1,828 matches
-
nu-l face. Nu sînt, în cartea lui, efigii poleite, care să transforme un trecut cu bune și rele în sfînt de iarmaroc. Nu sînt moaște pe care să le scoți la drumul mare, de dragul de-a mici și-a rușina prezentul. Dimpotrivă. Cu fața spre trecut e, dintr-un cap în altul, mărturia unui cărturar discret, atent pe cine prețuiește, delicat și știutor că despre morți numai de bine, despre vii numai de drept. Așa că lumea lui, un album de
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
atent orchestrate ar sta la Baza Creației sale. într-o zi, Grama ne-a dat un extemporal. Nu îmi mai aduc aminte exact titlul. Era vorba dacă noi credem în Dumnezeu, și de ce. Scrisesem un pamflet îngrozitor. De care mă rușinez și azi. Grama nu mai adusese niciodată extemporalele, să vedem notele, ca de obicei. Toți le reclamau, dar el se făcuse că uitase de ele. Sunt sigur că din cauza mea, a blasfemiei mele, din delicatețe. Dacă părintele mai trăiește, și
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
limbă, blugi flenduriți, decolorați, rupți în... și în genunchi, celulare, lănțișoare, brățări... Mazde, Logane, Mercedesuri etc., parcând majestuos-copleșitor lângă pereții școlilor cu tencuiala zdrențuită. Și mulți dascăli prelingându-se spre școală printre autoturisme luxoase, și-apoi de la ușă spre catedră, rușinați de modesta lor îmbrăcăminte, însoțiți de privirile-ghilotine ale elevilor... -|știa-s elevi ?, mă întreabă prietenul privind reportajul. Înțeleg că, încă nu și-a revenit din amețeală... Foarte probabil că și domnul Antonie Iorgovan, când a văzut respectivii școlari și școlărițe
Nepremiantul nostru președinte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11311_a_12636]
-
un torent de imprecații. Dar n-o fac pentru că vina nu aparține exclusiv redacției. Cititoarele contribuie și ele cu ticăloșiile unor locuri comune și stîngăcii jenante. Povestea siropoasă a prieteniei dintre cățelul Blacky și motanul Sică te face să te rușinezi că aparții rasei umane. Am încercat s-o citesc pisicii mele Augusta, dar pînă și ea a fugit pe fereastră după două paragrafe. Tîmpeniile invadează chiar și nelipsita integramă a revistei. Definiții rebusistice dificile ca ,Elena Ene", avînd răspunsul ,EE
Femei, femei... e lumea plină de reviste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11336_a_12661]
-
de discurs este ținut de o adolescentă, frumușica, curat îmbrăcată, dar mai ales sofisticat vopsita și pierce-ata. Era cel mai frumos cerșetor pe care l-am văzut vreodată, așa că n-am putut să rezist acelorași instincte, de care ulterior ne rușina, și i-am dat câte ceva. Q.E.D. probabil era verișoară lui derren brown. O să citez di “Filantropica”: mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană! Nu prea s-a aplicat în cazul tău. Cinem știe ce dramă se
Filantropica sequel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82925_a_84250]
-
că vor întodeauna mai mult, pentru că nu se mulțumesc niciodată cu mai puțin. Femeile pentru care încetăm să existăm la începutul unui orgasm și care nu uita niciodată de noi înainte de a-și aprinde țigară. Cele de țipetele cărora ne rușinam, cele a caror pricepere ne face să ne cutremuram de plăcere, cele în fața cărora închidem ochii și gemem. Femeile-fântână, gheișele, stricatele, nesătulele. Cele care nu închid ochii când le săruți. Femeile care îmbătrânesc departe de ochii noștri. Femeile pe care
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
foarte real.Ai reușit să “citești” femeia...așa cum este ea....felicitări!! jalnic ,josnic. dar în fond- oameni mici cu pretenții mici.multumesc uneori simt că aparțin celor din prima categorie, poate pentru că am un apetit sexual de care nu mă rușinez, pentru că mi se pare incredibil de seducător statutul de femeie fatală... dar pe termen lung, știu că vreau să fiu femeia iubita pentru cine sunt, nu doar pentru ce fac...vreau să fiu cea pentru care un barbat ar fi
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
guvernul său, precum și pe trei fruntași legionari (H.Sima, Iasinski și Papanace) printr-o decizie a Curții de Apel din București din februarie 2007, este de aceea inadmisibilă. La fel ca și dl. Bucurenci, si eu - român get-beget - mă simt rușinat că aceste crime au fost înfăptuite de români, concetățeni ai noștri. N. Răducanu nu te înșeli- e un fel de trademark pt B. revoluționarul cu flori. Ne-am oprit și noi să-i facem poză. Altele pe care cel mai
Iasi x 2 by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82992_a_84317]
-
