95 matches
-
personală. Propun ca joc provocator pentru umaniști îmbinarea desenului cu fonética, vocabularul și morfo-sintaxa. Se pot contura norișori sau copaci cu ramuri trainice care să susțină termenii cheie ai lecției. Pe crenguțe , cumințele, pot ședea blând , de pildă vocalele, consoanele, semivocalele, omonimele, sinonimele, antonimele, părțile de propoziție, părțile de vorbire. Pot fi utilizate și jetoanele cu cap de pisică pe care să se noteze diferiți termeni, ce urmează a fi explicați pe parcursul orei. Consider că ludicul trebuie să abunde predarea- învățarea
TOCHITURĂ PLASTICĂ SAU UN COCKTAIL CU LITERE ȘI IDEI? de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_doina_dimitriu_1487802423.html [Corola-blog/BlogPost/372387_a_373716]
-
alte consoane în sunete precum „cț”, „mț”, „nț”. La fel, combinațiile consoanei „c” în „ci”, „ce”, „sci”, „șci”. Alte cuvinte sunt șuierătoare, cu sunete precum „sâ”, „șâ”, „sea”, „șa”, ori hârâitoare, prin folosirea consoanei „r”, mai ales în combinație cu semivocalele „ă” și „â”. De altfel și poetul roman Ovidius Publius Naso, exilat la Pontul Euxin în perioada 8îHr-17dHr era de părere că: „limba geților folosește prea mult sunetul „r” care dă asprime cuvintelor și face ca limba să fie dură
FRAGMENT DIN ESEUL „LIMBA ROMÂNILOR” de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1409425261.html [Corola-blog/BlogPost/370277_a_371606]
-
-lì-, cuvintele formate având terminațiile de N. sg. și pl. -os și -oja la m., -a și -es la f.. § Un sufix asemănător, -lìv-/-lìw-, provine din bulgară (-лив), via română (-liv/-liu). La feminin semivocala w din sufixul -lìw- devine j. kòst/a > kostelìvos gùra > guralìvos kàka > kakalìvos grìźa > griźulìwos Referință Bibliografica: SUFIXUL
SUFIXUL ADJECTIVAL -LIS de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1473873951.html [Corola-blog/BlogPost/372636_a_373965]
-
mintea m-a dus purtându-mi privirea către cel de-al cincilea vers al primei strofe, în care poetul spune: din lumina aceea-nsetată adânc de vieață? (Lumina). Nu întâmplător poetul așează între cele două consoane o vocală și două semivocale în care e nici nu se aude. Era începutul, când viața nu avea omul, embrionul divin al perpetuării rasei omenești avea de așteptat propriei noastre creații. Omul lumesc se rupsese de omul creat și începuse singur să fugă de propria
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Eleonismul_literaturii_si_taina_si_taina_surprinderii_la_lucian_blaga.html [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
conținuturile și conceptele operaționale din cele trei domenii ale disciplinei (limbă, comunicare, literatură), prevăzute în programele de gimnaziu și de liceu, atât pe cele obligatorii, cât și pe cele facultative. A. Limbă și comunicare: ● Fonetica - Sunetul și litera. Vocale. Consoane. Semivocale. Grupuri de sunete (diftong, triftong, hiat); - Silaba. Regulile de despărțire a cuvintelor în silabe. Ortografia pentru despărțirea în silabe (inclusiv folosirea cratimei și a apostrofului); - Aspecte stilistice și normative: folosirea corectă a accentului în limba română; nume proprii greșit accentuate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
interne de îmbogățire a vocabularului. Derivarea. Compunerea. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea). Familia lexicala. - Mijloacele externe de îmbogățire a vocabularului. Împrumuturile. Neologismele. - Sinonimele. Antonimele. Omonimele. Paronimele. - Regionalismele. Arhaismele. - Cuvintele polisemantice. - Unitățile frazeologice (locuțiuni, expresii). - Pleonasmul. 2. Noțiuni de fonetica - Vocalele. Consoanele. Semivocalele. Diftongul. Triftongul. Hiatul. - Silaba. - Folosirea corectă a accentului în limba română. 3. Morfosintaxă - Părțile de vorbire flexibile. Clasificarea/felul (verb, substantiv, articol, pronume, numeral, adjectiv). Locuțiunile. Categoriile morfologice (diateza, conjugare, mod, timp, persoana, gen, număr, caz, grad de comparație). Funcțiile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180462_a_181791]
