169 matches
-
doi bani pe scornelile misticoide ale unei pături de profitori care-au găsit într-o țară disperată terenul ideal al îmbuibării. Dacă "sfinții" și "preasfinții" (ca să nu mai vorbesc de "preafericiții") de azi n-ar fi umilii funcționari cu grade securiste de ieri, așa cum susține presa, aproape aș începe să cred în rolul plin de demnitate al instituției birocratic-hrăpărețe numită Biserica Ortodoxă Română. Dar nu știu de ce trebuie tras încă un rând de piele de pe săracii țării doar pentru că dl. Teoctist
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
rămâne de căruță pentru un timp nedefinit. Altă opțiune nu există. Prinsă cu mâna în menghină, Puterea va da din colț în colț, până îi va deveni evident și ultimului oligofren că esența însăși a puterii politice din România este securistă și naționalistă. Fără sprijinul scheletului de oțel al securiștilor, un schelet ce se întinde ca un corset în jurul organismului social, P.S.D.-ii n-ar rezista nici două luni la putere. Dacă securiștii din televiziuni, din presă și de la conducerea întreprinderilor
Câtă democrație, atâta N.A.T.O.! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15362_a_16687]
-
indică ce șanse de integrare avem. Comportamentul aberant al pedeseilor e mult prea coerent, totuși, pentru a-și avea originea în prostie. Sigur, el e născut din cinism și din clare interese de lungă durată, menite să perpetueze interesele cleptocrației securiste care decide discreționar asupra destinelor țării. După părerea mea, P.S.D.-ul are chef de integrarea europeană ca de-un glonte în cap. își imaginează cineva că incompetenții aduși în parlament sau în funcții de conducere cu pluta fidelității față de partid
Pamflet strict secret by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15531_a_16856]
-
cetățeanului defectiv de dorințe. Șansele de victorie sunt nule, pentru că înfruntarea nu respectă regulile, iar arbitrul e surd și orb. Dar el nu e și mut, astfel încât deciziile lui nu fac decât să reia, în Braille-ul nesimțirii, deșănțării și impertinenței securiste, scenariile demult cunoscute din cuvântările dalmațienilor. Departe de ochii românului nelacom (vă amintiți, cel "care se mulțumește cu puțin") prosperă, naiba știe cum, românul care nu se mulțumește cu nimic. Dacă la bază îl poți determina să-și vândă mama
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
produs tipic al Justiției clarvăzătoare a României - au ajuns să conducă CNSAS-ul cu viteza convenabilă dalmațienilor din Parlament și din SRI ori SIE, explicațiile sunt de prisos. Avalanșa de atacuri ignobile la adresa lui H.-R. Patapievici (devenit, în viziunea uneltelor securiste, "fiul lupului"!), a lui Mircea Dinescu și Andrei Pleșu, "demascați" ca și comuniști (de ce nu de-a dreptul legionari, că doar în așa ceva era specializată Securitatea?!) arată cât de mare e disperarea celor vizați, dar și cât de jegoase sunt
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
dat viață, nu cu substructurile sale subordonate. Dar nu se vrea. Pe fondul chestiunii, lucrurile sunt și mai tragice. Oare cinismul nostru este atât de mare, ori judecata noastră, atât de mică încât am ajuns să ne referim la pușcăriile securiste ca la un spațiu al libertății, iar la perioada comunistă, ca la epoca dialogurilor socratice din agora ateniană? De ce ne facem că nu știm despre ce vorbim? Chiar am uitat faptul că sub regimul terorii generalizate orice individ era la
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
cei în dreptul cărora scrie azi „multimilionar în dolari”, iar ieri scria „securist”, „turnător”, „mardeiaș”, „milițian”, „fiu sau cumnat de securist”. Despre asta e vorba, și nu despre bazaconiile cu „păstrarea secretului de stat”, cu „apărarea siguranței naționale”. Că „apărarea siguranței securiste” e un obiectiv prioritar pentru o importantă categorie de români nu trebuie să mire pe nimeni. Dar că oameni nevinovați devin, într-o lume cu susul în jos, apărătorii din oficiu ai împilatorilor e dincolo de puterea de înțelegere a unei
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
să admir amestecul de surzenie și aroganță cu care puterea tratează chestiunile neconvenabile. Degeaba ne sfătuiește dl Michael Guest, ambasadorul american, să luăm de coarne taurul corupției și să renunțăm să facem pe proștii când vine vorba de controlul structurilor securiste asupra economiei. Câțiva isteți vor sări imediat cu gura și vor invoca uzanțele diplomatice, taxându-l pe unul dintre puținii susținători autentici ai României de obrăznicie și nerușinare de amestec în extraordinarele noastre "afaceri interne". Bine că nu și de
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
