142 matches
-
sosit în mai multe valuri pe teritoriul României actuale. În secolul al 13-lea își fac apariția primele comunități tătare în Dobrogea. După războiul din Crimeea a sosit un nou val de imigranți tătari în Dobrogea. În anii 1873-1874, în sangeacurile Tulcea și Varna trăiau 100 000 de musulmani și 60 000 de creștini. Cele mai importante centre musulmane erau Babadag, Tulcea, Constanța și Hârșova. În anul 1930 în România erau 22 000 de tătari. Asupra originii etnice a tătarilor, în
DOBROGEA-MODEL DE COLABORARE MULTIETNICĂ DE-A LUNGUL SECOLELOR -STUDIU DE CAZ: COMUNITATEA TURCO-TĂTARĂ ŞI CEA A LIPOVENILOR de GIGI STANCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Dobrogea_model_de_colaborare_multietnic_gigi_stanciu_1357318193.html [Corola-blog/BlogPost/345194_a_346523]
-
și uși la toate clasele, grupuri sanitare, bibliotecă, cancelarii și coridoare, decopertarea tencuieilor exterioare, prinderea plaselor de Buzău pe pereții exteriori din spatele și lateralele școlii, schimbarea tablei vechi de pe acoperiș cu tablă Lindab, înlocuirea lemnăriei exterioare cu lemnărie nouă, schimbarea sangeacului, prinderea ștacheților și a poliesterului pe acoperiș, baterea scândurei în vederea aplicării tablei noi, înlocuirea burlanelor și jgheaburilor. În spațiul interior au fost scoase scândurile vechi ale pardoselilor din fiecare sală de clasă și birouri, coridoare și grupuri sanitare, au fost
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Scoala_din_rucar_in_secolul_al_xx_lea_xxiv_.html [Corola-blog/BlogPost/357002_a_358331]
-
construiesc o puternică cetate de piatră pe care o numesc Bender. Aceasta va constitui un avanpost turcesc în fața Ak-Kermanului (Cetății Albe) și un cap de pod pe cursul de mijloc al Nistrului. Pe teritoriile anexate de la Moldova, Poarta creează două sangeacuri (județe): Tighina și Cetatea Albă (Ak-Kerman). În componența ultimului intra și cetatea Vozia (Oceakov) preluată în anul 1538 de la tătarii din Crimeea. Datorită acestor achiziții, Imperiul Otoman nu numai că și-a asigurat o legătură teritorială neîntreruptă între posesiunile sale
Geopolitica Bugeacului [partea a IV-a] by http://balabanesti.net/2012/04/08/geopolitica-bugeacului-partea-a-iv-a/ [Corola-blog/BlogPost/339952_a_341281]
-
achiziții, Imperiul Otoman nu numai că și-a asigurat o legătură teritorială neîntreruptă între posesiunile sale balcanice și cele din sudul Crimeei, dar și stăpînirea efectivă asupra estuarelor principalelor fluvii din zonă: Dunărea, Nistru, Bugul de Sud și Nipru. Formarea sangeacurilor Tighina (Bender) și Cetatea-Albă (Ak-Kerman) mărturisesc despre importanța geostrategică a acestor regiuni pentru Imperiul Otoman. Or, sangeacurile reprezentau una dintre principalele structuri militar-administrative ale Porții. Pînă atunci, raialele din Basarabia (Bugeac) și Bugo-Nistria (Vozia) intrau în componența sangeacului Silistra cu
Geopolitica Bugeacului [partea a IV-a] by http://balabanesti.net/2012/04/08/geopolitica-bugeacului-partea-a-iv-a/ [Corola-blog/BlogPost/339952_a_341281]
-
și cele din sudul Crimeei, dar și stăpînirea efectivă asupra estuarelor principalelor fluvii din zonă: Dunărea, Nistru, Bugul de Sud și Nipru. Formarea sangeacurilor Tighina (Bender) și Cetatea-Albă (Ak-Kerman) mărturisesc despre importanța geostrategică a acestor regiuni pentru Imperiul Otoman. Or, sangeacurile reprezentau una dintre principalele structuri militar-administrative ale Porții. Pînă atunci, raialele din Basarabia (Bugeac) și Bugo-Nistria (Vozia) intrau în componența sangeacului Silistra cu reședința pe teritoriul Bulgariei[x]. O deosebită importanță era acordată sangeacului Bender care era condus de către un
Geopolitica Bugeacului [partea a IV-a] by http://balabanesti.net/2012/04/08/geopolitica-bugeacului-partea-a-iv-a/ [Corola-blog/BlogPost/339952_a_341281]
-
