53 matches
-
din cinematografe ce ne intoxicau cu "realizărili"socialismului. Ironia, cinismul și culpa nu dispar din nici una din "vocile"spectacolului. Tăișul imprecațiilor lui Arghezi, limba ascuțită și biciuitoare a lui Patapievici, frazele reci și bine ticluite ale lui Neculai, șoaptele ca sîsîitul șarpelui ale lui Iureș, "umbra"ceaușismelor pe pereți și, peste toate, minutele de întuneric coborîte peste toți, ca în vremurile "bune". Sigur că Bucureștiul meu are și zone minunate, ca al fiecăruia. Sigur că în acel oraș o întîlnesc pe
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
gîndirii. Experimental, s-a constatat că o dantură proastă conduce inevitabil la o dicție proastă, iar aceasta generează, la rîndul ei, nu doar inerente probleme de comunicare, ci și consecințe de natură neuropsihică. Mintea devenind, ca să spunem așa, ea însăși sîsîită, actul de gîndire se vede obstrucționat. Ceea ce nu-i împiedică pe destui imbecili să aibă o dantură perfectă. Totuși, autorul eseului susținea că, prin obstrucționarea mecanismelor de procesare de către creier a informației, cariile dentare conduc în cele din urmă la
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
rîză..." * Altădată, la Șosea, într-un restaurant fără clienți, Nichita se ridicase de la masă cu o carte în mînă îndoită și citi din ea fără să ne spună de cine este, doar agitîndu-și larg brațele teatral și cu dicțiunea lui sîsîită, - îi căzuse un dinte din față: " Pe poarta unui han din orașul N.N.... intra o brișcă pe arcuri, nu prea mare, dar destul de arătoasă, de felul acelora cu care călătoresc de obicei burlacii... În brișcă ședea un domn, nici frumos
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
19.00, Atelierul de dicție și de vorbire, cu actorul Ionuț Kivu. Atelierul urmărește conștientizarea propriului tip de vorbire și a eventualelor noastre defecte- precipitarea, ,,înghițirea’’ finalurilor de cuvinte, vorbirea ,,moale’’ și nearticulata corespunzător, consoanele sau vocalele pronunțate incorect (rarait, sâsâit, moldovenisme, ardelenisme, etc.), si asa mai departe. Care sunt elementele care ne definesc personalitatea și identitatea în fața interlocutorilor noștri? Imaginea și cuvântul. Fără a putea spune daca din păcate sau din fericire, trebuie însă remarcat faptul că deseori acestea două
Atelier de dicţie şi de vorbire [Corola-blog/BlogPost/98061_a_99353]
-
și lucrarea doctorală a profesorului Gavril Istrate, Femeia ușoară în limbă". Și cum să nu ne dăm seama și noi de "avarierea" limbii române, lovită de termenii unei iuțeli pseudopoliglote , precum "tocșoista", "politi-cheza", "semesizata", "ca și cum am fi o populație de sîsîiți"? Mai aflăm cu ajutorul vigilentei Magda Ursache că există pentru unii"o regină Nefertati, un pictor Corneliu Baba cu accent pe ultima silabă (și cei 40 de hoți), un Gheorghe Guevara". De asemenea că o "realizatoare" de la Antena "a încercat să
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
interzice să-mi înveți limba. Asta ar mai lipsi, să mă fagocitezi cu totul. Hai, noapte bună. A stins lampa și mi-a întors spatele. După o tăcere cu pulsații, i-am șoptit: — îmi place și că ești un pic sâsâită. Mâna ei a căutat-o pe a mea. Fără să se miște, prin magie internă, parcă umflându-se dinăuntru, spatele ei l-a atins pe al meu. Amândoi respiram greu. Ne-am întors unul spre altul. Avea respirația grea de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
la actul gîndirii. Experimental, constatase că o dantură proastă conduce inevitabil la o dicție proastă, iar aceasta generează, la rîndul ei, nu doar inerente probleme de comunicare, ci și consecințe de natură neuropsihică. Mintea devenind, ca să spunem așa, ea Însăși sîsÎită, actul de gîndire se vede obstrucționat. Ceea ce nu-i Împiedică pe destui imbecili să aibă o dantură perfectă. Pablo se arătă un pic dezamăgit, crezuse că oamenii de știință se ocupă de treburi mai serioase, Însă Michel insistă că observațiile
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu-i nimeni, apoi intră și ea, închizînd ușa cu grijă. În clipele următoare, de dincolo de ușă, din interior, se aude un răpăit de palme, apoi pumni, apoi genunchi, picioare, iarăși pumni, de sub care răzbat încercările de țipăt transformate de sîsîitul femeii în gemete ascuțite. Cînd potopul a încetat, fata ajungînd ghemuită sub niște lăzi, unde nu mai poate fi lovită, Sultana se oprește, așază muierește mîinile în șolduri și-și trage răsuflarea: Ascultă, putoareo! Unde te trezești aici?! Am acceptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
