33 matches
-
voievozi și dragomani, ori căpetenii, ce-or fi dînșii la ei acasă; ce nimereala mai bună ar fi găsit un alde cutare ori alde cutare, răi de gură, negri în cerul gurii, cum ar fi ei, mici, mari, groși, subțirei, scopiți, ori nescopiti de crierii din teastele lor, decît: ...și tranzitara dînșii, tranzitara sărmanii da ei pînă ajunseră oamenii la secerea de grîu, - secere de care și urmașii pomenitără numai că la ea îi tot ziceau F.M.I. Ori să scrie și
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
pitite într-un ungher de cameră, apoi aruncaseră cojile, înfășurate într-o bucată de ziar la WC? Poate uitaseră, poate credeau că fuseseră iertate, poate credeau că și credința este la fel ca un obicei cum era culesul viei sau scopitul porcului? Discutase atât de multe cu Elena, zi de zi, seară de seară și totuși atât de puțin o cunoscuse! Putea ea oare să creadă în legătura ei secretă cu Ovidiu așa de neașteptată, de spectaculoasă, care o împietrea? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din perioada medievală până azi, care să fi fost făcut de băștinași, fiindcă este o lege universală ca atunci când se prăbușește un imperiu, cum este cazul imperiului roman, cei de acolo, care sunt oarecum, folosesc un cuvânt nițel vulgar, politicește scopiți, le-a dispărut aristocrația, stau cu capul la pământ, iar barbarul, cu spada în mână, vine și are ambiția să facă un stat nou. De aceea nu este de mirare că, după niște încercări timide la noi, cel care are
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
de ciment Miron Daniel Virgil Marius Leonid și deodată masca aceea vulgară pătată de muște freza ei năclăită și mîna de ipsos agitînd biciul făcînd să pornească malaxoarele betonierei stîrnind trîmbe de praf și acolo În biserică preoții grași tunși scopiți asmuțind corul lîngă coarnele altarului făcînd să răsune osanale un spectacol pentru ochii obosiți nu toate cuvintele pot alerga unele se tîrăsc ca un maratonist istovit picioare de lemn Înaintînd În pietrișul zgrunțos și două străzi mai Încolo În spatele betonierei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
După un timp a venit cu o ulcea de la Joi Mari plină cu vin din care măi sărea năstrapii. - Mărie! i-a zâs mumii ca să fie atentă. Cătălină, mi-a zâs mie ca să-l ascult. Bine c-ai plecat de la scopitul ăla! Eu l-am văzut că-i spân, dar am crezut că dacă vrea să se însoare și-l are naș pe Răducan, îi bun și de muiere! Auzâsăm și eu că la ăi care nu-s buni de așa ceva
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
cu un an o datorie veche. Un actor mi-a mulțumit pentru adevărul pe care il scriu. Îi oferisem demult, în dar LUMEA ARE CELE MAI BUNE INTENȚII. Eu i-am mulțumit pentru felul în care a pronunțat “Sotietatea noastră...”, scopit, în OMUL CU MÂRȚOAGA. Am reușit să-mi pitrocesc varză. Pot să merg mai bine: am slăbit 4 kilograme într-o săptămână, în Institutul de Înalte Studii Morale. Aerul parcului, și mâncarea puțină, daca nu ceri supliment, dar bună, adaugă
Liviu Florian Jianu: VICTORIILE MELE. Din Manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339275_a_340604]
-
având bășica udului mai mare...i-au dovedit” (pag.63) 5 - DESPRE CULTURA ROMANILOR “Puturoșenia abisala a statutului suflet romanesc ... spirocheta româneasca își urmează cursul până la erupția terțiara, tropăind vesela într-un trup inconștient, până ce mintea va fi in sfârșit scopită, inima devine piftie iar creierul un amestec apos” ‚’’Politice’’, HRP, pag.49 “Cu o educație pur românească nu poți face Nimic” (pag. 56) Mai sunt si altele, domnule președinte, dar vreau sa închei aceasta scrisoare, sperând ca este suficient sa
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
un secol și-au încrucișat jetul cu turcii ...” - pag. 63 DESPRE INTELECTUL ROMANILOR: “Puturoșenia abisala a statutului suflet romanesc ... spirocheta românească își urmează cursul până la erupția terțiara, subreptice, țopăind vesel intr-un trup inconștient, până ce mintea va fi in sfârșit scopita: inima piftie iar creierul un amestec apos” - pag. 49 Locuiesc in Canada din 1980, profesez ca medic, sunt informat prin limba engleză de ceea ce se petrece si întâmplă în lume, dar nu am auzit ca în lumea civilizată, o persoana
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