ale existenței. O spune singură, ca un răspuns dat celor care-i reproșează lipsa de aderență la moda poetică a timpului: „S-a spus despre mine că despart cupluri, că sînt căpușă pe cupluri, că nu am caracter, că sînt securistă (sau am fost, mă rog), că sînt meschină, că fac pe bolnava etc. etc. Tuturor le-am răspuns în scris. Cînd mă cert cu familia, scriu, cînd sînt bolnavă, scriu, imunitatea mea a scăzut vertiginos și eu scriu despre acest
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
precum „Memorialul durerii” sunt nule, înseamnă că ne aflăm pe un drum greșit. Există, totuși, un punct în care părerile divergente ale „nebunilor” mei se ating, și mă mir că nu l-a pus nici unul în valoare: și anume, esența securistă a comunismului românesc. Deși, formal, Securitatea se subordona partidului, în practică lucrurile stăteau exact invers. Nici unul dintre activiștii, mai mărunți sau mai răsăriți, nu puteau accede în funcții fără acordul „brațului înarmat” al partidului. Prim-secretarii „coordonau” doar pe hârtie
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
milionarii în dolari ai tranziției. Tare-aș vrea să mă înșel - dar nu prea cred! Așa că nu e cazul să ni se tot servească gogoașa "securității naționale" când, de fapt, e vorba de securitatea financiară a băieților cu înaltă protecție securistă. Despre asasinatele politice în care a fost implicată România - mai precis: Securitatea - vorbește suficient străinătatea, așa că nu e cazul să facem pe struții. Oameni încă activi în serviciile secrete românești - atunci când n-au migrat în zona afacerilor și a politicului
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
obișnuiți cu executarea fără crâcnire a ordinelor. România lui Iliescu trebuia (și a reușit!) să fie o țară în care nu mișcă nici pasărea fără știința Tătucului. O țară care nu putea fi condusă decât tot de și prin scursorile securiste. Faptul că Năstase ne avertizează tot mai des că vom prinde U.E. cam prin 2010 nu e fără legătură cu situația securismului național. E, probabil, intervalul de care au nevoie indivizii din "sistem" pentru a pune mâna pe tot ce
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
modelul kaghebist al conducerii organelor de presă și televiziune de către oameni perfect controlați. E cert, însă, că ei au fost eliminați o dată cu căderea bolșevismului. N-am nici o probă directă, dar am toate probele indirecte: nicăieri, de la Prut la Oder, bestialitatea securistă n-a funcționat atât de bine și piedicile tranziției n-au fost atât de multe și evidente. Incompetenți cât încape, submediocrități patente, oamenii Securității știau însă la perfecție câteva lucruri: să încetinească, să blocheze, să distrugă. Din nefericire pentru ei
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
le dați atenție ? - Au spus unii că sunt răzgâiată, vulgară, catastrofică. M-am simțit de multe ori agresată de vorbe, de interpretări. Cel mai tare m-a deranjat reacția Marianei Marin la felul meu de-a fi: m-a făcut securistă 15 ani la rând. Și eu nu știu ce e aia. Chiar doresc, cu ocazia asta, să îi rog pe cei de la CNSAS să îmi verifice dosarul, ca să se termine o dată cu povestea asta. Dacă va fi ceva în neregulă, să facă public
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
secvențe din filmele perioadei staliniste - agresiuni mediatice multiple direct de la Procurorul General, agresiune fizică de la un milițian care poartă azi o uniformă de jandarm, dar atins de „sindromul Vietnam” - dispreț și lăsarea prelungită În greva foamei sub pretextul de sorginte securistă - că trebuie să scrie Curtea negru pe alb, ca pentru analfabetul judiciar, ca acces la dosar Înseamnă și eliberarea de fotocopii... Și le-a scris Curtea ceva ce toate părțile vătămate vor afla și revendica: având liber acces la dosarul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
domine agenda luptei anti-Securitate, doar spălații pe creier din categoria invocată mai sus pot spune. Va trece vremea și Liviu Turcu nu va putea dovedi nimic. În schimb, orice dezvăluire reală va fi privită cu neîncredere: odată ars cu intoxicările securiste, sufli până și în cheseaua cu șerbet de coacăze. Nu trebuie uitați nici perdanții tranziției. Adică acele voci care, înainte de 1989, aveau o anumită consistență intelectuală și morală, dar care n-au avut puterea de a se reinventa în condițiile
Parastasul istericilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10087_a_11412]
-
1990 îl are în centru pe Gabriel Andreescu. Auzisem, evident, de la "Europa liberă" de opoziția sa neînfricată la regimul Ceaușescu. îi știam, din articole sau din prezența la televizor, opțiunea radicală în raport cu ticăloșia comunisto-securistă. Chiar dacă personaje gureșe, demagogi cu grade securiste, politruci dotați cu o nesimțire gigantică, securiști în blană de oaie acaparaseră microfoanele mini-parlamentului - faimosul C.P.U.N. -, știam că undeva în penumbră există și Gabriel Andreescu și speram că, deși acoperită de gâlgâiturile respingătoare ale farsorilor propulsați în viața
