208 matches
-
mai existat deasemeni o încercare de reprezentare a lui Eminescu, la București, a sculptorului Constantin Baraschi, prin anii ’60, lucrare fără nici o valoare artistică, copie proastă, văzută în oglindă (întoarsă), a celebrului Lorenzo de Medici, "gânditorul", de Michelangelo, din noua sacristie a Familiei Medici din Florența. Statuia de dimensiuni impozante a fost plasată pe o peluză la stradă în faimosul Cișmigiu. Tânărul critic de artă care era pe atunci Dan Hăulică a avut curajul să scrie în presă un articol intitulat
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
mare speranță și în așa de subtilul sentimentalism venit prin travestiți deși preoțimea își împietrea inima înspre a judeca iubirea încă neprinsă în stânca literei vai cu câtă pioșenie își plecau ochii când treceau pe lângă statuia venus-adonis ca apoi în sacristie să caute în prin pantalonașii copiilor izvorul domnului sau preoteasa la care făceam curățenie ce mi-e dat să văd pe noptieră sub O biografie despre pater pio izvorul singurătății de draga de radclyffe hall e clar că nu m-
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
smerit în mănăstire; vrăjmaș de moarte dușmanilor lui Hristos dar de o bunătate fără margini față de soldații din propria-i subordine. Acum, doar numele lui mai rezistă prin timp, scrijelit în lespedea pietrei ce acoperă mormântul încastrat în chiar pardoseala sacristiei. Deși, de obicei, este gata să-și dea ultimii bani pentru câte o vechitura apărută că din senin, pe piața de Artă, si este proprietara de drept a unei arhive de codexuri pentru care ar putea fi invidiata, Mărțina nu
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
celebru fotbalist al liceului. Ar trebui să abordeze o morgă gravă, smerita. Chiar dinaintea ei s-a ivit, stă larg deschis pântecele navei de biserică veche. Un disc imens, acum golit de publicul care, în parte, s-a retras în sacristie, locul unde se cinstește evenimentul cu vin turnat direct din damigeana așezată pe lespedea criptei în care-și doarme veșnicia Marele Mareșal Johanes de Herseny. Vinul roșu, vâscos, se prelinge din paharele preapline, se lăbărțează că o pată de sânge
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
e apreciat inclusiv pentru elasticele sale contacte cu poziția opusă, spiritualistă: "Era un spirit liber, adversar al oricărui dogmatism. înșiși idolii săi, credința în intelect și în știință nu-l împiedicau pe acest laic să găsească frumosul, uneori la umbra sacristiei. Gusta pe Claudel, pe Péguy și chiar pe abatele Bremond, pe care l-a atacat, în momentul disputei asupra poeziei pure, cînd pripitul iezuit încercase să și-l anexeze pe Valéry; la fel, Valéry a trebuit să-i dea dreptate
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
genetic care ne duce spre un sfârșit canceros. Mai sunt pe lume oameni care și-au păstrat iubirea de aproapele lor, au rămas puțini, dar când îi întâlnești te fac să mai speri că speța umană nu va pieri. Din sacristie se aud hohote de râs bărbătesc, chicoteli de femei tinere și țăndări mai mari sau mai mici din glumele care sunt aruncate la grămadă cu miza unor afaceri, tot lucruri normale pentru un om normal și despre care nu se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de cum acela i-a atins fruntea cu buzele. Reci ca de gheață. Ea nu s-a ferit și respirația lui i-a geruit sânii, a trecut peste gât, în sus, până la ureche. Stafia cavalerului cruciat închis în sarcofagul așezat în sacristie, i-a sărutat gura, buzele date cu ruj franțuzesc în exces. Ea știe că a fost doar o umbră a Vieții trecute. O hologramă poate. Martina mai știe că ar trebui să se închine, să fugă de acolo cât o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mai bună cota de vânzare. Vine În navă fostei mănăstiri cisterciene, doar pentru că acolo o trage ață. Destinul. Acolo nu Îi este foame, nici sete. Se simte contemporană cu unele dintre obiectele aparținând unor vremuri indefinite. Trece pe sub portaluri, prin sacristie unde așează crinul regal direct pe lespedea mormântului În care-și doarme somnul veșnic, cavalerul cruciat. Nu o Înspăimânta atracția aceea inexplicabilă. Din contră, neverosimilul o excită, o Întinerește și ea revine zi de zi, ca la o Întâlnire secretă
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
cu diamante. Însemne heraldice? Nu are importanță podoaba vesmântului sfânt, doar față nevăzuta, obrazul ascuns sub apărătoarea cu viziera lăsată. Un bărbat În carcasa din fier. Mărțina Sâmbure se mișcă, face pași, iese din bazilica. Trece pe sub turnul rotund, prin sacristia cu lespedea criptei pe care scrisul este Încă lizibil: Hic somno dormientem Maximus Mariscalli Hierusalem, Johanes de Herseny. În urma ei, mirosul tare, de crini regali, se amestecă, se diluează În aerul ce intră prin portalul cu ușile lăsate vraiște. Va
