32 matches
-
și lacrimile seacă. Trupul lor și-a epuizat atât lichidele, cât și sonoritatea; din răni, inclusiv sângele curge subțiat. În acest caz, nu mai există nici un fel de limbaj posibil al durerii: dacă, totuși, lacrimi mai curg încă și zgomote scâncite mai ies, ele există fără conținutul lor, doar ca mimică de animal muribund. Torționarul are două posibilități: fie alege să vadă chipul victimei (caz în care mimica durerii îl stimulează și inspiră), fie îl acoperă (căci trupul fără chip sau
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
chiuvetă, în timp ce se spăla pe dinți. Noroc cu soțul, care o târăște în așternut și o învelește bine. Are grijă să nu-i acopere și urechile cu plapuma, ca audă perfect și să poată sări ca o panteră, la primul scâncit. Dar nu-i nimic, mâine va urma o zi în care, printre 1.000 de alte chestii, o să aibă de făcut un RMN. 30 de minute doar pentru ea, hmm... ce minune! O să fie o plăcere, poate o să și doarmă
Păcat că nu te lasă ăștia să intri cu ojă la RMN… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20781_a_22106]
-
o noapte cu noi te-am prădat vișiniu Îmbrăcând, doar atât, ochii tăi -haine-adânci- Nu mai știu dacă foc ori de roua pe lunci ne-a fost trupul foșnind în atâta târziu. În felinul alint, sferic vis mă visai Sub scâncite șoptiri mâna mea te-adora. Un leșin înflorit între noi ne vindea trupul tot pe-un cuțit. Pe un crin . Pe un nai. Lupi flămânzi ne-am fost noi, căi în flori adăpând un narcotic fior peste urme de dinți
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
am iubit aiurând.Într-o noapte cu noi te-am prădat vișiniu îmbrăcând, doar atât, ochii tăi -haine-adânci-Nu mai știu dacă foc ori de roua pe luncine-a fost trupul foșnind în atâta târziu.În felinul alint, sferic vis mă visaiSub scâncite șoptiri mâna mea te-adora.Un leșin înflorit între noi ne vindeatrupul tot pe-un cuțit. Pe un crin . Pe un nai.Lupi flămânzi ne-am fost noi, căi în flori adăpândun narcotic fior peste urme de dințizgâriind pătimi lungi
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
înțeleg că o coardă o dat ortul popii. „Cântă Goguță! Cântă! Nu te opri!” l-am îndemnat eu. După un ceas bun, Goguță îndruga doar un cântec amărât... „Nu mai pot să cânt, bade Costâne! Am înghețat de tot.” - o scâncit Goguță. „Am să cânt eu până ai să te încălzești.” Am început să cânt ceva tărăgănat...Fiarele nu s-au mișcat din loc. Am cântat răzbit, în timp ce corzile pocneau una după alta. Când mâinile îmi erau înghețate, l-am îndemnat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pâcule! Priceput!... Atunci... la culcare, omule! Spunând acestea, Pâcu a întins hotărât mâna în care ținea luleaua spre bârlogul cărăușilor. Hliboceanu însă nu s-a mișcat din loc. S-a mai uitat odată lung la Pâcu și l-a întrebat scâncit: Da’ de unde până unde ai băgat de seamă că... Trebuie să știi că eu ca tine am fost. Și de câte ori n-am pățit-o și eu! Și-apoi pe Pâcu nu-l duci cu preșul. Asta s-o știi bine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
stea la căpătâiul lui Hliboceanu. S-o trezit! S-o trezit și cere apă! Acum am venit, Puicuță! - i-a răspuns Cotman, alergând spre sania lui Hliboceanu. A urcat în sanie, l-a apucat de mână și cu glas aproape scâncit, l-a întrebat: Te-ai trezit, băiete? Ai înviat, Vasilică tată? Ce dorești? Apăăă! Apăăă! - s-a auzic ca prin vis glasul tremurat al lui Hliboceanu. Nu avem apă, băiatul tatei, dar am să-ți umezesc buzele cu omăt. Pavele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
geroasă... Brațele i s-au încordat și dintr-o mișcare a îndepărtat-o pe femeie, care părea că nu pricepe nimic... Ce faci, Măriuță? Ce-i cu tine? Măriuța s-a ridicat și, cu ochii învăpăiați încă, a rostit aproape scâncit: Îmi ești drag, Vasile!... Taci! Nu mai spune o vorbă! Ce? Crezi că tu nu-mi ești dragă? Îmi ești! Dar... Dar ce? Eu mi-am dat cuvântul față de un om că... Că am să mă liniștesc... Și m-am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nouă ani - vreau să zic, glasul meu, așa cum îmi suna la nouă ani. Eu la nouă ani! Un năzuros, fără doar și poate, un strâmbăcios, un obraznic, un kveci 1, bineînțeles că trăncănelii mele nu-i lipsește niciodată tonul ăla scâncit, ascuțit, care-i scoate pe toți din