176 matches
-
an internațional day of fighting against negative excessive stress. Keywords: human rights, rigth of the human person to be protected from negative excessive stress, urban habitat. Spre o definiție juridică a stresului negativ excesiv Concept introdus de Hans Hugo Bruno Selve 2, stresul reprezintă, într-o definiție, "sindromul de adaptare realizat de individ în urmă agresiunilor mediului", adaptare compusă dintr-un ansamblu de reacții specifice ale organismului uman care sunt diferite, în funcție de caracteristicile individuale. Stresul mai poate fi definit și că
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
jungla columbiană; este o poveste de dragoste între o tânără din Barcelona, care-și urmează iubitul - un scriitor-jurnalist incomod, care deranjase prin scrierile sale societatea actuală columbiană - în Bahía Negra (Golful negru), un sătuc izolat de lume, lângă ocean și selvă, unde speră să scape cu viață. Lumea care ni se dezvăluie în acest cătun este, la o scară mai mică, lumea din Columbia actuală, o lume marcată de lupta cu orice preț pentru supraviețuire, "unde oamenii ucid pentru a nu
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
Crailor să capete inefabilul certificat de acreditare pe tărîmul său fără să dispună de valențele expresive ale unei lăuntrice comunicări cu plăsmuirea în chestiune. Aceasta proliferează în receptorii de care are parte, alcătuiește ,neașteptate cifruri", oferă mirobolantul peisaj al ,unor selve, ostroave și urbe incitînd la explorare - cu intens fiorul aventurii". Dar în ce fel l-am putea califica pe Barbu Cioculescu drept un matein? După ce a înregistrat în detaliu, cu paciență benedictină, puzderie de opinii privitoare la ,spectrul ultimului Caragiale
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
un matein? După ce a înregistrat în detaliu, cu paciență benedictină, puzderie de opinii privitoare la ,spectrul ultimului Caragiale" , pe un areal vast, cu reacții fie de asociere, fie de neconvergență, ultimele producînd sunetul ciocnirii unor coarne de cerb în desișul ,selvelor" obscure evocate, d-sa poposește într-un luminiș care-i îngăduie a creiona o poziție personală. E vorba de un profil al lui Mateiu, așezat sub semnul ,finului diletant". ,Fiziologia" tipului respectiv e o variantă a celui de snob, în
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
pe locul orelor neocupate. Cât despre Mecanic, acesta înainta ușor în fruntea celorlalți tovarăși ai săi, iar frații Mendoza făceau același lucru în extremitatea opusă. Atâția ani în care urmărise dușmani de-a lungul și de-a latul câmpiilor și selvei africane îl determinaseră pe armean să se decidă pentru o tactică despre care știa din experiență că obișnuia să dea rezultate excelente atunci când reușea să-i oblige pe cel mai bine plasați franctirori să iasă din ascunzătoarea lor. Înaintând mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Brébeuf, Jean de Bussières, Jean-Baptiste Chassignet, Marco Conți, Prodomos H. Marcoglu, Rory Harris, Jean Hautepierre, George Herbert, Adele Kipping, Fr. Leclerc, Yves Letourneur, Lyn Moir, Pierre le Moyne, Alain Pizzera, Stanislaw Leon Popek, Tadeusz Rozewicz, Georges de Scudéry, Lazare de Selve, Edward Stachura, Th. de Viau s. a. -, în românește de - Bogdan Badea, Ligia Constantinescu, Iulian Dămăcuș, Olimpia Iacob, Marilena Lică-Mașala, Eliza Macadan, Diana Nica, Constantă Niță, Alexandru G. Șerban, Victor Știr și Iulian Ursachi -, Bibliotecă Haiku (de Marius Chelaru) etc. Eseuri
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
goale în ochiul pădurii răul acela de care îmi aduc aminte mereu la trecerea unei păpădii mari cît un templu în straie albe prin cartea lui Milan Ryzl, numai fantomelor tale lăuntrice le sînt de ajuns zilele gîndului într-o selvă obscură și solitară din care creșteau pietre și aripi bătute în cuie, semnale de alarmă strivite fără motiv sub flecurile pantofilor de antilopă, autohtoni desigur altor timpuri. Închid ochii, așa de frig îmi e cîteodată prin orele morții. Citește mai
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
Ellora într-o fragilă încercarepîndind vorbe goale în ochiul păduriirăul acela de care îmi aduc amintemereu la trecerea unei păpădii maricît un templu în straie albe prin cartea lui Milan Ryzl,numai fantomelor tale lăuntricele sînt de ajuns zilele gînduluiîntr-o selvă obscură și solitarădin care creșteau pietre și aripi bătute în cuie,semnale de alarmă strivite fără motivsub flecurile pantofilor de antilopă,autohtoni desigur altor timpuri. Închid ochii,așa de frig îmi e cîteodatăprin orele morții.... XXVI. CULORI GINGAȘE STRÎNSE ÎNTR-
