154 matches
-
îndelung, Pădurea tânără a lui aprilie e o fantă în copilărie, în Lucrurile un tânăr nu va ajunge niciodată la fata dorită deși îi despart câteva trepte... Scenele din Trompete după-amiază (canicula unei după-amieze de vară) și Pana de lumină (semiobscuritatea din cameră) au acea lentoare bizară care dilată timpul și pare să anunțe o bizară irumpere. Capodopera volumului este nuvela care i-a și dat titlul la apariția din 1968, Duminica muților, povestea nostalgică, în flash-back, plină de tandrețe și
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
replică scandaloasă, pentru habotnici; un sacrilegiu nepieritor. La Catedrala Sfântul Petru în lanțuri� introduc o fisă într-un aparat ca să se aprindă becul electric de deasupra lui Moise. Fără taxa aceasta, El zace în umbră. Marmura singură se zbate cu semiobscuritatea, aruncând reflexele ei. Artificiul, taxa pe lumină, dă Patriarhului ceva și mai măreț.. Ceva de Leu închis, Arhetipul, Ideea de leu după ce specia lui s-a stins... La ora patru și un sfert după amiază, pe ușa larg deschisă a
Deuteronomul (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12645_a_13970]
-
Hurubă În timpul vizionării meciului de fotbal de la Praga dintre echipele României și Cehiei, Haralampy-mi povestește cum că Puiu Iordănescu... Nu e bine! Reiau: Haralampy-mi povestește cum că, până la acest meci, mulți ani de zile a trăit într-un fel de semiobscuritate în ceea ce privește înțelegerea jocului de fotbal. Ba a avut și destule prejudecăți în privința lui ca strategie, tehnică și spectacol, ajungând până acolo încât "un-doi"-urile, "trimiterea portarului" după țigări", sau driblingurile á la Dobrin, Dumitrache, Pelé, Maradona sau Ronaldo, îi provocau
Fotbalul - acest joc miraculos... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12390_a_13715]
-
pe care n-o mai putea controla. Vocea lui virila, cu o sonoritate unică și rîsul acela de bărbat care stăpînește lumea fără nici un efort se stinseseră cu totul în fatalitatea suspinului. Această imagine îndurerata și tăcută se înalță din semiobscuritatea bisericii către claritatea unui moment mitic. Asemenea lui Ghilgames, Mircea Nedelciu își plîngea prietenul cel mai apropiat (cel cu care a vînat împreună lei), dar simțea poate și el însuși cît de aproape este răsuflarea necruțătoare a morții. La mai
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
destinație. Fiecare își aduce cu sine obsesiile, tabieturile, rutina unei vieți care, în lipsa unui loc firesc de desfășurare, caută să se reimprovizeze în cabina camionului. Gaston se îmbracă elegant, ca pentru o călătorie către cineva drag sau important, chiar dacă în semiobscuritatea camionului își schimbă, chircit, hainele. Mănîncă un dejun copios și sănătos, de parcă s-ar afla într-o somptuoasă reședință de vară. Pierre se vrea normal și pragmatic, ancorat în realitatea anostă a vieții sale, dar de fapt el cade victimă
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
posibilă definiție a picturii lui Ion Dumitriu, în orizontul căreia solaritatea și penumbrele melancoliei se regăsesc în egală măsură. Așa cum și ambiental, lumina diurnă, solară, revărsata direct din cer printr- o fereastră în acoperiș, se intersectează și se îngîna cu semiobscuritatea dinlăuntru. Cine pe cine a construit și a modelat, la urma urmei, cine i-a transferat celuilalt energia și echilibrul, ar putea fi întrebări legitime, însă ce rost ar mai avea răspunsul? Pentru că un lucru este absolut sigur: de cînd
Atelierul fără Artist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17540_a_18865]
-
lipsa de gust a reginei (cu salonul încărcat de mobile desperecheate) și chiar a regelui, căruia "îi plăceau imitațiile și că socotea că ornamentele de ipsos înlocuiau foarte bine lemnul sculptat". Atmosferă era, aici, de seră și de seară din cauza semiobscurității saloanelor (sala de muzică și bibliotecă). Dar se ascultau acolo fie lecturi interesante, fie muzică bună. Regina ar fi avut un spirit credul și o imaginație bolnăvicioasa. Așa se explică episodul amorului Elenei Văcărescu (domnișoara de companie a reginei) cu
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
în etate de numai 11 ani. Ca grup, prezența cea mai convingătoare a fost Academic Jazz Band, reprezentând clasa de jazz condusă de Romeo Cosma la Universitatea de Arte "George Enescu" din Iași. Rețineți aceste nume, aducătoare de lumină în semiobscuritatea lăsată de plecarea în străinătate a atâtor colegi de generație: Răzvan Boroda/pian, Dan Saghin/bas, Lucian Maxim/baterie, plus solista vocală Luiza Zan. Binevenită programarea în aceeași seară a recitalului dat de big band-ul Landshut - dirijor, Martin Stefani
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
