45 matches
-
ca voi...” Suntem în același an și în aceeași lună în care au fost publicate atât primele patru versuri, cât și cele patru care le-au urmat: februarie 1948. După cum ne putem da seama, fața locului nu mai arăta umflată. Săpuneala din ziarul partidului i-a prins bine poetei. Iat-o scriind, doar un an mai târziu, An viu nouă sute și șaptesprezece, o carte inspirată, conform mărturisirii proprii, din „uriașa operă” înfăptuită de Molotov, Voroșilov, Jdanov și de, cu voia dumneavoastră
O poetă (aproape) uitată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2809_a_4134]
-
respectuos și întrebă dacă a fost chemat. - Mai întrebi? Desigur. Ascultă, băiete, crezi că te-am chemat să-ți fac un cadou de paști? Haim căscă ochii mari. - Poți fi sigur că nu. Ba dimpotrivă, vreau să-ți trag o săpuneală zdravănă, așa cum meriți. Stai jos și să nu scoți o vorbă! După ce făcu înconjurul cabinetului, directorul se opri în fața geamului ce dădea în stradă și lăsa anume să treacă minutele, fără să zică vreun cuvânt. Privea șerpuiala de mașini, clipitul
CINE A SEDUS-O PE LIZETTE? de HARRY ROSS în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377107_a_378436]
-
Am citit cu atenție recenzia ta despre Ťmetodať lui Marin Ștefănescu și te felicit călduros pentru strașnicul duș rece pe care l-ai slobozit în capul celui mai confuz și mai umflat Tartuffe al învățămîntului nostru superior. Nu cred că săpuneala pe care i-ai dat-o îl va dezmetici; îi vor urma și alte puneri la punct și la loc, și tot nu se va trezi. Să nădăjduim că se vor trezi însă bieții studenți, care se mai lasă cîteodată
O victimă a credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8089_a_9414]
-
prea fierbinte. Femeia înhăța gălețile și da fuga la pompă să le umple. În momentul în care le răsturna, urla un altul că apa s-a răcit prea tare. Bătrâna alerga spre aragazuri. Când, în sfârșit, se declarau mulțumiți, începea săpuneala. Una smintită, o nebunie generală al cărei produs, clăbucul, se înălța amenințător, gata să acopere întreaga ogradă ca o zăpadă prea timpurie. Săpunul țâșnea din mâinile copiilor și ateriza, invariabil, fie în apa agitată de valuri, fie în noroiul moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mea? Ce Sorescu meu? Ce DRP-ul mamei lui? "Zdamăsii" de Cezar Ivănescu! Fiecare face sindrom alergic la fiecare: la cartea celuilalt, la revista celuilalt, la ideile celuilalt. Are în buzunar un cocktail Molotov ori măcar un săpun. Înțeleg, pentru săpuneala confratelui. Ați spus confrate? Confrate în Uniunea Scriitorilor? Toți sîntem iritabili vorba lui nenea lancu, chit că expresivi sînt numai unii. Se poate trăi din scris, din literatură? Personal, nu pot trăi din literatură, nici fără ea. Situația este cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
iată,/ azi versurile vin singure să se așeze-n brigadă,/ la rând, ca voi...ť Suntem în același an și în aceeași lună în care volumul de debut ieșise pe piață: februarie 1948. Fața locului arăta cu totul altfel după săpuneala din ziarul partidului." (pag. 940) Severitatea n-are nici legitimare, nici culoare politică. Sursa ei stă, în primul rând, în adecvarea la datele istorice, iar în al doilea rând într-o afinitate tipologică care pledează pentru buna intuiție sintetică (în
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
împiedică să comită o eroare de logică: „Am senzația că, în ciuda zarvei create în jurul acelui text, nu s-a schimbat nimic”. Care zarvă? Luându-se în serios ca un legislator al literelor, un Maiorescu redivivus, Claudiu Komartin le trage o săpuneală strașnică Academiei Române și Uniunii Scriitorilor din România, care nu ar premia „cărți, ci oameni”, în funcție de interese de gașcă. De vreme ce a luat el însuși Premiul Academiei, ca și Premiul de debut al României literare și Premiul „Mihai Eminescu”, tot pentru debut
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4888_a_6213]
-
Asta‑i provoacă lui Rainer un urlet surd, din fundul gâtului, un urlet ca de lup. Dar chiar de când are voie să se săpunească singur, Rainer are sentimentul că el este odată pentru totdeauna cel căruia i se trage o săpuneală. În mod eronat, aspiră către armonie, înțelegere, chiar frumusețe, despre care le povestește adesea colegilor de școală, fără să aibă nici un drept s‑o facă; pentru ca ei să‑l înțeleagă, Rainer descrie armonia sub forma mașinilor scumpe, a călătoriilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și-o să bat, la poarta care ruginește, voi fi bătrân, poate, și eu; iar în chilerul din chirpici se vor desprinde, din sâneală, fantasme ce-or plesni c-un bici și-oi ști atunci că Dumnezeu îmi trage-o sfântă săpuneală. Referință Bibliografică: vreau drumul înapoi să-l bat... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 822, Anul III, 01 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