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
se umpluseră de lacrimi. Îi reveni În minte chipul nobil al lui Arrigo: păcălit și dânsul, ca ultimul țăran de pe câmp, de vulturul acela de Brandan. Într-acestea, i se păru că aude un zgomot. Își Îndreptă privirea spre ușa sacristiei, care se deschisese. O umbră intrase și se furișa În tăcere prin biserică. Noul venit nu părea să Își fi dat seama de prezența lui. Dante se ghemui și mai abitir Înapoia tabernacolului, Însă celălalt se Îndrepta cu hotărâre către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dante. Părea că Brandan, după ce Își pierduse maiestuozitatea pe care le-o arăta tuturor, o pornise În căutarea disperată a unei alte identități, cea mai potrivită pentru a Înfrunta acea situație neprevăzută. Între timp, Începuse să dea Înapoi spre ușa sacristiei. Dante sări Într-o parte pentru a-i tăia calea de scăpare. Cu un gest de dezamăgire, călugărul se uită În jur, căutând o alternativă, se dădu și mai Înapoi, până aproape În spatele altarului, iar apoi, pe neașteptate, răsturnă cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
femei apăruse În cadrul ușii, luminată de o rază a lunii. Dante Îi văzu lămurit părul, lung și despletit pe spate, alb precum o cascadă de gheață pe creasta unui munte. Între timp, Brandan dăduse fuga În spatele altarului, În loc să alerge spre sacristie. În partea aceea nu avea nici o cale de scăpare, se gândi priorul, Îndreptându-se și el Într-acolo cu intenția de a-i reteza orice posibilitate de a se furișa spre portița laterală. Dar călugărul se ascunsese. Dante crezu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acelui om. Dar dacă Brandan nici măcar nu se cățărase până la Înălțimea și, Într-un fel misterios, printr-un truc infam asemănător cu acela, sfruntat, al Fecioarei, Îl Înșelase? Începu să coboare grijuliu. Ajuns jos, alergă spre ușă și pătrunse În sacristie, dar și aceasta era pustie. Într-o parte a Încăperii, pe lângă perete, se ridica o scară din piatră, care probabil că ducea la vechile chilii ale călugărilor. Se avântă pe trepte În sus, de unde părea să vină o licărire. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să bată semnalul de stingere. Era momentul să Îl strângă cu ușa pe Cecco. Se Îndreptă cu pas iute către abație; când ajunse acolo, intră din nou În biserică, trecând prin portița laterală, apoi se deplasă până la nivelul superior al sacristiei. Pe traseu, nu zărise nici o urmă de-a prietenului său. Pentru un moment, se temu că fugise cu Fecioara, Însă mai apoi urechea sa percepu un sunet slab, dar armonios, ce provenea dinspre fundul coridorului. O melodie ritmată, poate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care se Îndepărta În grabă. Așteptă câteva clipe, Însă liniștea redevenise deplină. Abia atunci deschise portița. Înăuntru, naosul era complet cufundat În Întuneric, cu excepția unei ușoare luciri a lunii, care Încadra ferestrele În partea de sus. Se Îndreptă spre ușa sacristiei și intră. În prima Încăpere nu era nimeni. Urcă iute treptele, ajungând pe coridorul vechilor chilii. Nici aici, În pofida așteptărilor, nu Întâlni nici un suflet. Femeia și Cecco păreau să fi dispărut. Poate că fugiseră. Un sentiment confuz puse stăpânire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai departe acolo unde este nevoie; Rainer n‑are nevoie de lovituri, ci de dragoste. Cică Dumnezeu îl iubește, dar el nu simte decât palmele. Totuși tata îl împinge în fiecare duminică, cu piciorul care i‑a mai rămas, spre sacristie, ca să‑și pună pe el veșmintele și să se producă - în mijlocul corului de copii voioși și proaspeți, care e foarte plăcut lui Dumnezeu, fiindcă sună încă neprihănit - în fața mătușii și a bunicii. Ambele sunt foarte bisericoase și, în luna mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
interesat Culiță. - Bani vechi, bre, l-a imitat Klesch. Bani de ăia, de altădată. - Și te-a bătut? - Da, pe mine și pe încă vreo doi, ne-a tras de perciuni și ne-a pus să stăm în genunchi în sacristie și să spunem de o mie de ori Tatăl nostru. Asta până când a venit bunicul după mine. Și când a auzit ce-am făcut, mi-a mai bușit și el vreo două. Și un picior în cur mi-a dat. Că
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
