268 matches
-
pe Athos, care s-a închis în pivniță, cu un monstru subpămîntean, hrănit, la cerere, prin oberlicht. E și părerea celor doi nobili englezi, din perspectiva cărora evenimentul e narat. Grimaud, cînd iese din aceeași pivniță, e comparat cu un satir bețiv, ca cei din pînzele lui Rubens. Milady îl compară, tot pe Athos, cu Satana, iar el spune că s-a întors de pe tărîmul celălalt special pentru a o întîlni pe ea care, în ochii lui, e tot un demon
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
se rostesc cuvinte. Ele se pot subînțelege din gesturi, din comentariul vizual și sonor. Bănuiesc, însă, că trebuie să știi puțin cine este zeul declanșator al pulsiunilor și preaslăvirilor erotice, cine și ce face corul însoțitor de bachante și de satiri, care este conținutul sărbătorilor dionisiace. Spectacolul recuperează atmosfera unor ritualuri, spectatorul cred că trebuie să refacă mental conținutul, trimiterile, încărcătura textului. Mihai Măniuțiu este extrem de atent la ceea ce am numit mai sus atmosferă. Țipetele, dansurile zgomotoase, delirul orgiastic, transa unor
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
făurită din repetatele mele morți suprapuse” (ibidem). Starea critică a eului nu e decît multiplicarea ipostazelor sale ce se autonomizează, substituirea inițialului Unu printr-o multitudine grotescă. Aspectul stilistic e cel de babilonie... balcanică: „ce harababură e-n creierul meu. satiri îngeri eronați torționari/ și clovni care se hrănesc hămesiți cu literele din aceste cuvinte./ fiecare/ urlă în altă limbă fiecare susține altceva și îl lovește pe celălalt/ în plină figură. și fiecare are exact mutra mea caraghioasă” (bastonul de orb
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
extaz. Sînt garduri ce se dărîmă, sînt șanțuri verzi, sînt după-amiezi cataleptice, după-amiezi cu porci obnubilați și rațe confuze, cînd femeile au o dezordine ațîțătoare în mișcări, au ceva de mîl și ceva de iesle și-ți cresc copite de satir galopînd prin grajduri. Marina, tu care ai fost dată exemplu de elevă silitoare în "Scînteia pionerului", tu care iubești ( să nu zici nu) coniacul și faci atît de plăcut filozofia chibritului, tu care ești (vorba lui }epeneag) suprafemeie, ai milă
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
deschisă șansa „unei iminente poete”.12 Însă numai atît a fost să fie. Lucia e semeață absolut și țîfnoasă eminent (e singura care-și permite așa cote de aroganță). Se uită la bărbați ca la o turmă, ca la niște satiri grotești și impotenți ce asaltează o Diană, o suverană inaccesibilă a farmecelor. Pune atîta dispreț în privirea pe care le-o aruncă încît îi strivește grămadă și le-ar mai și aplica o pedeapsă degradantă (dar meritată), ca unor animale
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
Sorin Lavric Cum în 2011 s-au împlinit 50 de ani de la moartea lui Ion Barbu, lui Basarab Nicolescu i-a încolțit ideea unei antologii în marginea operei satirului iubitor de cîini, un satir al cărui talent, insolit în expresiile tăioase, merită din plin evocări cu bătaie critică. Fiecare autor a avut libertatea de a atinge acea latură din ființa barbiană pe care a considerat-o mai apropiată, și
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
Sorin Lavric Cum în 2011 s-au împlinit 50 de ani de la moartea lui Ion Barbu, lui Basarab Nicolescu i-a încolțit ideea unei antologii în marginea operei satirului iubitor de cîini, un satir al cărui talent, insolit în expresiile tăioase, merită din plin evocări cu bătaie critică. Fiecare autor a avut libertatea de a atinge acea latură din ființa barbiană pe care a considerat-o mai apropiată, și întrucît Barbu e de o
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
copacul studiului cade din prea multe pene de jargon fenomenologic, de care Ion Barbu avea oroare. După ce le-ai parcurs nu poți intui defel în ce constă valoarea poetului, și e de prisos să te întrebi ce-ar fi zis satirul iubitor de cîini dacă ar fi putut să-și afle chipul fenomenologic. Dacă nu te poți ridica, măcar prin subțirimea asociațiilor de idei, la înălțimea ritmurilor lui Barbu, nu-ți rămîne decît cuviința de a păstra tăcerea. În cazul studiilor
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
prejudecată pe care critica a răspîndit- o de-a lungul timpului, pe cînd alții sînt încredințați că prundișul alegoric pe care curg versurile barbiene e indubitabil. În fond, ludic sau serios, eliptic sau clar, Barbu e înainte de toate un talent. Satirul din Cotroceni are un har atît de frapant că cel mai potrivit mod de a-l gusta e să-i citești poemele fără să cauți a le comenta, căci, în lipsa virtuozității, rezultatul poate atinge stupoarea citatelor anterioare. Dar să nu