el vorbea, el auzea! Însă Costel era pe zi ce trece mai trist! Unde erau mahmurelile de altă dată, unde erau emoțiile furturilor și bucuriile banilor luați de la nomazi? Unde erau bătăile date sau luate în cârciumă? Sau amenințările cu scopitul din partea mândrelor care se înșelaseră în așteptări? Eheee, viață adevărată, nu prostii ca acum! Acum totul era rutină și plictis... Amărât, trecea mai mereu prin locul unde îl întâlnise cu un an în urmă pe caraghiosul acela de pitic. Parcă
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
frigul pătrunse în măduva oaselor. Undeva în urmă se auzeau copite de cai, bătând ritmic pe caldarâmul uliței. în curând apărură din întuneric farurile cu lămpi cu carbid ale unei birje de lux, ținută probabil de un muscal, din aceia scopiți, refugiați de prigoana ortodoxiei ruse. Ești liber, birjar? Liber sunt, batiușka Filip, ca pasărea cerului, răspunse birjarul cu un puternic accent rusesc. De unde naiba mă cunoști, maladeț? întrebă Filip surprins. Doar n-oi fi Nikolai, că nu-ți văd fața
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Păreau că știu unde merg, la fel ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Și brusc, Carol simți că locul lui era acolo, în birja comodă, component al acestui echipaj-fantomă, format dintr-un fost comisionar de flori, un muscal scopit, un sinucigaș și doi cai superbi, cu pielea lucind de broboane, rătăcind cu toții orbi prin întuneric și ceață, în cabinele de lux ale unui iaht pe roți, spre o direcție necunoscută, navigând în apele line și tăcute ale visului și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a dispărut? Știi, Filip... atunci... în trăsură, am avut un vis ciudat. Ciudat e și faptul că am avut un vis. Nu mi s-a mai întâmplat asta de nu mai țin minte când. Și unde?... în birja unui muscal scopit?! Am visat despre un armator grec, Dimitrios îi spunea și despre... -...preafrumoasa lui Felicia, îl completează calm Filip. De unde știi!? sări speriat Carol, răsturnând paharul cu rom și făcându-i pe toți cei din jur să-și întoarcă privirea. N-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și mănâncă un pilaf cu pește, că la el nu-i jandarmerie..." Carol nu mai avea mult. Doar câteva case. Gândurile i se învălmășeau în cap, fără control, galopând haotic, cu schimbări neașteptate de direcție. "... L-aș căuta pe birjarul scopit. Pe Nikolai cu drag de cai. El mi-ar spune, poate, cu chipul său bonom și vocea blajină: Sigur, gospodin, cum să nu țiu minte, erai cu omul ăla, Filip, cum îi spui mata și v-am dus, cum zici
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
frigul pătrunse în măduva oaselor. Undeva în urmă se auzeau copite de cai, bătând ritmic pe caldarâmul uliței. în curând apărură din întuneric farurile cu lămpi cu carbid ale unei birje de lux, ținută probabil de un muscal, din aceia scopiți, refugiați de prigoana ortodoxiei ruse. Ești liber, birjar? Liber sunt, batiușka Filip, ca pasărea cerului, răspunse birjarul cu un puternic accent rusesc. De unde naiba mă cunoști, maladeț? întrebă Filip surprins. Doar n-oi fi Nikolai, că nu-ți văd fața
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Păreau că știu unde merg, la fel ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Și brusc, Carol simți că locul lui era acolo, în birja comodă, component al acestui echipaj-fantomă, format dintr-un fost comisionar de flori, un muscal scopit, un sinucigaș și doi cai superbi, cu pielea lucind de broboane, rătăcind cu toții orbi prin întuneric și ceață, în cabinele de lux ale unui iaht pe roți, spre o direcție necunoscută, navigând în apele line și tăcute ale visului și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a dispărut? Știi, Filip... atunci... în trăsură, am avut un vis ciudat. Ciudat e și faptul că am avut un vis. Nu mi s-a mai întâmplat asta de nu mai țin minte când. Și unde?... în birja unui muscal scopit?! Am visat despre un armator grec, Dimitrios îi spunea și despre... -...preafrumoasa lui Felicia, îl completează calm Filip. De unde știi!? sări speriat Carol, răsturnând paharul cu rom și făcându-i pe toți cei din jur să-și întoarcă privirea. N-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și mănâncă un pilaf cu pește, că la el nu-i jandarmerie..." Carol nu mai avea mult. Doar câteva case. Gândurile i se învălmășeau în cap, fără control, galopând haotic, cu schimbări neașteptate de direcție. "... L-aș căuta pe birjarul scopit. Pe Nikolai cu drag de cai. El mi-ar spune, poate, cu chipul său bonom și vocea blajină: Sigur, gospodin, cum să nu țiu minte, erai cu omul ăla, Filip, cum îi spui mata și v-am dus, cum zici
