406 matches
-
Când Eminescu se Îmbolnăvește În 1883, Veronica spune: „Să pot Întinde mâna, s-o pun pe fruntea ta, Încetul la o parte, șuvițele le-aș da. Senină să rămâie, curată ca un crin, Icoană de iubire, la care mă Închin”. Scânteierile inteligenței și ale iubirii au făcut-o pe Veronica să prevadă totul. Încă de la 27 de ani, pe o fotografie dăruită lui Eminescu nota următoarea dedicație: „Sufletul meu și după moarte vă căuta umbra poetului iubit”. În 1881 Îi scria
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
poate să se creeze o legătură bruscă între timpuri străine unul de altul. Socul care se produce face ca lumea să crească. Cu cât întâlnirea se lasă mai greu tălmăcită, cu atât ea ne apare mai indispensabilă. Nu cred în scânteierea unei explicații. Cauza erorii trebuie căutată în acele resturi din Dumnezeu care s-au dispersat în Creație, dar care încă mai lucrează la ea - un cancer distrat ce dă iluzia unui țel. Un fulger traversând secolele umple ochiul cu lumina
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
Mariana Filimon Nord Călătoria spre Nord spre fiorduri ține de o geografie a inimii asculți Grieg izvorând din piatră din apă din cer în țara zăpezii brazi poleiți întâmpină un amurg auster frigul se dă la o parte face loc scânteierii păsări oprite din zbor au stele pe aripi sinele tău atinge nota de sus dincolo de spuma răscolită a fostelor mări rămâi tot mai singur Mâine îți spui Mâine îți spui va fi un alt început implori o literă să se
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
cu un graffiti de noi semne și inscripții revelatoare smulse din bănuțul unui ou ancestral îngropat în măruntaiele unui biet elev corigent la mate Praful de cretă mânjind unicul costum ponosit și ros în coate al profesorului praful albastru în scânteierea ferestrelor învăluindu-ne pe toți într-un giulgiu ca la fizică ciudatul fenomen Tindall care devoalează din beznă firul microscopic de praf Dă-i înainte nu te opri mâine aduc un zugrav eu plătesc toate pagubele auzii repetat îndemnul care
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
nicăieri, numai oase, fără șolduri. Dar nu era posibil... și doctorul spusese despre Callie că era... și de ce nu pomenise nimic de cromozomi... și cum putea să fie adevărat? Așa curgeau gîndurile mamei mele și mintea i se întuneca și scînteierile încetau. Și după ce se gîndea la toate acestea, Tessie se gîndea la Obiect, la prietenia mea strînsă cu Obiectul. Își aminti ziua cînd fata aceea murise în timpul piesei și cum dăduse buzna în culise și mă găsise îmbrățișînd Obiectul, consolînd-o
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
chiar celebrare a unei rostiri fruste, pozitive, rustice, directe, la polul opus poeziei pure așa cum o concepea abatele Brémond, dualitatea unei conștiințe artistice. Fascinată de peisajul și de mirajul Helladei, de reflexele cerului acesteia într-o mare de azur, de scânteierile unui soare statornic de muchii de marmure, lirica i se îndrepta, în cei din urmă ani de creație spre un clasicism de după toate experimentele. Prin care, de altfel, ne-a și rămas.
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
întinderea și umple adâncimea cu spaime, e potrivnică infinitului. Poate că așa ar fi, dacă luna n-ar veni să presare între polii marini un drum de petale reci de lumină. Pe uriașa frântură de glob, zbaterea lor zvăpăiată, cu scânteieri legănate de briză, oferă privirii o cărare împărătească de onixuri și platine, pe care închipuirea poate păși la capătul fără capăt al lumii. Dar noaptea mai păstrează - pentru ceasul cel mai rar al destăinuirilor mării - nebănuit uluitoare viziuni, pe al
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
de dureros l-au înțepat ghimpii acelor flori, care pentru prima dată în viață l-au ademenit să întindă mâna spre un lucru <străin>”. Sub titlul Plini de daruri și haruri, Maria Toacă sintetizează - în linii sigure, cu vibrații și scânteieri de icoane pe sticlă, cu adevărat tărănești, ori, mai de grabă, cu desfășurări ample, de o solemnitate sacră și de o maiestuozitate smerit-regală, cu trimiteri la Împărăția cerurilor, întemeiată aici de Iisus Hristos - alte și alte momente de dor fără
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
dedicate de Maria Toacă - sub titlul ,,Poporul lui Traian” nu-și uită salvatorul - personalității primarului Cernăuților din anii 1940-1941: Traian Popovici, răstimp foarte dramatic pentru toți bucovinenii, iar pentru populația evreiască din urbe - de un tragism zguduitor. Această evocare - cu scânteieri de cremene și iască, adică de străvechi amnar, cu vibrații specifice neorealismului italian -, are ca sursă o provocare externă, de peste Ocean: vâlva stârnită, în special în mediile electronice, de hotărârea companiei canadiene ,,Veni Vici Entertainment” din Toronto de a începe
