148 matches
-
Voican-Ghioroiu 7. Gl.gr. Emil Străinu - 5 minute 8. Maria Isabel Ștefan, 4 minute „Am văzut doi ochi minune” și „În așteptarea mirelui” - din lirica poetului Marin Voican-Ghioroiu 9. Marta Mincu - clasa a III-a - violoncel - 4 minute J. Webster - Scherzo. Profesor Anne-Marie Paladi. 10. Vlad Apetrăchioaie - clasa a V-a - chitara - 4 minute J. Dowland „Orland Sleepeth". Profesor Cristian Dobre 11. General de brigadă (r) Gheorghe Dragomir - 5 minute Președinte executiv al Asociației Culturale „România în lume” ---------------------------------------- Notă: Toți cei
ZILELE HESPERUS TRADIŢII POPULARE ROMÂNEŞTI de FUNDAŢIA CULTURALĂ HESPERUS în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 by http://confluente.ro/Fundatia_culturala_hesperus_1395394916.html [Corola-blog/BlogPost/353861_a_355190]
-
de stilul de simfonist al lui Brahms. De altfel și durata este mai lungă decât a unui concert instrumental, ajungând la dimensiunile unei simfonii, cam 50 de minute. Lungimea se datorează faptului neobișnuit de a introduce încă o parte, un scherzo, rupând tradiționala structură a concertului instrumental. O altă dezicere de la tradiție este renunțarea la obișnuita introducere orchestrală, dar acest curaj îl avusese Beethoven mai înainte. Întărind ideea afirmării noului prototip de concert, Brahms desfășoară fiecare parte cu multă amploare, cu
FILARMONICA „BANATUL” Avancronica de concert Vineri, 26 februarie 2016, ora 19 by http://uzp.org.ro/filarmonica-banatul-avancronica-de-concert-vineri-26-februarie-2016-ora-19/ [Corola-blog/BlogPost/93008_a_94300]
-
IOSIF SAVA” au interpretat melodii clasice de mare virtuozitate..., încântând auditoriul. RADU MIHAI- cls.aIII-a vioara J.Ober - Tamburina A.Vivaldi - Concert in Sol major, p.I Profesor CLAUDIA ANGELESCU MARTA MINCU- cls. a III-a - violoncel J.Webster - Scherzo Profesor ANI MARIE PALADI VLAD APETRECHIOAE- cls.a V-a - chitara J.Dowland - "Orland Sleepeth" ; Profesor CRISTIAN DOBRE Solista Rodica Anghelescu a cântat melodii cu tematica pusă în discuție (înfiriparea iubirii „DIN PEȘANA SPRE OLTEȚ” și „ȚI-AM LĂSAT FLORILE
DE „ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_1395473279.html [Corola-blog/BlogPost/354990_a_356319]
-
Fantezia în F Minor, Op.103, toate cele trei părți având ca temă a sufletului melancolia. Mâinile celor doi pianiști se ridicau precum aripile unor păsări pregătite pentru avântul zborului, urmând un puternic, generos Largo și în cele din urmă - Scherzo-ul clocotitor cu caracter dramatic. Superb! amuel Barber, compozitor american al secolului trecut are o muzică melodică, bogată în textură și liberă în ritm. Suvenirs, Op. 28, cele două dansuri au fost într-adevăr melodioase, cu ritmuri diferite, primul de
RECITAL DE PIAN LA PATRU MAINI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 23 din 23 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Recital_de_pian_la_patru_maini.html [Corola-blog/BlogPost/344968_a_346297]
-
nostalgiei „nopților de vară în câmpie”. Cele trei Preludii de Debussy care au urmat au evocat cu o concretețe aproape palpabilă, dar fără să părăsească aura de poezie instalată, vântul peste câmpii, pe blonda Lorelei sau focuri de artificii. In Scherzo-urile de Chopin , cântate cu un tumult interior și o ardere extremă, pianista mi s-a părut mai impetuoasă ca altădată, cu accente mai ascuțite mergând până la asprimi; sonoritatea nu și-a păstrat totdeauna limpiditatea dar pianul ei „vorbește” și
