68 matches
-
și prospețime. Totul în proza lui Dumitru Radu Popa se află sub semnul metisajului. În povestirea Panic Syndrome! (din volumul omonim apărut la Editura Univers în anul 1997, cel mai bun produs literar de pînă acum al scriitorului), lumea snoabă, sclifosită, pedantă, prețioasă a psihiatrilor americani se confruntă cu lumea lui Caragiale care, prin cîteva vorbe („moft”, „fandacsie”) a definit mai bine decît toate tratatele științifice simptomele principalelor boli psihice ale omului contemporan. Discuția dintre un shrink și un cititor temeinic
Proza de laborator by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12999_a_14324]
-
Pavel Șușară Impostorii subtili sau simplii escroci de serie, actorii sclifosiți ai unui timp pe care nu-l înțeleg, dar pe care se prefac a-l reprezenta, artiștii bovarici și posedați de arta imitației eficiente și, evident, încă mulți alții, pot sta de-acum liniștiți. Una dintre cele mai afurisite voci
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
echilateral, cîrlionțat, de sub pîntec, simți cum, deși nu mișcase, sub el ceva mișca frunzele, ca și cum s-ar fi așezat pe un șoarece adormit." O poveste asemănătoare, dar fragmentată în mici semnale disimulate, se petrece și între Ancuța, verișoara tîmpită și sclifosită și Feri, țigănușul repetent și fumător. Protagonistul din pasajul citat se transformă aici în observator "rece" al faptelor, numai că observațiile lui au o finețe care amintește de Adela lui Ibrăileanu: "Se uitară spre Ancuța. începuse să coboare în fund
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
acea cruzime tipică vîrstei, pentru a-l întreba ceva în legătură cu experiența alchimică eșuată. Bunicul nu-i răspunde, probabil pentru că odată, cînd luase bătaie, copilul îi dorise moartea. Abia acum conștient de tăcerea definitivă, băiatul se întoarce speriat lîngă verișoara cea sclifosită: "Prin fereastră venea o lumină cenușie, rece. Se strînse lîngă Ancuța, atingîndu-i cu palmele spatele cald. Prin trupul ei sufletul se mișca ușor, respirînd." Din Marea amărăciune s-a reținut mai ales metafora postmodernă a prescrierii. Doi profesori tineri, un
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
cu prostologhikalele d-sale. Recidivează acum, ca să nu lase probabil neilustrat proverbul: prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul. Gîndirea d-lui Voicu e plină de morgă, sumbră și ponosită. Are paloarea mată a semidoctismului savant și sclifosit. Cum spuneam, Cronicarul îi este îndatorat și d-sale: nu spera să-și inaugureze Prostologhikonul cu atîta scorțoasă lipsă de duh cum este aceea de care dă dovadă dl Voicu. Pușcăria pentru ziariști Partidul de guvernămînt și-a provocat o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16121_a_17446]
-
vrei? Avem ochi dă câine mort prăjiți în gorgonzola și ouă dă gândaci dă bucătărie la tavă, cu garnitură dă icre negre și coropișnițe vii. Te servim? Irinel (și mai scârbit): Nu, mulțumesc. Mother Caterpillar (către Primavera): Fă, da’ ce sclifosit e ăsta. Către Irinel: Ia zi, mânca-ți-aș, cu ce te putem ajuta? În ce scop ne-ai deranjat? Irinel: Am venit pentru o problemă mai delicată... Aș vrea să... Mother Caterpillar (îl întrerupe): Taci! Taci! Taaaci! Lasă că
Cum a încercat Irinel să devină mai înalt by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19972_a_21297]
-
aduce aminte de o mătușă. Bine mă, cum dorești, în gândul meu. Ne-am așezat la masă, eu pe un scaun, el pe mobilul de pe masă. M-a rugat să mă limitez la o țigară pentru că amețește de la fum. Cam sclifosit gândacul ăsta. L-am întrebat de unde vine. S-a dezumfl at brusc, așa, cuprins parcă de melancolie. Mi-a zis că de mic și-a dorit să plece în lumea largă, s-o descopere, să cunoască alți gândaci, de alte
Aș fugi și eu mâncând pământul [Corola-blog/BlogPost/96963_a_98255]
-
decât „un mărunt epigon călinescian” (p.91), Aurel Rău, „un nomenclaturist feroce, o mediocritate proletcultistă [...], un parvenit etern” (p.113), Marin Sorescu, „un oltean șmecher, care fură la cântarul literar” (p.281), Livius Ciocârlie, un „autor de interminabile pseudojurnale, afectate, sclifosite, fals literaturizate” (p.302), Octavian Paler, un „detestabil criptocomunist”, „născut, iar nu făcut” (p.402), Marin Preda și Nichita Stănescu, niște „nume ce nu-mi spuneau mai nimic” (p.281), iar Valeriu Cristea, pe scurt, „un obtuz comunist” (p.332
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