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
goale în ochiul pădurii răul acela de care îmi aduc aminte mereu la trecerea unei păpădii mari cît un templu în straie albe prin cartea lui Milan Ryzl, numai fantomelor tale lăuntrice le sînt de ajuns zilele gîndului într-o selvă obscură și solitară din care creșteau pietre și aripi bătute în cuie, semnale de alarmă strivite fără motiv sub flecurile pantofilor de antilopă, autohtoni desigur altor timpuri. Închid ochii, așa de frig îmi e cîteodată prin orele morții. Referință Bibliografică
LECTIO DIVINA de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357533_a_358862]
-
caz în care ceea ce dânsul numește substanța reflexivă al fi elementul major al unei, în fond, meditații despre viață și moarte, despre plurisemia misterului. Cu riscul de a se pierde, cititorul prozelor dlui Andrei Oișteanu va admira oricum priveliștea de selvă amazoniană a amplelor sale diorame, în întreaga ei gratuitate menită, și asta e sigur, să trezească într-însul mai multe discordante memorii, legate de obiecte uitate în cuvinte, în sunete stranii, de asemenea, resuscitate. Barbu CIOCULESCU, "JURNALUL LITERAR", serie nouă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
caz în care ceea ce dânsul numește substanța reflexivă al fi elementul major al unei, în fond, meditații despre viață și moarte, despre plurisemia misterului. Cu riscul de a se pierde, cititorul prozelor dlui Andrei Oișteanu va admira oricum priveliștea de selvă amazoniană a amplelor sale diorame, în întreaga ei gratuitate menită, și asta e sigur, să trezească într-însul mai multe discordante memorii, legate de obiecte uitate în cuvinte, în sunete stranii, de asemenea, resuscitate. Barbu CIOCULESCU, "JURNALUL LITERAR", serie nouă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
iar el accepta. Era tributul pe care trebuia să-l plătească pentru pacea acelor meleaguri. Inspiră profund. Mirosul de pădure, de pământ reavăn, de frunze putrezite, de flori cu parfum prea greu, îl pătrunse adânc. Era mirosul de dimineață al selvei, atât de diferit de cel al nopții și chiar de cel al căldurii tăcute și apăsătoare a amiezii. În Amazonia, mirosurile se schimbau de la o zi la alta, așa cum se schimba intensitatea luminii sau miile de nuanțe ale celor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Picuratul apei ce se prelingea era tot ce se putea auzi în dimineața liniștită. Ambarcațiunea își pierdu elanul și se opri. Papagalii de abia de se mai auzeau, ca un zvon îndepărtat; briza, foarte blândă, aducea un parfum verde-închis, de selvă virgină, dar nici un singur zgomot, nici o voce omenească, nici un huruit de mașină, nici cântece, nici râsete... Nimic. Lumea era învăluită în liniște și în tăcere. Într-o tăcere deplină. Și asta era ceea ce-și dorise dintotdeauna... O lume calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
probleme. Zorii zilei și căderea serii în oraș au fost întotdeauna cele mai proaste momente ale lui. De dimineață, în drum spre slujbă, cu frigul și cu somnul, iar la căderea serii, înspre casă, cu oboseala și tristețea. Dar în selvă, acestea erau cele mai bune ore. Blândul răsărit de soare, plin de parfumuri și de o lumină atât de curată, și asfințitul, cu cerul colorat într-un roșu intens, papagalii luându-și rămas-bun de la lumina zilei și stârcii trecând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
adiere. Era acolo, dens, inconfundabil și pătrunzător, șerpuind la firul ierbii, prinzându-se de trunchiurile copacilor, de liane și de hățișuri. Era o miasmă acră, agresivă, inconfundabilă, amestec de duhoare de țap și putoare de cocină. Era mirosul fricii în selvă, care alunga chiar și jaguarul și anaconda, împingea în apă crocodilul și cățăra în copaci oameni și maimuțe. Erau porcii sălbatici, „huanganas“ sau pecari, care înaintau, în turme, scurmând nesățioși, devorând tot ce găseau în cale, o armată de neîmblânzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o armată de neîmblânzit care se apăra pe sine cu o furie de necrezut, în stare să înfrunte, să distrugă și să înfulece într-o clipă orice dușman. Nimeni nu îndrăznea să se pună cu cea mai îmbietoare îmbucătură a selvei, până și jaguarul și omul - cele mai de temut animale de pradă - stăteau mult pe gânduri până să pornească lupta. Pe malurile râului Pastaza se istorisea povestea unui vânător care a atacat o turmă de huanganas și și-a căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ciudat amestec de fericire, dezamăgire și scârbă. Și când s-a trezit, ei plecaseră deja. Nu mai erau vietnamezi în junglă. Nu li se mai auzeau glasurile. Și când s-a trezit, ei plecaseră deja. Nu mai erau huanganas în selvă. Nu li se mai simțea mirosul. O porni pe drumul de întoarcere. Ajungând la un cot al râului, pe o plajă liniștită, sări din caiac. Apa era călduță, dar într-o clipă ajungea să se simtă chiar rece. Se culcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