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
ceva referitor la valoarea acelui tablou? Și atunci când soarele luminează peisajele, le falsifică dacă le însuflețește? Și apoi, dincolo de inteligența lui de netăgăduit, de erudiția literară și artistică și cultul pentru formă, ce știe despre adevăr, acest elegant și simpatic satir de salon, care reduce toată Creațiunea la principiile și legile unei logici și unei culturi pur concrete și sociale și ale unei estetici în totalitate de suprafață? Ardoare totuși, ardoare cu care același Psycha se oprea câteva săptămâni mai târziu
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
de-a-mpicioare/ Prin pîlnia de lut, ovală/ Da drumul norilor din cală/ Ce-asupră-i se-abăteau apoi/ Mugind a palizi văduvoi" (De n-ar fi toate acestea). Sau: " În jilțul rupt îmbătrînită geme/ O muză vitregită multă vreme" (Jilțul). Sau: " În gări satirii dorm pe căni nemțești/ Spițerii picotesc între semințe" (Nocturnă). E un soi de antisimbolism, precum în poezia lui Arghezi, intitulată Evoluții, ce se complace în a străpunge zeitățile cu acul persiflării, a le fixa precum fluturi fastuoși într-un insectar
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
decât spectacolul cruzimii care-i aduce în scenă pe tinerii furioși. Umanitatea care defilează pe scena societății are ceva repugnant: o pereche de părinți bizari, un tânăr asistent cu alură gay în colanți mulați, un scriitor cu o figură de satir, care respiră cruzime prin toți porii atunci când îl torturează cu Simfonia a IX-a a lui Beethoven, pentru o cauză dreaptă, pe fostul său călău, un șef de penitenciar ca o păpușă mecanică ușor dezaxată etc. Ironia regizorului este una
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
pretext de cunoaștere, cel care o asistă pe o Joe care și-a descoperit analogon-ul dendrologic într-un copac izolat pe culme, îndoit de vânturi, rezistând încăpățânat mediului ostil. Cel care reintră în cameră este reversul său dionisiac, este satirul, un exemplar de senex libidinosus, un bătrân lasciv, cu puța scoasă afară, flască, încercând stângaci să copuleze cu adormita Joe. La refuzul ei replica sa cade ca o strachină goală pe scări. „Dar te-ai culcat cu peste 3000 de
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
sugerat acest lucru atunci când am pomenit de discrepanța gigantică între scrisul și comportamentul unor autori contemporani. N-am să înțeleg niciodată cum un suav "lyricist" contemporan, un veritabil filozof al gingășiilor naturii, e în viața de zi cu zi un satir respingător, ce lasă în urmă pârâuri de bale rău mirositoare, trădând o lipsă de caracter de-a dreptul monumentală. Și totuși. O biografie obiectivă, bine informată, e capabilă să deschidă porți ale interpretării care-ar fi rămas pe veci neștiute
De ce nu se scriu biografii ale scriitorilor români? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8277_a_9602]
-
Sorin Lavric Să ne amintim repede de legenda cîntărețului din flaut Marsyas, iscusitul satir ale cărui cîntece îi fermecau pe muritori, și care, într-un moment de nefastă inspirație, a îndrăznit să-l provoace la întrecere pe Apollo, zeul protector al muzicii și mai-marele celor nouă muze. În cursul întrecerii, sunetele flautului de trestie
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
zeul protector al muzicii și mai-marele celor nouă muze. În cursul întrecerii, sunetele flautului de trestie al lui Marsyas au trebuit să se măsoare cu acordurile pornite din coardele de aur ale citerei lui Apollo, și, cum era de prevăzut, satirul va pierde în fața zeului. Cutezanța lui Marsyas va fi aspru pedepsită: va fi jupuit de viu, iar pielea îi va fi aruncată într-o peșteră din Frigia. Pînă aici nimic deosebit, căci cititorul nu are de-a face decît cu
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
amfitrion transpare teama în fața zidurilor închise. Claustrofobia îl poartă pe străzi, evadează în scurte pauze din locuința sufocantă. El efectuează plimbări în pas alergător ca să curme melancolia. Se surpă alura de infailibilitate când despică el însuși disjuncțiile firii sale de satir și surplusul de libidinozitate (dincolo se specifică "încălcarea tuturor legilor"). Sunt spasme omenești care indică o natură complexă. Bizară e însă oprirea în fața unei uși tainice, oculte. În spatele ei zac, probabil îngropate, amintiri dureroase, refulate. Nici o tresărire nu mai vine