a unei comunităti, la început de secol XVIII. Arhitectura barocă exprimă renașterea catolicismului după Conciliul de la Trente (1545-1563): credința fiind de acum una veselă și optimistă. Ansamblul arhitectural a fost restaurat prin lucrări majore între 1954-1959, fiindu-i anexată o sacristie. Pe fiecare parte a porții, un medalion pictat îi reprezintă pe St. Gervais și Sf. Protais. Saint Gervais, fiul lui Sf. Vital și al Sf.Valerie de Milano, este considerat unul dintre primii martiri ai orașului alături de fratele său geamăn
BISERICA ST. NICOLAS DE VEROCE DIN SAINT-GERVAIS de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348122_a_349451]
-
ale tuturor papilor. Luminate sunt primul -Sfântul Petru- și ultimul, cel în funcție. Am colindat-o cu îndârjire dintr-o eroare - aveam impresia că se găsește acolo o frescă de Michelangelo. Nu era, dar am găsit în părțile laterale niște sacristii care, fiecare dintre ele, era mai mare decât o biserică ortodoxă. În drum către unul dintre țelurile mele, San Pietro in Vincoli (voi reveni la asta), am dat de o altă biserică impresionantă, Santa Maria Maggiore. Face parte din marile
PE URMELE LUI MICHELANGELO de DAN NOREA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361995_a_363324]
-
duminici ! Credința în Dumnezeu și în valorile spirituale a fost substituită de către revoluționari cu apoteoza rațiunii, iar Catedrala Notre Dame din Paris a fost rebotezată „Templul Rațiunii”. Biserica Sainte-Genevieve a fost transformată în Panteon, după ce s-au eliminat clopotnița și sacristiile. În locul Academiei a fost fondată Comuna Artelor. Noi sisteme filosofice : idealismul transcendental al lui Kant, cu centrul de greutate aflat în „Critica rațiunii pure” (1781); empirismul lui John Locke (încă din secolul trecut), G. Berkeley și D.Hume; spiritualismul, cu
PROGRES ? REGRES ? STAGNARE ? – O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA CULTURALĂ A ULTIMELOR SECOLE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342586_a_343915]
-
Să smulgem cu dinții rodiile Din Pomul Vieții, chit dai castraveții? Plopi cu pere, măi, vere, prindem inimi cu lasso-ul, Lasă, tovarășe, oul, ochește Boul Apis, zis și pișcot, Cel ce se pișcotează ca orice brează, Copilărie, dans suspendat în sacristie, Puteam săruta și o ușă, Puteam iubi o mătușă, O vecină sterlină, Crăpături în mare nu-s multe, Nici iubiri cu infarct și insulte, Violatorul de serviciu are un viciu, Este un vultur cu cioc de rață,, Un fel de
IKEIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343663_a_344992]
-
fragmente ale freșcelor realizate în secolele XIV-XV, cu toate că protestanții le-au acoperit cu vopsea albă, în mare parte. O sculptură renascentistă, realizată în gresie - având o înălțime de 2,2 metri și o lățime de un metru - întruchipează tocul ușii sacristiei și datează din anul 1528. Acesta a fost realizată la Viena, la cererea învățatului sas Johannes Clyn (Klein), parohului bisericii din acea vreme. Pe cele două bazele ale tocului ușii sunt încrustate stema Clujului și simbolul bisericii universale reprezentând un
PIAŢA UNIRII, BISERICA ROMANO-CATOLICĂ „SFÂNTUL MIHAIL” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374811_a_376140]
-
fie creștini, nici chiar credincioși, ca să se raporteze la credo-ul din Niceea (325). E de ajuns să-i deschizi jurnalul ca să aderi la Misterul fundamental. "Sensul istoriei" de exemplu, foarte răspîndit pînă nu demult, și care nu poartă mirosul sacristiei, este creștinismul necredinciosului sau evanghelia agnosticului. Ideea că timpul care se scurge ne privește personal și că trebuie să evoluăm de la o stare neînsemnată la una superioară ni se pare de domeniul evidenței; dar un hindus și un bantu o
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ușa casei parohiale o ofensa din considerente de bună-cuviință socială, ideea de a intra dezbrăcată la piele într-o biserică era un sacrilegiu evident. Așa că rămase în tinda bisericii și încercă din răsputeri să-și adune curajul ca să intre. în sacristie trebuia să fie și niște stihare pentru cei din cor, iar dacă se îmbrăca într-un stihar, putea să o ia pe cărarea ce urca spre casa parohială. Sau nu putea? Eva nu știa în mod cert care era semnificația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
care era semnificația stiharelor. Parohul putea să se înfurie. O, Doamne, totul era așa de aiurea! Până la urmă femeia deschise ușa bisericii și intră. înăuntru era rece, umed și pustiu. Strângând bine firele de iederă, Eva traversă biserica până la ușa sacristiei și încercă să intre. Era încuiată. Eva rămase așa, tremurând, și încercă să gândească. în cele din urmă ieși din lăcașul sfânt și stătu în bătaia soarelui, încercând să se încălzească. în cancelaria de la Colegiul Tehnic, dr. Board ținea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]