47 matches
-
9.10.2001); "terenul are dimensiuni de 75x32m și este împarțit în două culuare: de ducere și de întoarcere" (ournet.md). Eroarea se explică prin asemănarea extremă a diftongilor -oa- și -ua-, diferențiați doar de gradul de deschidere al elementului semivocalic. Am crezut inițial că e vorba și de o intenție de a distinge substantivul feminin singular culoare de pluralul culoare al substantivului neutru culoar, limitîndu-se astfel o omonimie morfologică - cea care permite jocul de cuvinte dintr-un titlu recent: "România
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
filologie, I, 1988). Tot Hasdeu formula și excepția, ca o subregulă particulară, întemeiată estetic: la cuvintele în -ie, genitiv-dativul ar prezenta "o urîtă concurgere a trei i": filosof-iii; lingvistul - care propune diferențierea în scris între i vocalic (i ) și i semivocalic (scris i ) - era de părere că la cuvintele din seria citată ar fi fost de ajuns să se scrie cu doi i, pentru a indica pronunția bisilabică, forma articulată filosofii acesteia fiind astfel diferențiată de cea nearticulată: acestei filosofii. Reținem
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
Armani nu apare nici o indicație asupra finalei. Transcrierile - simplificate poate din intenția de a nu-l speria pe cititor - sînt uneori aproximative și incomplete: Brother s-ar citi braăr, iar i cu tildă (?, semn clasic pentru nazalizare) ar fi i semivocalic; în vreme ce n cu tildă (n) apare în transcrieri, dar nu în lista inițială de semne. Unele nume apar fără nici o indicație de pronunțare sau accentuare (Italo Calvino, Pierre Bourdieu, M. Blecher), iar la altele se indică doar accentul, ceea ce ar
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
aflate în formă de nominativ/acuzativ este o interminabilă sursă de greșeli. Așa-zisa noastră ortografie fonetică notează cu același semn atât un „i” scurt (practic, o consoană tematică moale - ca în „arici”, „călători”, „corbi”, „istorici”, „pești”, „șacali” -, sau „i” semivocalic, de exemplu: „boi”, „lei”, „mâncăi”, pui”), cât și un „i” plin, un „i” propriu-zis, un „i” vocalic: „codri”, „maiștri”, „miniștri”, „monștri”, „scafandri”. Normele ortografice s-au stabilit, între altele, și după principii morfologice. N-ar strica să se știe că
STRATEGIE ORTOGRAFICĂ MACHIAVELICĂ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367128_a_368457]
-
substantiv masculin (evident, dacă nu avem de-a face cu vreun singulare tantum, cum ar fi - pentru cine nu mai știe - „aur”, „lapte”, „orez”, „sânge”) primește, grafic, la plural, un „i” (din punct de vedere fonetic, „i” scris este vocalic, semivocalic sau marcă a unei consoane palatalizate). Dacă, în plus, e determinat prin articol hotărât (în cazul în care ați uitat, precizez, așa, mai colocvial, că articulare hotărâtă e totuna cu o arătare cu degetul, adică e o „desemnare”), mai capătă
STRATEGIE ORTOGRAFICĂ MACHIAVELICĂ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367128_a_368457]
-
aflate în formă de nominativ/acuzativ este o interminabilă sursă de greșeli. Așa-zisa noastră ortografie fonetică notează cu același semn atât un „i” scurt (practic, o consoană tematică moale - ca în „arici”, „călători”, „corbi”, „istorici”, „pești”, „șacali” -, sau „i” semivocalic, de exemplu: „boi”, „lei”, „mâncăi”, pui”), cât și un „i” ... Citește mai mult Propun celor care au dificultăți în ce privește scrierea corectă a unor cuvinte cu desinența în „i” sau „ii” să rețină această egalizare (făcută din rațiuni exclusiv lingvistice): MINIȘTRI
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
aflate în formă de nominativ/acuzativ este o interminabilă sursă de greșeli. Așa-zisa noastră ortografie fonetică notează cu același semn atât un „i” scurt (practic, o consoană tematică moale - ca în „arici”, „călători”, „corbi”, „istorici”, „pești”, „șacali” -, sau „i” semivocalic, de exemplu: „boi”, „lei”, „mâncăi”, pui”), cât și un „i” ... VIII. ALTUL CANTEMIR, de Angela Monica Jucan, publicat în Ediția nr. 203 din 22 iulie 2011. Ciudatul, excepționalul destin al lui Dimitrie Cantemir a fost (este!) acela de a fi