Nipru. Formarea sangeacurilor Tighina (Bender) și Cetatea-Albă (Ak-Kerman) mărturisesc despre importanța geostrategică a acestor regiuni pentru Imperiul Otoman. Or, sangeacurile reprezentau una dintre principalele structuri militar-administrative ale Porții. Pînă atunci, raialele din Basarabia (Bugeac) și Bugo-Nistria (Vozia) intrau în componența sangeacului Silistra cu reședința pe teritoriul Bulgariei[x]. O deosebită importanță era acordată sangeacului Bender care era condus de către un împuternit special al Porții, căruia trebuia să i se supună domnitorul Moldovei. La alegerea acestuia, susținerea din partea guvernatorului turcesc al Tighinei
Geopolitica Bugeacului [partea a IV-a] by http://balabanesti.net/2012/04/08/geopolitica-bugeacului-partea-a-iv-a/ [Corola-blog/BlogPost/339952_a_341281]
-
acestor regiuni pentru Imperiul Otoman. Or, sangeacurile reprezentau una dintre principalele structuri militar-administrative ale Porții. Pînă atunci, raialele din Basarabia (Bugeac) și Bugo-Nistria (Vozia) intrau în componența sangeacului Silistra cu reședința pe teritoriul Bulgariei[x]. O deosebită importanță era acordată sangeacului Bender care era condus de către un împuternit special al Porții, căruia trebuia să i se supună domnitorul Moldovei. La alegerea acestuia, susținerea din partea guvernatorului turcesc al Tighinei era hotărîtoare. Implantat adînc în teritoriul Moldovei, sangeacul Bender prezenta o bază operațională
Geopolitica Bugeacului [partea a IV-a] by http://balabanesti.net/2012/04/08/geopolitica-bugeacului-partea-a-iv-a/ [Corola-blog/BlogPost/339952_a_341281]
-
O deosebită importanță era acordată sangeacului Bender care era condus de către un împuternit special al Porții, căruia trebuia să i se supună domnitorul Moldovei. La alegerea acestuia, susținerea din partea guvernatorului turcesc al Tighinei era hotărîtoare. Implantat adînc în teritoriul Moldovei, sangeacul Bender prezenta o bază operațională militară pentru armatele turcești în cazul unor conflicte cu Moldova, Polonia și Rusia. Pentru a-și întări și mai mult pozițiile în această împortantă regiune geostrategică, Poarta procedează la construcția unor noi cetăți în adaos
Geopolitica Bugeacului [partea a IV-a] by http://balabanesti.net/2012/04/08/geopolitica-bugeacului-partea-a-iv-a/ [Corola-blog/BlogPost/339952_a_341281]
-
așa cum am remarcat, își asuma riscuri destul de mari. Aici se poate face și remarca referitoare la titlurile militare ale comandanților aflați pe diferite trepte ierarhice. Se cunosc unele dintre acestea, de exemplu, centurionul la romani, la greci diadohul, la turci sangeacul, la tătari mârzacul, la cazaci hatmanul. Dar acestea sunt titluri, de regulă, temporare și reprezintă funcțiile deținute, la un moment dat, în structurile militare. Deci ele nu sunt grade! Extinderea, în continuare a acestui subiect, este necesară, deoarece stă la
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_0.html [Corola-blog/BlogPost/369418_a_370747]
-
chiar ambasadori, responsabilii cu aprovizionarea Curții, funcționari ai Trezoreriei etc. Serviciul Palatului era îndeplinit în mare parte de un personal de origine creștină, însă islamizat, al cărui număr a crescut în secolul al XV-lea. Statul era împărțit în provincii "(sangeac)", fiecare fiind încredințată unui guvernator "(sangeacbei)". Suveranul otoman își administra statele cu ajutorul mai multor persoane care își desfășurau activitatea în funcție de domeniul fiecăruia, astfel: În decursul secolelor al XIV-lea și al XV-lea, patru orașe au dominat în Imperiul Otoman
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
-l într-un oraș cheie, din punct de vedere economic, militar și naval. La cucerirea orașului de către Imperiul Otoman, în 1474, orașul a încetat să mai prospere în domeniile sale cheie. Podgorica a devenit un fel de colonie sub stăpânirea Sangeacului Scutari în 1479. Otomanii au construit o cetate mare în Podgorica, fapt ce a întărit mai mult importanța strategică a orașului, și a devenit un centru de apărare al regiunii în care se afla. La începuturile anului 1474 au survenit
Podgorica () [Corola-website/Science/303034_a_304363]
-
