95 matches
-
formelor românești, prin împrumut) sînt considerate (cel puțin în dicționarele actuale) ca fiind pronunțate cu diftong. În dicționarele românești (DEX, DOOM), e indicată despărțirea în silabe și implicit pronunția acelor secvențe de litere care - în absența unor semne speciale pentru semivocale - ar putea fi interpretate la fel de bine ca diftong și ca hiat. În cuvinte ca versiune, revoluție, revizionism, mineralier, miniatură, biliard, bărbier, este clar recomandat hiatul, deci pronunțarea -si-u-, -ți-e, -zi-o-, -li-er, -ni-a-, -li-ard, -bi-er. În franceză, formele corespunzătoare (cu i
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
unei tendințe mai vechi care a acționat în evoluția limbii române. Se știe de altfel foarte bine că în rostirea românească se tinde spre evitarea hiatului; diferențele de interpretare apar mai ales în evaluarea soluțiilor recunoscute (diftongarea șver-siu-neț, epenteza unei semivocale șver-si-iu-neț, sau monoftongarea, reducerea totală a uneia dintre vocale șalcolț). După părerea mai mult sau mai puțin explicit exprimată a mai multor lingviști români, singura onorabilă ar părea să fie epenteza. O spune, în Limba română actuală (1947: 34), Iorgu
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
consonantizarea unei vocale (a-vi-a-ți-e: a-via-ți-e, zi-ar: ziar) e foarte frecventă ("pronunțarea aviație este reală, ba foarte răspîndită"), dar consideră că procedeul "continuă a fi utilizat până astăzi de către românii mai mult sau mai puțin inculți". Cealaltă soluție - epenteza unei semivocale (a-vi-ia-ți-e) - apare însă mai curînd "în gura oamenilor culți". Evident, o pronunție stigmatizată ca incultă e greu de acceptat și de confesat. Chiar dacă, surprinzător, poate fi acuzată și de păcatul opus - de snobism. După Ion Calotă (Contribuții la fonetica și
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
se r?sfrânge În cele mai vaste ecouri", poetul creeaz? Îmbin?ri de sunete care „Îi amplific? În toate felurile aceast? deschidere": În cuvântul „mai", poetul realizeaz? acest efect fonetic prin asocierea cu sunetul „m", echilibrat la finalul cuvântului de semivocala „i", a ??rei apertur? ne d? sentimentul c? Inc? firul sonor I?i conținu? Odiseea să c?tre orizonturi infinite. În cuvântul „departe", „a"-ul e poten?at de ?iruri de sunete ondulate succesiuni de vocale ?i consoane al c
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
în cazul unor împrumuturi lexicale care s-au încadrat mai greu în morfologia românească. Cel mai cunoscut e cazul cuvântului radio: împrumutat din franceză, cu accentul pe vocala finală (radió), ar fi putut intra în tiparul de adaptare prin adăugarea semivocalei -u (ca birou, cadou, cavou, cazinou, erou, metrou, panou, platou, tablou etc.). Nu s-a întâmplat așa, poate și pentru că e vorba de un termen internațional, conservat ca atare în multe limbi; radio a rămas cu vocala finală din etimon
Radio, taxi, tango by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5151_a_6476]
-
alte consoane în sunete precum „cț”, „mț”, „nț”. La fel, combinațiile consoanei „c” în „ci”, „ce”, „sci”, „șci”. Alte cuvinte sunt șuierătoare, cu sunete precum „sâ”, „șâ”, „sea”, „șa”, ori hârâitoare, prin folosirea consoanei „r”, mai ales în combinație cu semivocalele „ă” și „â”. De altfel și poetul roman Ovidius Publius Naso, exilat la Pontul Euxin în perioada 8îHr-17dHr era de părere că: „limba geților folosește prea mult sunetul „r” care dă asprime cuvintelor și face ca limba să fie dură
FRAGMENT DIN ESEUL „LIMBA ROMÂNILOR” de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370277_a_371606]
-
