560 matches
-
bătrîneștile ,filozofii" care căptușesc basmele citind, de curînd, o carte cu copertă verzuie (după obîrșia-i franțuzească, vert Nil, vernilul e-un verde de apă...): Oglinzile, de Petru Creția, în reeditarea recentă de la Humanitas. În cui, peste spinarea arcuită a vreunui scrin, atîrnă un zăgaz de vanitate și melancolie. Apa de sub luciu, care se face tot mai gris souris, cu anii, boicotează orice frumusețe, înmoaie, vicleană, părerile de rău, schimbă, la bunul ei plac, ce este cu ce pare. Și, din nou
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
o temă recurentă în romanele "obsedantului deceniu". Nu lipsește nici la Radu Cosașu. Dar între aceste două fețe nu e o luptă, așa cum se întîmplă în Moromeții și nu e nici o farsă, o caricatură a luptei așa cum se întîmplă în Scrinul negru, ci o ciocnire care de multe ori are efecte comice, o ciocnire între doi actori întîmplători care compun cu un gag reușit. Femeia cu blană de vulpe înspicată, cu numele voievodal și anacronic Maria de Mangop și "tovarășul de la
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
atacuri, de mai tîrziu, asupra lui G. Călinescu, semnate de Vicu Mândra, de N. Tertulian, care vor culmina în 1948 cu cele ale lui Ion Vitner, "Critica criticii" (1949), ca și cele de mai tîrziu, împotriva romanelor "Bietul Ioanide" și "Scrinul negru", își au originea în "Răspîntia" lui I. Ludo. Grosolănia de limbaj, disprețul față de valorile intelectului, exclusivismul dur, ura energică față de valorile și de spiritul culturii române, care caracterizează articolele scrise de I. Ludo sub protecția katiușelor, vor trece în
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
major și un lac înghețat, combină efecte geometrice de lumină cu sentimentul lui Narcis. În același timp e o mobilă a interiorului feminin, un implacabil registru de stare civilă, trist pentru bătrînă, profetic pentru tînără. Să nu uit de asemeni scrinul, care este arhiva familiei, conținînd rochia de nuntă, veșmîntul de moarte, hainele copiilor care au rămas mici". Să ne oprim puțin asupra calificativului "nebun" ce i se aplica lui G. Călinescu. Dacă pentru adversari el răsfrîngea invidia, prietenii și colegii
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
expurgat conștiința de atitudinile puțin onorabile, adoptate sub imperiul vădit al oportunismului, așa cum au încercat unii comentatori "pudici"? Firește, postura bufonului e una de inconformism, de protest. N-am putea nega o anume ambiguitate a unor texte encomiastice ale autorului Scrinului negru, care n-a renunțat complet la postura sa funciară, de homo ludens. Am fi înclinați a face uz în această privință de teoria lui Marc Chapiro, din L'illusion comique (1990), conform căreia prin comic se produce o dislocare
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
Bălu. Mai precis, primele patru volume din romanele călinesciene, cum s-au conturat în ansamblul ediției: Cartea nunții și Enigma Otiliei, cu ani de apariție 1993 și, respectiv, 1998, și Bietul Ioanide, două volume, în 2001, în așteptare fiind romanul Scrinul negru. Și, ca să-mi continui logica expunerii, cum se împlinesc în vastitatea întreprinderii științifice a ediției, profilurile acestor patru volume, sub examenul critic și experiența de cercetător științific modelator ale lui Nicolae Mecu, exercitată din perspectiva lucid asumată a editorului
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
se desemnifică, se devalorizează. Ca urmare se instituie o lume exclusiv obiectuală, o lume moartă ce nu se poate decît înregistra mecanic pe sine, sugerînd o conștiință care tinde și ea spre reificare ("nu ești decît un biet obiect inoperant" - Scrin), aidoma unei oglinzi: "flacoane cu otravă albastră/ bere acră/ o felie de pîine cu unt// mic dejun în iarbă/ fursecuri/ totul fără miros/ nările îngerului dorm pe o mireasmă/ putredă (...) în spațiul degradat al obsesiei/ nu mă aștept la nimic
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
a așternut greutatea un înțeles moral. Reevaluarea n-a privit exclusiv operele, ca literatură, ci și pe scriitori, ca oameni. Ba chiar această a doua perspectivă s-a dovedit mai atractivă. Nu felul în care recitim Nicoară Potcoavă, Moromeții ori Scrinul negru a părut interesant, ci culpele de natură morală ale autorilor lor, considerați colaboraționiști sau compromiși. E ușor de constatat acest fapt: nu cunosc decît rarisime revizuiri estetice (și sistematice) ale operelor publicate sub comunism; procese morale intentate ocazional colaboraționiștilor
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
Eminescu a suportat 49 de intervenții ale cenzurii. Pentru cât a frecventat cenzura textele călinesciene se poate scrie o carte. Eliminarea unor paragrafe esențiale din romanele Bietul Ioanide (demonstrate de Nicolae Mecu tot în paginile revistei România literară) și în Scrinul negru, (textele acestea au fost publicate parțial în Revista de istorie și teoria literară). G. Ivașcu și-a recunoscut, în calitate de director al unei publicații cum a fost Contemporanul, la vremea când G. Călinescu semna Cronica optimistului, amestecul în texte, la
