55 matches
-
Mai de curând chiar (vara 2002), la noi, un sondaj de opinie cu prilejul "zilei stindardului național" a dat la iveală îngrijorătoare "percepții" (citește: agramatisme) din partea tineretului îndeosebi, atât asupra "drapelului", cât și chiar a "imnului"... În fond, care este semasiologia cuvântului "imn" și de unde provine el?... Imnul (ca și oda) desemnează o varietate solemnă a genului liric destinată unui eveniment sau unei personalități legendare și derivă din grecescul "hymnos" - cântec de biruință (latinescul "hymnus", francezul "hymne"). Spre deosebire de odă, imnul rămâne
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
dar la Bibliografie - nici urmă de acest reprezentant de frunte al Școlii lingvistice de la Copenhaga. La fel, dintre lingviștii autohtoni, J. Byck, amintit la fond, nu figurează în Bibliografie. Un caz ceva mai curios apare la semantică: L. Șăineanu, despre Semasiologia (1887) căruia C. Tagliavini afirma că este "la prima monografia generale sulla semantica di una lingua romanza"(Le origine delle lingue romanze, ed. a 6-a, Bologna, 1969, p. 45), este citat după M. Bréal (1897) deși ordinea cronologică ar
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
menține contactul, ca mod de selectare a interlocutorului individual sau colectiv); în fine, permit grade diferite de exprimare a afectivității. În textele scrise, formulele de adresare devin mărci ale oralității simulate. În 1887, Lazăr Șăineanu scria, în Încercarea sa asupra semasiologiei limbii române, despre "soarta tragică a titulaturei străine la români", observând învechirea și devalorizarea unor termeni de adresare reverențioasă (jupâne, cocoane, chir, musiu...). Iorgu Iordan, în Stilistica limbii române (1944), descria folosirile colocviale și variantele stilistice ale unor termeni uzuali
Dragii moșului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12738_a_14063]
-
care se exprimă această operație. ◊ Expr. Prin definiție = prin însăși natura lucrului, decurgând în mod necesar din totalitatea notelor sale caracteristice. - Din fr.définition, lat. definitio. SEMÁNTICĂ s.f. 1. Ramură a lingvisticii care studiază sensurile cuvintelor și evoluția acestor sensuri; semasiologie. ♦ Sens lexical; (p. ext) semnificație; semantism. ◊ Semantica artei = ramură a semanticii care se ocupă cu înțelesul cuvintelor folosite în limbajul literar. 2. Parte a semioticii care studiază raportul semnelor cu obiectele semnificate. ◊ Semantica generală = curent teoretic care cercetează limbile „naturale
EDUCAŢIA ESTE OARE EDUCAŢIE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377244_a_378573]
-
vincit. A voit să dea, spunea, "un exemplu, rar în țara noastră, de continuă viață intelectuală". Stabilit la Paris, lasă în urmă o operă bogată și diversă, care l-a impus, în fața criticii obiective, prin noutatea interpretării din încercare asupra semasiologiei române (1887), prin informația la zi din Raporturile dintre gramatică și logică (1891), și din Istoria filologiei române (1892), prin noua abordare din Basmele române în comparațiune cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor
Lazăr Șăineanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7411_a_8736]
-
Macrea, Perpessicius, Ovidiu Bârlea, Constantin Noica, Gabriela Drăgoi, și o serie de reeditări din opera sa, care au avut loc în ultimele trei decenii, precum Basmele române... (1978), Dicționarul universal..., "actualizat și redimensionat printr-o elaborare modernă" (1995-1996), încercare a semasiologiei române (1999) și Studii folclorice (2003), certifică actualitatea operei sale. Nu-mi ascund satisfacția că eu însumi am avut o anume contribuție la mai dreapta cinstire a operei sale: am fost redactor de carte al ediției Basmele române..., îngrijită de
Lazăr Șăineanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7411_a_8736]