fire cu sonoritatea lui de permanentă bombăneală și nemulțumire („de parcă i se cuvine totul - la nouă ani“, zice maică-mea), dar și un hâtru și un glumeț, nu uita, un îndrăgostit de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de organe” era deci supravegheată. Apăsă scurt butonul unei sonerii montate În dreapta ușii și așteptă. Lătratul câinelui deveni amenințător. Pentru puțin timp pentru că o voce bărbătească Îi ordonă „culcat”. Câinele se supuse dar nu de tot pentru că un mârâit sau scâncit tot se mai auzea, ca o părere de rău. Chiar Petru regretă gestul. Retragerea, Însă, ar fi fost suspectă și periculoasă În același timp. Dulăul l-ar fi sfâșiat Înainte de a ajunge În stradă. Ce doriți? se auzi dinăuntru. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iminente, doctorul Cuc a făcut un pas spre securist... Profesorul - al cărui calm era recunoscut - a ordonat, aproape scrâșnind: ― Dacă În două minute nu dispari de aici cu tot cu acest hoit, poți să-ți depui demisia!!! ― Soră! - s-a auzit glasul scâncit al doctorului Cuc - cheamă un brancardier. ― Cum Îți permiți??? Ea are alte atribuții. Dumneata să alergi după brancardier. S-a Înțeles? Sau - a ridicat tonul profesorul Hliboceanu. Ca unul lovit În moalele capului, doctorul Cuc s-a Întors și, Împleticindu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doară deloc. Între timp, s-a Întors infirmiera. ― Hai, fugi În salon. Lenuțo, te rog s-o conduci. Stăncuța, cu ochii plini de speranță Înfipți În ai sorei șefe, i-a apucat mâna și i-a sărutat o, murmurând aproape scâncit: ― Sărut mânuța matali, doamna... sorăăă. Sărut mânuțâli... Sora șefă a mângâiat-o pe creștet părintește. ― Să nu plângi, Stăncuțo. Să nu plângi. ― Hai, frumoasa mamii - a Îmbiat-o infirmiera. Când au ajuns În salon, toate pacientele au Întors capul spre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pricina, l-au Întâmpinat aceiași ochi de care nu te puteai feri nici Într-un chip. Profesorul s-a Îndreptat spre patul ei: ― Ia să vedem cum se prezintă pacienta noastră. Cum te simți, Stăncuțo. Țigăncușa a răspuns moale. Aproape scâncit: ― Mă doari, domnu’ profisoru’. Mă doari tari... ― Să vedem cum se prezintă plaga. Medicul salonului a desfăcut pansamentul cu grijă și a așteptat ca profesorul să-și spună părerea. ― Plaga arată bine. Pansați-o și pentru durere faceți-i un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai departe Îmi apare în față un iepure șchiop Care mă ademenește Să-l urmez Pe un cîmp deschis Îmi dau seama că sînt cam zevzec Că nu înțeleg Ce mi se întîmplă Mă dor tîmplele Învelite într-un coșmar Scîncit Vin bărbați să mă înșface Ca pe un fugar Nu e cer deasupra Nu e nici o scăpare dedesubt Doar un amurg bălțat Neînceput Și mîinile mele care se apără De marea supușenie Supușenia Intrării în altă măsură Acolo Unii o
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/2387_a_3712]
-
acele lătraturi,/ strigătul, urletul, hohotul,/ țes împreună un altfel de muzică, ce le topește pe toate" - ibidem), dar care culminează într-un soi de aneantizare acustică: "din ce în ce mai tare, mai tare,/ asurzitor insuportabil distrugător,/ din ce în ce mai încet, mai încet, mai încet,/ șoptit, scîncit, abia murmurat, abia auzit,/ încetînd, tăcere, asurzitoare tăcere, tăcînd" (ibidem). De reținut, așadar, contribuția autoarei la tabloul unui univers doldora de catastrofe, prăbușiri, dezastre, urlător cît se poate, neepuizat, după cum vedem, sub pana neoexpresioniștilor gen Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
Începea să se risipească. Oriunde ai merge, vei Încerca să aplici standardele gen „a deține ceva“ sau „a nu deține ceva“. De bine, de rău, am pus pecetea pe tine: ești un princetonian! — Bine, s-a lamentat Tom cu voce scâncită, dar atunci de ce să mă mai Întorc aici? Am asimilat tot ce-mi poate oferi Princeton. Încă doi ani de pedanterie goală și de tăiere de frunze la câini Într-un club n-au să mă ajute. Tot ce vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sale, mama care l-a iubit și i-a îndreptat pașii, mama pe care a respectat-o până la moarte: „Mamă doar tu mă mai ții ascultător/ în tulpina amară din gând și-n urzicile/ din ascunsă copilărie ... Eu redevin/ copilul scâncit și-amestecînd lucrurile/ ca pe o grămadă de aer și fum ... / Istoria la mine este o geografie perpetuă! (Mamă). Iubitor de familie, iubitor de părinți, de copii, poetul îi pomenește în lirica sa: „Și Ana și Valentina și Vioricile/ și Stela