Elisabeth Leonskaja - pianul ei vorbe?te by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83567_a_84892]
-
debut al părții secunde (Alegretto) s-a pătruns în scriitura polifonică tipic beethoveniană, pe care Jansons a modelat-o cu o gestică de mare expresivitate, punând în lumină capacitatea ansamblului simfonic de a-și urmări cu rigoare țesătura fiecărei partide. Scherzo-ul secțiunii a treia (Presto.Meno assai) a marcat momentul de virtuozitate al bavarezilor prin exploziile suflătorilor. Atacul contrabașilor din final (plasați, surprinzător, în stânga orchestrei, în spatele primelor violine) a condus întreaga ritmică a “Simfoniei dansului” printr-o debordantă risipă de
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
Cultură, spectacole, evenimente În 28 martie la Sala Ateneu sunt invitați Don Appert, dirijor american și Rocco Parisi, clarinetist din Italia. În program, Josef Suk Scherzo fantastic,, Concertino pentru clarinet baș și orchestră de coarde de Don Appert și Simfonia op.28 de Charles Villiers Stanford. Duminică, 31 martie, la matineu, un Concert de concerte dirijat de Ovidiu Bălan. Soliști: Alexandra Elefterescu și Clară Sofia Lupașcu
Concertele stagiunii by http://www.zilesinopti.ro/articole/5025/concertele-stagiunii [Corola-blog/BlogPost/98233_a_99525]
-
00 Stagiunea de muzică de cameră Recital extraordinar susținut de LIVIU PRUNARU (vioară Stradivarius „Pachoud”, 1694) și MIHAI UNGUREANU (pian) În program: Johan Svendsen: Romanța, op. 26 Edvard Grieg: Sonata a III-a în Do minor, op. 45 Johannes Brahms. Scherzo în Do minor César Franck: Sonata în La major Jenö Hubay: „Hejre Kati”, op. 32 Excurs istoric: La 19 iunie 1904 a fost înființată Societatea Filarmonica din Craiova; La 17 decembrie, în același an, a avut loc loc primul concert
“Zilele Muzicale Aniversare – 66” by http://uzp.org.ro/zilele-muzicale-aniversare-66/ [Corola-blog/BlogPost/93517_a_94809]
-
plus împart poziția „melodică” cu familia coardelor. Simfonia a III-a, „Eroica” (1803), ce reprezintă „debutul marilor epoci creatoare” (Romain Rolland), propune o primă mișcare lentă, dramatică, sub forma unui marș funebru; în partea a treia se înlocuiește menuetul cu scherzo (it. „glumă”), mai rapid, pentru prima oară. Alte simfonii la care se face referire mai frecvent: Simfonia a V-a în do minor („a Destinului”, 1808), Simfonia a VI-a în Fa major („Pastorala”, 1808) - vădește elemente de programatism și
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
forma de sonată, precedată de o introducere lentă; în partea a doua avem deseori un moment liric lent, de obicei în formă de sonată sau de tip ABA, sau temă cu variațiuni; partea a treia este de obicei un dans - scherzo; iar partea a patra un final rapid. Ordinea celor două părți mediane este câteodată schimbată, și au existat desigur și alte excepții de la această formă standard, însă ele rămân excepții. Prin aceste criterii externe, simfonia ar putea fi definită ca
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
Maris" și "Oedipe", iar aceste sintaxe nu numai că s-au impus ăn context național, dar „au rămas încă neegalate de creatorii contemporani” Partea a doua a suitei, "Copii în aer liber", poartă caracteristicile de expresie și factură ale unui scherzo. În voiciunea mișcării alternează două secțiuni cu profiluri disctincte. Se remarcă imaginea veseliei jocurilor de tot felul, la evocarea căreia contribuie esențial orchestrația, cu variate combinări de timbruri, percuția diversificată și corespondențele între intonație, ritm și timbru. Enescu a fost