-
dicționarele generale. Dicționarul etimologic al lui Ciorănescu preferă aceeași stranie etimologie interjecț ională („ideea de bază trebuie să fie aceea de mers silențios”), a cărei origine pare a fi o remarcă avansată cu prudență de Lazăr Șăineanu, în Încercare asupra semasiologiei limbei române, din 1887 („numirile de mâță și de pisică... ar fi deci ambele onomatopoetice”). Dicționarul limbii române (DLR, Tomul VIII, partea a 2-a, Litera P, pe-pînar, 1974) conține tot explicația dominantă (pis + sufixul -ică), sugerând și o alternativă
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
cultural înalt. Această limbă ce se naște acum este a întregului sud-est european, romanic, ce formează o singură unitate, fiecare regiune dându-și partea (Iorga).40 Dar originalitatea creației populare românești nu stă în fonetică sau în sintaxă, ci în semasiologie, în schimbarea de înțeles. O parte a acesteia este datorită vechiului "fond barbar". Caracterul profund romanic, în toată țesătura, rămasă neatinsă, dar și în vechiul fond de cuvinte, până la cel dintâi puternic amestec cu un grai străin, slavii. Învățatul lingvist
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
preocupările spre cercetarea elementului istoric și popular al limbii române. La „Revista pentru istorie, arheologie și filologie” (1882-1887) începe să semneze studii pe care le va relua mai târziu în cercetări amplificate: Elementele turcești în limba română, Ielele, Încercare asupra semasiologiei limbii române. După absolvirea facultății pleacă în Franța și în Germania. La Paris, în 1888, audiază cursuri la École des Hautes Études, Collège de France, École des Langues Orientales, între profesori fiind Gaston Paris, Michel Bréal, Émile Legrand. Interesul lui
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
uz didactic, Autorii români moderni, unde selecția este făcută cu spirit critic și gust literar. De altfel, istoricul literar dovedește o bună pătrundere a literaturii române, de la literatura religioasă și cronici până la Mihai Eminescu și Ion Creangă. În Încercare asupra semasiologiei limbii române (1885), făcând pionierat în stilistica românească, autorul definea metafora ca „elementul de viață și de mișcare a limbii”, poezia „adeseori latentă” a ei, în expresiile metaforice aflându-se originalitatea și geniul unei limbi. În formarea metaforelor, el studia
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
Vocația sa pare să fi fost aceea de a deschide pârtii noi, de a se avânta în terenuri nedesțelenite pentru a smulge necunoscututlui atâtea taine... OVIDIU BÂRLEA SCRIERI: Ielele, Dânsele, Vântoasele, Frumoasele, Șoimanele, Măiestrele, Milostivele, Zânele, București, 1886; Încercare asupra semasiologiei limbii române, pref. B. P. Hasdeu, București, 1887; ed. îngr. și introd. Livia Vasiluță, Timișoara, 1999; Ioan Eliad Rădulescu ca gramatic și filolog, București, 1892; O istorie a literaturii române în limba germană, în Lazăr Șăineanu, G. I. Ionnescu-Gion și
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
sau ca mirodenii (anason, enibahar, năut, susan); - nume de mâncăruri de bază (chiftea, ciulama, iahnie, musaca, sarma, telemea) sau de dulciuri (acadea, baclava, cataif, halva, magiun, rahat, șerbet); - nume de băuturi (afion, cafea, rachiu, revac, salep). În cunoscuta sa lucrare Semasiologia limbii române, L. Șăineanu atrage atenția asupra unui fenomen cel puțin ciudat: românii au împrumutat cuvinte și expresii privitoare la „beție“ de la un popor căruia religia îi interzice în mod categoric consumul de spirtoase. Este vorba despre cuvinte cum sunt
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
