249 matches
-
generatoare de emoții superioare, și de reflecții arborescente a Ideii (Basmul cu Soarele și Luna, 1988; Folclor din satele de pe Burdea, 1994; Cultul grâului și al pâinii la români, 1997; Reporter în stepa tranziției sau zece prilejuri de deontologie, 2003; Semioză și deictica semnului în credințele românești, 2006; Studii și articole de etnologie, 2007; Homo Moralis. Mari paradigme etice și etosul românesc, 2008; Spiritul pendulator. Eseurile de la Stuttgart, I, 2010; Solemnitatea ignoranței. Eseurile de la Stuttgart, II, 2012; Iordan Datcu sau a
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1448732634.html [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
înțelesurilor primare propuse expuse în corpul textului conceput. Un adagio deosebit de important de semnalat în acest context are drept fundament ideea că TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ nu își propune deloc să distrugă sensuri și nici să adopte semne noi numai de dragul unei semioze teatrale agresive de tip postmodern. Dimpotrivă. Și aici artista are un merit decisiv în a conserva și a susține un fel de normalitate mult prea bogată în esențe de tot felul și în rosturi funciare nobile, care trebuie, desigur, respectate
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_copacii_nu_mo_magdalena_albu_1368610046.html [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
ar fi schimbat în cuvânt(...)..așa de adânc mă doare / Universul ( Lupta cu visul) Cât o artă poetică valorează, în volumul Nunta Cuvintelor, poezia “Lupta cu visul” în care poetul „nuntirilor lirice”, N.N Negulescu investește cuvântul poetic cu o semioză infinită, cu o multiplicare infinită a semnificațiilor metaforice care își au originea în vis, mai exact, în spațiul oniric, interior, al sufletului poetic: “....parc-aș fi schimbat în cuvânt /firul infinit al ierbii / așa de adânc mă doare /Universul.” Ca
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Lupta_cu_visul_intr_o_cronic_marian_malciu_1379857493.html [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
universul într-un”Templu”, cu „visuri de carte”, „cu altare cu poeme”. Ca tipar formal, cartea, ca și poemul reprezintă un echivalent al universului platonician concentrat în jurul unui punct („sub talpa lui Dumnezeu”) din care „fiul firii-nalte” înalță axa semiozei infinite ca o coloană de lumină.: „și eu sui din stea în stea raza inimii” ( Spre Împărăția luminii). Conform viziunii platoniciene, cosmosul e un corp perfect , o sferă închisă care conține mai multe sfere concentrice, axa sferelor concentrice fiind coloana
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Lupta_cu_visul_intr_o_cronic_marian_malciu_1379857493.html [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
cu ușurință în inimă doar marii actori irepetabili ca expresivitate și talent (precum George Calboreanu ori Leopoldina Bălănuță), în cuprinsul complex al sufletelor cărora sălășluia cu prisosință puterea artistului autentic de a trăi cu patimă constant crescătoare înțelesul deplin al semiozei primare create de către fiecare scriitor în parte între zăgazurile operei sale unanim recunoscute de către cititori și critici, deopotrivă. „A rămas ultima dintr-o lume a unei epoci anume, a unui loc anume.”, spunea aceeași acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga despre prietena sa
NEMAIAŞTEPTÂND LA ARLECHIN... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_oameni_de_langa_noi_magdalena_albu_1358402087.html [Corola-blog/BlogPost/359370_a_360699]
-
precizat către destinația aparent finală a sa, Neființa - spațiul acela de dincolo de aici, dificil de decodificat cu îngustimea minții omenești -, cea care înghite în ea hulpav toate sistemele filozofice născute de umanitate cu scopul de a atinge miezul real al semiozei tuturor lucrurilor - adevăratul lor sens de a fi. Cu puterea acelei nevăzute forțe ce îl poartă de colo până colo într-un soi de vâltoare incontrolabilă vreodată, apa timpului i-a acoperit întotdeauna Ființei umane urmele propriei sale vieți biologice
UN DESTIN PRINTRE APELE TIMPULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_un_destin_printre_apele_magdalena_albu_1357119560.html [Corola-blog/BlogPost/345699_a_347028]
-