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
din lat. frater (acuz. fratrem, abl. fratre) a rezultat rom. frate, iar, prin preluarea desinenței -i de la declinarea a II-a , devenită specifică pentru substantivele masculine, a rezultat pluralul frați, cu t trecut la ț cînd este urmat de i semivocalic. La nivelul limbii populare, în multe zone, pluralul este fraț, africata ț, un rezultat al schimbării fonetice, preluînd funcția gramaticală de a marca pluralul (masculin). În cazul diacroniei, se vorbește de lege atunci cînd un ansamblu de fapte urmează aceeași
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fiind creații efemere, pe care, ulterior, limba le va abandona. Dar, dincolo de aceste neajunsuri, faptele, în ansamblu, sunt semnificative. 2 Realizările singularului ca -u vocalic, în condițiile unei finale de radical muta cum liquida (tipul socru - socri), sau ca -ŭ semivocalic, în condițiile unei finale de radical vocalic (tipul boŭ - boĭ), nu apar printre împrumuturile recente. Un substantiv ca astru - aștri e mai vechi în limbă. 3 Am păstrat asteriscul (așezat la stânga cuvântului) ca modalitatea tehnică de înregistrare în DOOM2 a
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
e înregistrat sub această unică formă, dar, în uz, apare frecvent și biscuite (vezi motorul de căutare Google: 29400 de apariții pentru biscuite și 19400 de apariții pentru biscuitele). 10 Cu totul izolat, realizarea vocalică apare și în condițiile finalei semivocalice a radicalului (ulĭu - uliĭ). 11 Pentru istoria acestui cuvânt și pentru încercările de încadrare morfologică, vezi (Dimitrescu 2004-2005: 166−168). În utilizările lui contextuale din internet, cuvântul variază între încadrarea la masculin sau la neutru (acești tsunami - 2 apariții; aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
gi. - Transformarea semivocalei i în vocală, mai ales când sunetul gi se află în poziția finală a cuvântului, nu împiedică înțelegerea dar conferă vorbirii un aspect disgramatical, sugerând introducerea cazului dativ: Tu strângii crengii ? Indicând articularea scurtă a sunetului i semivocalic, corijăm defectul apărut în pronunție. - Pronunțarea disjunctă a grupului ge, gi în sunetele g-e sau g-i se datorează întârzierii vocalizării lui e și i sau intercalarea unei vocalizări excesive a lui î. Prin exerciții de rostire a silabelor je
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
codr-i) sau ultrascurt (iepuri), indiferent de dezinența de singular. Neutrelor care au dezinența -i la plural le corespunde o altă dezinență de singular: u vocalic, înscris într-un diftong ascendent cu semivocala i: sigiliu-sigilii, consiliu-consilii; dezinența substantivelor masculine este -u (semivocalic), înscrisă într-un diftong descendent: erou-eroi. Neutrele mai prezintă două substantive cu dezinența -i la plural - în opoziție cu -Ø, la singular: salar-salarii, seminar-seminarii. Masculinul se distinge prin valoarea fonetică a morfemului de plural: i ultrascurt, la masculine (student-studenți) față de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