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
de la despărțirea de trupul de humă al ,,omului deplin al culturii românești’’ - cum avea să-l definească, ceva mai târziu, Constantin Noica pe autorul răscolitorului poem Memento mori (Panorama deșertăciunilor), al cărui suflu, apreciem, este demn de Victor Hugo, cu scânteieri ravisante, deloc mai prejos față de cele din opera unor Shakespeare sau Goethe -, Vladimir Streinu emitea, cu finețea și autoritatea hermeneutului specializat în literatura română, comparată și universală, o rafală de judecăți de valoare a căror exactitate a rămas irefragabilă. El
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
permanent, cuvântul caută obiectul, lucrurile mor în cuvinte și rămân veșnice în cei ce le-au trăit, prezența umană se află într-un soi de solidaritate mută cu lumea din jur, simțindu-i durata și neantul, frumusețea perenă sau numai scânteierile de o clipă: "Pe colina unde nu au / dansat decât odată. / În inima a, pe inimă. Mort // e numele a ceea ce se-ndepărtează. / veșnic ceea ce / a trăit o dată"; Ceea ce se va naște / se-ntipărește, de-asemeni, / în peisaj / atât de
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
ei? Pentru ea, eu sunt prizonierul care nu fuge. Pentru mine, ea aș fi vrut să-mi fie doar aspirație. Devotament, n-am nevoie de liniștea ta. Curtezanul Rememorează dintr-un jurnal, cum fac bărbații, numele jupâneselor cucerite: parcă răsar scânteieri și se sting într-un port ireal, marea, se știe, amplifică nostalgiile și treptat detaliile se combină și apar și confuziile: unde, când și cu cine? A fost curtezanul frumoaselor, cel puțin așa a crezut; nu le-a iertat, le-
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]
-
talpa țării - "talpa iadului", cum le-ar sta mai bine să li se zică, setoși de pământ, c-ar fi bine să le îndoape la toți mațele cu câte un kil-două, să se astâmpere! Ochii lui mari, galbeni în ceața scânteierii lor palide, deveniră încercănați de o umbră care se trase în jos, spre colțul gurii. Parcă râdea a rânjet, în timp ce-i treceau prin cap toate imaginile astea care se succedau rapid, într-un film colorat și anacronic. Cât de demult
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
adunate ca-ntr-o livadă de caiși înfloriți. “E castă vremea care trece/ Pe rana ochilor închiși,/ Dar, Doamne, nu lasă pe nimeni/ Să-mi ia livada de caiși” (Livada de caiși). Poeziile sale, încărcate de candoare și delicatețe, adevărate scânteieri ce ne încălzesc viață, o așează pe poeta Domnița Neaga în galeria feminității poetelor Otilia Cazimir, Magda Isanos, sau Elena Farago, de care ni se face atâta dor câteodată. ------------------------------ Elena BUICĂ Pickering, Toronto, Canada 5 mai 2016 Referință Bibliografică: Elena
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
întotdeauna atotbiruitoare și într-o nestăvilită dragoste de oameni. În finalul acestei remarcabile întâlniri, în timp ce domnul Herman Victorov dădea autografe, primea felicitări și îmbrățișări, inepuizabilul actor își revărsa în continuare farmecul și atenția sa caldă, aruncând în stânga și în dreapta cu scânteieri de vorbe, discutând cu noi cu acea simplitate a oamenilor mari. Trăind vremuri care au prea puțină atingere cu spiritul, Florin Piersic ne-a oferit un crâmpei de cer scăldat în lumina și bucurie. În afară de încântarea ce ne-o dă
ÎNTÂLNIRE CU ACTORUL FLORIN PIERSIC de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380718_a_382047]
-
introspecție adâncă, dar și de relații cordiale, de punți trainice cu ceilalți, un temperament sobru, dar nu uscat, care refuză sentimentalismul, dar nu și căldura afecțiunii, un intelect pătrunzător, cu vocația planului de profunzime și cu mai puțină prețuire pentru scânteierile de suprafață" (p. 114). Pulsul relațiilor dintre cerchiști este dezvăluit de câteva epistole primite de Deliu Petroiu de-a lungul timpului și reproduse în paginile cărții. Cei mai vajnici corespondenți ai săi au fost Radu Stanca și Ilie Măduța. Dacă
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
aștepta rădvanul și caii înșeuați... 7. IUBITA MEA CU OCHI DE FLORI Iubita mea, cu ochi de flori, Brațele tale mă înconjoară în catifeaua bujorilor albi. îmi așez capul pe pieptul tău plin de roua magnoliilor Și mă învălui în scânteierea părului tău. îmi zâmbești cu buzele ascunse în potirul trandafirilor Și râzi de fericire apucând cu dinții luminoși un grăunte de stea. Aruncă-ți la pământ greutatea colierelor care-ți acoperă mătasea gâtului Grădina mea, te voi păzi de lăcomia