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vis). E-aici, E-AICI!! țipă puștii și o dată se dislocă pentru a face loc să apară în dreptul pânzei colorate capul lui Bănică, cu părul alb ciufulit și cu râsul ăla al lui de macho, țipând ceva cu-o voce scopită - nu-mi mai aduc aminte ce, fiindcă ajunsesem deja în pragul trezirii. Ce simplu ar fi fost să vină așa moartea; într-o dimineață de iarnă la șapte fără zece, intensitatea privirii lui T., care în lumina proastă a neonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ca să iasă pe cealaltă. Suntem singuri, suntem doi bărbați instruiți și nu vreau decât să aflu adevărul. Omar nu e deloc liniștit, se teme de o capcană, șovăie să răspundă. Se vede deja dat pe mâna călăului, ca să fie schilodit, scopit sau răstignit. Abu Taher ridică glasul, aproape că strigă: — Omar, fiu al lui Ibrahim, fabricant de corturi din Nishapur, nu știi oare să recunoști un prieten? În această frază există o notă de sinceritate care-l Încurajează pe Khayyam. „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și, pentru că a necinstit-o, s-o ia de nevastă, și nu va putea s-o gonească toată viața lui. 30. Nimeni să nu ia pe nevasta tatălui său, și nici să nu ridice învelitoarea tatălui său. $23 1. Cel scopit sau famenul să nu intre în adunarea Domnului. 2. Cel născut din curvie să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecelea neam al lui să nu intre în adunarea Domnului. 3. Amonitul și Moabitul să nu intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
caracteristic acestor manifestari este contrastul între brutalitatea lor și trăirea lor rece fără participare emoțională, cu o detașare bizară și în același timp sugestivă pentru schizofrenie. 9 Ar fi cazul să ne întrebăm asupra enigmaticului și bizarului Selivanov întemeietorul sectei "scopiților" care propăvăduiau găsirea mântuirii prin castrare. Scoși în afara legii și urmăriți de poliția țaristă o parte și-au găsit refugiu și în Iași, pe strada Sărăriei... nici o prevedere: furturi absurde și inutile, tâlhărie asupra unui trecător, scandal aparent nemotivat într-
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
lotca-i patru persoane, deplasarea era perfect uniformă, fără nici un balans, te-ai fi crezut pe spatele unei păsări zburând lin, într-o zi liniștită. 65 Mai cunoscuți sub denumirea de Lipoveni, confundați de LP cu o fracțiune practicând automutilarea ("scopiții"), lucru comun printre majoritarii mândri de volumul cojon-ial și de vigoarea vergii din dotare (a se vedea în romanul lui Apostol Gurău, Defonia, în care prozatorul dunărean preia toate clișeele reducționiste). 66 Vezi următoarele pasaje: 67 Persoane des mergătoare la
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
den popor din toată lumea. Și-i porăclește numele la mulți În toate chipurile, fiindu măiastră la meșteșugu condeiului de râde lumea de ea, că arată ca Neacșu dă abia se răcunoaște viața oamenilor ca dumneaei de dobitoace, mai cetim: „iepuri scopiți”, „jigodii tăvălite”, „mers furișat de libarcă-n alergare”, „muiere cu cap de cărăbuș Îmbrobodit” (!) și altele precum la fel cu acestea. Toba de tinichea sună mai tare decît oricînd. Primește, dar, iubite cetitoriule, și această a noastră osteneală, pre lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
străzi ale Petersburgului (oraș în care totul se schimbă atât de repede) aproape fără nici o schimbare. Sunt clădite solid, cu ziduri groase și ferestre extrem de rare; la parter, uneori ferestrele au gratii. Cel mai adesea, jos e dugheana unui zaraf. Scopitul care stă la dugheană ține cu chirie o odaie de la etaj. Pe dinafară și pe dinăuntru totul parcă e neprimitor și rece, totul parcă se ascunde și se ferește, și ar fi greu să-ți explici de ce-ți faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Te-ai fi lăsat iute de zburdălnicia de acum. Și, întrucât ești un om cu totul lipsit de educație, te-ai fi pus pe agonisit bani și ai fi rămas, precum tatăl tău, în casa asta, la un loc cu scopiții: pesemne că la sfârșit ai fi trecut la credința lor și așa de mult ai fi îndrăgit banii, că nu două milioane, ci poate vreo zece ai fi strâns și ai fi murit de foame pe sacii tăi, pentru că tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]