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
o soră tristă cu Pământul-rege, cu munți de foc și cu vulcani nebuni, cu dealuri și cu văi posomorâte, dar fără ca lumina soarelui vibrând de veselie să-ți binecuvânteze umbrele fierbinți - o soră-n agonie, deci, și-ntr-un coșmar scâncit, căci norii groși de-acid clorhidric, de bioxid carbonic, de toxic vitriol, îți fac din cerul leșios apocalipsa, din aerul fierbinte - un infern... Săracă, fără sateliți, de ce te-nvârți doar invers și nicidecum precum alte planete? De ce la tine soarele
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
de câ- teva minute repet aceeași chemare o dată, de două ori și iar fac pauză. De data asta am făcut o pauză mai mare. Undeva, mai sus de vatra de nisip, sub un păducel bătrân, dar stufos, se aude un scâncit slab de tot. Am crezut că mi se pare, dar nu; era aievea. Am urcat într-un suflet. Minune mare! Doi iezișori ca din pluș, puțin vărgați și pătați din loc în loc cu petale de măr văratec, parcă, erau bot
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
o noapte cu noi te-am prădat vișiniu Îmbrăcând, doar atât, ochii tăi -haine-adânci- Nu mai știu dacă foc ori de rouă pe lunci ne-a fost trupul foșnind în atâta târziu. În felinul alint, sferic vis mă visai Sub scâncite șoptiri mâna mea te-adora. Un leșin înflorit între noi ne vindea trupul tot pe-un cuțit. Pe un crin . Pe un nai. Lupi flămânzi ne-am fost noi, cai în flori adăpând un narcotic fior peste urme de dinți
ÎNTR-O NOAPTE, CÂNDVA de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378111_a_379440]
-
ei, spune Suze, privind absent pe fereastră. Îi urmăresc privirea și-l zăresc pe soțul ei Tarquin Împingîndu-l pe finul meu Ernie În jurul cortului, Într-o roabă, cu Clementine În portbebe, lipită la pieptul lui. — Mai vreau! se aude vag scîncitul lui Ernie de afară. Mai vreau, tati! — Așa o să fii și tu peste cîteva luni, Luke, spun cu un zîmbet larg. — Mmm-hmm. Luke ridică din sprîncene și-și scoate BlackBerry-ul. Trebuie să trimit niște e-mailuri. Mă duc sus
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
O să socotești acasă. Mătușa Halley a fost în vizită acum șapte ani... Gigel: Acum șapte ani? Nu se poate. Eu unde am fost? Radu (bufnind în râs): Tu? Cu biberonul în gură și eu te legănam și doamne ce scâncit erai și ce greu adormeai. Gigel: Vezi, ML, ce mic eram... ML:... o pușlama. Gigel: ML, s-ar putea s-o vedem pe Mătușa Halley? Cine știe dacă o mai văd ...(numără iar pe degete) ML: (începe să manevreze luneta
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
modalitate de a scăpa de ea, în același timp, să-i văd repulsia față de alții și întoarcerea ei și mai nebună spre mine.) În imposibilitatea de a găsi vreo scăpare, Irina se gândea deseori la moarte, în momentele despărțirii mărturisea scâncit, făcîndu-mă sa lăcrămez eu însumi: Știi cum aș vrea să mor, Sandule!" Nu mai știu când a spus pentru prima oară Irina astfel de vorbe și nici când le-a transformat, dîndu-le un sens nou: "Eu o să mă omor!" Îmi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Hangița a scos capul de sub plapumă, dar, fiind întuneric, nu și-a dat seama despre ce ar fi vorba cu adevărat. Lotrul i-a poruncit: ― Îmbracă-te repede și hai să mergem! ― Da’ ce s-a întâmplat? - a întrebat ea scâncit. ― Nimic deosebit, dar e mai bine să ajungi acasă cât mai repede. În timp ce ea se îmbrăca, lotrul l-a legat pe hangiu fedeleș și i-a pus un căluș în gură. ― Dormi în pace, că mă întorc îndată - i a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
De data asta, treacă-meargă, dar altă datăăă...” --Vreau să te întreb ceva, dragoste - am reluat eu vorba. --Ce vrei să afli, iubire? --Cine este tatăl tău? Zâna a tresărit și, lipindu-se de mine ca o liană, a răspuns aproape scâncit: --Nu știu, dragule drag. Vezi tu? M-au lăsat să înțeleg că sunt o ființă abandonată și ei sunt cei care au avut și au grijă de mine. Sevastița mi-a fost și îmi este mai mult decât o mamă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]