598. Stoichițoiu-Ichim, A., sub tipar, "Din nou despre anglicisme "la modă" în limbajul modei", în: Până Dindelegan (coord.). Suchianu, I., 1895, Gramatică limbii românesci cu bucăți din autorii români moderni, București, Tipografia Curții Regale F. Göbl. Șăineanu, L., Încercare asupra semasiologiei limbii române, ed. de L. Vasiluță, Timișoara, Editura de Vest, 1999 (ed. originală: 1887). Șerbănescu [Vasilescu], A., 2002, Intrebarea. Teorie și practica, București, Editura ALL. Șerbănescu [Vasilescu], A., 2005, "Posesivul românesc", în Până Dindelegan (coord.), p. 211−217. Șerbănescu [Vasilescu
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
inferiori, capătă înfățișarea unei curse-ștafetă, cu obiecte care trec dintr-o mână într-alta în sens cvasiliteral. Un fenomen identic are loc în domeniul limbii, în sfera terminologiei de reverență. Cuvinte ca jupân, chir, cocon, observă L. Șăineanu (Încercare asupra semasiologiei limbei române, 1887), „ilustrând odinioară personalitățile cele mai marcante ale societății, au scăpătat și scapătă încă până la clasele cele mai de rând, devenind, din nalte titluri de nobleță, niște formule banale, de cele mai multe ori luate în bătaie de joc“. Să
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Judecând după tabloul disciplinelor pe care Hașdeu în "articolul-pilot" le-a inclus în cadrul Gloticii, se pare că el intenționa să fixeze, în lucrări similare, principiile atât pentru fonologie, morfologie, lexiologie (sic!) și onomatologie (că părți ale fizio-gloticii), cât și pentru semasiologie, sintaxa și noematologie (că părți ale psiho-gloticii), ba chiar și pentru afaziologie (dinspre patologia limbajului). Pentru toate acestea, i-ar mai fi trebuit, probabil, încă vreo 2-3 ani (mă gândesc la ritmul publicării în revistă sa1, si nu la cel
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
la Hașdeu nu prezintă o însemnătate deosebită. Astfel, într-un studiu privitor la lingvistică și semantica lui Bréal (vezi Coseriu, 2000a), găsim o referire la Hașdeu doar într-o notă de subsol (și aceea, indirectă) legată de o analiză dedicată semasiologiei lui Șăineanu (însă asupra acestui aspect voi reveni în studiul introductiv). În altă parte, într-o carte (Limba română în fața Occidentului) în care Coșeriu demonstrează și calități de excelent filolog, Hașdeu este menționat pentru faptul de a fi retipărit o
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
și sugestii. De la profesorul Rudolf Windisch (de la Universität Rostock), mare iubitor și cunoscător al limbii și culturii române, am incercat sa deprind obiectivitatea necesară unor astfel de abordări. Analizele pe care Domnia Sa le-a consacrat, bunăoară, Dicționarului lui Hașdeu și Semasiologiei lui Șăineanu, sunt, din acest punct de vedere, exemplare. Îi sunt recunoscător, așadar, pentru cele învățate, prin lectură, de la dânsul. În consecință, prin prezența ediție critico-interpretativă, incerc sa relev atât meritele (că intuiții excelente), cât și insuficientele concepției hasdeiene, conform
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
se pare suficientă lingvistului român; de aceea, el justifica necesitatea unei alte discipline, noematologia, pornind de la următoarele considerente: "Graiul este un mijloc de înțelegere mutuala. O înțelegere mutuala se opera însă nu numai prin sensul cel expres care constituă obiectul semasiologiei, ci mai mult încă printr-un sens ascuns, lăsat fără expresiune, subînțeles, care se manifestă mai cu deosebire în sintaxa. Dindată ce după morfologie sau după lexiologie noi punem doctrina separată a semnificațiunii, care resultă d'a-dreptul din studiul
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
fiindcă nu vreau să alterez, prin parafrazare sau rezumare, mecanismul gândirii hasdeiene: După cum o formă gramaticala nu este decât o construcțiune sintactica condensata, tot așa sensul cel expres nu este decât o condensare a ideei latențe. Noematologia se rapoartă la semasiologie întocmai că sintaxa la morfologie. Ideea latentă și construcțiunea sintactica șanț cele două principie primitive psichice oarecum fluide, al cărora contact cu sonul, ca materie sau element solid, a închegat o porțiune din ele în sens expres și în formă
