41 matches
-
totuși, faptul că unele tălmăciri ni se par necorespunzătoare: § 6, p. 30: ex Socraticorum hominum disputationibus - „din disputele filosofilor stoici (sic!)” (p. 31); § 11, p. 32: felicatas Saliorum pateras ― „cupele gravate ale altora (sic!)” (p. 33), în loc de „cupele gravate ale salienilor”; § 11, p. 32: tandem gradibus Romulus escendit in caelum? - „de la treptele (sic !) pe care Romulus a urcat la cer?” (p. 33), dar nici o sursă antică nu pomenește despre vreo treaptă pe care ar fi urcat la cer întemeietorul Romei; Cicero
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Otho nu dorește un război civil. Știu că a plecat deja de la Roma. — Se va opri, dacă ești dispus să negociezi. — De ce-aș face-o? întrebă Vitellius disprețuitor. Zeii înșiși i se vor împotrivi. A plecat de la Roma când salienii încă nu duseseră ancylae în templul lui Marte, iar în religia noastră așa ceva este interzis. Nu știu cum e în religia ta, adăugă batjocoritor. Antonius strânse pumnii. — Religia mea - îl fixă furios pe Vitellius... Nu despre asta am venit să vorbesc. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
comemora înfrângerea suferită de romani la Veii, în anul 477 î.Hr., și înfrângerea, la fel de dezastruoasă, a galilor pe râul Allia în anul 387 î.Hr. Ancyla: scutul roman despre care tradiția spunea că a căzut din cer. Era păstrat de preoții Salieni, împreună cu alte unsprezece scuturi făurite de regele Numa Pompilius, care erau atât de asemănătoare cu originalul, încât nu puteau fi deosebite de el. Cele douăsprezece scuturi erau păstrate pe Palatinus, în templul zeului Marte. În fiecare an, la 1 martie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de regele Numa Pompilius, care erau atât de asemănătoare cu originalul, încât nu puteau fi deosebite de el. Cele douăsprezece scuturi erau păstrate pe Palatinus, în templul zeului Marte. În fiecare an, la 1 martie, când începea sezonul războaielor, preoții Salieni duceau în pocesiune scuturile, dansând (numele lor provine din salire, „a dansa“). Scuturile erau aduse înapoi în templul lui Marte la 24 mai. În zilele când scuturile nu se aflau în templu - zile de sărbătoare religioasă - erau interzise acțiunile private
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
and France (Londra, New York: Routledge, 2001). 1. Centralizare și descentralizare în istoria Franței 1 F. Braudel, The identity of France, 2 volume (London: Collins, 1988-1990). 2 R. Martelli, Faut-il defendre la Nation? (Paris: La Dispute/SNÉDIT, 1998), p.56. 3 Salienii au fost poporul franc din secolul al IV-lea din au descins merovingienii. 4 R. Martelli, op. cit., p. 60. 5 Ibid. 6 G. Duby, The three orders: feudal society imagined (Chicago; London: University of Chicago Press, 1980). 7 C. Tilly
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
forța o tânără fată sau femeie din public și sunt obligați să vină să o joace timp de trei ani la rând. Aceste obiceiuri își au obârșia într-un timp străvechi. Unii văd în ele amintirea dansurilor deșănțate ale preoților salieni, create de Numa pentru a păzi scuturile sacre, printre care se găsea și cel al zeului Marte. Remarcabil e faptul că șeful colegiului salienilor se numea Vates și că dansurile acestei bresle (salieni, săltăreți) durau patruzeci de zile începând de la
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
își au obârșia într-un timp străvechi. Unii văd în ele amintirea dansurilor deșănțate ale preoților salieni, create de Numa pentru a păzi scuturile sacre, printre care se găsea și cel al zeului Marte. Remarcabil e faptul că șeful colegiului salienilor se numea Vates și că dansurile acestei bresle (salieni, săltăreți) durau patruzeci de zile începând de la idele lui aprilie. Alții cred că pot să identifice aici vestigii ale răpirii Sabinelor. Călușarii au reguli secrete; nimeni nu poate fi primit ca
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în ele amintirea dansurilor deșănțate ale preoților salieni, create de Numa pentru a păzi scuturile sacre, printre care se găsea și cel al zeului Marte. Remarcabil e faptul că șeful colegiului salienilor se numea Vates și că dansurile acestei bresle (salieni, săltăreți) durau patruzeci de zile începând de la idele lui aprilie. Alții cred că pot să identifice aici vestigii ale răpirii Sabinelor. Călușarii au reguli secrete; nimeni nu poate fi primit ca dansator dacă n-a trecut prin probe îndelungi și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
primit ca dansator dacă n-a trecut prin probe îndelungi și grele. Ei sunt convinși că ar fi pedepsiți cu moartea de către iele (driade, zâne, divinități ale pădurilor) dacă nu și-ar respecta jurămintele, legământul tăcerii, fidelitatea față de dansatoarea furată. Salienii erau și ei pedepsiți cu moartea dacă dezvăluiau ascunzătoarea scutului lui Marte, de care era legată salvarea Romei, ca urmare a promisiunii făcute de Egeria (nimfa pădurilor) lui Numa Pompilius. Aceste asemănări ni s-au părut prea curioase ca să nu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
