32 matches
-
de-așa ofertă! DĂNILĂ: Fie, jupân Marcule, că bine le zici! Tot să te-asculte omul! Dac-o ții tot așa un timp, mira-m-aș să nu strigi după jandari, să mă bage la beci, c-am venit cu sălbătăciunile pământului după mine, să te-nghită! Și, la o adică, un gânsac așa, ca al meu, nu face nici o para cu bortă? MARCU: Am spus eu așa ceva? Cine are trebuință, să-l ieie sănătos. Și fii sigur că, pănă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pare-se, destul de ușor - așa cum se istorisește în Pseudokynegheticos - cu ajutorul faimoaselor căruțe cu coviltir. Chiar dacă ele ar mai exista și astăzi, forma lor ciudată ar speria cu siguranță dropioiul, adaptat și el ritmului contemporan, pe care îl suportă, ca toate sălbătăciunile, fiindcă, de cînd s-a născut, îl vede și-l aude bîzîind toată ziua." (N. C. Cristoveanu, Veche patimă, vînătoarea..., 1980) Din noile trucuri ale vînătorilor de dropii, unele, să recunoaștem, nu-s lipsite de haz: ,am cunoscut un pasionat
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
toată dibăcia, toată frumusețea și ciudățenia vînătorii cucoșului de munte, căci lovitura de pușcă n-are nici o importanță. Paserea-i mare cît un curcan și stă pe-o ramură de brad sau jos, pe pajiștea ori omătul poienii. E o sălbătăciune așa de simțitoare însă, încît cel mai mic zgomot al dușmanilor ei o face să tacă și să dispară. Dar cît cîntă, te poți apropia. Atunci întinde gîtul, închizînd ochii și astupîndu-și urechile. Cît tresare chemarea ei, n-aude și
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
nici măcar nu-i văzuse nimeni dar zvonurile circulau. Se întoarse spre locul de unde venise zgomotul și lumină cu lanterna desișul pădurii. Nu-l ajuta mare lucru, lumina nereușind să străbată prea departe printre copaci. Spera totuși să vadă măcar ochii sălbătăciunii sticlind ori să-i distingă silueta întunecată. Da și, dacă o vedea, ce putea să facă? Nu mare lucru, dar cel puțin afla de unde vine primejdia. Bineînțeles că printre trunchiuri nu era nici un urs. Atât cât putea distinge prin lăstărișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Era așa de însemnată viața puiului ei, încât să merite sacrificiul vieții? Plângea de-a binelea. Căzuse în genunchi, să se roage Celui de Sus pentru că nu săvârșise crima cea mare! Se ruga să-l ierte pentru atâtea vieți de sălbătăciuni curmate! Acolo, în genunchi, nevăzut de nimeni, decât de Cel de Sus, jură să nu mai plece, cât va trăi, prin păduri cu gânduri de vânătoare! De abia acum, după atâția ani de viață, realiză că Dumnezeu crease animalele din
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
Acasa > Poezie > Sonete > ECHILIBRU PERFECT Autor: Florentin Dumitrache Publicat în: Ediția nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului ECHILIBRU PERFECT În mine s-a strâns: sălbătăciunea vremii, parfumul dragostei, dorul iubirii de oameni și clemența zilei viitoare. În mine-a pătruns lumina clipei ce vine, echilibru perfect între ce e și c Referință Bibliografică: Echilibru Perfect / Florentin Dumitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2154, Anul
ECHILIBRU PERFECT de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369660_a_370989]
-
a latul. Gu-guu-știuc,gu-guu-știuc, nu mai vreau să mă mai duc de la casă omenească... Cine vrea să mă primească? Un cocoș mândru, țâfnos, dar se pare cam gelos, cocoțat pe un vechi gard, grăi aspru spre bastard. Ce spui, măi sălbătăciune, vrei să fii șef ? Vai de mine! Vino jos...nu ai curaj? Stai, te bag eu la ultraj. Colivia e a ta...! Nu-ți voi da șefia mea! Sau fugi iute-n lumea mare.. ai dracul pe aripioare! * Sus,din
GUGUŞTIUCUL ŞI COCOŞUL-POEZIE PENTRU COPII de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359159_a_360488]
-
generală a personajului a fost gîndită într-o cheie prea blajină, prea bonomă, ceea ce estompează în mare parte tragismul condiției sale umane. Îl secondează, în schimb ireproșabil, Violeta Popescu (Mina), o mască a durerii resemnate, cu o privire terifiată de sălbătăciune rănită. În două roluri mai puțin importante, Florin Mircea (Ștefan) și Liana Mărgineanu (Vera) completează strict și eficace galeria umană a piesei cu două imagini de contrast, menite să se constituie într-o replică posibilă la mentalitatea cuplului principal. Replică
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