personală. Propun ca joc provocator pentru umaniști îmbinarea desenului cu fonética, vocabularul și morfo-sintaxa. Se pot contura norișori sau copaci cu ramuri trainice care să susțină termenii cheie ai lecției. Pe crenguțe , cumințele, pot ședea blând , de pildă vocalele, consoanele, semivocalele, omonimele, sinonimele, antonimele, părțile de propoziție, părțile de vorbire. Pot fi utilizate și jetoanele cu cap de pisică pe care să se noteze diferiți termeni, ce urmează a fi explicați pe parcursul orei. Consider că ludicul trebuie să abunde predarea- învățarea
TOCHITURĂ PLASTICĂ SAU UN COCKTAIL CU LITERE ȘI IDEI? de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372387_a_373716]
-
-lì-, cuvintele formate având terminațiile de N. sg. și pl. -os și -oja la m., -a și -es la f.. § Un sufix asemănător, -lìv-/-lìw-, provine din bulgară (-лив), via română (-liv/-liu). La feminin semivocala w din sufixul -lìw- devine j. kòst/a > kostelìvos gùra > guralìvos kàka > kakalìvos grìźa > griźulìwos Referință Bibliografica: SUFIXUL
SUFIXUL ADJECTIVAL -LIS de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372636_a_373965]
-
mintea m-a dus purtându-mi privirea către cel de-al cincilea vers al primei strofe, în care poetul spune: din lumina aceea-nsetată adânc de vieață? (Lumina). Nu întâmplător poetul așează între cele două consoane o vocală și două semivocale în care e nici nu se aude. Era începutul, când viața nu avea omul, embrionul divin al perpetuării rasei omenești avea de așteptat propriei noastre creații. Omul lumesc se rupsese de omul creat și începuse singur să fugă de propria
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
în privința nașterei conson[an]telor un element îndoit. Or că activitatea organelor căror li se emancipă consonantele e precesă de o columnă de aer, asemenea unui..., sau aerul sună după sunetul cel produs prin puterea organului. Asta ni dă antitezea semivocalelor, a literelor cursive, așadar a consonantelor acelora așadar cari țin mijlocul dintre vocală și consonantă și a consonantelor proprii, adevărate. Cele dintâi, semivocalele, au asta cu vocalele comun (a împărți) cum[că] sânt cauzate prin columna de aer ce premerge
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aer, asemenea unui..., sau aerul sună după sunetul cel produs prin puterea organului. Asta ni dă antitezea semivocalelor, a literelor cursive, așadar a consonantelor acelora așadar cari țin mijlocul dintre vocală și consonantă și a consonantelor proprii, adevărate. Cele dintâi, semivocalele, au asta cu vocalele comun (a împărți) cum[că] sânt cauzate prin columna de aer ce premerge apăsări, care apăsare apoi constituie capătul întregului, se sfârșește în sunetul sforțat de la organul anumit de vorbire. Cele de-a doua, consonantele proprii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tipice de ortografie întâlnite în scrisul lor am ajuns la concluzia că cele mai frecvente greșeli de omisiuni sau înlocuire a unei litere se întâlnesc în scrierea cuvintelor ce conțin diftongi pentru că: diftongii sunt alcătuiți dintr-o vocală și o semivocală care se pronunță în aceeași silabă, elevii percepând mai clar vocala, semivocala înlocuind-o Ăoa - o este înlocuit cu u: puartă în loc de poartă) diftongi cu care elevii fac cunoștință încă din clasa I Ăoa, ea, ia, ie, ua, uă) se
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
cele mai frecvente greșeli de omisiuni sau înlocuire a unei litere se întâlnesc în scrierea cuvintelor ce conțin diftongi pentru că: diftongii sunt alcătuiți dintr-o vocală și o semivocală care se pronunță în aceeași silabă, elevii percepând mai clar vocala, semivocala înlocuind-o Ăoa - o este înlocuit cu u: puartă în loc de poartă) diftongi cu care elevii fac cunoștință încă din clasa I Ăoa, ea, ia, ie, ua, uă) se repetă și în clasa a II-a și a III-a Pentru