-
interne de îmbogățire a vocabularului. Derivarea. Compunerea. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea). Familia lexicala. - Mijloacele externe de îmbogățire a vocabularului. Împrumuturile. Neologismele. - Sinonimele. Antonimele. Omonimele. Paronimele. - Regionalismele. Arhaismele. - Cuvintele polisemantice. - Unitățile frazeologice (locuțiuni, expresii). - Pleonasmul. 2. Noțiuni de fonetica - Vocalele. Consoanele. Semivocalele. Diftongul. Triftongul. Hiatul. - Silaba. Despărțirea cuvintelor în silabe. - Folosirea corectă a accentului în limba română. 3. Morfosintaxă - Părțile de vorbire flexibile. Clasificarea/felul (verb, substantiv, articol, pronume, numeral, adjectiv). Locuțiunile. Categoriile morfologice (diateza, conjugare, mod, timp, persoana, gen, număr, caz
EUR-Lex () [Corola-website/Law/181553_a_182882]
-
interne de îmbogățire a vocabularului. Derivarea. Compunerea. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea). Familia lexicală. ● Mijloacele externe de îmbogățire a vocabularului, împrumuturile. Neologismele. ● Sinonimele. Antonimele. Omonimele. Paronimele. ● Regionalismele. Arhaismele. ● Cuvintele polisemantice. Unitățile frazeologice (locuțiuni, expresii). ● Pleonasmul. 2. Noțiuni de fonetică ● Vocalele. Consoanele. Semivocalele. Diftongul. Triftongul. Hiatul. ● Silaba. Despărțirea cuvintelor în silabe. ● Folosirea corectă a accentului în limba română. 3. Morfosintaxa ● Părțile de vorbire flexibile. Clasificarea/felul (verb, substantiv, articol, pronume, numeral, adjectiv). Locuțiunile. Categoriile morfologice (diateză, conjugare, mod, timp, persoană, gen, număr, caz
EUR-Lex () [Corola-website/Law/170670_a_171999]
-
conținuturile și conceptele operaționale din cele trei domenii ale disciplinei (limbă, comunicare, literatură), prevăzute în programele de gimnaziu și de liceu, atât pe cele obligatorii, cât și pe cele facultative. A. Limbă și comunicare: ● Fonetica - Sunetul și litera. Vocale. Consoane. Semivocale. Grupuri de sunete (diftong, triftong, hiat); - Silaba. Regulile de despărțire a cuvintelor în silabe. Ortografia pentru despărțirea în silabe (inclusiv folosirea cratimei și a apostrofului); - Aspecte stilistice și normative: folosirea corectă a accentului în limba română; nume proprii greșit accentuate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
al cantității, în silaba accentuată, în funcție de caracterul închis sau deschis al acesteia, si de consoana care le urmează în silaba închisă. Vocale alungite numai de /v/, /z/, /ʒ/, /ʁ/ și /vʁ/: Vocale alungite de orice consoana: Limba franceză are trei semivocale: /j/, /w/ și /ɥ/, corespunzătoare vocalelor /i/, /u/, respectiv / y/. Toate trei pot forma diftongi ascendenți, iar / j/ și diftongi descendenți. Exemple: "bien" [bjɛ̃] „bine” (cu diftong ascendent), "évantail" [e.vɑ̃.taj] „evantai” (cu diftong descendent) "oui" [wi
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
u/, respectiv / y/. Toate trei pot forma diftongi ascendenți, iar / j/ și diftongi descendenți. Exemple: "bien" [bjɛ̃] „bine” (cu diftong ascendent), "évantail" [e.vɑ̃.taj] „evantai” (cu diftong descendent) "oui" [wi] „da”, "huit" [ɥit] „opt”. De multe ori, semivocalele alternează cu vocalele corespunzătoare: "nie" [ni] „neagă” ~ "nier" [nje] „a nega”, "loue" [lu] „închiriază” ~ "louer" [lwe] „a închiria”, "tue" [ty] „omoară” ~ "tuer" [tɥe] „a omorî”. Semivocalele și vocalele corespunzătoare formează unele perechi minimale: "și elle" [si.ɛl] „dacă ea” - "ciel
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
taj] „evantai” (cu diftong descendent) "oui" [wi] „da”, "huit" [ɥit] „opt”. De multe ori, semivocalele alternează cu vocalele corespunzătoare: "nie" [ni] „neagă” ~ "nier" [nje] „a nega”, "loue" [lu] „închiriază” ~ "louer" [lwe] „a închiria”, "tue" [ty] „omoară” ~ "tuer" [tɥe] „a omorî”. Semivocalele și vocalele corespunzătoare formează unele perechi minimale: "și elle" [si.ɛl] „dacă ea” - "ciel" [sjɛl] „cer”, "pays" [pɛ.i] „țară” - "paye" [pɛj] „plata”, "abbaye" [a.bɛ'i] „abație” - "abeille" [a.bɛj] „albina”, "tu aș" [ty.a] „ai” - "tua" [tɥa] „omorî