zi, se pomeni față în față cu un cerb tânăr și frumos, care-l privi cu ochii plini de lacrimi, parcă rugându-l să-l cruțe. Dar împăratul neîndurat întinse arcul și trase o săgeată care nimeri chiar în grumazul sălbătăciunii. Cerbul o luă la goană, împăratul după el. Au alergat așa, amândoi, până ajunseră la marginea pădurii. Acolo era coliba unui pădurar. Cerbul sări gardul și se ascunse în dosul colibei. La vederea jivinei cu ochi rugători, pădurarul se apropie
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mănunchiuri pe luciu. Pe urmă, după bălțile acestea scăzute, se deschideau deodată marile lunci de sălcii bătrâne, incluzând ochiuri largi și adânci de apă. Mergeam cu pușca în mână, cu ochii ațintiți asupra acestor păduri umede, pline de întuneric și sălbătăciuni, cu urechea ațintită la zgomotele undelor, la freamătul sălciilor. Vedeam zboruri grăbite de rațe, vedeam stârci fâlfâind greoi peste pămătufurile trestiilor, auzeam țipetele găinușilor și ale lișiților, dar eram prea departe de ele. Înțelegeam că am nevoie de un tovarăș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zâmbea cu fața rumănă ca o lună plină, așa de fericit, că n-aveam ce face, tăceam și plăteam cu voie bună... De altminteri, aveam și de ce. Pândele, vânătorile noastre erau foarte fericite. Marin cunoștea cotloanele cele mai ascunse ale sălbătăciunilor și mă strecura cu luntrea spre ele, încet, cu fereală, cu un meșteșug de care mă minunam totdeauna. Balta, pe de altă parte, gemea de rațe, de găinuși, de dupli - de toate neamurile zburătoare și fricoase cu ochii rotunzi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pușca cu mânile tremurătoare, și o încărcă iar. Dar prin fumul care se trăgea lin la o parte, pădurarul sta cu arma la ochi. —Trage! strigă cuconu Grigoriță. Pușca lui Vasile bubui. Clocotul ei ajunse bubuiturile celor dintăi două împușcături. Sălbătăciunea, printre copaci, făcu o săritură, o zăriră amândoi după aceea ca o nălucă printre trunchiurile cafenii și o pierdură din vedere. Pădurarul începu să-și încarce pușca. Zise cu liniște: —A fost prea departe... Boierul era ațâțat și mânios. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că femeia îl dorea. Și luminându-i-se și lui privirea, văzu înainte-i o muiere năltuță și mlădioasă, c-o floare galbenă în părul strâns cunună, cu gura ușor deschisă, în care luceau dinții albi și ascuțiți ca de sălbătăciune. Deodată ea nu mai zâmbi și-i zise încet: —Ascultă, Costandine... eu am a-ți spune ceva... Să vii la noapte la portița de colo, din fundul ogrăzii, de lângă grajd... Am să te aștept ș-am să-ți dau drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
când am fost bolnav, astă-vară. Da’ eu parcă stam să mă uit în gura ei? Tăceam și te-așteptam să vii. Eu, bre, o viață de om aici, sub codru, am petrecut-o. Eu cu pădurarii, cu cânii și cu sălbătăciunile. Știu eu că de-acu nu mai am mult, da’ macar să-mi mai fac o dată cheful... Moșneagul rămase cu ochii ațintiți în umbra pădurii. Flăcăul zise încet: — Hai să mergem, uncheșule. Să mergem, răspunse bătrânul. Mă gândeam că zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
călătoria ei tainică și cu bunăvoința lui Dumnezeu, carele toate le rânduiește. Întru asta, badea Toma nu se înșela. O scrisoare de la pădure, în vremea asta, arăta stăpânilor că acolo s-a petrecut o dramă, fie între oameni, fie între sălbătăciuni. Iată transcripția răvașului, după varianta celor trei vânători: prea onorate domnule doctor ieronim dragu avocat în sibiu țara româniei aflați vă rog că al nostru camerad ursake nicula zis culi a avut o întâmplare cum pe lume nu sa pomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nevăzut și nesimțit pe oglinda luciului. Înainte de a ajunge la salcâmi, m-am oprit între papuri nalte, căci dincolo, în acea grădină ascunsă a liniștii, se zbenguiau cu glasuri, cârcâiri, clămpăniri de plisc și bătăi de aripi toate neamurile de sălbătăciuni aripate - de la lișiță până la lopătari. Erau și cele două specii de gâște, și cele douăsprezece neamuri de rațe, și mierlele, și privighetorile, și ochiul-boului. Era un sobor rar, pe care l-am mai văzut în viața mea încă de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
DE PACE Dormi puiul mamei, dormi . Când te‐ai trezi, Să fie o zi Cum n‐a fost încă zi ... Se- ntunecă spre soare‐apune și clocotesc prelung sub zări, departe Furtuni de sânge, hohote de moarte Flămândă ură de sălbătăciune. Vin păsări negre să ne dea ocol ... Dar nu‐ i nimic: la noi e cald și bine și tunetul s‐ a prăbușit în gol. Nu‐ l lasă MAMA să ajungă pân‐la tine! (Din Almanahul copiilor/1983, p.37) COANA