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
mai mică, nu imposibilă (după modelul Albotă etc.), dar deocamdată destul de rar reprezentată. Varianta Laita (munte și pîrîu în Munții Făgărașului) ar putea proveni dintr-un mai vechi atestat Laieta. Prezența lui e în loc de u se datorește „consoanei“ moi j (semivocala rostită mai accentuat, ca în limbile slave, este de fapt o semiconsoană moale). Alternanța o-e se întîlnește și la alte nume, îndeosebi în documente (Brașev-Brașov, Craieva-Craiova, Crușev- Crușov etc.), între timp impunîndu-se cea cu o. Leaotă a apărut prin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sfîrși, alături de sîvîrși < sŭvrŭșiti). Nasă‘vodu s-a putut transforma fonetic în *Năsă‘vodu (prin închiderea lui a neaccentuat la ă), apoi în Năsă‘ŭud (prin evoluția labialei consonantice v la labiala vocalică ŭ) și, în final, Năsăud (prin elidarea semivocalei ŭ). Instituția juridică a săvod-ului, specifică slavilor, pare a fi fost cunoscută și romînilor, care au un vechi apelativ sodăș, sodîș, sodeaș, solduș, „chezași“, „copărtaș“, „răzeș“, venit prin maghiarul svovados (szvodos, szavatos, szovatos). Dacă s-ar accepta această etimologie, magh.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
infixul) -d - de la tema hipocoristică Tur-, prezentă în numele de familie Turul, Tura și în toponimul Tureni. I. Pătruț crede că toponimele Tur, Turia sunt formate, de asemenea, de la antroponimul Tur, nu de la sl. turjé, „al bourului“, care ar fi pierdut semivocala finală datorită trecerii prin filiera maghiară. Formele cu o sunt datorate adaptării maghiare a lui u romînesc Turda > Torda. Turia Este numele unei coline din Cîmpia Jijiei Inferioare, al unui vîrf din Munții Bodocului, al unui pîrîu, afluent de dreapta
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Zimbru. Variațiile fonetice ale numelor, față de etimon și între ele, pot fi explicate prin transcrierile aproxi mative în documente sau prin evoluțiile istorice și dialectale ale formelor. Astfel, așa cum arată V. Frățilă, „intercalarea“, în unele variante fonetice, a unui i semivocală între t și u este un fenomen arhaic sau regional (întîlnit și în tiulei „tulei“, știucă „ștucă“, tioc „toc“, cuptior „cuptor“). Vîrciorova Este numele unui pîrîu de 13 kilometri, afluent de dreapta al Bistrei, al unei păduri din județul Mehedinți
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
formă cu finală vocalică (accentuată sau neaccentuată), pentru care există o dificultate fonetică de a-și atașa enclitic desinența de plural și articolul. DOOM2 înregistrează forme invariabile precum: ● Pentru masculine, cele mai multe sunt formații terminate în vocală, accentuată sau neaccentuată, sau semivocala -ǐ; vezi substantivele: *avocado "plantă", bebe/ bebe, bebi, chulo, cowboy, cruzeiro, daimio, dandy, dingo, escudo, *euro, *expresso, factotum, *gay, grizzly, *guru, hippy, *homeless, *kamikaze, koala, *libero, lori, *macho, *mango 2 "pom", marabu, *mariachi, *mecena, old-boy, *panda, *papa, paria, pecari, penny
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
t în comparație cu p și a lui d, în comparație cu b în silabe ca pa-ta, ba-da. (22, 184, 228) Demutizarea consoanei N - NutacismulPararanutacismul Fonemul n este o consoană ocluzivă alveolară, având sonoritate și rezonanță nazală, ceea ce îi conferă un aspect de semivocală. Poziția sistemului articulator este asemănătoare celei necesare pronunțării consoanelor t, d. Ocluzia este realizată cu întreaga margine a limbii pe coroanele alveolare superioare, iar dezocluzia articulatorie se realizează prin linie mediană prin coborârea maxilarului și lăsarea deschisă a fantei labiale
