2,238 matches
-
suntem noi care stăm în furtună, dar și în ploi. Statul crede că tot ce e bine pentru sine, e bine pentru mine și tine. • În fața legii suntem egali, dar nu și în fața fărădelegii. Cetățenii sunt de trei categorii: înalți, scunzi și mediocri. Statul e convins că dă mai mult decât primește. Și cetățeanul la fel. • Cetățenii noștri cumpără totul din bani împrumutați de la bănci pentru că au sentimentul unei colaborări frățești între cei care dau și cei care n-au. • Democrația
GÂNDURI REBELE (35) – AFORISME: STATUL ŞI NOI de HARRY ROSS în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/harry_ross_1473256759.html [Corola-blog/BlogPost/369528_a_370857]
-
cu totul alta. * Anonimatul și superficialitatea fac casă bună chiar dacă nu se condiționează reciproc. Fără să-și dea seama cum, Anna a ajuns să fie atracția din acea vară. Nu era o anonimă, era cunoscută în cartier și în împrejurimi. Scundă, șatenă, cu sânii împliniți la cei șaisprezece ani neîmpliniți, cu trupul firav dar plin de senzualitate, dăruia plăceri fără să se implice sufletește. Nu amesteca una cu alta. El unul a avut parte de ceea ce își dorea mai puțin. Jinduia
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
dar o iapă nici atât. Nemaipunând la socoteală că iapa colonelului Pătrașcu era una faină „dorobănțească”, mândră, nevoie mare și atât de înaltă... că mă-trebam cum o poate încăleca domn’ colonel Pătrașcu? Dumnealui era cam de un metru șaizeci și cinci, chiar mai scund ca mine, care păream destul de deșirat la douăyeci și unu de ani cât aveam pe-atunci. Măi omani buni, dacă mă credeți?... e treaba domniilor voastre, dar la ora șase nu l-am mai găsit pe „DUȘCĂ”, iar de la Zmaranda îmi
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_pariul_blestema_marin_voican_ghioroiu_1359791646.html [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
copilul cu vinul și cupele”. Original, arghezian sau bacovian, prin stil, dar de o factură existențială proprie ( Corlaciu nu este nici evlavios, nici nu ... blestemă), poetul are versuri memorabile - „ În locul ochilor tăi indieni/ a răsărit într-o noapte o cârciumă scundă” ... „hei, tatăl meu, bețivul, taciturnul/tavernelor, vierul Cerului” ... „Vinul curgea ca un cântec de moarte” ... Frigurile bălților în noi au crescut/ ca o trestie, ca un păcat” ... Sunetul ciorapilor tăi de mătase/ amintindu-mi de sunetul roșcovelor toamna, poleite de
BEN CORLACIU de BORIS MEHR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Ben_corlaciu.html [Corola-blog/BlogPost/341447_a_342776]
-
sueños...sueños... “ / “Poștașul nu mai sună de două ori“ sau “Visuri ...visuri ...visuri...“ Iubire canibală La ușa apartamentului se auzi soneria. Erau doi milițieni, cu uniforme albastre - unul înalt, brunet, cu păr creț, mai închis la ten și celălalt mai scund, rotofei, cu păr rar, blond. Ly deschise ușa și oamenii legi au fost puternic impresionați de prezența falnică și uriașă a bărbatului negru, din fața lor, cu ochii sângerii și alură sălbatică. - Suntem plutonierii Ilie Ghidoveț și Vasile Tocană de la Miliția
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1441086845.html [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
cu degetul spre stomac. Milițianul mai înalt se albi la față. Ĩnțelese mimica bărbatului, care confirmă întocmai cele anunțate la telefon. Era clar acum, că nu a fost o glumă și că cele relatate s-au întâmplat în realitate. Cel scund a început să vomite și s-a îndreptat grăbit spre toaletă. Ly se gândi fără să vrea la ziua când a cunoscut-o pe Violeta. Prima senzație pe care a avut-o, a fost că ar mânca-o toată, că
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1441086845.html [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