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
parte care este neobișnuit de restrânsă, descrisă adesea ca fiind în stil clasic. După cum ar fi de așteptat pentru prima parte a unei simfonii, prima parte a Simfoniei nr. 4 este în formă de sonată. A doua parte este un scherzo care include o parte pentru vioară solo acordată cu un ton mai sus decât standard. Vioara îl reprezintă pe Freund Hein, un personaj din arta germană medievală; Hain (sau Heine) este personificarea tradițională a morții, inventat de poetul Matthias Claudius
Simfonia nr. 4 (Mahler) () [Corola-website/Science/329955_a_331284]
-
un schelet care cântă la vioară și conduce un dans macabru. Conform văduvei lui Mahler, Alma, Mahler s-a inspirat pentru această parte după o pictură din 1872 a pictorului elvețian Arnold Bocklin întitulat "Autoportret cu Moartea cântând la vioară". Scherzo-ul reprezintă caracterul său iar acordajul neobișnuit al viorii contribuie la tensiunea din sunet și contribuie la caracterul fantomatic al muzicii. A treia parte este un marș solemn constituit sub forma unor variațiuni. Mahler utilizează forma "temă și variațiuni" într-
Simfonia nr. 4 (Mahler) () [Corola-website/Science/329955_a_331284]
-
1970) Tschaikovsky Suite No. 3 (1970) Stravinsky Festival (1972) Pulcinella (with Jerome Robbins) Stravinsky Violin Concerto Symphony în Three Movements Duo Concertant Lost Sonata Divertimento from "Le Baiser de la fée" Choral Variations on Bach's "Vom Himmel Hoch" Danses Concertantes Scherzo Á La Russe Cortège Hongrois (1973) Coppélia (1974) Variations pour une porte et un soupir (1974) Ravel Festival (1975) Sonatine Tzigane Le tombeau de Couperin Pavane Shéhérazade Gaspard de la Nuit Rapsodie Espagnole The Steadfast Țin Soldier (1975) Chaconne (1976) Union
George Balanchine () [Corola-website/Science/326486_a_327815]
-
Cea mai neobișnuită lucrare compusă pentru Joachim este "Sonata F-A-E", o colaborare între Schumann, Brahms și Albert Dietrich, bazată pe inițialele motto-ului lui Joachim, "Frei aber Einsam" (Liber dar singur). Deși sonata este rar interpretată integral, a treia parte, "Scherzo în Do minor", compusă de Brahms, este interpretată destul de frecvent astăzi. Compozițiile proprii ale lui Joachim sunt mai puțin cunoscute. Are o reputație de compozitor cu un catalog de compoziții redus dar distinctiv. Printre compozițiile sale se numără diferite lucrări
Joseph Joachim () [Corola-website/Science/328421_a_329750]
-
mai serios de muzică. Deși compunea muzică și scria articole de critică muzicală în timpul său liber, Cui s-a dovedit a fi un compozitor prolific. Debutul său „public” ca și compozitor a avut loc în 1859 când a fost interpretat Scherzo-ul său orchestral, Op. 1, sub bagheta lui Anton Rubinstein. În 1869 a avut loc premiera primei opere a lui Cui, "William Ratcliff" (după tragedia lui Heinrich Heine), dar nu a avut succes, parțial datorită scrierilor sale dure din critica
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
sa. Prokofiev a aranjat o suită orchestrală a muzicii din operă pentru a fi interpretată în sălile de concert (Op. 33bis). Suita durează între 15 și 20 de minute și este alcătuită din șase părți: Prokofiev a aranjat marșul și scherzo-ul pentru pian solo, publicat drept Op. 33ter.
