97,091 matches
-
de aproape o lună, zi și noapte. Vreau să le mulțumesc din nou, aici, pentru respectul și prețuirea pe care le au față de valori, de profesiune, de revista noastră. La fiecare ediție a Festivalului am crezut că vor primi un semn și din partea organizatorilor, firesc pentru ceea ce au făcut în paginile României literare. Am fi putut alege cu toții o cale pașnică, onestă, dar comodă. Conștiința nu ne-a lăsat. Cum am așteptat, iarăși firesc, un gest față de revistă pentru implicarea fantastică
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
propagandiști vioi, va avea nevoie de mult timp și de mulți bani pentru a-și plăti erorile de calcul și de gust, cea de-a doua categorie, pe care în mod cert, pînă acum, o ilustrează doar Victor Florean, dar semne încurajatoare vin și dinspre Vâlcea și dinspre Botoșani, receptivă la profesionalismul real și la competența verificată și demonstrată public, are deja o autoritate recunoscută în rîndul mediilor artistice și sînt chiar semnale internaționale credibile că proiectului cultural i se poate
Muzeul Florean în 2005 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11216_a_12541]
-
mai putut culege în recapitulare alte observații demne de reproducere. Cu toate acestea conversația s-a derulat nerigid, abordându-se mai multe subiecte. O anume pată în tablou l-a surprins. Îl acompaniase mai multe ceasuri, totuși T.M. nu dăduse semne la urma urmei că înregistrase efectiv prezența lui, nu l-a întrebat cum își duce existența, la ce lucrează, care sunt ultimele lecturi și busola de care e ghidat. Cum ar fi putut interpreta dezinteresul cu care era primit? A
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
dăinuie fire de contact. Survin forme de autoidolatrizare, efecte ale triumfului ca ziditor de univers. De neînțeles nu e atât acest proces, cât altceva. Cum e posibil ca ochiul format să dibuie subtilitățile psihicului să nu fi fost șocat de semnele de neorânduială din ograda lui. Sub această prismă, apreciem reținerea lui A.K. când i s-a propus să fie un nou Eckermann. Dacă semnele de autoapreciere T.M. le-ar fi dibuit la alții, aparatul de înregistrat ultraperfecționat pe care
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
e posibil ca ochiul format să dibuie subtilitățile psihicului să nu fi fost șocat de semnele de neorânduială din ograda lui. Sub această prismă, apreciem reținerea lui A.K. când i s-a propus să fie un nou Eckermann. Dacă semnele de autoapreciere T.M. le-ar fi dibuit la alții, aparatul de înregistrat ultraperfecționat pe care-l poseda ar fi lansat semnale de avertisment. Pe cealaltă pantă, a autoreclamei, nu mai e vigilent, trece cu vederea la alții manifestări de lingușeală
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
camuflat, dar mereu prezent în natura obiectelor, dispare cu totul, mesajul estetic se resoarbe și el, pentru ca, finalmente, ambele să se transfere într-un cîmp de semnificații care părăsește simpla și convenționala codificare artistică. Agregarea de forme, substanțe, geometrii, tonuri, semne, tehnici etc., în spațiul căreia se afirmă puternic interesul pentru diversitate, dovedește, prin chiar construcția finală, care este expoziția însăși, că ideea fundamentală este mai curînd una din domeniul cosmogoniei decît al artei; anume afirmația că orice structură, unitară ca
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
ca mecanism văzut din afară și perfect coerentă ca metabolism intern, este armonizarea înaltă, după modelul cosmic, a unui număr infinit de entități particulare. Astfel, arhitectura de forme și de imagini a Paulei Ribariu, sprijinită pe un repertoriu halucinant de semne și de reprezentări, în care lemnul, textila, hîrtia, efigia magică, ornamentica populară, însemnul eclezial, citatul sacru, mai mult prin enunțul axiomatic decît prin conținut, instituie un tip de civilizație și un sistem spiritual, sincretice ca morfologie, dar tocmai prin aceasta
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
de experiență. Acest complex de imagini, așezat într-un spațiu circular, o reproducere la scară mică a circularității universului, capătă, în mod spontan, o funcție majoră, de semnal și de receptacul pentru lumile paralele. Într-un anumit fel, sistemul de semne pe care îl propune Paula Ribariu seamănă, ca utilitate prezumtivă, cu misterioasele și încîlcitele desene de la Nazca, ilizibile pînă la opacitate privite de aproape, adică din chiar interiorul grafiei lor, dar fascinante și cutremurătoare văzute de sus, din spațiul aerian
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