veni de la Universitate cu capul tixit de filozofie, voia să se odihnească, să se-nchidă-n casă și să zacă câteva zile; îl obosise totul-totul în această zi de sfârșit de iarnă capricioasă. Gazda, mam’zel Gretta, femeia cea nesuferită, scundă, aproape bondoacă, dar grasă ca o putină, bătea la ușă de câteva ori și, deși nu-i răspundea nimeni, intra ușor, ca nu cumva să-l trezească pe domnul student, dacă doarme sau dacă este cufundat în cărțile lui, își
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1396676143.html [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
ornat cu flori imense care înghițeau trupuri. Anticipația imaginii sale într-o sală plină de oglinzi noi și magice, o făceau să ignore coridorul din ce în ce mai îngust și ornamentele din ce în ce mai înfricoșătoare, care împânzeau pereții. Colega ei se opri în fața unei uși scunde, cu modele circulare gravate în lemnul înnegrit: - Aici e! Ar fi trebuit să o întrebe de unde știe de ușă sau dacă era sigură că în bezna aceea erau oglinzi, dar nu se mai deranjă. Încercă clanța curbată, diformă și prea
OGLINZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1411441375.html [Corola-blog/BlogPost/360090_a_361419]
-
ochelari”. Pe de altă parte, autorul nu ezită să treacă la critica directă, personală, atunci când faptele sunt de notorietate: „Un anume, Pirtulescu, cu priviri ocolitoare,/ A fost ales președinte într-o țară oarecare./ Deși statura-i morală era, mai degrabă, scundă,/ Prin Paris l-au votat unii, câte unul pe secundă”. Chiar dacă aduce animalele în prim plan, împrejurările în care intervine cu a sa critică vehementă prin intermediul fabulei, sunt suficient de bine precizate pentru a se înțelege despre cine este vorba
ÎN OGLINDA FABULEI ŞI A PAMFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 by http://confluente.ro/In_oglinda_fabulei_si_pamfletului_marian_malciu_1341836787.html [Corola-blog/BlogPost/341953_a_343282]
-
plecat la școală, îmi ziceam că am terminat cu munca în curte și în grădină. Eram fericit și-mi purtam traista plin de mine, semeț, deși eram de-o șchioapă. Până aproape de clasa a șaptea am fost, poate, cel mai scund dintre colegii de clasă, dar când am început să mă deșir, cred că i-am depășit pe toți la înălțime și iuțeală în deplasare. În pauze, mă alergau toți colegii pe ulițele din jurul școlii și ajungeam la locul de start
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1409419962.html [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
sărbători sau „când mă taie pe mine de-o curățenie generală”. Altfel, într-o săptămână, ar rămâne fără nimic. Așa e la cămin, iar el merge acasă cam o dată/lună. L-am cunoscut...la o expoziție de grafică. E destul de scund, foarte slab și foarte brunet (păr, barbă)...iar pielea sidefie. “Mă înfiați, d-nă?” îmi zise atunci, așa, direct. „Vă uitați la mine...delicios.” Abia atunci am realizat că așa și părea. Mă uitam în direcția lui, dar jur că nu
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/O_familie_moderna_.html [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
la secundă! Azi mă închin și mă întorc în seară; Un teritoriu viu stă să mă doară, Lăsând melancolia mai rotundă ... Aș pune punct, dar sunt în plină vară! Revin, plecând pe viscolita undă; O rază îmi arată cât de scundă Mă simt în fața Lui... Dar, gândul zboară ... Am să-mi asum neliniștile toate. Nesomnului i-aș pune iar un dinte; E tot mai greu să-ncerc a mă socoate Stăpâna poeziei mele sfinte. Cobor genunchiul... Cine știe?..., poate Un nou
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/George_tei_inelele_trunchiul_george_tei_1369396025.html [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
sub fluturi neașteptați lumina-nflorește pe umerii dimineții ... NAȘTERE Greu mă adun, ușor mă-mpart! Hotar între "am fost" și "sunt" - Elimin unghiuri dintr-un carte Ori, cu mulțimea, mă înfrunt Retras cu numerele prime Găsind, în cerc, o rază scundă, Hrănesc pe drum câteva rime, Echidistanța mă inundă ... Pătrund multiplul infinit, Amanetez un "pi" și-l cânt, (în carte am semnul matematic) Uitând că azi am devenit Număr impar..., nume de sfânt ... ECOUL ... întinde palma să-ți revăd linia vieții