de smochine, făcută de însuși rusul. Tăieței cu lapte de migdale și petale de trandafiri. Gogoși cu cireșe la mijloc. Pere coapte, umplute cu scorțișoară și miez de nucă. Erau bune, minunate, chiar, dar prea puțin pe placul unei adunături sclifosite, care dădea o avere pe bilet numai ca să-și facă poză pe puntea faimosului vas-ghețar, unde un misterios descendent al țarilor ruși gătea cu toate aromele lumii, întru gloria Nordului. Pe Ivan însă nu-l mai chemau nici caietele lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
spus, primăvara asta este altfel. Pentru mine. Pentru ceilalți este la fel. Au plecat de acasă, au mers la slujbele lor nenorocite, s-au certat cu șefii sau au lăsat capul în pământ, ca vitele, au făcut ochi dulci colegelor sclifosite, cu ifose de vedete, și-au mâncat sandvișurile în pauza de masă, plescăind oribil, s-au fofilat prin decor, dând senzația că lucrează, apoi au plecat către case, au ajuns acasă, și-au pupat nevestele pe obraji, femeile au pus
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
părul - apoi/ totul în jur s-a acoperit de mătreață)" (Ars amandi). De observat, aici, ultimele reminiscențe ale poeticului. Autorul caută - încă - un final de climax și scontează pe efectul de contrast între sintagma latinească ridicată în titlu (sonoră, elegantă, sclifosită) și mizeria tristă de la subsol. În schimb, în secțiunea de Texte poetice, numai această formulă liminară mai prezintă un coeficient de (veche, convențională) ironie. Deja suntem înconjurați și îmbibați de spuma cenușie a poeziei lui Constantin Acosmei, o poezie cu
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
istoria lumii auto. Aceste claxoane, tocmai pentru că erau delicate, ca niște voci drese În mod politicos, au părut cumva disonante față de sunetele prelungi și apăsate care umpleau piața În acele momente, iar ele au atras atenția câtorva vecine mai puțin sclifosite. Timbrul potolit al convertibilelor, siluetele grațioase și lustrul fără de cusur al caroseriilor au stârnit murmure dezaprobatoare printre câteva mașini agricole care veniseră Într-un suflet la manifestație direct dintr-un lan din Împrejurimile Romei. „Ia uită-te și la mironosițele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
speciale. Poate c-a fost repatriat. Cinstit, nu știu ce s-a Întâmplat cu el. Alaltăieri nu mai era În salon. În mașină era foarte cald. Bătrânul salcâm sub care fusese lăsată mașina era desfrunzit, nu prea făcea umbră. — Ce ticălos fudul, sclifosit și arogant! Îmi venea să-l strâng de gât! a răbufnit Margaret. Oare ce s-a Întâmplat cu țara asta? De ce nu se mai poate face nimic ca lumea? Ajungi să te simți atât de neputincios! Mick a ridicat din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a făcut din ea. Cum reușești? Trăiești în altă dată? Sau timpul merge pentru tine mai încet? Și suspinând ajung să cred Că nu-mpărțim aceeași realitate. Nu vreau să-mi petrec toată viața într-un birou afumat, printre oameni sclifosiți și dezagreabili, tâmpiți paraleli cu și dezinteresați de orice act de cultură. Sau cu ocultiști malefici. Acel aer îmbâcsit de putoare ordinară, de stătut, cloceală și nesimțire. Îmi pică de pe umeri capul și ochii nu mai sunt ai mei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
corporatiști care n-au citit în viața lor o carte, habar n-au de niciun premiu Nobel, dar ei citesc Dilemă Veche, fără să înțeleagă nimic din ea. O citesc la volan, prin intersecții. E un fel de Kamikaze pentru sclifosiți”, a spus jurnalistul în emiiunea „Lumea lui Banciu” de pe B1 TV. „Dacă arunci puțin cu privirea peste titlu te consideri suficient de cult încât să vorbești în Poiana lui Iocan despre noile tendințe ale literaturii românești. Nu prea ai de unde
Radu Banciu spune despre „Dilema Veche” că e un fel de „Kamikaze” () [Corola-journal/Journalistic/80509_a_81834]
-
salivă și limfă a celui care-și deschide venele să picteze cu sânge precum suprarealistul Oscar Dominguez. Cele câteva ceasuri magice smulse hazardului vor fi cele mai frumoase pentru Vicky care îl va compara pentru tot restul vieții pe soțul sclifosit și plin de el cu pictorul, bărbatul de rasă, vulcanic, cu o sălbăticie de mascul nedisimulat, și de fiecare dată soțul va ieși șifonat, mediocru din comparație. În ce o privește pe Cristina, ea s-ar putea să mai aibă
Antonio, Elena, Barcelona by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7460_a_8785]
-
om rămas fără nume, victimă desemnată a ironiilor și a sarcasmelor scriitorului. Se înșiră apoi o lungă serie de călugări leneși ori sălbăticiți, de călugărițe bătrîne și țîfnoase, de țărani stupizi, înfricoșați ori alcoolici agresivi, de hangii neospitalieri, de tineri sclifosiți ca Monsieur Georges: lumea lui Hogaș se compune din ființe degenerate și subumane. Singurele care găsesc, în ochii prozatorului, oarecare îngăduință sunt femeile frumoase, pe care el le agresează erotic, cu priviri, gesturi și fraze aluzive (tinerele călugărițe de la Văratic