încîlcitele desene de la Nazca, ilizibile pînă la opacitate privite de aproape, adică din chiar interiorul grafiei lor, dar fascinante și cutremurătoare văzute de sus, din spațiul aerian, de acolo de unde funcția lor începe să se precizeze și să devină eficientă. Semnele încetează a mai fi ornamente și devin, subtil, instrumente. Si efectul Baikonur Instrumente care nu sunt, neapărat, pasive, pentru că ele pot părăsi efectul simplu de semnalizare și de comunicare spre a trece dincolo, în zona de investigație și de provocare
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
dar de un fel diferit de al sud-americanilor. Fără a fi la fel de încărcate simbolic (și, respectiv, aluvionare formal), ele ascund, nu adînc, ci chiar la suprafață, mici învățături care, cu toate acestea, pot lipsi foarte bine. Miezul acesta de fabulă, semn de cumințenie a spiritului paulin, devenit din raționalist aproape un mistic catolic, nu strică însă cu nimic reușita unor povestiri ca Orestone, Proiect de exterminare, Cel mai mare scriitor, Librarul neverosimil, Domnul Baldassarre, cele mai bune din întreg volumul. Orestone
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
juventutis, viriditatem eterne felicitatis. s...ț Vale salus vite mee.") cu teme ale literaturii latine. În spiritul scrisorilor Sfanțului Ieronim și al retoricii ciceroniene (De amiciția), autoarea propune formulă unei relații inedite: amiciție dezinteresata și pasiune amoroasă - indestructibil unite sub semnul lui Hristos. Mai puțin inventiv - în formă și temele epistolare - bărbatul pare inspirat mai degrabă din concepția lui Ovidiu asupra iubirii. Cu toate astea, cei doi parteneri, fiecare în stilul său propriu, se situează în contextul Renașterii angevine de la sfârșitul
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
să o cuprindă întunericul, favorabil hoților, ucigașilor și tiranilor. Da, să-și țină bine lampa, în pofida greții și a ororii. Dacă nu avem lampă electrică, să ne aprindem mucul de lumânare sau, în ultimă instanță, să scăpărăm necontenit chibrituri, ca semn că nu dezertăm de la post. Anul acesta se sărbătorește, în Brazilia, dar și în Portugalia - poate și în alte țări - centenarul lui Erico Verissimo. Cu această ocazie, Editura Vivaldi va reedita Domnul ambasador, acum în versiune integrală (adică fără intervențiile
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
și-a consultat ceasul. ,Nouă trecute. Suntem deja în întârziere. Publicul a devenit nerăbdător. Teatrul mi se pare un adevărat butoi de pulbere. Vă rog, dragă domnule, nu aprindeți nici un chibrit. Înțelegeți ce vreau să spun?" Am făcut din cap semn că da, dar n-am promis nimic. Ascuns după cortina cam jerpelită dintr-o parte a scenei, m-am uitat la balcoane, la loji, la galerie. Toată chestia avea aspectul unei întruniri politice. În picioare pe coridoare, printre șirurile de
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
locuită acum de o familie țigănească. Nu pot să descriu, liniștit și fără să mi se urce sângele la cap, ororile pe care le văzusem în interiorul acelei splendide gospodării, odinioară. Dacă citim ziarele, dacă ne uităm la televizor, vedem multe semne ale unei înstrăinări de ceea ce, în general, se numește spiritul european. Furturile, jafurile, tâlhăriile și toate celelalte fărădelegi ne îndepărtează uneori sau în unele locuri, încetul cu încetul, de ideea că facem parte din Europa și că alcătuim cu ea
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
să aibă, dacă nu o soluție, măcar o atitudine tranșantă față de faptul că Bucureștiul învață să înoate. Mai ales că fostul primar Băsescu n-a făcut nici el vreun efort de a îmbunătăți canalizarea și nici n-a dat vreun semn că nu-i place contractul cu Apa Nova încheiat de predecesorul său. Sînt de acord că Traian Băsescu a fost vînat ca primar de fosta putere, dar pe acest principiu, al hăituirii, Ion Iliescu s-a dat drept victima lui
Bucureștiul trădat de primarii săi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11265_a_12590]
-
naște, se consolidează și apoi se diversifică, întocmai ca în scenariul după care viața însăși apare, se dezvoltă și își canalizează energiile pentru a atinge forme optime de manifestare. In acest prim plan al existenței, în peisagistica naturală, deși apar semnele unei umanități vagi și ale unui anumit tip de civilizație, omul explicit, fie într-o formulă generică, sub forma colectivității sau a grupului, fie într-una directă, ca individ determinat, lipsește cu desăvîrșire. După cum el este absent în aceeași măsură
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
