estic al Câmpiei Române, Bărăganul, în special, devenit sediul mai multor triburi războinice (roxolani, goți etc.). Așa a ajuns preferabilă ruta dirijată prin valea Oltului, care, de la vărsarea în Dunăre, se continua în aval, din motive de siguranță, pe malurile sale (mai ales pe cel stâng). Primele capitale medievale, Câmpulung Muscel și Curtea de Argeș, au
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Antichitate, cât și în Evul Mediu, o sursă generatoare de râuri de populații care au inundat, mai mult sau mai puțin, plaiurile mioritice. Așa a fost cazul sarmaților și a numeroaselor ramuri care s-au desprins din trunchiul lor: iazygii, roxolanii, alanii, iașii (Hg G2, dar aflat într-un proces avansat de mixare, pot fi adăugate și componente specifice genotipurilor R1b și R1a sau chiar J2). La sfârșitul Antichității și începutul Evului Mediu, s-a vărsat în marea etnogenezei noastre cel
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Mihai Viteazul, fie legate de elite militare străine, așa cum s-a întâmplat în situația regilor Carol I și Ferdinand I. Interesant ar fi de stabilit în ce măsură la construcția structurilor politice superioare geto dacice a existat și un aport sarmatic (agatarși, roxolani, iazigi), având în vedere că sunt destule indicii ce nu pot fi ignorate. Trebuie luată în seamă măcar existența unor impulsuri din direcția iraniană care să se fi regăsit în originea unei părți a aristocrației geto dacice 144. Importanța clarificării
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
aici de pe toată Întinderea imperiului și datorită credinței dacilor În nemurirea sufletului. Cuvintele: botez, cruce, Dumnezeu, Înger, altar, păgân, biserică sunt latine. Până la venirea slavilor (secolul al VI-lea) pământul Daciei, părăsit de romani În , este pustiit de: sarmați, marcomani, roxolani goți, gepizi, huni și avari. Populația dacă romanizată se ascunde dinaintea focului și sabiei În munți prin desișul pădurilor. Viața orășenească și din sate Încetează. Se distruge ideea de stat În Dacia. Apucăturile acestor barbari nu era de natură să
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
desemnate inițial sub numele de dahai, saci și massageți, care i-au premers pe alani, triburile sarmatice au fost implicate în repetate restructurări comunitare și conglomerări etnice, care au avut ca rezultat diferențierea progresivă a unor grupuri distincte precum iazygii, roxolanii, aorșii, siracii, saiii, urgii, scamarii, iassamații, dandarizii, udinii, areații, exobigiții, hamaxobii, eparegiții ș.a., ultimul dintre acestea fiind reprezentat de alani, denominație la rândul său generică, acoperind mai multe realități comunitare. Angrenate într-un proces complex de migrații transcontinentale, ale cărui
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
întregul spațiu cuprins între gurile Dunării și Marea Aral. Etnogeneza alanilor ridică multe probleme specialiștilor, cele mai multe opinii având tendința să dea credit ipotezei potrivit căreia aceste triburi sunt rezultatul suprapunerii de către un nou aflux sarmatic de dincolo de Volga, compus din roxolani și aorși, a substratului sirakomeotic existent până atunci în aria respectivă. Cert este că la sfârșitul secolului al II-lea d.Hr., alanii constituiseră deja în sectoarele centrale și estice ale Caucazului de Nord, o puternică uniune de triburi, distrusă
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
geții, presați de sciți, bastarni și iagyzi sunt nevoiți să se regrupeze “de pe o parte pe alta a Nistrului “, așa cum afirmă Strabon. Astfel, conform datelor furnizate de geograful antic, la vest de Nistru sunt localizați iazygii, între Borysthenes și Tanais roxolanii, în vecinătatea lor, urgii, între Maeotida și Caspica, aorșii iar mai spre sud, în apropierea Caucazului, siracii. După alte câteva decenii, cândva înainte de anul 79 d.Hr., data morții lui Plinius cel Bătrân care consemna noile realități politice nord-pontice, situația
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
apropierea Caucazului, siracii. După alte câteva decenii, cândva înainte de anul 79 d.Hr., data morții lui Plinius cel Bătrân care consemna noile realități politice nord-pontice, situația se modificase semnificativ, regiunile apropiate de țărmurile mării fiind controlate acum de hamaxobi, aorși, roxolani și, în premieră, de alani, iagyzii și areații fiind semnalați în Câmpia Tisei și respectiv în zona litorală de la nord de Haemus. În Crimeea, în vecinătatea sciților sardi sunt menționați serrii. Cum și Seneca, care moare în 62/65 d.
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]