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
salepul. Aveau petreceri. De Crăciun se mergea cu colindatul la rege, apoi la mitropolit. Abia pe urmă, ulițele Bucureștiului se umpleau de colinde. La praznice era, spune Costescu, o adevărată știință a asortării vinurilor cu mâncărurile, demnă de cele mai sclifosite saloane. Se mânca, chiar și în post, pilaf de caracatiță, de pildă, ceea ce dovedește o îndestulare și o știință a vieții care te poate face nostalgic. Datul câinilor în tărbacă - obiceiul barbar pe care-l contemplă Caragiale în noaptea unui
Bucureștiul pitoresc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3376_a_4701]
-
care nu neapărat o are critica, bunăoară, de roman. Înțeleg, aici, prin ,adecvare" cumpănirea de-a nu face, din niște texte aproape condamnate la alertețe (jurnalele de plictiseală-s altceva...), prilej de comentarii uscate, mai degrabă decît crocante, mai mult sclifosite decît academice. E, deși - repet - însemnările zilnice sînt mai ,puternice" și mai puțin lesne de pervertit criticește decît este, îndeobște, romanul, o capcană. În care Liana Cozea reușește să nu intre. Tactica privilegiată, dacă-i pot zice așa, stă în
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
Simona Tache Dacă e să mă iau după cât de sclifosită sunt eu, atunci cred că tocmai mi-a venit o superidee de afacere. O să fac o clinică de slăbit, în care femeile se vor interna pentru o săptămână două și vor avea voie să mănânce absolut orice, în absolut orice
Cea mai tare metodă de slăbit by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19083_a_20408]
-
în aur cernit de dureri și așteptare. 15. Reperaj: tăria de gheață în umeda vară și căldura de viață în iarna seacă, îți fac existența înflăcărat-hilară stând una-ntr-alta ca sabia-n teacă. 16. Reperaj: suntem o lume de sclifosiți roboți pe-a căror minte dictatorial s-a pus sechestru, s-ar putea crede ca suntem idioți, noi jucăm însă doar un joc terestru. 17. Reperaj: în lume toți se plâng de hoți, fură discipolul devenind încontestat maestru, suntem un
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
un fost secretar de partid, dar agreând vecinătatea lui Rareș Petrecu, un ceasornicar ce făcuse Canalul; același orășel pașnic și prăfos gazduiește o Grădină a Hesperidelor, proprietatea unui fost magistrat, în a cărei ambianță snobimea, fețele subțiri, se adună la sclifosite serate muzicale (Nadir, la ospățul melomanilor; Lacrima complicității). Acțiunea și peripul singuraticilor se mută și în alte spații (Valea Bârgaielor, Ochii dascălului Irimie), un cartier bucureștean, cum am anticipat (Logodnă la mezanin, Muzeul risipit), ba chiar la Malmö, unde, e
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
ideea de a lucra În librărie și prea puțin se străduia să-și ascundă antipatia față de Fermín, uzurpatorul. — Uitați-vă ce frumoase sînt. Le-am văzut și mi-am zis: astea-s pentru domnii Sempere, spuse ea pe un ton sclifosit. Că știu eu că dumneavoastră, intelectualilor, vă plac merele, ca lui Isaac Nepom. — Isaac Newton, bobocel de micșunea, preciză Fermín cu solicitudine. Merceditas Îi aruncă o privire ucigătoare. — Ia te uită, istețul. Să-mi mulțumești că ți-am adus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
punga ei cu cireșe, în ideea că va înceta cu înjuratul. ─ Bleah, viermi. Scuip prima cireașă, în scârbă, mă scutur și-mi șterg limba. ─ Ooooo, prințesa nu papă viermi! Nu le arunca fată, bagă-le înapoi în pungă, dacă ești sclifosită. La castel nu vă dă viermi? Cum puteți să le mâncați? Sunt pline de viermi. Uite așa, o bagi în gură, mesteci bine, îmmm, ce bun e, la urmă scuipi sâmburele. Îmi bagă o cireașă în gură. ─ Mestecă, prințesă, hai
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
toate, în mai toate variantele, încât nu o dată am cochetat cu ideea de a studia geologia. Nașul era mult mai în vârstă decât soția sa, o româncă frumoasă foc și senzuală, dintr-o familie extrem de bogată, dar cam fandosită și sclifosită, preocupată exclusiv de propria persoană, înfășurată în mătăsuri, blănuri și bijuterii. O luase de copilă, când nici nu împlinise 16 ani. Ar fi putut să-i fie bunic. Când nu vorbea mult despre ... nimic, femeia se înfășura într-o tăcere
CIREŞOAIA DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364633_a_365962]