VREAU DRUMUL ÎNAPOI SĂ-L BAT... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350436_a_351765]
-
de două luni. Imediat după masă mi-am început lecțiile. În ziua aceea eram foarte supărată și ce mă enerva și mai mult era faptul că nu-i puteam povesti mamei. Eram convinsă că nu mă alegeam decât cu o săpuneală bună și cu o lipsă de încredere din partea ei, care era așa de mulțumită de mine că mâncăm, la școală și acasă, fără mofturi ca înainte și fără să plâng după farfuria de ciorbă, că m-am săturat. Am început
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
vedeam pe Clara aveam reacții contradictorii: acum călduri pentru ca în secunda urmatoare să simt o transpirație rece. Și atunci am văzut o mânuța mică ce se chinuia să apuce un pantof cocoțat pe un stativ. După morala de rigoare și săpuneala aplicată soțului relaxat, ne-am continuat drumeția prin mall și am ajuns în sfârșit la cafenea unde mi-am băut mult dorita cafea, nu liniștită și relaxată cum visasem, ci în picioare alergând după Clara. Decât deloc mai bine așa
Acel moment în care soțul uită copilul în magazin () [Corola-blog/BlogPost/338244_a_339573]
-
băi, dușuri, dar cu un suflet inclus în preț. Chipurile, te simțeai atât de singur, încât aveai nevoie de cineva să te spele pe spate. Dar, ca să nu-și ude hainele, s-a dezbrăcat și ea să-ți tragă o săpuneală s-o ții minte. Dacă deschide cineva ușa și te găsește călare pe situație, contextul îți permite s-o dai la-ntors. Poate mi-a zis doamna ceva, poate mi-a vorbit urât... Poate am alunecat pe săpun și am căzut
Câte bordeluri, atâtea obiceiuri. În Japonia, la health cluburi nu se trage de fiare, dar se practică alte lucruri care sunt sănătate curată () [Corola-blog/BlogPost/338011_a_339340]
-
negre, de un proces decizional sfâșietor, de depresie, de eventuală repulsie ulterioară față de partener, de complicații fiziologice, de tot felul de riscuri. Dacă nu ai bani și mergi la un serviciu public, peste toate astea, îți mai iei și o săpuneală, se urlă la tine, ți se dă de înțeles că ești o curvă clasa-ntâi dacă ai ajuns aici. Iar dacă mai ești și romă pe deasupra, vai steaua ta! Dreptul la a decide dacă faci sau nu faci avort e
Femeile nu vor să facă avort! () [Corola-blog/BlogPost/338179_a_339508]
-
literatură și artă pe care și le construise Andrei Jdanov, ideologul infailibil căruia, după moartea prematură, ca a multor alți colaboratori sufocați din dragoste, Stalin i-a făcut veșnică evocare dând școlii superioare de partid numele său. Astfel, după marea săpuneală critică din rechizitoriul de formalism care s-a făcut revistelor „Zvezda” și „Leningrad”, dar a zguduit toate revistele și toată lumea literară, am avut ocazia să petrec cu un important critic sovietic, Lev Ozerov, redactor-sef la „Literaturnaia Gazeta” al cărei
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
ai sunat, așa e? — Danny! Nu mă pot abține să n-o săgetez cu o privire victorioasă pe Jasmine. — O, Doamne, nu te-am mai auzit de un secol. Ce faci? Foarte bine! Doar că nu vrei să știi ce săpuneală mi-a tras mama. Iisuse! spuse Danny sincer tulburat. M-a luat cu chestii de genul: să nu-ți uiți nici o clipă prietenii, tinere. La care eu i-am zis: „Despre ce vorbești?“ La care ea... — Asistenții tăi n-au
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
întrebat: - De ce i-ai lăsat să strice atâtea lubenițe? Costică a răspuns: - Păi, ce să le fac, domn’ Petrică, că doar băieții sunt, domnișorii dumneavoastră! Bunicul nu a mai zis nimic, dar când a venit acasă ne-a tras o săpuneală bună fiindcă i-am distrus copilărește o bună parte din recoltă. Roadele muncii lui, tot cu noi le împărțea, deși contribuția noastră era foarte mică. De regulă, noi mergeam la câmp numai la culesul de viei, când aveam motiv să
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
pe care le alesesem de când aveam vârsta de șase ani; Lângă tacâmuri punea întotdeauna un șervețel. Petrișor, ca de obicei, s-a lăsat așteptat, neîndurându-se să lase jocul de fotbal. În timp ce se spăla pe mâini își lua de la mama săpuneala meritată. Începând să mănânce din supa cu găluște pe care mama o turnase în farfurie, brusc se opri din mâncat și exclamă răstit: - Eu nu mai mănânc! În supa mea a aterizat o gânganie! Nu știu cum se făcea, dar în ciorba