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
și, desigur, fără să o spună. El trebuie să fie cel mai bun om din lumea lui și suficient de bun pentru oricare altă lume. Nu îmi pasă câtuși de puțin de viața lui particulară: nu e nici eunuc, nici satir; cred că ar putea seduce o ducesă și sunt sigur că nu ar batjocori o fecioară, fiindcă, dacă ești om de onoare într-o privință, ești om de onoare în toate. Este un om relativ sărac, fiindcă altfel n-ar
Iubitele lui Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4283_a_5608]
-
cântul liric intonat în cinstea lui Dionysos de un cor dansând în jurul unui altar al zeului, în timp 7 ce asistența se închina. Coriștii, purtând măști în chip de țap (grec. tragos = țap, de unde cuvântul „tragedie” - cîntecul țapiloră, simbolizau pe satiri (sau silieniă, prietenii zeului. În momentul în care unul dintre coriști s-a detașat de ansamblu, povestind isprăvile lui Dionysos, a apărut elementul dramatic - dialogul și primul actor. Acest fapt, legat de numele poetului semilegendar Thespis s-a petrecut în
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Să vă însoțesc. Nu, mulțumesc. Ieșiți pe ușa aceasta, coborâți în parc, apoi pe aleea din stânga, la parter. Își luă micul bagaj, coborî câteva trepte și intră într-un mic parc. Aleile erau strălucitor de albe, străjuite de statui, nimfe, satiri, fauni și, în mijloc, trona o fântână arteziană cu pești exotici. Porni pe aleea din stânga și, la primul pas, auzi scrâșnind pietricelele aleii. Se uită mai atent și observă că sunt fărâme de marmoră albă. La al doilea pas, același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dada, fondează grupul literar "Camera poeților" (Palata poetov), din care mai făceau parte Boris Bojnev, Aleksandr Gringher, Serghei Șarșun și Boris Pavlovski. În 1925, editează prima carte, Mileniile mele, urmată de volumul de versuri și proză A doua carte (1928), Satirul (1929), Nopți pariziene (1932), Purtătoarea de iubire (1938). Ultimul grupaj de versuri și note de călătorie, Protopatria îl scrie după o călătorie în Palestina (1937), publicându-l în 1939. În 1940, este mobilizat în armata franceză, iar după ocuparea Parisului
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
atâtea iubiri, pentru că în spațiul virtual necazurile fiziologice dispar, aspectul fizic trece pe planul doi, singurele elemente care contează sunt inteligența și sufletul. Or, într-o dispută cu inteligența și sufletul pe masă, ce femeie i-ar putea rezista unui satir (atât de vulnerabil, totuși) al vorbelor cum este Emil Brumaru, combinație delirantă de inocență și perversitate. La rândul său, poetul are nevoie ca de aer de aceste iubiri virtuale. Pentru a crea, sufletul său trebuie să fie veșnic îndrăgostit, deoarece
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
nemărginita ei frumusețe, prin mirosurile ei putrede și moi, prin culorile ei tăioase și neliniștite, cît prin eternitatea profundă de dincolo de ele". Așijderea o fascinează coloanele de la Olimpia, "groase cît stejarii multiseculari", moscheele maure transformate în lăcașuri de cult catolice, satirii lui Picasso care ar fi "numai palide pastișe ale celor vii de pe amforele grecești". Sau într-o formulă sintetic-patetică: Timpul îl căutam în toate aceste profunde și senzaționale întîmplări, știința lui de a urîți și arta lui de a înfrumuseța
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
în apa simțirii sale. Mai curînd am putea vorbi de-o specularitate reciprocă: "nu văd nimic, e ceață, în schimb aud: inima/ cum se surpă-ncet ca o bisericuță șubredă/ toamna, părăsită-n cîmpie.// ce harababură e-n creierul meu. satiri, îngeri eronați, torționari/ și clovni care se hrănesc hămesiți cu literele din aceste/ cuvinte. fiecare/ urlă în altă limbă, fiecare susține altceva și îl lovește pe celălalt/ în plină figură. și fiecare are exact mutra mea caraghioasă.// tot ce-am
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
La fel se întâmpla și cu îngerașul cel dintâi și așa mai departe, și mai departe. Aceasta era reductio ad infinitum a sentimentului moral al lui Alan: o uriașă pânză renascentistă înfățișând șiruri din ce în ce mai mici de heruvimi și serafimi, spiriduși, satiri și animăluțe de casă. Toate îngrămădindu-se unele peste altele spre un gol de nepătruns. Vedeți voi, Alan avea deja ce îi trebuia și unde trebuia. Pactul cu diabolica păpușă rusească a ironiei dramatice fusese deja încheiat. Își rezolvase treburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]