din anul 1295. Având o poziție strategică pentru apărarea Transilvaniei, cetatea Ineului a avut o istorie extrem de zbuciumată. A făcut parte din fortificațiile lui Iancu de Hunedoara, a fost ocupată de turci în mai multe rânduri, a fost reședință de sangeac, a intrat în posesia lui Mihai Viteazul, a fost cucerită de habsburgi, a fost centru de regiment grăniceresc, aceste perioade și evenimente punându-și adânc amprenta asupra dezvoltării orașului. Rămasă în ruină, după anul 1870 cetatea este reconstruită în stil
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
cea mai mare parte cu slavi. Evliya Çelebi spune în cartea sa de calatorii că orașul a avut 70 moschei, câteva camere de cafea-ceai, un bazar (piață), cu porți de fier și 900 de magazine. Manastir a devenit un centru sangeac în provincia Rumelia (provincie otomană). După războaiele austro-otomane, dezvoltarea comerțului și înflorirea de ansamblu a orașului a fost înăbușită. Dar, în secolul al XIX-lea, din nou a devenit al doilea oraș ca mărime în regiunea din sudul Balcanilor după
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
ca mărime în regiunea din sudul Balcanilor după Salonic. Orașul este, de asemenea, cunoscut sub numele de "orașul consulatelor", deoarece 12 consulate diplomatice au fost aici în perioada 1878-1913. În 1864, Manastir a devenit centrul provinciei Monastir, care a inclus sangeacurile de Debre, Serfiçe, Elbasan, Manastir (Bitola), Görice și orașele din Kircaova, Pirlepe, Florina, Kesriye și Grevena. Nu sunt date etnografice din această perioadă, dar se pare că niciun grup etnic sau religios n-ar putea pretinde o majoritate absolută a
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
de zile, Cetatea Semendria a reprezentat ultima linie de apărare împotriva atacurilor otomane. În timpul atacului din 1439, ea a devenit prima cetate din Șerbia împotriva căreia s-au folosit tunurile. Atunci când a căzut în 1459, ea a devenit centrul unui sangeac turcesc. Mai tarziu, Semendria a fost o provincie a Monarhiei Habsburgice și între 1805 și 1807 a fost din nou centrul statului sârb reînființat. Cetatea Semendria este un complex monumental construit în tradiția bizantina și modelat după cetatea Constantinopolului. Deși
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
devenind, pe lângă un important punct strategic și un renumit centru de schimb comercial, în special pentru negoțul cu sare, unde târgul ținea zece zile și zece nopți, având administrație proprie, după cum consemnează Evlia Celebi. Teritoriul a fost divizat în trei sangeacuri ("sanjkas"), iar aceea care se lega de Arad cuprindea orașul și 113 sate. Recensămintele din 1567 și 1579, comandate de sultan, au înregistrat pentru Arad și localitățile învecinate, un număr de 297 familii, majoritatea țărani. Armatele Transilvaniei au eliberat valea
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
Bugeacul, în aceeași perioadă. În 1601 Mihai Viteazul a preluat aceste teritorii o dată cu instalarea sa pe tronul Moldovei, astfel încât Dobrogea și gurile Dunării s-au aflat sub stăpânirea sa până la moarte. După cucerirea Dobrogei, otomanii au transformat-o într-un sangeac al provinciei Rumelia, după care, în 1599, a fost înființat elayetul Silistra, ce cuprindea Dobrogea (toată), Bugeacul și Edisanul. În secolul al XVII-lea, acestui elayet i-au mai fost adăugate o mare parte din Bulgaria și Turcia europeană de
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
dar în războiul din 1876-1877 căpătase mai multă experiență. Sub comanda nominală a principelui Milan Obrenović (la comanda efectivă era Kosta Protić), armata sârbă a intrat într-o ofensivă în ceea ce este astăzi Serbia de sud-est. Sârbii intenționau să ocupe sangeacul Novi Pazar, dar ofensiva a fost anulată din cauza presiunilor diplomatice ale Austro-Ungariei care dorea să evite ca Serbia și Muntenegru să aibă graniță comună, pentru a putea căpăta mai multă influență în regiune. Otomanii, fiind implicați în confruntările cu armatele ruse și