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
de ce nu l-ai luat? -Păi, e numai desenat!”... Spectatorii râd cu poftă și aplaudă. Emoțiile lui Lică dispar cu totul. -”Știu eu un băiat, doar unul, Care-i certat cu săpunul, De-l zăriți, fără sfială, Trageți-i o săpuneală!”... Vrei să mai ascultăm un cântec? întreabă Sorina. Și fără să mai aștepte răspuns, apare pe scenă cu o păpușică-n brațe. Uitându-te la amândouă, nu mai știi care din ele e Sorina cea adevărată. Și acum, ascultați încă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ei erau variate și necruțătoare - precum și îngrijorător de aleatorii. Nu exista o listă binedefinită, dar iată câteva exemple. Bărbații care nu mâncau carne roșie erau Mângâietori Delicați. La fel cei care foloseau balsam după ce se bărbiereau în loc să își tragă o săpuneală zdravănă cu aftershave înțepător peste pielea lor sensibilă. Bărbații care îți observau pantofii și poșeta erau Mângâietori Delicați (sau Băieți Veseli). Și cei care spuneau că pornografia era o formă de exploatare a femeilor erau Mângâietori Delicați (sau mincinoși). Bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bune, în primăvara următoare. Oamenii se înghesuiau să-și găsească loc lângă perete, încercând să se facă nevăzuți; frica plutea în aer. Până și eu mă simțeam neliniștită, ceea ce era o surpriză. După ce se întâmplase, aș fi crezut că o săpuneală în public avea să mă lase rece. Dar, de bună seamă, era un reflex condiționat; faptul că mă aflam în această cameră într-o dimineață de luni îmi declanșa automat o reacție de panică. Diminețile de luni erau oribile. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
La care clasa izbucni într-un râs și mai zgomotos ca cel de pîn-atunci, iar profesorul, ca să nu ne dea prilej de scandal, ieși repede. Lecția următoare ne aduse tezele. Moscu, care era nepotul lui Barbă, a scăpat cu o săpuneală zdravănă și cu "ins" în teză, pe drept, pentru că nu scrisese nimic despre subiectul dat, decât titlul. Iar pe teza mea erau scrise următoarele: Acesta a fost subiectul dat, sau "Acizii-alcooli"? Rău! Și toată teza era tăiată, cu creion albastru
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cîteva conturi. Cei noi erau neînsemnați iar cei neînsemnați, mereu găsiți vinovați. Un sentiment apăsător alcătuia substanța acestor întruniri, altminteri adevărate ceremonii. Se veghea cu sfințenie ca ritualul să fie îndeplinit. Observam că, tuturor, reuniunile acestea le păreau firești. Încasîndu-și săpuneala, bărbații se întîlneau la Mitică iar femeile plecau netulburate la plozi și la trebile gospodărești. Trimestrial, ședințele se țineau la centru, în căminul cultural. Participau toți salariații din comună: deputați, brigadieri de cîmp, socotitori, contabili, normatori, funcționari, cantaragii, profesori, doctori
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
școli și doctorul de la spital. Începînd prin prezentarea situației interne și internaționale, darea de seamă prelucra directivele de la centru. După îndoctrinare, participanții reveneau la locurile de muncă, nu înainte de a raporta fiecare propria activitate și a-și încasa porția de săpuneală. Ca să se sustragă sentimentului de teroare, aplicau soluția „bufet”, ceea ce le descrețea frunțile și le făcea viața suportabilă. Fiind mai izolați, pentru ședința de la centru, noi, cei din Dobrina, străbăteam șesul lat al Siretului, după ce treceam apa cu luntrea. Adesea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
apus era o pierdere de timp. Am să-l opresc. Am să-l opresc orice-ar spune. Luând această hotărâre, Mitsuharu închise, în sfârșit, ochii. Într-o confruntare față-n față, s-ar fi ales, cel mai probabil, cu o săpuneală nesuferită din partea lui Mitsuhide sau l-ar fi înfuriat foarte tare, dar avea să-și dea toată silința pentru a-și opri vărul. Și, astfel decis, Mitsuharu adormi. A doua zi dimineață se sculă mai devreme ca de obicei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
una care să-l facă și pe el cât de cât fericit. Să se fi răzgândit calfa? Să fi acceptat, în sfârșit, suma pe care putea să i-o ofere? Julien zâmbi triumfător. Reușise și de data asta să evite săpuneala. N-avea nici o veste pentru Excelența Sa, bineînțeles, dar nu îi era greu să brodeze ceva. PAGINĂ NOUĂ 8 Doi feciori nu mai pridideau să salte din sănii spectatorii sosiți pentru reprezentația din acea seară. Așteptau cu căciulile în mâini bacșișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]