într-un diftong descendent: erou-eroi. Neutrele mai prezintă două substantive cu dezinența -i la plural - în opoziție cu -Ø, la singular: salar-salarii, seminar-seminarii. Masculinul se distinge prin valoarea fonetică a morfemului de plural: i ultrascurt, la masculine (student-studenți) față de i semivocalic, la neutre: seminar-seminarii. Deosebirea dintre substantivele feminine, pe de o parte, și substantivele masculine și neutre, pe de alta, se face, numai în parte, la nivelul dezinențelor de număr, cu o singură excepție, masculinul pașă-pașale; numai substantivele feminine prezintă la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-ea (stea), -à (mușamà), -i (zi) și substantivele masculine terminate în ă (popă, papă, pașă, tată, agă), -ea (beizadea, prâslea) și -i (colibri). Declinarea a II-a: substantive masculine și neutre terminate în consoană (plop, scaun), în u (vocalic sau semivocalic) (codru, teatru, ateu, mausoleu), în i vocalic, semivocalic și ultrascurt (taxi, tei, bordei, unghi, unchi) sau în o (radio, flamingo). Declinarea a III-a: substantive terminate în e, aparținând la toate cele trei genuri: carte, frate, pronume. Tipuri de flexiunetc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
masculine terminate în ă (popă, papă, pașă, tată, agă), -ea (beizadea, prâslea) și -i (colibri). Declinarea a II-a: substantive masculine și neutre terminate în consoană (plop, scaun), în u (vocalic sau semivocalic) (codru, teatru, ateu, mausoleu), în i vocalic, semivocalic și ultrascurt (taxi, tei, bordei, unghi, unchi) sau în o (radio, flamingo). Declinarea a III-a: substantive terminate în e, aparținând la toate cele trei genuri: carte, frate, pronume. Tipuri de flexiunetc "Tipuri de flexiune" Clasificarea tradițională rămâne nesemnificativă și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
variabile prezintă dezinențe specifice, în interiorul opoziției cu dezinența de singular, dezinențe condiționate fonetic (alomorfe) și dezinențe accidentale (explicabile însă prin istoria întrebuințării limbii). Substantivele masculine variabile realizează pluralul exclusiv prin dezinența -i, în diferite variante fonetice: i vocalic (codr-i), i semivocalic (ero-i) și i ultrascurt postconsonatic (pom-i). Substantivele feminine variabile realizează pluralul prin trei dezinențe generale: -e, substantivele cu singularul exprimat prin dezinența -ă (cas-ă/cas-e), i, substantivele cu -e, la singular (cart-e/cărț-i) și -le, substantivele, cu dezinența
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rândunea-rândunică); mărge-le, turture-le, rândune-le, scrisore-le, bucățe-le etc. În limbajul popular apar și forme cu dezinența de plural -i: rândunici, turturici etc. Substantivele neutre variabile realizează pluralul prin trei dezinențe generale: -uri (tron-uri), -e (scaun-e) și, mai rar, -i (semivocalic): (consili-i). Dezinența -uri exprimă în mod specific pluralul substantivelor neutre. La feminin aceeași dezinență intervine în situații speciale, când, semantic, substantivele se apropie de clasa substantivelor neutre: vremuri, treburi. Distribuția celor trei morfeme de plural ale neutrului depinde, în mod
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de clasa substantivelor neutre: vremuri, treburi. Distribuția celor trei morfeme de plural ale neutrului depinde, în mod relativ, de structura fonetică sau morfematică a temei lexicale a substantivelor. Dezinența -i exprimă pluralul substantivelor neutre cu tema lexicală terminată în i (semivocalic), component al diftongului ascendent iu, în care vocala u este dezinență de singular: spațiuspați-i, sigiliusigili-i, teritoriu-teritori-i etc. Primesc dezinența -uri, la plural: • substantivele, neologice, cu tema lexicală terminată în vocalele accentuate o și u (radio/radio-uri, atu/atu-uri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