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
Mahler dorea ca manuscrisul să fie ars după moartea sa. Prin urmare abia în anii 1920 Alma Mahler-Werfel a cerut compozitorului Ernst Krenek să facă o copie decentă a schiței orchestrale a lui Mahler dar deoarece schița lui Mahler a Scherzo-ului era foarte vagă acest lucru nu era fezabil. Alban Berg a fost angajat să corecteze lucrarea dar corectările sale sugerate nu au fost niciodată aplicate și, în același timp, au fost efectuate modificări neautorizate, posibil de unul dintre dirijorii
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
spre un climax: a variațiune extrem de puternică a primei teme. Această puternică repetarea culminează cu o disonanță terifiantă. După această izbucnire muzica devine foarte tăcută și nu sugerează nicio rezolvare a întunecimii climaxului. A doua parte, prima din cele două Scherzo-uri, constă în două idei principale, prima fiind marcată de numeroase schimbări ale metrului care ar fi fost o provocare pentru stilul dirijoral al lui Mahler dacă ar fi trăit să dirijeze simfonia. Aceasta alternează cu un "Ländler" vesel și
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
termină în purgatoriu deoarece după o scurtă recapitulare un arpegiu de harpă și lovitură de gong o elimină starea. Este consemnată la pierzanie de o ultimă exprimare macabră a contrabașilor. Scena este acum pregătită pentru particularitățile celui de-al doilea scherzo, ce are un caracter oarecum hărțuit. Există o scriere pe prima pagină a părții pentru a semnifica faptul că în această parte "Diavolul dansează cu mine" iar la final Mahler scrie "Ah! Doamne! Adio, lira mea!". Versiunea lui Cooke finalizează
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
a semnifica faptul că în această parte "Diavolul dansează cu mine" iar la final Mahler scrie "Ah! Doamne! Adio, lira mea!". Versiunea lui Cooke finalizează partea cu o codă interpretată de percuție și se intră direct în ultima parte. Acest scherzo nu se aseamănă ca și spirit cu primul scherzo; este mult mai grav și mai sinistru. Unii îl consideră ca fiind ultimul "Scherzo de groază" al lui Mahler. Greutatea emoțională a simfoniei este rezolvată într-o ultimă parte lungă ce
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
cu mine" iar la final Mahler scrie "Ah! Doamne! Adio, lira mea!". Versiunea lui Cooke finalizează partea cu o codă interpretată de percuție și se intră direct în ultima parte. Acest scherzo nu se aseamănă ca și spirit cu primul scherzo; este mult mai grav și mai sinistru. Unii îl consideră ca fiind ultimul "Scherzo de groază" al lui Mahler. Greutatea emoțională a simfoniei este rezolvată într-o ultimă parte lungă ce incorporează și leagă împreună muzică din părțile precedente unde
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
Cooke finalizează partea cu o codă interpretată de percuție și se intră direct în ultima parte. Acest scherzo nu se aseamănă ca și spirit cu primul scherzo; este mult mai grav și mai sinistru. Unii îl consideră ca fiind ultimul "Scherzo de groază" al lui Mahler. Greutatea emoțională a simfoniei este rezolvată într-o ultimă parte lungă ce incorporează și leagă împreună muzică din părțile precedente unde pasajul introductiv al simfoniei, acum transferat cornilor, este răspunsul ce calmează puternica disonanță ce
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
de 94 de cd-uri intitulată "The Rubinstein Collection" și editată de BMG în anul 1999 ce conține peste 700 de înregistrări, însumând peste 100 de ore de muzică; de departe cel mai înregistrat și reînregistrat compozitor fiind Chopin (nocturnele, concertele, scherzouri-le, polonezele, baladele și mazurcile). Integrala concertelor pentru pian de Beethoven poate fi găsită deasemenea în trei ediții.
Arthur Rubinstein () [Corola-website/Science/311746_a_313075]
-
entuziasm. Încântat de felul cum le-am interpretat, compozitorul îmi dedică Tryptic Preludiu și Fuga în do major premiat apoi la Lemberg cu premiul Chopin, o grandioasă lucrare. Afară de aceasta îmi mai aduse o grandioasă lucrare”Polonische Suite”, din care Scherzo-ul plin de vervă fină și cel mai autentic colorit național polonez, îmi procură un adevărat deliciu muzical. Nedespărțiți prieteni ai compozitorului polonez: Sandor Vas - excelent pianist ungur, Mrs. Brunton, Miss Cooper (muziciană eminentă) - amândouă australiene, completează în curând cercul
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]