Dragoș Bucurenci Și n-am de gand sa ma rușinez pentru atâta lucru. Chiar dacă hoarde de învățătoare și de diriginți îi învață pe elevi că nu haină îl face pe om, tăcerea oamenilor care se îmbracă bine în legătură cu acest subiect nu e totuna cu o încuviințare. E doar o tăcere
Ai dreptul sa ramai dezbracat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82989_a_84314]
-
cînd trupul ei o arată deslușit, chipul nu-i este fericit. Asta îl uimește pe gravor. Într-o zi, ea îi spune: "Mi-e rușine să-ți spun, însă parcă am jăratec în pîntec." El îi răspunde: "Să nu te rușinezi. Și mie sexul mi se întărește de fiecare dată cînd mă gîndesc la privirea ta, chiar și pe stradă, chiar și în atelier, cînd lucrez." Încetul cu încetul, ea începe să-l cheme la orișice oră. Fără să țină seama
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
sunt aruncate la picioare, de către mama unei victime, în timpul unei nunți la care participă neinvitați, crezând în împăcarea definitivă între popoare. (Eros și Thanatos, ca într-o baladă albaneză care amintește de finalul �Mioriței"!). Dându-și seama de realitate, generalul, rușinat de un astfel de compatriot, îi aruncă oasele într-o prăpastie (chiar dacă apoi visează să le înlocuiască)... își dă astfel seama că un război nu se încheie odată cu încheierea păcii, că trecutul nu poate fi indiferent. E apogeul evoluției sale
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
de natură, despre figurile de oameni care stau la cozi interminabile, despre considerațiile literare, despre aforismele filosofice, despre portretele pe care cartea le conține din plin. Toate scrise cînd cu amărăciune laconică, cînd cu o bogăție stilistică care i-ar rușina, dacă ar avea rușine, pe marii noștri "stiliști". Dar ce place în primul rînd e că scriitoarea nu mizează pe ele. Cu toată lipsa de curaj pe care și-o mărturisește, aflăm din cartea ei atît de multe despre acea
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
omenia". Dincolo de poanta alcătuirilor de acest tip, Irina Nicolau și-a dezvoltat și rafinat un stil deja inconfundabil. O extraordinară ureche pentru sunetele limbii vorbite acum de tineri și adolescenți combinată cu privirea (etnologică) care vede dincolo de aparențe și ne rușinează cu tandrețe de toate surogatele culturale în care trăim în mod inconștient compun un fel de-a scrie unic în cultura noastră de azi. Mă trezesc după lectura acestei cărți folosind în mod curent o mulțime de expresii ale Irinei
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
prin ceva una de cealaltă. Să rămâi tu însuți? Însă atunci începe distrugerea fizică. Oare nu se resimte aceeași problemă și în încercările societății occidentale de a stăvili comunismul și terorismul intern? Bunica mea, necunoscând probabil generalizarea acestor fenomene, se rușina să meargă la bucătărie, atunci când vecinii puneau acolo la uscat cearșafurile furate de la ea. Tot așa dispărea vesela, uitată imprudent. Din fericire, pesemne datorită condescendenței noastre, nu s-au produs nici scandaluri, nici bătăi, ceea ce nu se poate spune despre
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
cu un rege osândit la moarte, săptămâni și zile, înaintea Crăciunului, - regele ce avea să moară cu două mii de ani în urmă... "Atât?" o întrebase doctorul pe autoarea spectacolului, improvizată și ea ca toți ceilalți de pe scenă. "Atât" șoptise ea, rușinată de lipsa de succes vădită. "Bine!" făcuse doctorul îngăduitor, cu bărbia lui de om energic întinsă spre ea și care avea în mijloc o gropiță din care câteva fire rebele de păr crescuseră libere, scăpând de brici ori lamă... Toți
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
prozei". De fapt, intervine o dezumflare a absurdului (serios în esență să), înțepat de acele ironiei, pe care le mînuiesc cu virtuozitate și barzii în blugi: "șam vede două muște pe geam/ se gîndește la europa și la zeus/ se rușinează/ se gîndește la benedict/ și la addidașii lui/ plini cu picioare de împrumut" (șam se spală cu colgate pe dinți). Sau: "benedict e departe/ rătăcește printre nori/ adulmeca meteoriții/ îi trimite lui șam o plăcintă/ umpluta cu îngeri și crini
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
amintit Elena. - O să am eu grijă! Tu trebuie să pui bănuții de o parte pentru... Știi tu pentru ce! - am asigurat-o eu, amintindu-mi tenișii cu care se Încălțase cu o seară Înainte, la venirea spre casă. S-a rușinat. A pus o clipă capul În pământ, apoi mia zâmbit. - Știi ce? - mi-a șoptit la ureche. - Dacă nu ar fi oamenii ăștia aici, te-aș mușca de vârful nasului și te-aș pupa odată pe ochișorul ăsta drept, acolo
