705 matches
-
Îl condamnase la Închisoare pe viață, supărat pe ea, mai tarziu, când se amestecase cu cei care-l huleau pentru că, din președinte de republică se proclamase Împărat - spre a-i confirmă, deci, Împăcarea prin care o atrăsese ca să-i fie scânteietoare doamna de anturaj și sprijin intelectual la curte, Napoleon se oferise să-i subvenționeze cheltuielile elitistului salon. Pentru că și imperiul, căpătând importantă europeană ce-i dădea stabilitate, Îi făcea pe mulți revoluționari de la 1848 să vrea să se apropie din
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
nerecunoscut decât de entuziastul Macedonski? Trecând peste destinația primă a articolelor, istoria literaturii (mobilată și de minori, cu pitorescul lor, adesea numai biografic) se colorează cu această galerie de "figurine", mai proeminente sau mai palide, dar evocate într-un stil scânteietor, cu o plăcere deloc îngăduitoare când e vorba de cotarea valorii. Dacă subiecții nu sunt scriitori, decât cu insule de valoare, atunci ei devin veritabile personaje literare picante, ieșite de sub pana criticului conștient de talentul său portretistic. Ce ar face
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
și, cu toate că am fost "pârât" la el de un ziarist, nu am fost dat afară. Dar nu de asta spun că atunci erau cu adevărat oameni politici. Intervențiile lui Iorga, ale lui Iunian, Argetoianu, Stere ori ale doctorului Lupu erau scânteietoare, formidabile. - Credeți că răul care a măcinat România în secolul trecut o să dispară? - Deocamdată, nu cred. - Nu întrezăriți nici o speranță? - Cum o vrea Dumnezeu și vecinii. - Ce vor face tinerii? - Cei mai buni au trecut și vor trece hotarul; rămânem
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
vieții consumîndu-se lent.// Surpată în bulboana unei stele subpămîntene,/ spre împărăția zeiței cu cap de șarpe din Mizraim,/ spre tărîmul Asiei, unde uiți întoarcerea spre casă.// Și eram numai cu puțin mai prejos decît serafimii,/ împărat al Tyrului, printre pietre scînteietoare luceam/ onixul, sardoniul, iacintul și crisolitul mă îmbrăcau" (Ultima zi de toamnă). Nu mai puțin, pe această filieră barocă, mustind de bucuria de-a trăi, se cuvin menționate secvențele franciscane, numeroase și foarte expresive, amplificînd decorul de prețiozități. Spinoza își
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
accesa. Ceea ce face însă diferența este un element pe care ne-am obișnuit să-l recunoaștem numai criticului, nu și istoricului: creativitatea comentatorului, capacitatea lui de a imagina și argumenta structuri explicative cât mai coerente. O spune, în stilul său scânteietor, G. Călinescu în Tehnica criticii și a istoriei literare : "În istorie, și mai ales în istoria literară, nu există structuri obiective, ci numai categorii, puncte de vedere. Au existat oare Renașterea, Romantismul? Au fost succesiuni de fapte indiferente, care nu
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
rotundul lunii, plin. PRAG Boală, prag pe care umbra trupului de speranță e aspru culcată, să cate-alinare pentru cea de tot ardere. Din ființă ce-a rămas? Chiar asta, umbra tăioasă, orbitoare, cum, dezbinat de perfecțiunea întrezărită-n vis, eroul, scânteietor, plecat asupra apei, cu buzele uscate, pătrunde brav ogrăzile beznei, sfâșiat de lumini. Un prag pe care trupu-i așezat fără vreo explicație și nimeni n-ar ști ce-ascunde această umilă depunere, sigiliul în flăcări, ascuns în floarea inimii, eternul
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
dragă ca nicicând, fără să aibă nici cea mai mică presimțire, ferm convins că scăpase pentru totdeauna de el, proțăpit în mijlocul drumului, îl aștepta zme-ul. Întreg și nevătămat, cu înfățișarea lui zveltă și nemișcată în cămașa de solzi de aur scânteietori, vădea, ca și data trecută, o frumusețe și o măreție neschimbătoare, trufașe, de neatins, care-i zădărau ochii și mintea și-i strecurau fiori reci pe șira spinării. O neînțelegere amestecată cu o bănuială scormonitoare l-au încercat, punându-l
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Ochii mi s-au mărit De la pământ la cer, De la pământ la mine, Acum pot să te văd, Te știu prin tine însuți creat. Mă chemi din părul femeilor Ce le sacralizează ceafa de groaznică lumină, Din mișcările lor mai scânteietoare Decât orice altă Natură. înviez pentru a fi carne din carnea lor, Cuvântul tău ce-l port la gură. Voi, lacrimi divine în corpul divin, Ca stâncile mă înconjurați, Ocean mugiți în inima Ce își oprește bătăile Ca mai mult
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