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
incoruptibil îi dă fiori mortali. Curajul lui Vadim e mai subțire decât o mască (fie ea și una hidoasa) și la fel de lipsit de consistentă. Folosind tertipurile unor așa-ziși oameni ai legii precum Mirescu, într-o primă fază, apoi însăilările securiste ale lui Mercea, el n-a avut decât strategia eminamente mișeleasca "lovește și fugi". Asemeni sepiei care-și acoperă dușmanii într-un nor lichid de cerneală, el n-are altă obsesie decât să dispară cât mai trepede de la locul crimei
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
civismului latent, concertarea energiilor partinice de centru-dreapta, de dreapta, presa, toate aceste segmente vitale ale redemocratizării vor oferi, ănaintea alegerilor, surpriză scontata. Și, pentru că veni vorba de presă... Evident, avem an vedere nu presă aservita, marcat, vechilor structuri comuniste și securiste, ci presă realmente convinsă că România contemporană nu poate ieși la liman decât an absența fardului comunist. Să nu-și dea seama, oare, aceasta presă de mare forță persuasiva că, mai ales după alegerile net democratice din 1996, măcinând zilnic
Înapoi, la comunism? by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17479_a_18804]
-
Numai un înapoiat mintal putea crede ca pătură de lux a miliardarilor români s-a ivit din munca cinstită, din ingeniozitate sau hărnicie. Aiurea! Nu sunt, cu toții, decât niște bandiți la drumul mare, care și-au folosit mai vechile grade securiste pentru a extorca fără milă băncile intrate pe mâna complicilor sau subalternilor de ieri! Mai trist e ca o echipă venită la putere cu mandatul explicit de a asana societatea românească devine, pe față, cu nerușinare, complicele "miliardarilor de carton
De la "Tigareta II" la "Evangelista III" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17546_a_18871]
-
moment nu a avut nicio reacție față de cele scrise de scriitorul din Caracal. Numai rău ne-a adus Transilvania asta! Ducă-se, mânca-o-ar dracii și toți demonii lui Sabin Gherman, că până ș-ala și-a făcut școala securistă la Craiova! S-o ia ungurii și le dăm și Oltenia țigănească, că doar nu-i lăsăm fără grâu! Nu mai vreau să ne hrăniți cu produsele voastre ungurești! Nu mai vreau UDMR la mine-n Principat! Duceți-vă la
Rareș Bogdan: Îl dau în judecată. Trebuie târât în tribunale by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/24085_a_25410]
-
de ori filmul evenimentelor. Furați de peisaj, anchetatorii strecoară și o informație inițial neluată în seamă de nimeni, dar ulterior exploatată cu frenezie: indiciile care au condus la prinderea suspecților proveneau de la S.R.I.! Dar S.R.I.-ul neagă, după obiceiurile sale securiste, orice implicare. Plutind suveran deasupra celor mai limpezi probe, el n-a văzut și nu știe nimic. Chiar după ce un procuror admite c-a eliberat un mandat de supraveghere legală a telefoanelor de la Tepro (dar numai de acolo?) S.R.I.-ul
Moartea vine pe bandă de casetofon by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16746_a_18071]
-
acum compactă, a funestei instituții. E de presupus că inegalitățile din societatea românească s-au reprodus și în rândul securiștilor-oameni-de-afaceri și că, în clipa de față, stratificarea a atins și printre ei cote alarmante. Există, probabil, și în sânul mafiei securiste oameni bogați și oameni "săraci". Există, fără îndoială, complicități și dușmănii, antagonisme și fidelități, invidii și trădări. Or, cei care s-au văzut cu sacii definitiv săltați în car sunt asediați de colegii lor rămași la periferia marilor averi! Nu
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
lui Iliescu, nu m-a mirat și nu mă miră: tartorele comunist avea pe agendă, între prioritățile cele mai presante, salvarea cu orice preț a Securității. Misiune de care s-a achitat, să recunoaștem, strălucit. Atât de curată e basmaua securistă în România de azi, încât se confundă cu puritatea flamurilor agitate la meciurile Dinamo-Steaua de drăgălașele majorete dâmbovițene. Sau cu a drapelelor ce flutură inocente deasupra Parlamentului, Guvernului și Președinției. Mă așteptam, însă, ca după noiembrie 1996, când ni s-
Doar "o răfuială între bandiți"? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17118_a_18443]
-
societății. Această teză a fost una dintre primele contribuții ale săptămînalului ROMÂNIA MARE, în 1990, în publicistica autohtonă. Or, cu detașarea pe care o avem acum și cu informațiile existente, e greu de înțeles de ce presa mai poate accepta varianta securistă asupra evenimentelor de la Timișoara. Dacă în România a avut loc o revoluție, și ea a avut loc, începutul ei a fost la Timișoara, cu toate consecințele care decurg de aici. Tragedia de la mina Vulcan l-a făcut pe premierul Năstase
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]