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
compoziția etnică. Musulmanii privilegiați (și odată cu ei și primii evrei, de rit sefard) vin aici și, pe lângă agricultură s-a dezvoltat mult și comerțul. În această perioadă o parte din Banat este organizată de către turci în Vilaiet. Aceasta cuprinde 6 sangeacuri: Timișoara, Cenad, Lipova, Gyula, Moldova Veche și Orșova, dar reședința Vilaietului rămâne la Timișoara, care avea atunci același statut cu Buda și Belgrad, unde conducea un supus direct al sultanului, un beglerbeg. Orașul va fi împărțit în patru districte, iar
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
ale unei cetăți, atestate documentar în jurul anului 1295. Mai târziu, această fortificație a făcut parte din lanțul de cetăți de apărare ale lui Iancu de Hunedoara. A fost ocupată de turci de mai multe ori și a devenit sediul unui sangeac. Mihai Viteazul a cucerit această cetate în jurul anului 1599. Cetatea actuală a fost ridicată între anii 1645-1652 pe vremea principilor Rakoczi și Rakoczi al II-lea, după planurile arhitectului austriac Gabriel Haller. Fortul a fost ocupat din nou de turci
Cetatea Ineului () [Corola-website/Science/325014_a_326343]
-
de St. Petersburg» trimis de generalul Iancu Ghica. Acest act «de uimitoare nerecunoștință a Rusiei față de aliata sa» (n.r. - Dimitrie Onciul, „Din istoria României") consacra, printre altele, independența României, însă cu dureroase sacrificii. Articolul 19 preconiza că Sublima Poartă va ceda sangeacul Tulcea (Dobrogea), Delta Dunării și Insula Șerpilor către Rusia, care, la rândul său, își rezerva dreptul de a le schimba cu sudul Basarabiei. Totodată, spre disperarea cercurilor conducătoare de la București, se stipula dreptul de trecere pe teritoriul românesc, timp de
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
ani și Pacea de la Zsitvatorok, când otomanii au pierdut teritoriile de la nord de Nógrád. Pe de altă parte, orașele Eğri și Kanije au fost cucerite de otomani în timpul războiului și au fost transformate pentru o scurtă perioadă de timp în sangeacuri. Teritoriul Vilaietului Budinului a fost redus odată cu formarea vilaieturilor Eğri (1596) și Kanije (1600). Cu toate acestea, Budinul a rămas cea mai importantă provincie otomană din Europa Centrală și cel mai important port strategic la Dunăre . În secolul al XVII
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
câteva turnuri noi. Ziduri întărite au fost ridicate pe dealul Gellért, în Rózsadomb, Nap-hegy și de-a lungul Dunării. Zudurile castelului însuși au fost întărite, iar circuitele santinelelor au fost refăcute. După 1541, provincia a fost împărțită în mai multe sangeacuri În 1566, provincia includea următoarele sangeacuri: În anul 1600, provincia includea următoarele sangeacuri: În 1610, provincia includea următoarele sangeacuri: Spre sfârșitul administrație otomane din 1699, provincia includea următoarele sangeacuri:
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
fost ridicate pe dealul Gellért, în Rózsadomb, Nap-hegy și de-a lungul Dunării. Zudurile castelului însuși au fost întărite, iar circuitele santinelelor au fost refăcute. După 1541, provincia a fost împărțită în mai multe sangeacuri În 1566, provincia includea următoarele sangeacuri: În anul 1600, provincia includea următoarele sangeacuri: În 1610, provincia includea următoarele sangeacuri: Spre sfârșitul administrație otomane din 1699, provincia includea următoarele sangeacuri:
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
Nap-hegy și de-a lungul Dunării. Zudurile castelului însuși au fost întărite, iar circuitele santinelelor au fost refăcute. După 1541, provincia a fost împărțită în mai multe sangeacuri În 1566, provincia includea următoarele sangeacuri: În anul 1600, provincia includea următoarele sangeacuri: În 1610, provincia includea următoarele sangeacuri: Spre sfârșitul administrație otomane din 1699, provincia includea următoarele sangeacuri:
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]