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
zise polisintetice sau incorporative din America, în câri o proposițiune, fie cât de lungă, ne apare că o singură vorba; dar tocmai aceasta dovedește și mai bine identitatea cea originală [sic] între morfologie și sintaxa pe de o parte, între semasiologie și noematologie pe de alta. Închegarea cea parțială fiind o dată realisată pe o scară mai mult sau mai putin vastă, grămădindu-se adecă vocabularul unui grâi, mai rămâne o porțiune ne'nchegată: sintaxa și noematologia, câri conserva o continuă acțiune
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
-o el însuși. Probabil, fiindcă nu a avut posibilitatea să citească integral articolul lui Hașdeu (o rărițate bibliografica, de altfel 23). Informațiile pe care le avea despre noematologie provin ("la a doua mâna") de la Lazăr Șăineanu, care, preocupat de "locul semasiologiei în sfera științelor filologice", prezentase, prin intermediul unor citate, clasificarea făcută de profesorul sau (vezi Șăineanu, 1887/1999, pp. 8-9). 3.2.4.1. Într-adevăr, într-o lucrare dedicată lingvisticii și semanticii lui Bréal, iată ce spune Coșeriu într-o
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
cuatro pară lo "físico-psíquico" del lenguaje (fonología, morfología, lexiología [sic] y onomatología) y tres pară lo "psíquico-físico" (semasiología, sintaxis y noematología). La "noematología" sería la disciplina correspondiente a las "ideas latentes" de Bréal. Cf. la obra de Șăineanu [Încercare asupra semasiologiei limbei române, 1887, n.m. C.M.] que se cita más adelante, pág. 5" (Coseriu, 2000a, p. 27). 3.2.4.2. Să nu fi știut Coșeriu la ce se refereau "ideile latențe" ale lui Bréal? Dimpotrivă! Rezumând unele contribuții ale ilustrului
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
a "ideilor latențe" evidențiate de Bréal: "Ich bezweifle sehr, ob H. für diesen letzten, allerdings sehr feinen Gedanken viele Anhänger finden wird. Ich hebe noch die Bemerkung hervor, dafs die Syntax eine Ergänzung der Morphologie șei, wie die Noematologie der Semasiologie, dafs diese beiden Zweige der Glottik die "idées latentes", wie sich Bréal ausdrückt, zum Ausdrucke bringen" (Meyer, 1884, p. 144). În monografia să, Cicerone Poghirc aprecia ca fiind binevenită, în acea epoca, o asemenea discuție, mai ales că disciplinele lingvistice
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
el în treacăt această clasificare, într-o notă de subsol, prin intermediul lui Lazăr Șăineanu. Un discipol al lui Coșeriu, Rudolf Windisch, cu câțiva ani înaintea magistrului sau, alocase ceva mai mult spațiu respectivei clasificări, dar tot într-un material dedicat semasiologiei lui Șăineanu (asupra acestui amănunt voi mai reveni). De vreme ce Lazăr Șăineanu s-a ocupat in extenso de distincțiile profesorului sau, iar prezentarea să a cunoscut o circulație mai mare decât cea a originalului hasdeian, voi începe cu el. 3.3
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
voi mai reveni). De vreme ce Lazăr Șăineanu s-a ocupat in extenso de distincțiile profesorului sau, iar prezentarea să a cunoscut o circulație mai mare decât cea a originalului hasdeian, voi începe cu el. 3.3.2. Preocupat de stabilirea locului semasiologiei printre științele filologice, Lazăr Șăineanu pornește, așadar, de la clasificarea făcută de Hașdeu: "Trebuie dar determinat, înainte de toate, locul ce-l ocupă semasiologia în sfera linguisticei. Domnul Hașdeu, expunând un nou punct de vedere asupra ramificațiunilor gramaticei comparative, a supus unei
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]