De undeva, din întuneric, i se păru că aude răspunsul. "Nu prea mulți, domnule Mihail, nu prea mulți." Deși nu era decît o voce imaginară, o voce născută din propria sa imaginație, avu senzația că deslușește în ea inflexiunile leneșe, sîsîitul inconfundabil al celuilalt prinț, intangibil și de data asta, Basarab Cantacuzino. "Și cînd te gîndești că pe nenorocitul ăsta de Pangratty vor fi nevoiți să-l aresteze!" 1988-Cluj Cuprins I 5 II 47 III 98 IV 149 V 194 VI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
edituri pînă-n '89; el a plecat singur, cum am spus. La timp, cînd revista devenise mai goală (de atitudine polemică) decît Eva, dar era lăudată și de "Scînteia" mare, și de "Scînteia" mică ("Ce se taie nu se fluieră", rîdea sîsîit Leandru). M-am simțit bine sporovăind. Sporovăiala mai înseamnă (dacă mi-a adus starea de bine) un remediu. Pe vremea cînd înfloreau toți polimerii, a însemnat chiar un adăpost mental. Ne făceam unii altora pozne. Poznele ca o acnee juvenilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din adâncurile conștiinței. Apoi, dintr-odată, ele răsăreau singure, ca ciupercile, și se lipeau ciorchine unul de altul, de abia mai puteai să le distingi, mai ales că erau pronunțate într-un fel anume, puțin silabisit. Căci M.M. era deopotrivă sâsâită, peltică, gângăvită și, pe alocuri, bâlbâită, alternând pe rând aceste dispoziții cu fiecare întrebare. De aceeași experiență s-au bucurat și alți jurnaliști sau turiști sosiți pe continent special să colinde pădurile Tanzaniei pentru a întâlni maimuța poliglotă. Căci, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
umilitoare experiențe le-a trăit când era la circ sau la grădina zoologică, unde spășenia și bufoneria confraților ei i-au repugnat total. Un nou set de întrebări, mai ocolite și mai elaborate așteptau la rând răspunsurile multilingve, silabisite, gângăvite, sâsâite sau graseiate, atât că, în pauza conferinței, maimuța vorbitoare dispare fără urmă. Săptămâni mai târziu, i-a fost semnalată prezența în pădurile Makonde, unde-și petrecea imperturbabilă anotimpul ploios, în coliba ei de stuf, papură și nuiele. Ea nu dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
au pornit într-o expediție de exterminare a maimuței vorbitoare, ce s-a dovedit a fi o amenințare pentru rasa umană, ce aveam s-o pervertesc și s-o populez cu mici monștri hominizi care vor vorbi scâlciat, gângăvit și sâsâit toate limbile pământului. ............................................................................................................... Ca și cum îngrijorarea și alerta marelui Ndonde nu ar fi avut niciun ecou asupra mea, am continuat să-mi petrec zilele următoare gândindu-mă la declarațiile în presă ale ziaristei, la interpretările ei covârșitoare, dar mai ales la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sau revolta pentru altădată. Acum trebuie să urmezi prescripțiile mele. Altă cale n-ai!” Securistul a Înghițit În sec și a tăcut pentru o clipă... Vizita era pe sfârșite. Până la urmă, riscând orice răspuns din partea medicului, a Întrebat cu vorbire sâsâită: ― Doctore! Ce Înseamnă controlul neu... neulogic, cum i-ai zis? ― Întâi. Eu nu sunt „doctore”, ci „domnul doctor”. În al doilea rând, medicul nu trebuie să dea socoteală pacientului pentru prescripțiile pe care le consideră necesare. Sper să fie limpede
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aici o față neștiută a conferențiarului universitar de la Timișoara, Ciprian Vălcan, care publică în numărul comasat 7, 8, 9 al revistei notițe, observații și reflecții lapidare, mustind de un umor veritabil și inteligent. Iată două însemnări culese din articolul "Inchiziția sîsîiților". Prima: "Cel mai mic om din lume e un nepalez de 50 de centimetri, în vreme ce gigantul momentului pare să fie un ucrainean de 2, 52 metri. Primul e vesel și agil, al doilea - bolnav de depresie." A doua notiță: "A
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6834_a_8159]
-
genunchii ascuțiți de rotunjimea pietrelor de rău mieunatul pisicii languros mască o acarofobie față cunoștea (mușcat)ură păianjenilor picioarele lor perfide strecurându-i-se sub ceafa că un cerc ptolemeic savoarea perelor (perga)mute îi excitase însă papilele serile auzea sâsâitul șerpilor își scuipau nefericirea târâtoare pe sunătoarea de leacuri amar mai era ceaiul dimineților pisică torcea cu ciocul cintezelor în gât trozneau redundant merii mâna dreaptă își odihnea tăcerile în iarbă lui Dumnezeu așteptând să treacă un gușter se zice
ŞOPÂRLE VORACE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361092_a_362421]
-
Acasa > Orizont > Selectii > ȘARPELE Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 942 din 30 iulie 2013 Toate Articolele Autorului șarpele Timpul s-a încolăcit ca un șarpe în jurul trunchiului meu Îi simt sâsâitul secundelor, monoton enervant, lângă timpanele mele. Șarpele acesta viclean îmi mai moare câte un vis, câte-o speranță, dar am să-l ucid și voi rămâne stăpânul inelelor lui. Și-atunci... Șarpele... Sau poate ne vom ridica o statuie, la