corabie pe valuri), Fluctuat nec mergitur (" Se clatină, dar nu se scufundă"). Îi invităm pe cititori să testeze validitatea aserțiunii noastre prin filtrul rațiunii și sensibilității proprii. NOTE 1. "Legea salică" (< Lex Salica) face trimitere, cel puțin etimologic, la Francii salieni. Aceștia erau un trib germanic și aveau statutul de foederati ai Imperiului Roman. În anul 358, sub Constantius II, Roma le cedează francilor salieni un teritoriu din nord-nord-estul Galliei romane cuprins între rîurile Meuse și Scheld (aproximativ Belgia flamandă de
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
și sensibilității proprii. NOTE 1. "Legea salică" (< Lex Salica) face trimitere, cel puțin etimologic, la Francii salieni. Aceștia erau un trib germanic și aveau statutul de foederati ai Imperiului Roman. În anul 358, sub Constantius II, Roma le cedează francilor salieni un teritoriu din nord-nord-estul Galliei romane cuprins între rîurile Meuse și Scheld (aproximativ Belgia flamandă de azi). În secolul V, aceștia cuceresc toată Gallia. "Legea salică", cea mai importantă lege teutonică (lex barbarorum), excludea succesiunea la tron pe linie femeiască
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
romanilor, încă din secolul al III-lea, cînd, în două rînduri (258 și 276), au condus expediții devastatoare pe tot cuprinsul Galiei. La data respectivă, se pot deja distinge două grupuri de triburi care urmau să se fixeze în Belgia (salienii) și pe malurile Rinului (ripuarii)6, pentru a înainta, apoi, treptat, către Mosela și Escaut. Ei furnizează, în același timp, armatei romane întăriri și generali. În 410 chiar, împăratul Honorius recunoaște stabilirea lor ca federați, deși, pînă în 480, cu
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Beyerle, ripuarii nu au constituit nhiodată un trib sauo amurâ distinctă a francilor (mai bine zis nu au putat acest nume). Studiind Lex Ribuaria cercetătorul german a arătat că aceasta nu reprezintă un cod distinct de Lex Salica (aparținînd francilor salieni), ci numai o simplă variantă a ei, mai tîrzie. Termenul "ripuari" (în forma corectă riboari) este menționat, de fapt, pentru prima dată, în anii 726 727 în Liber Historiae Francorum (compusă la St.-Denis, în primul sfert al secolului al
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Toate ca toate, dar când vezi ifosele actorașului, că el face lobby pentru România pe lângă capetele încoronate ale Europei (de ce nu face pe lângă Putin sau Angela Merkel?), te apucă o imensă greață. Considerând legea salică depășită (legea asta, a francilor salieni se opunea „promovării” femeii încă de acum 1600 de ani), ne lasă pe mâna Margaretei care moștenește coroana României. Ceilalți urmași ai lui Carol al II-lea, din căsătoria legală cu Zizi Lambrino, sunt îndepărtați de la tron, ca nedemni. Mihăiță
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
dintre "tron și altar", prin trecerea de la arianism la catolicism, în timpul lui Clovis. Dintre populațiile germane așezate în Galia la finele secolului al V-lea și începutul celui de-al VI-lea, rolul cel mai însemnat l-au avut francii salieni (din zona Flandrei și Brabant) și cei ripuari (din zona Alsaciei și Lorenei). Cucerirea Galiei romane a avut ca urmare constituirea și consolidarea regatului franc 29, cel mai puternic stat din Europa de Apus condus de dinastia Merovingienilor. În 486
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
mai țin. Doina cânt, doina șoptesc, Tot cu doina viețuiesc". Prin doină își exprimă țăranul român emoțiile de dragoste, bucurie, tristețe. Sunt mici poeme în ritm liber și viu. Horele sau cântece acompaniate de dansuri care, precum Călușarii, amintesc de Salieni. Vicleimurile sau mistere ale Nașterii pentru marionete; Descântecele, formule de magie; Carmina juridice (era deja cuvântul latina carmina, text de lege: lex horrendi carminis erat, spunea Titus Livius), rugăciuni la plug, incantații funerare. Aceste poeme diverse se cântă sau se
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Garonei, în Aquitania propriu-zisă, elementul local este de asemenea foarte puternic și fondul aquitan se regăsește la elusați, lectorați, tarbeli, ausci etc. În sfîrșit, în Galia de Sud, alobrogii din Savoia, volcii tectosagi și arecomici din regiunea Toulouse și Nîmes, salienii și cavarii din regiunea Ronului etc., s-au amestecat cu populațiile iberice din Languedoc-Roussillon sau ligurii de pe Coasta de Azur care ocupau aceste regiuni înainte de sosirea lor. De aceea, pentru Sud, termenul de "celto-liguri" sau de "celtiberi" este mai adecvat