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/George_tei_inelele_trunchiul_george_tei_1369396025.html [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
calitate a acestor produse este că sunt croite pe trei grupe de mărimi: Lung - pentru cei înalți și cu brațe lungi, Regular și Scurt - pentru cei care găsesc mai greu un sacou să le vină bine, deoarece sunt puțin mai scunzi. Tot ca să venim în ajutorul cât mai multor domni, am croit aceste costume separat. Astfel, dacă doriți un sacou de o mărime cu o pereche de pantaloni de altă mărime - nu veți întâmpina nicio problemă. Nu există diferențe de culoare
Ne-am gandit la absolventii de liceu si facultate by http://www.iasi4u.ro/ne-am-gandit-la-absolventii-de-liceu-si-facultate/ [Corola-blog/BlogPost/96004_a_97296]
-
iar Teodora (fata cu care locuiesc într-o garsonieră) nu vine în seara asta și ar trebui să profit de absența ei. Stau cu ea în garsonieră, dar eu nu am masă de scris, stau jos și scriu pe patul scund, fiindcă ea ține mereu masa plină. Da, mă voi despărți galant de tovarășu’, nici nu știu ce m-a întrebat adineauri. Așa, dacă îmi place să umblu prin librării. Ce exprimare! Intrăm în Librăria Universității (este în drum), pune mâna pe două-trei
NOSTALGII DE IARNĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Nostalgii_de_iarna_stefan_popa_1390810942.html [Corola-blog/BlogPost/347342_a_348671]
-
cu forme opulente, care prevesteau o apropiată îngrășare. De felul ei, era cam rea de gură, fapt pentru care prietenele o numeau și “Oana-Coțofana”, însă numai în absență. Florin... și prietenul fetei: În vârstă de 32 ani, Florin “Momițe” era scund, gras și buhăit de trai bun. Semăna frapant cu un hipopotam garnisit cu lănțișoare din aur masiv. De-o agresivitate înnăscută, reacționa violent... atunci când lucrurile nu-i ieșeau pe placul lui. Dar se întîmplă ceva ciudat. Chiar și în lumea
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Viata_si_romanele_unui_scriitor_controversat_serban_margineanu.html [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
de sinucigași. Mamulea și Francisc discută de-ale lor și, in treacăt, aflăm că toată lumea știa cine era tatăl Marucăi: Ajutându-se de hârleț, Mamulea sări sprinten din groapă. Era un om de vreo 50 ani, dar nu-i dădeai. Scund, îndesat, puternic, agil ca o maimuță, se Mișca ușor pe marginea gropii. Părul lui lung, cărunt, sclipea în lumina lunii ca o făină proaspăt cernută. Scoase o țigară mototolită. - Păi, însuși Ady “Bruslea” i-a făcut cinstea de-a o
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Viata_si_romanele_unui_scriitor_controversat_serban_margineanu.html [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
turiștii, îmbrățișând statuia de bronz a acestui simbol feminin al dragostei. Desigur, n-am făcut-o, nu doar din cauza ironiei din invitația de a o face, venită din partea fiicei mele, Monica. Era la mijloc și reactivarea complexul meu de bărbat scund, provocat de disproporția dintre mine și mult prea-zvelta Julietă de bronz. Am urcat, însă, și eu în acel apendice romantic al conacului medieval, sub care trubadurii lutieri au subjugat inima celebrei victime shakespeariene. Am intrat în acea locuință celebră care
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 by http://confluente.ro/Notite_de_calator_conjunctural_gheorghe_parlea_1337874222.html [Corola-blog/BlogPost/347047_a_348376]
-
întoarse capul,curiozitatea fiind prea mare. -Ce este?,ce mi-ai luat?Ziua mea este abia peste o lună. -E mai special.Daca vii cu mine îți voi arăta. Față se ridică și luandu-l de mână pe acel omuleț scund,cu barbă albă și salopeta ,îl urma până în spatele grădini. -Să înțeleg că primesc drept cadou o tufa de trandafiri? Spuse ironic față privind mai bine în jur... -Grăbita la fel ca mamă ta.Daca ai avea puțină răbdare ai
KARON,CAP 6 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1489961916.html [Corola-blog/BlogPost/359962_a_361291]