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
plata”, "abbaye" [a.bɛ'i] „abație” - "abeille" [a.bɛj] „albina”, "tu aș" [ty.a] „ai” - "tua" [tɥa] „omorî” (perfect simplu). În procesele de conjugare și de derivare se observă multe alternante între sunete. Mai sus s-au văzut alternante vocală ~ semivocala corespunzătoare. Cele mai multe alternante sunt vocalice, iar dintre acestea, cele mai frecvente sunt între perechile vocală semiînchisa ~ vocală semideschisă, determinate de caracterul accentuat sau neaccentuat și de poziția în silaba deschisă sau închisă. Exemple: Altă alternanta frecvență este vocală scurtă ~ vocală
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
interne de îmbogățire a vocabularului. Derivarea. Compunerea. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea). Familia lexicală. ● Mijloacele externe de îmbogățire a vocabularului, împrumuturile. Neologismele. ● Sinonimele. Antonimele. Omonimele. Paronimele. ● Regionalismele. Arhaismele. ● Cuvintele polisemantice. Unitățile frazeologice (locuțiuni, expresii). ● Pleonasmul. 2. Noțiuni de fonetică ● Vocalele, Consoanele. Semivocalele. Diftongul. Triftongul. Hiatul. ● Silaba. Despărțirea cuvintelor în silabe. ● Folosirea corectă a accentului în limba română. 3. Morfosintaxa ● Părțile de vorbire flexibile. Clasificarea/ felul (verb, substantiv, articol, pronume, numeral, adjectiv). Locuțiunile. Categoriile morfologice (diateză, conjugare, mod, timp, persoană, gen, număr, caz
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156661_a_157990]
-
cuprinde 26 de litere fără semne diacritice, două ligaturi (æ și œ), precum și 14 litere cu diacritice (ç, é, è, ê, ë, à, â, î, ï, ô, ù, û, ü, ÿ), pentru a reda 17 consoane, 16 vocale și 3 semivocale, deci există 42 de litere pentru 36 de foneme. În tabelele de mai jos se poate vedea, prin sortarea lor după prima și după a doua coloană, ce grafii corespund unui fonem, respectiv ce foneme corespund unei grafii, precum și frecvența
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
care se formează analog cu cele din română. Perfectul simplu și mai mult ca perfectul au dispărut complet, iar imperfectul aproape complet, având vestigii în graiurile din sud. Se formeză diferit de cel românesc, de la infinitiv, desinențele fiind precedate de semivocala de legătură "-i̭-": "lucråi̭am" „lucram”, "fațęi̭ai" „făceai”, "avzii̭a" „auzea”. Condiționalul-optativ are timpurile prezent, perfect și, spre deosebire de română, viitor. Cel prezent se formează cu verbul auxiliar "(v)rę" „a vrea”. Cel perfect se poate
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
din o consoană urmată de o vocală, ca în exemplele Hiroshima "hi-ro-shi-ma", Nagasaki "na-ga-sa-ki". La această regulă generală există cîteva excepții: 1. Uneori consoana poate lipsi, lăsînd vocala să formeze singură mora. 2. Rolul de consoană poate fi jucat de semivocalele y și w. 3. Consoana nazală n poate forma singură o moră, făra aportul unei vocale. 4. O altă moră aparte este "stopul", care este o pauză de lungime egală cu o moră în care se pregătește pronunția consoanei următoare
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
moră, făra aportul unei vocale. 4. O altă moră aparte este "stopul", care este o pauză de lungime egală cu o moră în care se pregătește pronunția consoanei următoare. 5. Între consoana și vocala unei more normale se poate intercala semivocala y. 6. Prin alungirea vocalei se poate obține o moră dublă. Fiecare moră pronunțată durează aproximativ același interval de timp, ceea ce a adus limbii japoneze epitetul de limbă metronomică. Vocale: În limba japoneză există cinci vocale, foarte asemănătoare cu cele
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