sugerarea atmosferei morale din organizația de breaslă: "Exact cum apare și sediul ei din Calea Victoriei: kafkiană. Tainică, labirintică și absurdă. Nimic nu este mai fascinant ca atmosfera de acolo: uși masive pe care le împingi cu umărul pentru a intra, semiobscuritate și pustietatea holurilor, funcționari abulici ce ies dintr-un birou pentru a intra într-altul, vorba numai în șoaptă, așteptarea. Cu ochii pironiți pe geam, cu mîna încordată, gata să apuce telefonul care nu mai sună. E superb. Margine de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16151_a_17476]
-
seri înmiresmate de florile specifice anotimpului plin de culoare și vigoare... La etajul trei, la una dintre multele ferestre la care nu licărea nicio lumină, în rotocoalele de fum ale unei ultime țigări, ce se ridicau alene spre cer, în semiobscuritate, stăteau de vorbă două vecine. Erau două prietene, care nu terminaseră de împărtășit impresiile de după petrecerea aniversară a uneia dintre ele, a gazdei. Să tot fi fost ora două, noaptea. Musafirii plecaseră de ceva timp, soțul și copiii adormiseră iar
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
fusese ruptă. Kîsenka, o pisică grasă, se freca tot timpul de picioarele frumoase ale femeii, nesluțite încă de artrită. Era o pisică cu mustăți lungi, neagră, și ea frumoasă, ai cărei ochi verzi ba se aprindeau, ba se stingeau în semiobscuritate, în funcție de imaginea care apărea la televizor. Cu vârful piciorului gol, stăpâna casei împingea pisica și-și turna pe fundul paharului câte un pic de "Ballantine's". Din sticla de un litru, cumpărată pe furiș de soț la "Tax free shop
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
bine lucrurile, căci nu intenționase defel ca regele trădător, Claudius din Hamlet, să semene fizic cu actualul președinte georgian. Asta nu ne împiedică, însă, ca astăzi să-l percepem așa. Foaierul din subsolul Teatrului Rustaveli se numește sala himerelor. În semiobscuritatea încăperii, ochiul ghicește fragmente de fresce sublime pictate de artiști simboliști admirabili, Siudeikin, Gudiașvili, fresce acoperite și ele, ca și acelea din biserici, de un strat de var alb. Totul trebuia șters, ocultat, anulat, obsesie a unei tabula rasa pregătită
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
negative, precum în Întoarcerea Fiului risipitor, Coborârea de pe cruce. Orbirea lui Samson de către filistini ș.a., Rembrandt face justiție poetică. Justiție poetică face și Rafael în tabloul Transfigurarea: Iisus situat înalt strălucește în lumina intensă, pe când în planul inferior mișună în semiobscuritate o masă de oameni înspăimântați de un copil pradă unui atac de epilepsie. A fost un tablou profetic, delimitând epoca luminoasă a Renașterii de decăderea spirituală ce urma să vină. Justiție poetică au făcut Pieter Bruegel cel Bătrân, Jerome Bosch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
e sexul inexistent la Heidegger? De unde a mai ieșit și androginia asta scripturală? Pentru că Androginul, la rândul lui, nu-i altceva decât un alt nume dat Pietrei. (Reluați aici lectura.) Stinseseră beculețele din grădină. Păsăroiul mistic somnola în mijlocul peluzei, în semiobscuritate. M-am apropiat de el tiptil. L-am văzut atunci cum își înfoaie coada, după care a scos un muget înfiorător. Nu știam că păunii fac așa, dar mi-am dat seama că era în călduri, lucru ce mi-a
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
copacilor din apropiere. Acum era la adăpost. Privi cu mare băgare de seamă În jur. La parterul unei locuințe din vecinătate, geamul era vizibil crăpat. Curiozitatea Îi Îndreptă pentru o clipă atenția Înăuntru. Se Îndreptă către acolo și văzu În semiobscuritatea unei camere o formă nedefinită, apoi desluși că era vorba despre două ființe Îmbrățișate. Doi bătrâni goi, strâns lipiți unul de altul, Își mângâiau trupurile cu pielea groasă, atârnată. Bătrâna pântecoasă, cu o față Înspăimântătoare, de crustaceu, scotea intermitent o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
apăsătoare, de mormânt. Am coborât cu aceeași dificultate treptele spre garsoniera mea. Deși nu am stat mult cu domnul Cantemir, piciorul Îmi amorțise și mă săgeta dureros, iar nările purtau În ele miros intens de lumânări și de mort. În semiobscuritatea holului de la parter, În dreptul ușii mele, am zărit o umbră, cineva care stătea ghemuit, cu mâinile Împreunate În jurul gleznelor și cu capul pe genunchi. Era Melanie. Când am ajuns În dreptul ei, am atins-o pe umăr. A tresărit speriată, ca și cum
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