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
formulări și metafore intense, deși vag blagiene și manieriste: "Spinările ...Pielea unei dogme, întinsă pe Treime,/ Vibrândă sub clopotul fără limbă al semnului/ cu ea deasupra,/ fluturii ucigași se întorc în coconi." E o carte inegală, în care proze precum Scrinul de stejar, care respiră un aer marquesian printr-o bruscă întoarcere către mister și moarte și prin câteva detalii prozastice care te trimit cu gândul la marele columbian. Oboseala de dimineață tentează o formulă postmodernă, fluidă și ambiguă, complicată naratologic
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
venind din salonul tenebros, urcând scările acelei case cu întunericul îngroșat prin cotloane, intrând în odaia Sibylei, pășeam în lumină. O lumină albă ce nu venea însă de afară, pe geamurile mari, singurele larg deschise în casa oblonită ca un scrin negru, ci dinăuntru. Un baldachin de tul străveziu plutea ca un norișor alb deasupra patului acoperit cu o cuvertură pufoasă, în faguri, albă și ea. De jur împrejur, noptiera, un scrin, o coafeză, rafturile unei mici biblioteci purtau aceleași funte
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
mari, singurele larg deschise în casa oblonită ca un scrin negru, ci dinăuntru. Un baldachin de tul străveziu plutea ca un norișor alb deasupra patului acoperit cu o cuvertură pufoasă, în faguri, albă și ea. De jur împrejur, noptiera, un scrin, o coafeză, rafturile unei mici biblioteci purtau aceleași funte și ghirlande de trandafiri sculptați în lemnul alb lăcuit. Nu mai puțin străluceau în ochii mei vrăjiți micile comori ale fetei, pe care mi le prezenta pe rând: Arlechinul ei drag
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
și Duminici, sfinte. Ce vine, „timpul“, „ stă“. Un loc de mas. Iar locul, doar un ceas ce nu l-ai tras. Și Cel-Din-Rug, și focul - prin cuvinte... ianuarie 2007 Lari Mari Pe Dante, un mic bronz, îl am pe-un scrin, De vreun pătrar de veac, sub foi de laur, Primit în dar, bust. Iar într-un raft țin Le Rime di Petrarca, alt tezaur. Pot să-mi iau aere de florentin, După orașul editurii faur, Opt-sute-nouă-ș-unu anul. Și-n Conclav
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
vrea să privesc ochii Maitreyiei". O variantă culta din aceeași perioadă, mai apropiată de pronunțarea curentă, a fost citată de Domnită Tomescu, în Gramatică numelor proprii în limba română, 1998: "vizită Doly-i" (la Ibrăileanu). Și Călinescu preferă formă "culta": în Scrinul negru, de pildă, sînt nenumărate ocazii de a utiliza numele personajului feminin la genitiv-dativ, în formă Caty-ei ("făcu o vizită de curtoazie Caty-ei"); deși uneori se alege o variantă a numelui (Caterinei), iar notele pregătitoare conțineau și forma Căței ("Copilăria
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
o variantă a numelui (Caterinei), iar notele pregătitoare conțineau și forma Căței ("Copilăria și adolescență Căței"), poate și sub presiunea numelui personajului real (Etta, cu genitiv-dativul Ettei). Și alte hipocoristice în -i primesc la Călinescu aceeași articulare: Mini, tot în Scrinul negru, devine Mîniei: "îi arăta Mîniei un fotoliu"; "fotoliul Mîniei". În schimb, la Hortensia Papadat Bengescu, același nume era folosit precedat de lui: "lui Mini... îi păru mai elegantă" (Fecioarele despletite); exemplele similare sînt numeroase: "familia lui Nory" (Rădăcini) etc.
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
semnul existenței sale tumultuoase, de erou balzacian încolțit de creditori cu "nume teribile": Selmancheux, Dreyfus, Matar, Chotel etc., cum avea să-l zugrăvească în Istoria-i sagacele critic cu înclinații aparte spre aristocrația în ruină. Autorul de mai tîrziu al Scrinului negru face inventare cu mobilele lui Odobescu, descriind fidel culoarea tapițeriei și esența lemnului nobilelor piese expuse permanent sechestrului. La fel se întîmplă și cu biblioteca, prin ale cărei titluri se poate verifica încă o dată temeinicia erudiției posesorului unui adevărat
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
Dumitriu. Cu câte trei romane din această epocă intră în prima sută din toate timpurile: Eugen Barbu, Groapa, Princepele, Săptămâna nebunilor, și Zaharia Stancu, Jocul cu moartea, Ce mult te-am iubit, Șatra; cu câte două: G. Călinescu, Bietul Ioanide, Scrinul negru; Marin Preda, Moromeții, Viața ca o pradă (putea fi altul în loc de ultimul); Nicolae Breban, Animale bolnave, Bunavestire; Augustin Buzura, Fețele tăcerii, Drumul cenușii, și Petru Popescu, Prins, Dulce ca mierea e glonțul patriei. Cu câte un roman figurează: V.