-
pe cel numit cum sare cu o iuțeală și îndemânare demnă de invidiat peste grilajul de lemn al țarcului și din două salturi parcurge distanța de aproape șase metri până la el și-l prinde strâns de reverul robei. Mult mai scund decât judecătorul și firav la trup, „cobra” a început să-l zgâlțâie pe acesta cu putere nebănuită și să-i vorbească plângând în ritmul zgâlțâielilor: - Dom’le jude, vă rog să mă iertați! Am trei copii acasă... vă pup tălpile
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Sub_imperiul_fricii_2_.html [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
a dispărut, cu desăvârșire, este piața Cipariu. Ea există doar ca denumire generică, însă tot mai puțini dintre cetățenii Clujului își mai amintesc de arhitectura ei sau de „hala” agroalimentară din zona respectivă. Locul pieței agroalimentare și a vechilor case scunde, cu aspect patriarhal - peste care dominau doar patru clădiri cu un etaj - a fost luat de blocurile noi construite și de șantierul în care se chinuie să se nască, de prin anii ’90 ai secolului trecut, catedrala greco-catolică Sfântul Iosif
PIAŢA CIPARIU, O LUME DISPĂRUTĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1444285117.html [Corola-blog/BlogPost/381809_a_383138]
-
specializat, situat strategic, în stația de autobuz de pe sensul de mers spre cartierul Gheorgheni, pe partea sudică a pieței, lângă magazinul de pâine. Pe latura vestică - începând din vecinătatea Casei învățătorilor, pe locul șantierului catedralei greco-catolice - se înșirau câteva clădiri scunde, datând din prima decadă a secolului XX. Imobilele dărăpănate - cu pereții și lemnăria scorojite de trecerea timpului - erau locuite, în majoritate, de o populație de etnie rommă, prezentă activ în circuitul economic și comercial al halei agroalimentare. Șirul acestor clădiri
PIAŢA CIPARIU, O LUME DISPĂRUTĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1444285117.html [Corola-blog/BlogPost/381809_a_383138]
-
a pieței Cipariu. Primul semn, al schimbărilor majore care aveau să se producă, a fost dat de blocul turn, construit în partea sud-estică a pieței, după hala agroalimentară, la începutul străzii Pata devenită ulterior bulevardul Nicolae Titulescu. Stingher printre clădirile scunde - asemeni celebrului Guliver printre pitici - de la înălțimea celor nouă etaje ale sale, turnul a fost martorul tăcut al transformărilor prin care a trecut zona. Astăzi și-a pierdut supremația. Noi blocuri, mai înalte decât el, l-au detronat, l-au
PIAŢA CIPARIU, O LUME DISPĂRUTĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1444285117.html [Corola-blog/BlogPost/381809_a_383138]
-
au cucerit pe copii, pe care i-au purtat într-o lume de aventuri și distracții. Lolek și Bolek și lumea copilăriei Bolek (diminutivul de la Boleslaw), înalt și tras ca prin inel, este fratele mai mare. Lolek (diminutivul de la Karol), scund și plinuț, este mezinul. Amândoi sunt băieți veseli, simpatici și inventivi, mereu în competiție unul cu altul. Puși pe șotii, cei doi ștrengari reușesc să iasă la liman din orice situație, iar dacă se întâmplă să mai facă vreo boacănă
LOLEK ȘI BOLEK, BĂIEȚII DE LA “1001 DE SERI” de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1433140182.html [Corola-blog/BlogPost/382657_a_383986]
-
mijește în minte. Patul lui Procust. Procust era un tâlhar care prindea călătorii , și îi tortură: daca drumețul era înalt, el îl lega de un pat mic, și îi tăia picioarele, ca să încapă în pat. Dacă drumețul era un om scund, el îl lega pe un pat mare, îi scotea picioarele din încheieturi și le trăgea până când omul încăpea în pat. Dar alung gândul. Credință este simfonia universală a binelui și frumosului. Nu am parte de niciuna din prigonirile părintelui. Sunt
Liviu-Florian Jianu: Vremuri de prigoană by http://revistaderecenzii.ro/liviu-florian-jianu-vremuri-de-prigoana/ [Corola-blog/BlogPost/339633_a_340962]