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și Nisa sînt asediate de către liguri, o armată romană luptă pe teritoriul Galiei. Totuși prezența militară romană nu se face simțită decît începînd cu 125 î.I.C. pentru eliberarea Marsiliei, amenințată direct de către celți și liguri. Situația este restabilită; celții salieni sînt învinși, iar capitala lor, Entremont, distrusă. La poalele acesteia, învingătorul, Caius Sextius Calvinus, stabilește o garnizoană căreia îi dă un nume ce asociază calitățile termale ale sitului și numele său, Aquae Sextiae ("Apele Sextiene", Aix-en-Provence), prima așezare romană în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Profitînd de tulburări, volcii tectosagi din Toulouse se răscoală în 108 î.I.C., dar sînt învinși de Quintus Servilius Caepio, care profită de aceasta pentru a le prăda templele și a le fura comorile. Alte răscoale izbucnesc și în rîndul salienilor și alobrogilor, dar Roma restabilește situația. Sosirea lui Caius Iulius Cezar urma să dea o nouă dimensiune cuceririi. Cezar și Galia pletoasă Crearea Galiei transalpine a întărit influențele economice ale Romei în Galia celtică. Negustori și produse italiene (ceramică, vin
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dincolo de teritoriul care le fusese atribuit la început, în timp ce noi popoare se extind la vest de Rin; este vorba de alamani în valea mijlocie a fluviului și de franci, în două grupuri: francii renani sau ripueri, în jurul orașului Colonia, francii salieni în jurul orașului Tournai, în Belgia de azi. În același timp, Peninsula Armorica îi vede sosind pe primii bretoni alungați din insula lor (Anglia de azi) de alte popoare germanice, anglii și saxonii. Regatele barbare. Geografia politică a Galiei către anii
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a alamanilor, mult mai puțin sensibili decît vizigoții și burgunzii la influența romană: ei au împins definitiv frontiera lingvistică de la 50 la 100 de kilometri la vest de Rin. În plus, ei sînt păgîni. Or într-o generație, regatul francilor salieni avea să se substituie celui al vizigoților, ca principală putere în Galia și avea să transporte în jumătatea de nord a teritoriului centrele puterii care pînă atunci rămăseseră în apropierea Mediteranei. Aceasta este una dintre marile cotituri din istoria noastră
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
convertirea lui Clovis și botezul său la Reims, în mod cert în 496. În mod tradițional atribuită influenței reginei Clotilda și a episcopului de Reims, Sfîntul Remi, convertirea regelui și a poporului său a avut consecințe imense, făcînd din francii salieni, față de alți barbari, păgîni sau eretici, campionii creștinismului roman, deci aliații galoromanilor deja convertiți (document, p.91). Victoria asupra vizigoților, care se retrag atunci în Spania, este urmată de recunoașterea autorității lui Clovis în Galia printr-o ambasadă venită de la
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și Aquitania și-au regăsit o autonomie propice conservării tradițiilor romane, iar autoritatea Merovingienilor nu se mai exercită decît asupra a trei regate acele tria regna cînd unite, cînd separate: la vest, Neustria, de la Somme pînă la Loara, unde francii salieni, pornind de la capitalele lor situate în valea Senei și a Oisei, tratează cu ușurință cu populațiile galo-romane; la est, Austrasia francilor renani, centrată pe văile Meusei, Mosellei și Rinului, unde aspectele germanice se întăresc pe măsură ce cucerirea francă se întinde dincolo de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care este al nostru -, doar galoromanii și ecleziasticii continuă să fie conduși și judecați după acest drept după invazii. Noii veniți se supun propriilor lor legi, pe care se grăbesc să le pună în scris, în latină: legi ale francilor salieni (legea salică) formulată în scris pe la 500, a ripuarilor, a burgunzilor, a alamanilor... Or, aceste legi, care se bazează pe răzbunarea individuală (*faide), acordul pecuniar (*wergeld) și *ordalia judiciară, sînt în același timp diferite între ele în practică și total
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sînt semne sensibile instituite de Isus Cristos pentru a obține grația divină și pentru a sfinți sufletele; ele sînt în număr de șapte: botezul, mirungerea, penitența (sau confesiunea), euharistia (sau comuniunea, împărtășania), maslul, hirotonisire, căsătorie. Salică (lege). Lege a francilor salieni redactată în timpul lui Clovis, pe la 486-496, revizuită de mai multe ori pînă la Carol cel Mare. Această lege conține o clauză care a fost invocată în secolul al XIV-lea de către legiștii regelui Franței pentru a justifica a posteriori excluderea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]