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
câi. - Deformarea lui ge, gi, în je, ji sau șe, și exprimă pierderea ocluziei, respectiv a ocluziei și sonorizării. Se corectează poziția de start a articulării, respectiv se antrenează articularea lui d și se reia sinteza sunetelor ge, gi. - Transformarea semivocalei i în vocală, mai ales când sunetul gi se află în poziția finală a cuvântului, nu împiedică înțelegerea dar conferă vorbirii un aspect disgramatical, sugerând introducerea cazului dativ: Tu strângii crengii ? Indicând articularea scurtă a sunetului i semivocalic, corijăm defectul
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
22, 184, 228) Demutizarea consoanei R - Rotacismul - Pararotacismul Fonemul r este o consoană vibrantă linguo-alveolară și sonoră. Vibrațiile limbii se produc pe zona de contact alveolară și se prelungesc, la fel ca și vibrațiile laringiene ce însoțesc sunetul, asemenea unei semivocale, fapt pentru care fonemul r se mai numește și consoană lichidă. Poziția sistemului articulator La emiterea fonemului r, limba generează vibrațiile prin partea sa anterioară prin desprinderi repetate de pe planșeul bucal, cu gura și buzele adoptând o poziție relaxată și
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
ca în cazul celorlalte 12 litere () e, i, o, c, g, h, q, w, y, x ). Exemplu : pentru e : - vocală plină : - în cuvintele ( parte, elicopter ) ; - în forme ale verbului a fi ( ești, este, eram ) ; - în diftongul ie (eu, ele, ei ). - semivocală e (aceea, ea );literă ajutătoare (în combinațiile ce, ge, che , ghe, și înainte de o vocală ca în : ceas, geantă ). Se scrie și se pronunță ie și nu e, la început de cuvânt sau la începutul unei silabe care urmează după
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
sunt în distribuție complementară, în funcție de structura fonetică a substantivului; forma -le caracterizează substantivele terminate în -e: părinte-le, nume-le. La substantivele terminate în consoană sau în postconsonatic intervine vocala de legătură u: student-u-l, pui-u-l. Când substantivul se termină în semivocala ®? (le®?), acesta devine vocală: (leu-l). Feminin singular Feminin Neutru plural N.Ac -a cas-a, steau-a, carte-a -le cas-le, stele-le, cărți-le, becuri-le G.D. -i case-i, stele-i, cărți-i -lor case-lor, stele-lor, cărți-lor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
după număr au toate la plural dezinența -i, vocalic (codr-i) sau ultrascurt (iepuri), indiferent de dezinența de singular. Neutrelor care au dezinența -i la plural le corespunde o altă dezinență de singular: u vocalic, înscris într-un diftong ascendent cu semivocala i: sigiliu-sigilii, consiliu-consilii; dezinența substantivelor masculine este -u (semivocalic), înscrisă într-un diftong descendent: erou-eroi. Neutrele mai prezintă două substantive cu dezinența -i la plural - în opoziție cu -Ø, la singular: salar-salarii, seminar-seminarii. Masculinul se distinge prin valoarea fonetică a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
încearcă să-l convingă pe interlocutor vs. ritmul celui care nu are clară construcția mesajului, care-și "caută cuvintele", folosește "cuvinte de umplutură" (ăă, îî) etc. I.2. Sunetele limbii române Sistemul sunetelor limbii române cuprinde trei clase distincte: vocalele, semivocalele și consoanele, definite în opoziție sau în asociere unele cu altele; de exemplu, vocalele sunt definite în opoziție cu consoanele, în condițiile în care la rostirea primelor aerul iese liber din aparatul fonator 14, în timp ce în cazul pronunțării consoanelor, aerul
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]