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
frecvent, poate apărea și fără conotații depreciative: "unul dintre pionierii genului telenovelistic" (acasa-tv.ro). Domină totuși valorile negative - ""pe cablu" mai vine si altceva decat fluxul telenovelistic sau emisiunile stupide de vacanță" (Cuvântul liber - Deva = CLD, arhivă 2001); "veți ieși rușinați din această aventură telenovelistică" (fortunecity.com) - mai ales la apariția figurată în contexte inedite, de exemplu în ironii politice: "declarațiile telenovelistice ale premierului" (CLD 2002). Și în acest caz, schema se completează cu toate posibilitățile morfologice: uzul adverbial - "aceste experiențe
"Telenovelist", "telenovelic", "telenovelistic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15196_a_16521]
-
Constantin Țoiu Țiganiada sau epopeea eroi-comică a lui Ion Budai- Deleanu, una din operele de bază ale literaturii noastre de care parcă ne rușinăm, pe măsură ce ne țigănim în vorbire și apucături, nu se „bucură” de interesul pe care îl merită cu prisosință. Anii trecând, această jenă națională a crescut în timp ce, ca o previziune a autorului însuși, țiganii se integrară pe nesimțite în restul națiunii
Tabăra țiganilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13399_a_14724]
-
-l, în carne și oasele-i... literare pe Petre Țuțea: „Petre Țuțea a fost poate singurul om pe care l-am cunoscut, în epoca dictaturii comuniste, care spunea cu voce tare tot ceea ce credea. Nu se codea niciodată, nu se rușina de convingerile sale”. Ca și: „Povestea fără nici o teamă cum fusese reținut cîteva ore de Securitate și anchetat... pentru trafic de valută. Parcă-l aud: «Iată-mă și bișnițar la 75 de ani!». Era în toiul afacerii Goma și Stăpînirea
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
mai ales, cînd, la ultima poezie, lasă să-i cadă hîrtiile din care a citit și recită din memorie, în timp ce foile deslănțuite într-un vîrtej de vînt alunecă în jurul tenișilor ei. Chiar și numele i l-am uitat, și mă rușinez. Surpriza serii o aduce un tînăr regizor, foarte la modă, din Berlin,care citește din poeziile lui Brecht. Din păcate le citește ca un elev de liceu, și alege chiar pe cele mai cunoscute, ca, de exemplu, Schimbul de roată
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
Pascu, de exemplu, este citată pe larg mărturia unui amic folclorist din județul Botoșani: acesta constată că în performarea ghicitorilor chiar fetele “nu încunjură deloc vorbele prea deochiate la spus și gura vorbește tot, fără nici o teahnă (...), fără să se rușineze un pic măcar, fără să bage-n samă că e fată și nu se cuvine să spuie sau să asculte răspunsurile ce se dau uneori pe șleau, de-a dreptul. Dacă ele nu se sfiesc, băietanii nici atîta”. Reacția vizată
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
puși deoparte pînă în zece mii de euro. Nici chiar românul majoritar, care trage mîța de coadă, nu percepe averea declarată a demnitarului drept cine știe ce. Ba chiar, o să rîdeți, cîțiva șomeri cu vechime și niște pensionari care ar cerși, dar se rușinează de vecini, mi-au demonstrat că aceste averi sînt plauzibile. Mai mult decît declarațiile de avere ale demnitarilor, discuțiile provocate de ele ar merita să fie subiect de investigație în presă. Omul obișnuit dorește din toată inima să-l creadă
O mie și una de declarații de avere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13887_a_15212]
-
totul de chinurile repetate ale torturilor, ofereau trecătorilor o priveliște mai înfiorătoare decât se păruse chiar în timpul execuției, căci purtau pe trupurile lor răni nenumărate și care de care mai variate. În această situație unii mureau încă în timp ce erau torturați, rușinând prin răbdarea lor pe vrăjmaș; alții erau zăvorâți în temniță pe jumătate morți, unde după câteva zile se sfârșeau istoviți de chinuri. Ceilalți, însă, care-și dobândiseră vindecarea în urma îngrijirilor date, deveneau mai curajoși pe măsură ce trecea timpul și petreceau în
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
precum și Dionisia, cea cu copii mulți, dar care nici pe copii nu-i iubea mai mult decât pe Domnul, au murit fără ca să fi fost schingiuite mai înainte, ci li s-a tăiat capul direct întrucât prefectul însuși s-a rușinat să le chinuie mai mult căci își dăduse seama că a fost învins de niște femei”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a șasea, XLI, 18, în PSB, vol. 13, p. 262) „Înainte ca cineva să fi pus mâna pe
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]