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
redus la doar 414, ca în 1911 în ședința Dumei de stat iresponsabilii să ceară în mod șovin: „dacă se dau drepturi la școli în limba maternă moldovenilor, atunci trebuie permise școli naționale și iakuților, ceremiștilor, bureaților, osteacilor și altor sălbătăciuni! ʺ Moldovenii „sălbătăciuniʺ în țara lor! Românii n-au dus lipsă de demnitate vreodată. Este evocat episodul istoric referitor la anul 183 1, c ând în Obșteasca Adunare Extraordinară, generalul Kisselef adună boierii din Țara Românească la Mitropolie să cerceteze
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Lava sângelui mă arde, troieniți-mi în auz" (Pădureancă). Deschisă ademenirilor multiforme, privirea se complace în vedenii; ordinea profană nu escamotează însă ordinea divină; în esență ordinea iubirii e totuna cu ordinea naturii: "Cât îmi doream să fiu ca mama! Sălbătăciune de pădure, / Cu puiul după ea..." (Pădureancă). Poeme dense, fluente, confesiunile de tipul acesta derivă desigur dintr-o experiență sui-generis filtrată prin amintire, dar și dintr-o cristalizare morală lină; ele traduc, în fond, o atitudine, o filozofie personală. Poeta
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mic; minune; mioriță; mireasmă; mîncare; motiv; multe; mulțime; munte; muză; natură frumoasă; naturalețe; oxigen; pace; pasăre; pădure mică; pădure seculară; pădure verde; pădurea de acasă; păduri; pășune; pîine; plop; povești; poze; prieten; primăvara; priveliște; puritate; pușcă; respirație; rîu; sat; sălbatici; sălbătăciune; sălbăticie; singuratic; sobrietate; stejari; straniu; supranatural; Ștefan cel Mare; tainic; tăcere; tei; televizor; timp; umbră; vai; valea; vara; vegetație; vesel; veșnic; zare (1); 812/163/52/111/0 cojoc: haină (165); frig (76); cald (57); căldură (56); blană (55); iarnă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
generală a personajului a fost gîndită într-o cheie prea blajină, prea bonomă, ceea ce estompează în mare parte tragismul condiției sale umane. Îl secondează, în schimb ireproșabil, Violeta Popescu (Mina), o mască a durerii resemnate, cu o privire terifiată de sălbătăciune rănită. În două roluri mai puțin importante, Florin Mircea (Ștefan) și Liana Mărgineanu (Vera) completează strict și eficace galeria umană a piesei cu două imagini de contrast, menite să se constituie într-o replică posibilă la mentalitatea cuplului principal. Replică
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ferite de toate relele. La Sf. Andrei, oamenii din popor nu se împrumută cu nimic unii pe alții. Toate animalele vorbesc în noaptea de Sf. Andrei. Oamenii care ascultă cum vorbesc animalele în noaptea Sf. Andrei, aceia mor. Animal Cînd sălbătăciunile intră în sat ziua nu-i a bine. Se crede că o casă lîngă care se află un cucoș, cîne și mîță neagră trebuie să fie bîntuită adesea de nenorociri. Primăvara, cel care vede pe nemîncate un animal întîi născut
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
le pune cenușa în apă s-o bea. (Gh.F.C.) Foame Cînd bucățica dusă aproape de gură va cădea e semn că aceluia la care te gîndești îi este foame. Foamete Copiii care-s mîncăcioși, oricînd sînt, trag a foamete. Cînd intră sălbătăciunile în sat, are să fie foamete. Cînd pică prea multe stele ori vin stele mari cu coadă e semn de foamete mare, cu boli și multe chinuri. Cînd zac vitele de gură* e semn că va fi foamete mulți ani. Cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pe pîne și sare, pe sfinte icoane.“ (Gh.F.C.) Sarea e mama lui Dumnezeu. (Gh.F.C.) în scalda copilului pune sare, ca să nu se deoache. (Gh.F.C.) Dacă scoți din casă sărătura sau acritura după apusul soarelui, îți mor vitele. (Gh.F.C.) Sălbăticiune Cînd sălbătăciunele intră în sat ziua nu-i a bine. Sănătate Se crede că dacă în ziua Anului Nou este senin și ger oa menii în anul viitor vor fi sănătoși; dacă însă în acea zi va fi afară moale și pîclă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
De-aceea fuge lumea de dânsul de-și scoate ochii; și nu numai atâta, dar chiar când se uită la cineva, fie om sau orice dihanie a fi, pe loc rămâne moartă. Și cică o mulțime de oameni și de sălbătăciuni zac fără suflare în pădurea lui numai din astă pricină: se vede că este solomonit, întors de la țâță, sau dracul mai știe ce are de-i așa de primejdios. Dar cu toate aceste, trebuie să știi, nepoate, că unii oameni
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]