vector), pentru care după aceea găsim atâtea sensuri, pe plan spiritual sau moral” oferă, la Georgeta Resteman, revelația „gândului” spiritual și moral - izvor de „speranță și de bunătate”. Sensurile spirituale se decantează, ca niște „descătușări”, în semnificații multiple, într-o semioză infinită a metaforelor iubirii și a rimelor „încărcate” de ispita poeziei și a gândului poetic. În universul poetic al scriitoarei, semioza infinită dezvăluie sintagmele izotope ale iubirii: „picuri de mir”, „simfonie”, „vis”, „fereastră” deschisă spre absolut, „sentiment” „înflorit”, „floare”, „zăpadă
POETICA SIMFONIEI IUBIRII DIN STIHURI – COMORI DE MIR de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Cristina_maria_necula_poetica_simfonie_cristina_maria_necula_1335850626.html [Corola-blog/BlogPost/359153_a_360482]
-
moral - izvor de „speranță și de bunătate”. Sensurile spirituale se decantează, ca niște „descătușări”, în semnificații multiple, într-o semioză infinită a metaforelor iubirii și a rimelor „încărcate” de ispita poeziei și a gândului poetic. În universul poetic al scriitoarei, semioza infinită dezvăluie sintagmele izotope ale iubirii: „picuri de mir”, „simfonie”, „vis”, „fereastră” deschisă spre absolut, „sentiment” „înflorit”, „floare”, „zăpadă” a „“sufletului curat”, „fărâmă de azimă”, „descătușare”, „reverie, „cântare”, „dor”, “prezența celuilalt”, „minunat dor”, „dor de viață”, „mister”, „mirific cântec”, „cântec
POETICA SIMFONIEI IUBIRII DIN STIHURI – COMORI DE MIR de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Cristina_maria_necula_poetica_simfonie_cristina_maria_necula_1335850626.html [Corola-blog/BlogPost/359153_a_360482]
-
se formează pe baza existenței unui sistem semiologic primar. Acest sistem semiologic primar poate fi atât limba, cât și alte sisteme și forme de comunicare sincretice: iconic prin fotografie sau film, muzical prin melodii, etc. Semnul de orice natură, rezultatul semiozei de nivel primar dintre un semnificant și un semnificat, așa cum o descrie lingvistul francez Ferdinand de Saussure, se golește de sens și devine limbaj-obiect cu statut de formă la nivelul mitului. Această formă însă nu este semnificantul pur abstract din
Mitul semiotic () [Corola-website/Science/313799_a_315128]
-
lingvistul francez Ferdinand de Saussure, se golește de sens și devine limbaj-obiect cu statut de formă la nivelul mitului. Această formă însă nu este semnificantul pur abstract din sistemul primar al lui Saussure, deoarece ea conține latent sensul născut din semioza primară. Semnificantul (forma) mitului barthian este orice obiect care devine "prada vorbirii mitice". Semnificatul sau conceptul este cel care dă viață mitului, care îl umple de sens și de istorie deoarece el aduce cu sine o anumită perspectivă, tendință în
Mitul semiotic () [Corola-website/Science/313799_a_315128]
-
fel ca în analiza mitului tradițional realizată de Lévi-Strauss. Semnificația în mit, la fel ca în semiologia lingvistică a lui Ferdinand de Saussure, ia naștere din asocierea termenilor de concept (semnificat) și formă (semnificant). Semnificația ca rezultat al procesului de semioză, este însuși mitul potrivit lui Barthes. Sensul mitului nu va corespunde însă conceptului mitic, deoarece în urma procesului de semioză a avut loc o deformare a sensului lingvistic conținut latent de formă. Însă sensul inițial al formei nu se pierde niciodată total
Mitul semiotic () [Corola-website/Science/313799_a_315128]
-
a lui Ferdinand de Saussure, ia naștere din asocierea termenilor de concept (semnificat) și formă (semnificant). Semnificația ca rezultat al procesului de semioză, este însuși mitul potrivit lui Barthes. Sensul mitului nu va corespunde însă conceptului mitic, deoarece în urma procesului de semioză a avut loc o deformare a sensului lingvistic conținut latent de formă. Însă sensul inițial al formei nu se pierde niciodată total, ceea ce face ca semnificația mitică să nu fie niciodată complet arbitrară, ci să fie întotdeauna parțial motivată printr-
Mitul semiotic () [Corola-website/Science/313799_a_315128]
-
Mitul poate la rândul său să constituie un punct de plecare pentru al treilea lanț semiologic, care dă naștere unui mit artificial, experimental, unui mit de gradul al doilea, această spirală putându-se continua la nesfârșit în ceea ce Barthes numește semioză infinită.
