126 matches
-
ritual ale cărui taine le rămân necunoscute. Magia e un act individual al celui care posedă qualitas occulta de a-i manipula pe ceilalți angajați în scenariu. De aici mai departe naratorul însuși pare că și-a pus pe cap scufia vrăjită a magicianului, cititorul uită istoria sublimată, nu tocmai abil, în ficțiune și se lasă atras de ritualul tainic, nu lipsit de dramatism. În ce constă ritualul? De la ce tip de magie tradițională se revendică? Și, dacă arta magiei "urmează
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
strămoși purtate ca povoară, Căci au tînjit să fure-odinioară, Dintr-un castel cu steaguri și cu steme, Chiar pe prințesa goală din crivatul În care dînsa-și aștepta bărbatul, Cu coapsele deschise de cu vreme. Și-apar pitici cu găuri în scufie Ce fac doar tărăboi și gălăgie, Vrînd lanțuri din tulpini de păpădie... Și cer în cor ciubote cît mai roșii, Să-nfurie curcanii și cocoșii...
Pădurile sînt pline de dughene... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7472_a_8797]
-
juvenile e cea a epitetelor injurioase, adesea mizînd pe purul efect cantitativ, cumulativ - "să vedem dacă te prinzi de ironie mă prostule, fudulule, mîrlanule, cretinule, idiotule și analfabetule" (ciberplai) - , dar căutînd și expresivitatea, spectaculosul (ca în competițiile de "insulte rituale"): "scufie pleoștită, boule (...) băi animal planet!" (ib.). Termenii generici folosiți pentru egali (de aceeași vîrstă, cu relații de grup), adesea marcați ironic, uneori chiar cu potențial agresiv, sînt mai ales cuvinte popular-tradiționale: moșule, cumetre, nepoate, frate, tată, nea, nene, coane: " ...bah
Dragii moșului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12738_a_14063]
-
cu unde de vădită plăcere. Peisajului pe lângă care treceam, satelor, orașelor, grădinilor, nu le acorda nici o atenție. Era vizibil bucuros să călătorească, să lase totul în urmă, să scape, rămânea totuși întunecat, era un ins hăituit. Pe cap purta o scufie de postav ca a lui Sherlock Holmes și era înfășurat într-un loden impermeabil cu multe falduri. Nu-l încheia la nasturi. Cele două buzunare exterioare ale bluzei sale conțineau cel din stânga, o sticlă plină cu esență de odolean, cel
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
Din bucăți făcut, șade-n frunzișul veșted,/ În ceafă are ochiul pus din greșeală-acolo/ Și în călcîi rotundul creștet" (Cîntec). Spectacolul erotic nu e decît un teatru de marionete, un guignol: Stau păpușile-atîrnate, fire care nu se văd/ De scufie și de brațe le-au legat frumos de sus,/ Dedesubt e păpușarul ce din cînd în cînd le mișcă/ Și în locul lor vorbește dacă au ceva de spus.// Noi la ele ne uităm cum se-nalță și coboară/ Și-ascultăm
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
a strigat deodat` un ghiocel. Ajută-mă de vrei, căci măricel Nu-s de ajuns, să ies sus la lumină ! Putere n-am destulă-n rădăcină ! Suflând în pojghiți, drumul i-am croit Și puiul de lumină-a răsărit Îțind scufia-i albă înspre ceruri. Dar, zgribulit, s-a-ntors pișcat de geruri. - Vai mie! Vai de mine! Ce mă fac? Întreabă ghiocelul un gândac Ce somnolent mișcase doar un pic. - La ce-i afară, nu mai fă nimic ! Rămâi la locul tău
GHIOCELUL ŞI VÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382742_a_384071]
-
a strigat deodat` un ghiocel. Ajută-mă de vrei, căci măricel Nu-s de ajuns, să ies sus la lumină ! Putere n-am destulă-n rădăcină ! Suflând în pojghiți, drumul i-am croit Și puiul de lumină-a răsărit Îțind scufia-i albă înspre ceruri. Dar, zgribulit, s-a-ntors pișcat de geruri. - Vai mie! Vai de mine! Ce mă fac? Întreabă ghiocelul un gândac Ce somnolent mișcase doar un pic. - La ce-i afară, nu mai fă nimic ! Rămâi la locul tău
GHIOCELUL ŞI VÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384216_a_385545]
-
cu adevărat? Ne sunt povară în loc de slobozenie. Sunt grele, ne apasă. Le tragem după noi. În cele din urmă ne devin nesuferite. Și simțim ca un fel de ușurare când îmblânzitorul de șoimi, plictisit de joaca lui crudă, ne trage scufia peste ochi și ne scutește cu totul de a mai vedea ceva”. Omul lui Jaspers este subiectul a cărui conștiință se trezește atunci când el se descoperă în mijlocul unei realități numită lume sau ființă. De ce ființă? Deoarece nu depinde de el
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