a cărei operă a acumulat în decursul timpului numeroase premii și a fost tradusă în mai multe limbi. Din bibliografia ei mai citim: Tăcerea (roman cu care a debutat în 1981), Peisaj cu femeie și mare în fundal (1982), Umbrele scânteietoare (1984), Calul de soare (1989), Arborele cuvintelor (1997), Claviatura (1991), Îngerii (2000). Prin publicarea povestirii de mai jos, care aparține volumului de proză scurtă Istorisiri de văzut și parcurs (2003), dorim să familiarizăm cititorii români cu încă un nume de
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
străvechi, jerpelit și ce ghicea zilnic în el, bolborosind ceva pe turcește... Sisi pretindea că, tot auzind-o ghicind, apucase să priceapă câte ceva... Abia atunci zări pe măsuța de lucru jurnalul ei, un caiet gros, negru, deschis ca la jumătate, scânteietor luminat de razele soarelui de amiază bătând pe geam, drept în el. Apropiindu-se, citi: 11 aprilie, ora 19, 1925. A doua zi de neliniște. Crezi că acesta-i cuvântul? Nu mi se pare exact. Deci, ieri, am sosit, ca
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
suntem. Nu ne mai rămâne decât să sperăm că nu vom asista niciodată la un divorț! Aici totul vorbește despre teatru și despre oraș, reunite cu acest prilej. După ce vedem, cum au văzut toți copiii din Holstebro, un spectacol brazilian, scânteietoare metamorfoză de obiecte și de ființe, ne îndreptăm spre expoziția omagială dedicată lui Odin, organizată de o artistă daneză, Caroline Vallejo, în cadrul muzeului orașului, unde au fost adunate cadouri, scrisori, afișe trimise "con amore" - titlu sub care sunt grupate! E
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
stirpea fermecătorilor mânuitori de mărgele de sticlă nu s-a stins. Sărmana noastră limbă română, maltratată de antropoizi, greu articulată, are încă norocul ei, cu efectele strălucite ale inteligenței și imaginației. Chezășie este prezența, vai, acum istorică, doar, a scrisului scânteietor al lui G. Călinescu. De curând, scoțând din raftul bibliotecii însemnări și polemici, m-am delectat recitind articolele criticului divin apărute prin ziarele vremii. Mărturisesc, au fost momente când am râs cu lacrimi, nefiind nimeni de față. Ca probă, îmi
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
Papahagi, definit inclusiv cu ajutorul unor sintagme ale comilitonului lor, Ion Vartic, era "Ťun dandy fermecătorť, fără nimic prețios și artificial, de un estetism foarte viu, reconfortant, un dandy care seducea continuu, împrăștiind, în toate direcțiile și în toate împrejurările, replici scînteietoare, Ťepigramaticeť, pentru ca, la maturitate, să se reveleze, prin Ťteatralitatea lui spontanăť, Ťmiezul caragialian al ființei saleť. Caragialismul ar fi expresia sensibilității artistice care s-ar datora ascendenței sud-dunărene a lui Marian. Dar locvacitatea și jovialitatea temperamentului sudic sînt dublate de
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
toate încep la fel, și toate sfîrșesc în același punct, colțul camerei în care se întâlnesc cele patru muchii țese spații întregi cu intrarea ca printr-o armă ghintuită de foc, printr-un coridor de oglinzi îngustîndu-se într-o spirală scînteietoare, logaritmică." Stilistic & tehnic vorbind, nu foarte diferit stau lucrurile cu cea de-a doua secțiune a volumului, Bucla, o biografie în versuri a unui personaj de cartier, pe cît de fictiv pe atît de memorabil - și care, spre final, se
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
un drum, ci, mai curînd, că i te alături, schimbîndu-l după tine și dîndu-te după el. E vorba, așa, despre a face loc împreună. Povestea începe cu policromia Antichității tîrzii, ,o lume foarte colorată, în care diversitatea spirituală e vie, scînteietoare, consistentă." Zidurile cetăților devin poroase, prin ele circulă zvonuri și doctrine al căror joc dezinhibat îl aruncă pe individ într-o mreajă făcută din independență și instabilitate. Peste ea, ca un soi de clei, a prins, destule secole, creștinismul. Numai
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
învoirea tacită a prozatorului încă neînțeles, Ion Șerban Tomșa, pe care nici nu l-am văzut până acum la față, rândurile de mai jos, trimise în stilul apocaliptic al mustăciosului Salvador Dali... Iată-le, considerând că ele izvoresc din Gârla scânteietoare la suprafață de jocul gratuit al chimicalelor revărsate dintr-un Baril de țiței scufundat în ea: Iubite Maestre, V-am citit memoriile între două fenomene astronomice: solstițiul de iarnă și echinocțiul de primăvară. Sunteți un mare, un fascinant scriitor. O
O promisiune ținută by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11817_a_13142]
-
somn cenușiu risipite pe-aleile Parcului o piatră sărată pe care a lins-o un înger precum o vită un nor atîrnat de zenit uscîndu-se precum o pereche de blugi. Clopotul Dangăt de clopot meșteri care făureau un Dumnezeu fluid scînteietor din dangătul clopotului și spre seară îl dizolvau gînditori în Dumnezeul cel adevărat. Dovadă Există arme fluide cum zborul păsării păsări cu ouă din care ies vipere lacăte moțăind cum bătrînele la porțile de țară băuturi ce-anunță ora aidoma