Mitul semiotic () [Corola-website/Science/313799_a_315128]
-
nu există încă, nu putem spune ce anume va fi; totuși are dreptul la existență și locul ei determinat de la bun început.” Ceea ce Charles Sanders Peirce numește "semiotică" este disciplina care are ca obiect fenomenele semiozice. În concepția lui Peirce, semioza este o relație triadică între semn, obiectul său și interpretantul său, astfel încât această relație nu poate fi redusă la relații diadice. În lucrarea "O teorie a semioticii", Umberto Eco încearcă să construiască o teorie generală a semioticii pe baza teoriei
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
este” (sau a fost) apare în aceste condiții ca un fel de rezistență față de sens; această rezistență vine să confirme venerabila opoziție mitică între trăit (viu) și inteligibil 1. Referința nu mai este, din această perspectivă, decât un produs al semiozei, din moment ce relația lingvistică primară nu mai pune în legătură cuvintele și lucrurile, semnul și referentul, textul și lumea, ci un semn cu alt semn, un text cu alt text. Pe bună dreptate, Toma Pavel observa că, din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de la faptul că lui Casaubon (autor al unei teze de licență despre Templieri) i se prezintă un manuscris delirant pe această temă. Împreună cu ceilalți doi redactori, Belbo (care devine protagonistul aventurii) și Diotallevi (descifrator al Cabalei), Casaubon intră În vârtejul semiozei (toate permutările combinatorii pentru a umple golurile Planului), „vârtej“ ce crește gigantic și de la un anumit punct Încolo nu mai poate fi dominat de către inițiatorii lui. Cuvintele (semnele) se răzbună chiar Împotriva celor care le manevrează, În momentul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
punctul de fugă necesar, adică schema cea mai plauzibilă a desfășurării narațiunii. Procesul devorării lucrurilor de către semne este mai Înfricoșător decât orice realitate. Jacopo Belbo, autorul diabolicei construcții, Înțelege prea târziu imposibilitatea opririi mașinăriei infernale și se autosacrifică orgolios În numele semiozei infinite. Oscilațiile Pendulului Înscriu cu sângele lui concluzia negativă a Căutării. Se pare că marele Plan trebuie căutat În altă parte. Eșecul lui Belbo și al semiologiei (de a substitui lumea cu semnele) este evident. Subiectul nu se autoconstituie decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
trebuie căutat În altă parte. Eșecul lui Belbo și al semiologiei (de a substitui lumea cu semnele) este evident. Subiectul nu se autoconstituie decât prin acceptarea impactului natural dintre semn (cuvânt) și lucru. Altfel, secretul ontologic nu trebuie dezvăluit, Întrucât semioza extremă conduce la grotesc și nu la cunoașterea adevărată. Lumea nu poate fi răscolită până În structurile ei cele mai intime. Semiotica și semioza trebuie să aibă o limită (ceea ce Însuși Eco propune În cartea sa I limiti dell’interpretazione, Bompiani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
decât prin acceptarea impactului natural dintre semn (cuvânt) și lucru. Altfel, secretul ontologic nu trebuie dezvăluit, Întrucât semioza extremă conduce la grotesc și nu la cunoașterea adevărată. Lumea nu poate fi răscolită până În structurile ei cele mai intime. Semiotica și semioza trebuie să aibă o limită (ceea ce Însuși Eco propune În cartea sa I limiti dell’interpretazione, Bompiani, 1990), trebuie să se oprească la un anumit punct pentru a nu se ajunge la perversități textuale dintre cele mai periculoase prin declanșarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În cartea sa I limiti dell’interpretazione, Bompiani, 1990), trebuie să se oprească la un anumit punct pentru a nu se ajunge la perversități textuale dintre cele mai periculoase prin declanșarea unor acte ireparabile. A merge prea departe cu practicarea semiozei e ca și cum ai Încerca să te culci cu propria-ți mamă, subordonând incestul unei motivații de cunoaștere. 