un pistol. Gândul sinuciderii îl fulgeră pe loc, dar renunță scârbit, putem vedea pe etajeră și medicamentele, o supradoză din orice ar putea rezolva la fel de bine totul, dar ultimul cuvânt n-a fost spus. În cămașa de noapte, dar fără scufie, Carol Nicolaescu se îndreaptă spre fereastra cu vitraliu, unde-n colț un fulger îl așteaptă. Afară e furtună, natura se zbuciumă asemeni lui, dar nici asta nu e de ajuns, așa că, fără teamă de pneumonie, Carol Nicolaescu iese afară în
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
umflate pe etichetă. În dulapul din bucătărie se afla o carte de bucate de la editura Cartea Rusă. Tot acolo, o alta care istorisește viața familiei de șoareci Roademult, trăitoare într-un pantof dezafectat al unei babe sovietice, nemurită grafic cu scufie de noapte pe cap. Ne atrăgeau și borcănașele cu șerbet de trandafir, în care vâram lingurițele pe rând. Ne adunam pe malul Mureșului înarmați, cum zic, fiecare cu câte o linguriță și apucam din borcănaș porții de șerbet, pe care
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
pătrunzătoare înjurături rusești, cu țărani surprinși de extinderile urbane și de luxurianța mizeră a apartamentelor, cele două finaluri îi schimbă meșteșugit încărcătura. Romanul unei perioade devine, adică, romanul plus intenția însăși a acestui roman, apoi conglomeratul își adaugă, elegant, o scufie politică titulară. El poartă deja un nume pe care îl respectă până la capăt și căruia îi rămâne, măcar la urmă, fidel. Evoluția aceasta în trepte se poate sesiza, de altminteri, și urmărind intercalările livrești din text: frânturi de poeme glorificante
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
strânse pe coapse ca să depărteze labiile. Orificiul uretral moale și roz. În unele, părul pubian tuns periuță. Adâncimea vaginală oferită pe-o distanță de cincisprezece, douăzeci, cinci centimetri. În unele, corpus spongiosum nerezectat ce crește în jurul deschiderii uretrale. Clitorisul cu scufie, frenul clitorisului, pliurile minuscule de piele de sub scufia care unește clitorisul de labii. Vagine scârboase și ieftine, cu piele scrotală păroasă folosită pentru interior, cu alte fire de păr în creștere, sufocate de păr. Vagine avangardiste, fotogenice la maximum, alungite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
moale și roz. În unele, părul pubian tuns periuță. Adâncimea vaginală oferită pe-o distanță de cincisprezece, douăzeci, cinci centimetri. În unele, corpus spongiosum nerezectat ce crește în jurul deschiderii uretrale. Clitorisul cu scufie, frenul clitorisului, pliurile minuscule de piele de sub scufia care unește clitorisul de labii. Vagine scârboase și ieftine, cu piele scrotală păroasă folosită pentru interior, cu alte fire de păr în creștere, sufocate de păr. Vagine avangardiste, fotogenice la maximum, alungite folosind bucăți de colon, cu autocurățare și lubrifiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
relativizante, a unor ambiguități mai peste tot prezente. Cu toate acestea, spiritul locului, incomodat de realitatea imediată, dar totodată stînjenit de tendința "demitizantă", își caută supape, impulsul unei semeții haiducești fiind introdus cu parola badinajului: "deșteaptă-te bătrîne / ia-ți scufia de noapte / azvîrle-o cît colo / și pune-ți chivăra roșie // ce-i drept e nevoie de încă două-trei răsuflători / în Templul Literaturii / altfel ar fi bun de trecut printr-un incendiu / magnificul edificiu / drept e // deșteaptă-te bătrîne / pune-ți
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
violente, mari, păroase și mereu înfometate. Cu toate astea, el e foarte blând și bine crescut la prima întâlnire, chiar dacă avansurile lui nu au succes. Scufița Roșie. Să ne uităm în primul rând la haine: Ea poartă o pelerina și scufie roșie. Probabil pentru a-și suprima dorințele sexuale emergente de care devine din ce in ce mai conștientă, cu toate că încă nu le înțelege pe deplin. Accesoriul ei cel mai evident e scufia cea roșie pe care o poartă pentru a-și ascunde părul: feminitatea
Scufița Roșie, analiza psihologică care te va șoca by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62804_a_64129]
-
ne uităm în primul rând la haine: Ea poartă o pelerina și scufie roșie. Probabil pentru a-și suprima dorințele sexuale emergente de care devine din ce in ce mai conștientă, cu toate că încă nu le înțelege pe deplin. Accesoriul ei cel mai evident e scufia cea roșie pe care o poartă pentru a-și ascunde părul: feminitatea. Roșie, culoarea sângelui datorită asocierii cu sângele menstrual simbolizând trecerea de la copil la femeie a protagonistei", scrie Psiholistic.