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
de zile, să mă întorc la data cînd Călinescu era sărbătorit la împlinirea a 65 de ani. Venise sub cupola Academiei într-un costum albastru lucitor, poate din lustrina. Cînd se aprindeau reflectoarele operatorilor de film, însuși părul lui capătă scînteieri în nuanțe asemănătoare. N-ar fi fost de mirare să-i fi pus Alice Vera, incomparabila, ceva mîna de creion chimic, la limpezire. A fost ultima lui, indimenticabila, parada oratorica în public. Textul rostit, cu regizată lui bonomie, cu dicțiunea
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
straniu era pentru mine o companie primejdioasă, așa că mi-au interzis să mă mai plimb cu el. A doua zi i-am adus la cunoștință interdicția la care trebuia să mă supun: - Am cheile, murmură el, le cunosc sunetul, știu scînteierea pe care le-o dă soarele și culoarea lor vesperală și am convingerea că vei păstra despre mine amintirea ce se cuvine. M-am jeluit aici să-l văd pe Wagner domnind peste omenire pînă să intervin eu. Va să zică n-
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
semnificație, amintea de cineva, aducea la lumină o întâmplare cu resorturi ascunse. Apoi a început o discuție care avea ceva straniu, într-atât aveam impresia că cei doi sunt unul singur. Gellu Naum povestea diferite secvențe ale vieții lui, cu scânteieri în ochi și în voce care-și schimbau mereu consistența, de la bucurie la supărare, de la umor la dispreț, de la taină la revelație, iar Lyggia era parcă undeva în interiorul poveștii și de acolo completa sau sublinia sau corecta câte un detaliu
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
clopoței. Îmi plouă-n gânduri numai vise colorate, iar stelele se-aprind în calea mea, în timp ce vântul dăruirii peste clipe-mi bate și-adună poezii în leagăne de catifea. Se strâng în peșterile mele părăsite, roiuri de fluturi desenând cu scânteieri de dor tablourile sentimentelor trezite de nebunaticul și ne-nțelesul meu fior, c-a năvălit iubirea peste mine năucitoare, cuprinzându-mă în fantezia ei. Referință Bibliografică: RONDELUL IUBIRII / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1551, Anul V
RONDELUL IUBIRII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382683_a_384012]
-
Orice poet adevărat este în mod necesar un critic de prim ordin") împotriva materialității pompoase (și oneroase) a unor compoziții greoaie la lectură, exhibînd pretenții filosofante ori abisalități industrioase, în favoarea "tremurătorului ecran luminiscent", a "diurnului himeric", a "minimalismului prozaic", a "scînteierilor rapide și pătrunzătoare": "Poate că oamenii vor cere de la poezie altceva, nu un discurs edificator, ci mai curînd o propunere întîmplătoare, plină de misterul clipei, de veșnicia la purtător. Lipsa tot mai acută de timp a oamenilor se va traduce
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
garare și de manevră, macazuri, ateliere de reparații. Călător pe aceste meleaguri la începutul secolului al XX-lea (1905), Nicolae Iorga exclama: „Timișoara are o gară măreață! De la dânsa înainte, pe cel mai bun asfalt, neted și curat, treci pe lângă scânteierea fereștilor din 6 rânduri ale unei uriașe mori, apoi printre aleile de copaci bătrâni, care adăpostesc cu toată răceala serii perechi de tineri ce se bucură de lumina toamnei“. Gara tindea să devină, dacă nu chiar era, o emblemă a
Agenda2003-21-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281055_a_282384]
-
- UN SPAȚIU CULTURAL ROMÂNESC DE PRESTIGIU - Cu adieri de primăvară românească în mij loc de martie, dar departe de ghioceii care-și înalță capul din pământul nostru strămoșesc, întâmpinăm cu scânteieri de primăvară în su flet cea de a 15-aniversare a existenței Can delei de Montreal. Înainte de toate, Candela de Montreal e o bucurie a întâlnirii cu semenii noștri de-un neam, întâlnire în limba noastră strămoșească - o prelungire a lumii
Candela de Montreal – la 15 ani de la apariţie. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/93_a_111]
-
oricărui look. Bijuteriile Teilor sunt create având în minte cele mai variate nevoi ale clientelor. Fie că sunt purtate zi de zi, în contexte casual, fie că îmbogățesc o ținută de petrecere, creațiile Teilor dau un plus de șarm prin scânteieri delicate. Modelele acoperă tot evantaiul de posibilități, de la clasic la imprevizibil, iar materialele și culorile folosite satisfac orice dorința. Colecțiile Teilor includ Pesavento, în modele simple și culori închise, potrivite celor care știu că bijuteriile sunt accesorii menite să încununeze
Magazin de bijuterii Bijuteria Teilor [Corola-blog/BlogPost/99047_a_100339]