cele cîteva foneme japoneze care nu există în limba română fiind relativ ușor de asimilat. (Prin comparație vorbitorii nativi de limba engleză și chineză au de depus un efort relativ mare în această direcție.) Trebuie acordată atenție vocalei u și semivocalei w, consoanelor diferite de cele românești, alungirii vocalice, stopului consonantic, accentului muzical al cuvintelor și nu în ultimul rînd intonației frazelor. Gramatica limbii japoneze, deși foarte diferită de cea a limbii române, este relativ ușor de stăpînit datorită caracterului ei
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
dispariția unei vocale (de obicei neaccentuate) aflată între două consoane) vocalelor scurte neaccentuate "i", "u" : "cal(i)da" non "caldă" ; "vir(i)dis" non "virdis" ; oc(u)luș" non "oclus" 2) Închiderea vocalelor scurte în hiat și transformarea lor în semivocale : "vinea" non "vinia" 3) Asimilarea vocalica totală regresiva la distanță după formula "a"-"e" > "e"-"e" : "passer" non "passar" (va da "pasăre" în Română) 4) Betacismul sau confuzia dintre "v" și "b" : alveus" non "albeus" ( Rom. "albie") 5) Dispariția consoanelor
Appendix Probi () [Corola-website/Science/323074_a_324403]
-
jargon) ŝ = românescul ș (ŝtofo [ștofo] = stofă) u nu este niciodată scurt (reunuiĝo [re-unuigio] = reunire, reunificare) ŭ = u scurt ca în românescul tău (kaŭri [cauri] = a sta pe vine) a, e, i, o, u indică vocale; j și ŭ indică semivocale. Toate celelalte litere indică consoane. Accentul tonic este stabil, pe penultima silabă. Literele cu diacritice (în esperanto ĉapelitaj adică "cu pălărie"), respectiv ĉ, ĝ, ĥ, ŝ, ĵ și ŭ, nu pot fi întotdeauna scrise la calculator. De aceea există posibilitatea
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
nu diferă în general de cele ale românei. Doar vocalele [ə] și [ɨ] (scrise ă, respectiv î/â în română) prezintă deosebiri, ambele realizându-se când ca [ə], când ca [ɨ], când ca o vocală situată între ele, în funcție de graiuri. Semivocalele din aromână sunt aceleași ca în română, formând diftongii [e̯a], [o̯a], [j] + vocală, vocală + [j], [w] + vocală, vocală + [w] și triftongi. Există și două vocale asilabice (sau scurte), la sfârșit de cuvânt, după vocală + consoană: [ʲ
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
îl"(formă silabica - "l") Sincopa este dispariția unei vocale, de obicei neaccentuate, aflată între două consoane. În latină populară se produce sincopa vocalelor scurte neaccentuate , Sincopa se poate notă prin paranteze: Epenteza este introducerea unei consoane neetimologice sau a unei semivocale neetimologice în corpul cuvântului: Anaptixa este caz particular de epenteza care constă în introducerea unei vocale neetimologice în corpul cuvântului: Popular, în daco-romană se produce anaptixa lui "i" pentru a despărți anumite grupuri consonantice (de exemplu "scioala", "Sf. Silivestru"). Tot
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
un cuvânt. Propagarea este pronunțarea încă o dată a unui sunet dintr-un cuvânt. În limba română se propagă nazalitatea ("m" sau "n") Sinereza este reunirea a doua vocale aflate în hiat într-un diftong prin transformarea uneia dintre vocale în semivocala. Se pierde o silaba dintr-un cuvânt. Abrevieri: Lat. - Latină ; rom. - Română , fr. - Franceză , tc.- turcă , bg.- bulgară, magh.- maghiară , sl. -slavă.
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
alfabet” și „literă” sunt improprii pentru acest stadiu de evoluție, fiind de preferat „silabar”, respectiv „semn (grafic)”. Din perspectiva modernă, efectul este apropiat de o scriere abreviată, unde sunt notate majoritar consoanele (iar vocalele sunt evitate aproape sistematic, cel mult semivocalele fiind notate alături de consoane), lucru care nu ridica probleme vorbitorilor nativi ai limbii. Însă pe măsură ce textele au trebuit să fie puse la dispoziția unor persoane străine de limba în cauză, problema notării vocalelor s-a impus treptat. Același semn cu
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]