3. Golemul textului Unde se Înscrie genul de proză propus de Umberto Eco? La colocviul despre narativa italiană, ținut la Facultatea de Litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tehnici de lucru: clasa a III a, a IV-a / Paula Ilie-Mare, Rodica Birău, Pitești, Carminis, 1996 (Tiparg) [57] IONAȘCU, FLORICA, RADU, RADA, De la grafisme la scriere, RÎP, 18, nr.1-2, 1995, 201-207. [58] JĂMNEALĂ,AUREL, Sugestii metodologice pentru înțelegerea semiozei poetice de către elevi, Ateneu, 33, nr.11, 1996, 10. [59] LECTURI suplimentare: pentru clasele I IV / - București: Editura Coresi, 1996. [60] LIMBA română în gimnaziu.Obiective de referință., LL, 41, nr.2, 1996, 101111[cap.Obiective de referință din proiectul
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
perioadă în care au trăit fiind marcată de genialitatea gândirii lor. Dacă pentru Saussure semiologia sau semiotica este parte a psihologiei sociale, o știință care studiază viața semnelor în cadrul vieții sociale, pentru Pierce semiotica este știința care studiază procesele de semioza (semnificare). Limbajul reprezintă un tip de semioza care a servit ca model pentru considerarea altor forme de se-mioză. În viziunea lui Thomas Sebeok, semioza este fenomenul care deosebește formele de viață de obiectele neînsuflețite 49. Pentru Charles Peirce, cel
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
de genialitatea gândirii lor. Dacă pentru Saussure semiologia sau semiotica este parte a psihologiei sociale, o știință care studiază viața semnelor în cadrul vieții sociale, pentru Pierce semiotica este știința care studiază procesele de semioza (semnificare). Limbajul reprezintă un tip de semioza care a servit ca model pentru considerarea altor forme de se-mioză. În viziunea lui Thomas Sebeok, semioza este fenomenul care deosebește formele de viață de obiectele neînsuflețite 49. Pentru Charles Peirce, cel mai important filosof american, semnul constă într-
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
studiază viața semnelor în cadrul vieții sociale, pentru Pierce semiotica este știința care studiază procesele de semioza (semnificare). Limbajul reprezintă un tip de semioza care a servit ca model pentru considerarea altor forme de se-mioză. În viziunea lui Thomas Sebeok, semioza este fenomenul care deosebește formele de viață de obiectele neînsuflețite 49. Pentru Charles Peirce, cel mai important filosof american, semnul constă într-o relație triplă, el vorbind, așadar, de o teorie triadică a semnului: representamenul (semnul însuși) se găsește în
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
cu interpretantul. În viziunea peirceiană, nu este obligatoriu că semnul să fie un cuvant; un semn poate fi un gând, poate fi o acțiune sau orice altceva care are un interpretant. Într-o va-riantă mai comprimata, care cuprinde și sugestia "semiozei infinite", Peirce va denumi semnul drept "ceva care face ca altceva (interpretantul sau) să se refere la un obiect la care el însuși se referă (obiectul sau) în același fel, interpretantul devenind la rândul sau un semn și așa mai
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]