Scufița Roșie, analiza psihologică care te va șoca by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62804_a_64129]
-
de familia Heidegger. Pe Heidegger nu-l pot vedea altfel decât pe banca de acasă din Pădurea Neagră, alături de soața lui, care l-a dominat complet toată viața și care i-a împletit toți ciorapii și i-a croșetat toate scufiile și i-a copt pâinea și i-a țesut așternutul de pat și i-a cârpit chiar și sandalele. Heidegger era o minte kitsch, spunea Reger, ca și Stifter, dar mult mai ridicol decât Stifter, care a fost într-adevăr
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
întru totul demascat, vaca Heidegger a mai slăbit, dar laptele Heidegger se mai mulge încă. Heidegger, în pantalonii săi bufanți tociți, în fața casei-bloc din Todtnauberg, ca într-un decor, mi-a rămas în minte ca fotografie demascatoare, filistinul gânditor cu scufie neagră de Pădurea Neagră pe cap, în care s-a tot pus la fiert imbecilitatea nemțească, spunea Reger. Suntem bătrâni, am luat de-acum parte la multe mode ucigătoare, la toate aceste mode ucigătoare în artă și în filosofie și
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
cu cea mai mare lipsă de scrupule, idei mărunte proprii, asta e. Heidegger a micșorat într-atât tot ce era mare, încât a devenit posibil german, înțelegeți, posibil german, spunea Reger. Heidegger este mic-burghezul filosofiei germane, care și-a așezat scufia lui de noapte kitsch pe filosofia germană, scufia neagră de noapte kitsch, pe care Heidegger a purtat-o întotdeauna, cu orice prilej. Heidegger este filosoful papucilor și al scufiilor de noapte celebrat de nemți, nimic altceva. Nu știu cum, spunea Reger ieri
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
mărunte proprii, asta e. Heidegger a micșorat într-atât tot ce era mare, încât a devenit posibil german, înțelegeți, posibil german, spunea Reger. Heidegger este mic-burghezul filosofiei germane, care și-a așezat scufia lui de noapte kitsch pe filosofia germană, scufia neagră de noapte kitsch, pe care Heidegger a purtat-o întotdeauna, cu orice prilej. Heidegger este filosoful papucilor și al scufiilor de noapte celebrat de nemți, nimic altceva. Nu știu cum, spunea Reger ieri, de câte ori mă gândesc la Stifter, mă gândesc și
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
spunea Reger. Heidegger este mic-burghezul filosofiei germane, care și-a așezat scufia lui de noapte kitsch pe filosofia germană, scufia neagră de noapte kitsch, pe care Heidegger a purtat-o întotdeauna, cu orice prilej. Heidegger este filosoful papucilor și al scufiilor de noapte celebrat de nemți, nimic altceva. Nu știu cum, spunea Reger ieri, de câte ori mă gândesc la Stifter, mă gândesc și la Heidegger, și invers. Și nu întâmplător, spunea Reger, Heidegger, ca și Stifter, a fost mai cu seamă îndrăgit de muierile
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
cu literatura, credeți-mă, amândoi sunt, în ce privește filosofia și literatura, la fel de puțin valoroși, deși eu îl prețuiesc totuși pe Stifter mai mult decât pe Heidegger, care întotdeauna m-a dezgustat, căci totul la Heidegger m-a indispus întotdeauna, nu numai scufia de noapte de pe cap și izmenele de iarnă țesute în casă de pe soba încălzită chiar de el la Todtnauberg, nu numai bastonul de Pădurea Neagră cioplit de el însuși, ca și filosofia de Pădurea Neagră cioplită de el, totul la
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
jos din patul lui, se vâră din nou în patul lui, Heidegger doarme, se scoală, își trage nădragii, își pune ciorapii, ia o înghițitură de must, iese din casa-bloc a lui și privește spre orizont, își cioplește bastonul, își pune scufia, își scoate scufia de pe cap, își ține scufia în mâini, își crăcănează picioarele, își înalță capul, își coboară capul, își vâră mâna dreaptă în cea stângă a soaței sale, soața lui își vâră mâna ei stângă în dreapta lui, merge în fața
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
lui, se vâră din nou în patul lui, Heidegger doarme, se scoală, își trage nădragii, își pune ciorapii, ia o înghițitură de must, iese din casa-bloc a lui și privește spre orizont, își cioplește bastonul, își pune scufia, își scoate scufia de pe cap, își ține scufia în mâini, își crăcănează picioarele, își înalță capul, își coboară capul, își vâră mâna dreaptă în cea stângă a soaței sale, soața lui își vâră mâna ei stângă în dreapta lui, merge în fața casei, merge în spatele
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
în patul lui, Heidegger doarme, se scoală, își trage nădragii, își pune ciorapii, ia o înghițitură de must, iese din casa-bloc a lui și privește spre orizont, își cioplește bastonul, își pune scufia, își scoate scufia de pe cap, își ține scufia în mâini, își crăcănează picioarele, își înalță capul, își coboară capul, își vâră mâna dreaptă în cea stângă a soaței sale, soața lui își vâră mâna ei stângă în dreapta lui, merge în fața casei, merge în spatele casei, se îndreaptă spre casă
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]