albe, bune, frumoase, grele, negre (unei, niște, unor) case albe, frumoase Acest tip de flexiune se caracterizează prin gradul maxim de variabilitate și cuprinde majoritatea adjectivelor românești. Adjectivele prezintă la singular, masculin dezinențele -Ø (alb) și -u vocalic (negru) sau semivocalic (greu). Observații: Face excepție de la această clasă, adjectivul june (întrebuințat mai frecvent substantival), care prezintă o omonimie accidentală - masculin singular - feminin plural, ceea ce determină dezvoltarea a numai trei teme distincte 3: Tema 1: N.Ac.G.D., masculin, singular - G.D., feminin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiune sunt invariabile la feminin în funcție de numărul substantivului determinat. Invariabilitatea în funcție de număr a dus și la invariabilitatea în funcție de caz și la aceste adjective feminine. Intră aici adjective formate prin sufixul -tor (amețitor, călător) și adjective terminate în diftongul -e® cu -® semivocalic, dezinență de singular (instantaneu). Tipul IV de flexiunetc "Tipul IV de flexiune" Se cuprind în această clasă adjective cu două teme distincte: tema 1: N.Ac.G.D., masculin, singular, N.Ac. feminin, singular: dulce, mare, subțire măr dulce, mare/pară
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivul determinat. OPOZIȚIA DE NUMĂRTC "OPOZI}IA DE NUM|R" Dezinențele prin care se realizează opoziția singular-plural sunt relativ diferite în funcție de gen. Masculin; indiferent de dezinența de singular, toate adjectivele primesc, la plural, dezinența -i în cele trei variante: vocalic, semivocalic, ultrascurt: • -Ø/-i: alb/albi • -u/-i: negru/negri • -u/-i: auriu/aurii, nou/noi • -Ø/-i: studențesc/studențești, lung/lungi • -e/-i: subțire/subțiri Observații: La plural, adjectivul roșu, neregulat, se caracterizează prin intrarea dezinenței într-un diftong: roșu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aurii, nou/noi • -Ø/-i: studențesc/studențești, lung/lungi • -e/-i: subțire/subțiri Observații: La plural, adjectivul roșu, neregulat, se caracterizează prin intrarea dezinenței într-un diftong: roșu/roșii. Nu realizează opoziția de număr adjectivele terminate la singular în -i semivocalic: rotofei, gălbui sau ultrascurt: vechi, stângaci, care prezintă aceeași dezinență -i (semivocalic sau ultrascurt) la singular și la plural: un băiat rotofei/niște băieți rotofei un copil stângaci/niște copii stângaci un prieten vechi/niște prieteni vechi. Feminin; adjectivele se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subțiri Observații: La plural, adjectivul roșu, neregulat, se caracterizează prin intrarea dezinenței într-un diftong: roșu/roșii. Nu realizează opoziția de număr adjectivele terminate la singular în -i semivocalic: rotofei, gălbui sau ultrascurt: vechi, stângaci, care prezintă aceeași dezinență -i (semivocalic sau ultrascurt) la singular și la plural: un băiat rotofei/niște băieți rotofei un copil stângaci/niște copii stângaci un prieten vechi/niște prieteni vechi. Feminin; adjectivele se caracterizează, în mare măsură, prin aceleași corelații dezinențiale din flexiunea substantivului: • -ă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
generală a verbelor, pentru persoana I singular, la tema pezentului (indicativ și conjunctiv) este -Ø: cânt, lucrez, sosesc, cobor, urăsc, par, vând, prind etc. În anumite condiții fonetice, însă, la aceeași persoană mai apar alte trei dezinențe concrete: U (vocalic), -® (semivocalic) și (semivocalic). Primesc dezinența -U (vocalic): • verbele a căror rădăcină se termină într-un grup consonantic, în structura căruia ultima consoană este lichida l: -mbl(a umbl-a - umbl-U), -mpl (a umpl-e - umpl-U), -mfl(a umfl-a - umfl-U), -fl (a afl-a - afl-U
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbelor, pentru persoana I singular, la tema pezentului (indicativ și conjunctiv) este -Ø: cânt, lucrez, sosesc, cobor, urăsc, par, vând, prind etc. În anumite condiții fonetice, însă, la aceeași persoană mai apar alte trei dezinențe concrete: U (vocalic), -® (semivocalic) și (semivocalic). Primesc dezinența -U (vocalic): • verbele a căror rădăcină se termină într-un grup consonantic, în structura căruia ultima consoană este lichida l: -mbl(a umbl-a - umbl-U), -mpl (a umpl-e - umpl-U), -mfl(a umfl-a - umfl-U), -fl (a afl-a - afl-U) sau vibranta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]