adevărat, băiatul nu avea talent la muzică, dar perseverența profesoarei și insistența părinților l-au făcut să reziste câțiva ani În fața pianului și, chiar să aibă câteva succese locale. După ce traversezi o duzină de pubele urât mirositoare, și intri În semiobscuritatea holului, chemi liftul și urci În el. Un lift vechi, de pe vremea lui Carol al doilea, care gâfâie din toate Încheieturile, și se mai și oprește Între etaje de parcă ar vrea să se odihnească. Odată ce ai ajuns la etajul opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fabrica de mobilă Tudor - era așezată o salopetă curată, cu o cască de oțel deasupra; asta Îi aminti lui Rowe de Închisoare, unde trebuia să-și lase hainele la intrare. — Frumos din partea ta c-ai venit, Arthur! repetă Henry, În semiobscuritatea Încăperii, apoi dispăru din nou. — Prietenii lui Henry sînt oricînd bineveniți, spuse femeia Între două vîrste. Eu sînt doamna Wilcox, mama lui Henry, Întări ea, citind probabil chiar pe Întuneric mirarea zugrăvită pe fața lui Rowe. Poftim Înăuntru și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de manuscrise in-folio îngălbenite, legate cu panglici de mătase putrede. — Scout, unde mama dracului suntem? — Să nu atingi nimic, fu tot ce-mi supuse ea din față. Dâra de hârtie ne conduse la un tumul. Un tumul uriaș, ascuns în semiobscuritatea din străfundul arhivei. Un tumul ca acelea în care erau îngropați regii din antichitate, dar un tumul alcătuit, în loc de pământ, din tot soiul de hârtii - ziare, ambalaje de chipsuri, reviste cu coperte lucioase, fâșii mari de tapet, etichete minuscule și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
armamentul Îl țineți la Îndemână. Undiță, tu vei rămâne pe locul pe unde a trecut patrula rusească. Ceilalți doi, cu câțiva pași mai În spate. Să existe posibilitate de comunicare Între voi. <Executarea!ă” Am plecat spre șosea, căutând În semiobscuritatea nopții un adăpost. N-am uitat să luăm câteva crengi din copăcelul singuratic aflat În calea noastră. Asta pentru a șterge urmele după ce ne vom găsi adăpost. În cele din urmă, tot Toader l-a găsit. Simplu. „Din câte Îmi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pleacă... Coborâră pe străduța care ducea spre Splai și se opriră mai înainte de a ajunge în capătul ei. Fosta cârciumă a lui Tănase avea acum o firmă nouă deasupra ușii de la intrare și fațada văruită proaspăt în galben căcăniu. În semiobscuritatea dinăuntru se vedeau câțiva clienți pe la mese, cu halbele de bere în față, și plutea un miros acru, îmbâcsit, de crâșmă ordinară. Nici pe vremea lui Tănase nu era un local select, dar măcar era mai primitor. Ticu o apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acum nu puteau fi decât abandonate. Cu lacrimile în ochi, Amalia le pregătea ultimul mic dejun. Apoi cei doi frați , însoțiți și de Mișu Leibovici, coborâră să mai arunce o privire și la subsol, deși era practic inutil. Aici, în semiobscuritate, zăceau adunate în chip de memento mori, mostre felurite din articolele comercializate cândva prin firma de pompe funebre: coroane mortuare aurite, cruci de marmură frumos șlefuite, de diverse forme și culori, ba chiar și un coșciug bogat ornamentat pe dinafară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de whitening, de înălbire a pielii. În celebrul său eseu Elogiu umbrei, Junichiro Tanizaki, încercând să explice diferite aspecte ale culturii japoneze printr-o subtilă determinare impusă de un imaginar al umbrei, al întunericului, face elogiul pielii galbene care, în semiobscuritatea ireală a teatrului no, dobândește la tinerii histrioni luciri și nuanțe nepământene. Tanizaki a fost acuzat de naționalism. Masako, în vârstă de optsprezece ani, întinde mâna spre sticluța cu loțiune whitening și nu a auzit de no decât la școală
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
oprească decât la judecata de apoi. Se simțea obosit și, înainte de toate, voia să se odihnească puțin. Intrând în holul apartamentului își aruncă de pe el pardesiul ud, apoi se așeză într-un fotoliu, fără să mai aprindă nici o lumină. Prin semiobscuritate lucrurile din casă păreau, în mod ciudat, să își amplifice dimensiunile, dându-i o senzație de apăsare. Era din cauza migrenei - sau poate... Pentru câteva clipe se gândi că ar fi trebuit să-i dea un telefon Cameliei la televiziune, ca să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Mi se pare că Alexandru Tocilescu împreună cu actorii Mihai Constantin, Ion Besoiu, Irina Petrescu, Răzvan Vasilescu și cu scenografa Vanda Sturza propun, concret, formula de teatru-laborator, de spațiu al cercetărilor textuale și metatextuale, spațiu al abandonului clișeelor și dezinhibițiilor. Dincolo de semiobscuritatea încăperii care le ține captive pe cele patru personaje, dincolo de praf, de sordid, de tenta apocaliptică a peisajului, dincolo de cinism și dezamăgire există dorința de a mai privi în tine și în ceilalți. Această echipă de artiști mari aduce pe
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]