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
bijuuri grele, cu strasuri și toarte la vedere, ci odoare cu monogramă, din acelea care, luate deoparte, încep să spună povești. De la ele afli, ce-i drept, nu chiar tot ce-ai putea cere. Păstrate bine, ca podoabele vechi în scrin, sînt în jurnale doar întîmplări pe care cine le-o fi trăit vrea să le și lase mai departe, așa cum s-au petrecut sau oricum altfel. Totuși, dacă ai găsi un carnet de însemnări, de confidențe căzut, undeva, dintr-o
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
își simțea trupul înțepenit. Se îndreptă șchiopștând spre dulap și-și scoase din el o rochie de lână și jacheta ei de blană. "Și cizmele, își spuse ea, lepădându-și pantofii de casă. Să-mi iau și șalul". Căută în scrin lenjerie groasă. Și mai ce? Un tulpan pentru cap. La nunta lui Șeindl, maică-sa i-a dăruit o brățară. Era acolo. Cerceii îi purta. Făcea ea, într-adevăr, toate aceste lucruri? Nu era doar o amăgire? Teama i se
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
sunară vesel, în nări simți, umedă și rece, aroma bulelor care urcau din paharul aburit, spărgându-se în aerul încărcat de amintirea ultimelor patru decenii. O îmbrățișă șoptindu-i în ureche "La mulți ani!" și se așeză la masă. Pe scrinul din față, sub vitrina cu cristale și argintărie, pachețelul auriu reflecta lumina plafonierei. Sfârșiră cina cu un lichior de migdale amare, un Amaretto, și trecură în camera de zi, căci începea ultimul episod din serialul pe care-l urmăriseră timp
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
în timp ce-și usca părul, se gândi să-și facă și un ceai de tei, că e calmant. Puse apa la fiert și începu să caute fileul pe care și-l punea noaptea după ce se spăla la cap. Sertarul scrinului era mare și plin cu tot felul de nimicuri: papiote, ace de păr, broșe și brățări, coliere de scoici sau pietricele colorate cumpărate pe Litoral, o perniță cu bolduri și alte mărunțișuri pe care le arunca în sertar și uita
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
saltul în gol, de la Baltagul, Creanga de aur până la Mitrea Cocor e o distanță ca de la cer la pământ. La fel pentru Camil Petrescu între Patul lui Procust și Un om între oameni, la G. Călinescu între Enigma Otiliei și Scrinul negru. Imixtiunea a fost atât de brutală și de radicală încât nu se mai poate distinge retrospectiv cât a fost ploconire în fața unui imperativ și cât a fost mărturie a unei deliberări interioare. Căci viclenia aparatului de control și de
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
albastre în codițele blonde Și acum mai păstrez la București într-un sertar cu scrisorile de dragoste Ale tatei către mama O cutie mică, transparentă Cu o codiță cu fundă albastră Păstrat cu sfințenie de mama în adăpostul parfumat al scrinului din sufragerie Și deodată alerg la fereastră " Trece trenul" strig din toată inima și arunc socotitoarea și toți copiii mă urmează în curte dincolo de gardul de lemn al grădiniței chiar trece o linie ferată și chiar un tren adevărat ca
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
cu jar lîngă cămăși de in și poate des încrețite pieptare de piele brodate cu flori ciubere de lemn strînse-n cercuri de fier paturi cu strijeac de cînepă umplute cu foi de porumb perne moi îndesate cu pene de pasăre scrinul din lemn de nuc vopsit albastru cum e cerul senin cu rîndunici purtînd fire de iarbă în cioc lampa de gaz afumată în fereastră și-n loc de geam o bășică alburie cu vene subțiri de sînge închegat războiul de
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
într-o valiză de lemn scrijelit cu briceagul, pe care o avea de la bunicul lui, Richard Inimă de Leu. Porunci să i se înhame calul pentru Londra. Dar la 12 fără 23 de minute noaptea, pe când își lua adio de la scrinul negru care-i legănase copilăria, ușa se dădu de perete și în cameră năvăli nimeni altul decât Andrew în persoană. Era într-adevăr un bărbat de bărbat, cum se spunea în argoul acelei vremi. Avea o semeție extraordinară, care culca
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]