verdele în ochi. În autobuzele orașului și-a imaginat singurătatea, liniștea și murmurul vântului. La Chicago a citit cartea aceea care vorbea despre cei șase mii de kilometri de ape și copaci ai Marelui Amazon, Tatăl Fluviilor, Selva-Mamă a tuturor selvelor... Avea doisprezece ani..., poate treisprezece, și chiar în noaptea aceea a vrut să evadeze din infernul acela de frig și de umbre și să meargă până va ajunge în paradisul luminii și al căldurii. Cum zburau păsările iarna către Sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
până va ajunge în paradisul luminii și al căldurii. Cum zburau păsările iarna către Sud, va pleca și el, pe jos sau târâș, și în trei sau patru zile - poate o săptămână - va ajunge la Tatăl Fluviilor, la Selva-Mamă a selvelor... Călătoria lui a durat douăzeci și opt de ani! Dar era aici: scăldându-se într-un pârâiaș al Tatălui Fluviilor, odihnindu-se la umbra Mamei selvelor... Respiră adânc și își cufundă fața în apă. Se amuză lăsând să-i scape lin bulbucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în trei sau patru zile - poate o săptămână - va ajunge la Tatăl Fluviilor, la Selva-Mamă a selvelor... Călătoria lui a durat douăzeci și opt de ani! Dar era aici: scăldându-se într-un pârâiaș al Tatălui Fluviilor, odihnindu-se la umbra Mamei selvelor... Respiră adânc și își cufundă fața în apă. Se amuză lăsând să-i scape lin bulbucii, ascultând clipocitul lor sub apă, simțind în nări gâdilătura lor. Apoi își înfipse mâinile pe fundul apei și le înălță, lăsând nisipul să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cel mai mare. Se găseau acolo, în râu, și chiar în mlaștină, sub coliba lui. Le văzuse când a înfipt piloții. Erau diamante de bună calitate, dintre cele cu care se împodobesc stelele de cinema și care atrăgeau în inima selvei garimpeira și aventurieri din lumea largă. Erau diamante care transformau selva într-un infern de ură și de egoism, care pricinuiau încăierări și morți, care le chemau cu scânteierea lor pe toate prostituatele de pe Amazon, de la Iquitos până la Belem, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care lua deseori apă; dar în clipa aceea, cu gestul acela, se putea asemăna cu cel mai bogat om pe de Terra. Zâmbi la asemenea gânduri și își admiră „imperiul“. Cu permisiunea războinicilor yubani, era stăpân peste o bucată de selvă de mărimea Statului Idaho și Domn peste o mlaștină fără fund, cincizeci de râușoare, un milion de copaci și o întreagă curte de maimuțe, păsări, șerpi, păianjeni, jaguari, lilieci-vampiri, tapiri, pecari, cerbi, pești pirania, anaconde, caimani... Și o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nu-ți lipsește? Nu, sparanghelul. Toate astea... Mâncarea, cafeaua, băuturile? O țigară bună? — Câteodată. Dar pot trăi și fără ele. Singurul lucru de care am chef, din când în când, e o havană bună. Încerc să cultiv tutun, acolo, în selvă, într-un luminiș. Văd că ești hotărât să rămâi. — Bineînțeles! Cât timp îmi permit yubani-i, nu mă gândesc să mă mișc de aici. Și nu ți-e dor? — Dor? râse el, amuzat. De ce? Sau de cine? Dumneavoastră nu cunoașteți Chicago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în toate birourile, se așază în toate barurile și circulă în toate autobuzele. Nu încerca niciodată să spună ceva scăpărător; nu atrăgea niciodată atenția asupra felului său de viață deosebit, nu căuta măgulire, nici admirație, nici măcar prietenie din partea nimănui. În afară de selvă și de libertatea lui, nu îi păsa de nimic, nici cât negru sub unghie. Când venea să-l viziteze, obișnuia să petreacă o săptămână sau două ca oaspete, dar nici până acum n-ar fi putut spune dacă bărbatul voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tău decât pe toată întinderea Europei. Ăsta ar fi un titlu bun: Un kilometru pătrat de Amazonia. Nu cred că vreun scriitor ar putea exprima ce înseamnă asta și nici că vreun cititor ar înțelege. Eu m-am îndrăgostit de selvă grație unei cărți, dar când am descoperit-o cu adevărat, mi-am dat seama că e foarte diferită de ceea ce îmi imaginasem. A trebuit să mă „reîndrăgostesc“, dar de data asta ținând seamă de realitate... Un fluture mare, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]