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
întors în sinele tău te sustragi imperfectului spaimelor zilnice miezul misterul și-l duce sub nemărginite cupole fragile făpturi ale gheții noaptea târziu când lumina răcoare se face umpli golul cu gânduri îl faci să pulseze cu sfială mângâi globul scânteietor peste aburul lumii trece un înger îți dorești o carte în formă de sferă Absențe în grădini se prelinge seceta din cuvinte mici insule galbene cu obrajii pudrați în devălmășie cu oarbele mele întoarceri frunzele se despică și cad femeia
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
culoare ce se destramă sub pleoape până la alb până la cuvântătoarele fibre tușele vieții se estompează într-un gol într-un nimic al splendorii Recuperîri Când înfloreau piersicii îmi închipuiam că Iisus a poposit în grădină lumina frământa orizontul cu păsări scânteietoare ce se împotriveau norilor cu țipătul lor pictural conectată la umbrele albe contemplam necuprinsul și copacii dansau până în pânzele cerului umpleau magice spații nu m-ar fi mirat să-și întoarcă fața spre mine strigându-mă pe numele mic Trecere
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
Ea se opri brusc, contrariată de gestul lui, zâmbind larg, pe sub bretonul negru și din- tr-o--da--tă se hotărî să-și schimbe direcția, făcându-i la rândul ei semn s-o ia în sus. Un timp, Cristian căută cu privirea sunetele scânteietoare, dar își dădu seama că se topiseră în aerul cald, de mai. Se întoarse, încercând s-o urmeze pe fata de pe celălalt trotuar, dar dintr-odată își simți sufletul invadat de bucuria de a se ști liber. Voia să fumeze
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
părea că-i un soi de vis, o fantasmagorie, un chilipir de psihopat, mă străduiam să nu se spargă vraja comică, duioasă, să nu plesnească precum un glob imens de păpădie, împrăștiind puful prin cameră, ușor, străveziu, fulgerat de lumini scînteietoare, fulgurante... făceam eforturi dureroase de concentrare, îmi adunam mințile în palmele strînse pe fruntea mea, pe fruntea ta... totuși reală, isteță, netedă... Nimic nu înlocuia prezența fluidă, veșnic în pericol de a se spulbera...de-a aluneca în altă parte
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
că surprind în privirile ei mai mult decît sclipiri ale inteligenței și subtile voluptăți livrești. Aparent absentă atunci cînd discuțiile trenează, dar agilă ca o panteră cînd trebuie găsită o soluție salvatoare, Ioana acaparează întregul spațiu al spontaneității și identifică scînteietor exact acele idei care par să ne frămînte pe toți, de cele mai multe ori degeaba. Ea este, printre altele, nașa rubricii Telecomando și tot ei i se datorează cele mai seducătoare dintre titlurile scoase pe prima pagină. Cu un asemenea bagaj
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
la Măgureni", pentru a fi "operat de buboaie" (p. 33), iar pedagogului nu îi rămîne decît satisfacția neutră a contemplației universale ("Era o dimineață frumoasă de ți se strîngea inima. Ninsese liniștit, fără vînt, zăpada se întindea acum, moale și scînteietoare, pînă hăt departe. Îți venea să-ți culci obrazul pe ea și să te gîndești la basme." - p. 31), urmată de revenirea brutală la realitatea momentului ("Noroiul, pămîntul negru sfîrtecat de tractoare și parcă scurmat de porci, gunoaiele din curte
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
din cele mai frumoase cărți despre acesta: Ion Pillat, amintiri despre om și poet (Ed. Publicom, 1946). Pentru îndeplinirea inițiativei, Marie Pillat îi chema adesea la un dejun modest, dar aranjat și servit artistic, sau după-amiază la ceai. Ascultam replicile scânteietoare de inteligență și de culoare ale lui Ionel Teodoreanu, în continuu dialog cu soția sa, Lily, care-l completa arzătoare. Eram surprinsă de evocările Bucureștilor de altădată făcute de Ion Marin Sadoveanu, căruia tocmai îi apăruse romanul Sfârșit de veac
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
care au alcătuit-o pentru mine să fie cu adevarat perfectă. Cred că nu mi-am revenit nici azi din șocul a ceea ce am ajuns să numesc cea mai frumoasă zi din viața mea. Și asta nu doar mulțumită spectacolului scânteietor pe care prietenii mei l-au pus în scenă, ci mai ales pentru că am ghicit în spatele fiecărui detaliu scenografic și regizoral efortul, energia și dedicația atâtor oameni. Adevăratul cadou a fost această demonstrație copleșitoare de prietenie... Și totul a pornit
Ce-şi doreşte omul cu mâna lui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82587_a_83912]