ŞARPELE de LEONID IACOB în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364159_a_365488]
-
în fiecare odaie. Mirosul obișnuit al dușumelelor din lemn și mozaic, date cu petrol, ca-n orice gară imprimă singurătatea indestructibilă ... peste tot mă așteaptă un gol și-un pustiu chinuitor. Nu înțeleg ce se întâmplă. Aud din nou, insistent, sâsâitul monstrului de fier. Sunt înnebunit că iarăși o pierd în acest important moment din viață. Cineva nevăzut spintecă liniștea cu un fluierat strident, locomotiva îi răspunde cu un pufăit. Sar pe prima treaptă a vagonului. Trenul se pune încet în
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
atârnat la un moment dat pe un drum gol, mă las purtată de o singură numire a iubirii. Duminica îmi las capul plecat peste vocea ce-și spune rugăciunea. ... doar dacă nu ne strivește cuvântul un trecător grăbit și greu . Sîsîitul vorbelor nu poate ajunge la surzi. Dumnezeu, uneori, îți incarca spatele cu atât de multe pietre de parcă s-ar distra. Uneori te lasă în viață, cât să curgi lin, apoi revine și-ți mai adaugă pietre să duci, să duci
ÎN MOARTE AM TIMP SĂ-NŢELEG IUBIREA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366911_a_368240]
-
la infirmerie și colegul fu mutat disciplinar la altă unitate. Omul “cu miresele”a fost trezit cu brutalitate din somn de către tatăl lui, într-o duminică dimineața. La ușa casei lor, apăru, cu bagaj, cu tot, o ochelaristă, urâtă și sâsâită, tot din „Regimentul 42”, că-i gravidă cu ...omu...și ea nu poate să rămână de rușine în spital, că deja i se vedea burta. Se uită somnorosul la ea și nici nu-și mai amintea clar...când și unde
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
din California, devenit și întâiul avanpost european din această parte a Americii de Nord care a avut, pentru localnici, efectul “neonorant” al unei nemulțumiri în masă și care au (și) devenit ulterior “obiectul” unei convertiri intense, pentru că, se putea altfel !? “mormăitul” și “sâsâitul” - singurele arme “onomatopeice” aflate în dotarea “cusurgiilor” au fost pe dată reduse la tăcere de replicile “tăioase” ale “exogenilor” puțin statornici în smerenie ... Neputând cuceri Monterey Bay, mica sa armată descoperea la nord de acesta golful San Francisco, astfel că
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367076_a_368405]
-
mă mai gândisem niciodată (asemeni revelației divine de mai devreme): că aș putea-o seduce pe prietena vecinului meu, că am putea atinge extazul împreună. Eu și Alina, înlănțuiți ca doi amanți legați pe vecie... Virgil, din nou singur, părăsit... Sâsâitul șarpelui s-a auzit peste sală. Dumnezeu a plâns. Numărul executat de Virgil pe gheață era aproape perfect... Iar Alina a știut, în același moment, teribilă intuiție feminină, că este privită și dorită de altcineva... Ceea ce a pus-o într-
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
al speranței - acolo unde-și agață paingul pânza întrețesută a hamacului său și asupra căruia se îndreaptă cu îndârjire neîncetată zborul țepilor-sulițe ale avioanelor de hârtie mototolită și având drept boturi minuscule bolduri. Cătarea privirii, anvergura brațelor, vocabulele șuierătoare și sâsâite și altele conchid o evidentă și clară părere, că cei mai mulți dintre cei „analizați” deveniseră proeminețe politice, mahări ai regimului care le descoperise la timp „calitățile”, acest tezaur anatomo-morfologic cu care am fost dăruiți și care în cazul relatat este azi
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366681_a_368010]
-
nevătămată. Nici nu s-a uitat la mine, l-a prins doar de guler pe criminalul tânăr, l-a lovit cu palma ei strălucindu-i în soare ca sturionul, o singură dată și l-a certat îndelung într-o limbă sâsâită, ciudată. El scuipa, râgâia, se opunea și se asmuțea ba spre mine, ba către ea ... Înfuriată poate, rusalca și-a dezvelit de pletele-i înverzite fruntea pe jumătate. Era roșie ca floarea de mușcată. El a dat îndărăt, a scâncit
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
cu un mormăit poticnit de o tuse parcă cinică, care să atragă atenția sau pentru a descuraja orice superficialitate a actului decizional al „liberului arbitru”, adică a lua în serios opțiunea deja exprimată ; în fața tablei „ lisseenii” (în loc de „liceenii”), prelungind obligatoriu sâsâitul pentru a obține efecte hilare care-i subliniau fermitatea chiar și în clipele de bună dispoziție, pe care credea că ni le rezervase cu multă generozitate; la ușă, să se alinieze „profesioniștii” (adică cei care mergeau la școli profesionale, de
GHEORGHE CONSTANTIN de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371210_a_372539]