se recunoaște după filosofia modernității, după scepticismul că schimbarea în sensul postmodernist ar fi benefică și, desigur, după multe altele. Dar cel mai lesne e de recunoscut după mers; adică după mersul ideilor și după ținuta științifică a discursului critic. Semnul distinctiv e unul formal: un anumit comportament intelectual, un anumit stil al ideilor și al argumentației, presărat cu asertări, decelări, inferențe, aprehendări și sintagme latiniste. La debutul său, în volumul Lumile lui Argus. O morfotipologie a poeziei vizionare (Ed. Paralela
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
și al argumentației, presărat cu asertări, decelări, inferențe, aprehendări și sintagme latiniste. La debutul său, în volumul Lumile lui Argus. O morfotipologie a poeziei vizionare (Ed. Paralela 45, 2005), craioveanul Cătălin Ghiță se resimte benefic de o astfel de influență. Semnele sunt foarte discrete, relevabile numai cunoscătorilor, de pildă, după cum introduce în analiza logică particula qua. O fizică și o metafizică a actului poetic sunt pasiunea lui Cătălin Ghiță, deopotrivă cu proiecția profetică a lumilor fictive, într-un mod înrudit, foarte
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
culturale din categoria textului (a literei, a paginii scrise, a inscripției generice sau a sigiliului vag), cu atît mai fertile vizual cu cît gradul de ambiguitate este mai mare, pictorul deturnează livrescul și potențează valorile optice pure. Repetiția exacerbată a semnelor opace și manipularea continuă a unui alfabet butaforic, fără istorie și, aparent, fără consecințe, - strategii care imping meditația către misterul unor coduri corupte, sursă de confuzie și dezordine din perspectivă logică - se preschimbă, din punct de vedere plastic, în echivalentul
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
și, aparent, fără consecințe, - strategii care imping meditația către misterul unor coduri corupte, sursă de confuzie și dezordine din perspectivă logică - se preschimbă, din punct de vedere plastic, în echivalentul unei infailibile construcții cerebrale: sobre, riguroase, definitive. Această asociere a semnului analitic cu sinteza cromatică îl plasează pe Aureliu Răzvan Ionescu într-o vecinătate celebră prin adîncime, inventivitate și vigoare, undeva între Ion Bitzan, Florin Mitroi și Nistor Coita, adică între spiritul ludic și fascinația livrescului, între sensibilitatea coloristică și rafinamentul
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
am vărsat năduful asupra unui exemplu cras de incompetență: o persoană dotată cu legitimație de presă de la un ziar din București a profitat de vizita în România a lui Mario Vargas Llosa pentru a pompa în pagină câteva mii de semne de venin antiintelectual. Era un singur exemplu din multele ce puteau fi date. E minunat că nu mai există cenzură, că scriem fiecare ce dorim, dar e mai puțin minunat că selecția condeierilor se face, am impresia, exclusiv pe baza
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
Cine e dispus să-ți dea crezare? Nimeni. Anii au trecut, iar azi, cînd noi înșine pomenim aceste cuvinte, le folosim ca pe un vot de blam împotriva oricărei pretenții de afirmare a unui specific național. A devenit aproape un semn de fină intuiție intelectuală dacă știi să respingi, în numele unui impersonale și neutre culturi universale, orice aluzie la vreo trăsătură culturală românească. Se uită însă că cel dintîi semn de naționalism al unui om este chiar limba în care trăiește
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
pretenții de afirmare a unui specific național. A devenit aproape un semn de fină intuiție intelectuală dacă știi să respingi, în numele unui impersonale și neutre culturi universale, orice aluzie la vreo trăsătură culturală românească. Se uită însă că cel dintîi semn de naționalism al unui om este chiar limba în care trăiește și se exprimă, cum de asemenea se uită că atmosfera psihologică pe care oamenii de cultură o respiră este o trăsătură de bază a specificului național. În această privință
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
anii 1990-1996, probabil cel mai recurent reproș adus atunci lui Mircea Cărtărescu a fost ,autismul" politic. Deși România trecuse în acei ani prin evenimente și schimbări politice majore, faptul că ele nu apăreau consemnate în jurnal era interpretat ca un semn de egotism și aroganță supreme. Scriitorul spunea, într-un interviu, că neimplicarea sa în spațiul public nu înseamnă însă indiferență civică. Cert este că, anul trecut, cînd Mircea Cărtărescu a apărut printre editorialiștii relansatului Jurnal Național, această nouă postură a
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
din secolele trecute, și mai ales cele de pe la 1700 - 1800, sunt acțiuni de ocupare cu forța. Efectul lor a fost, însă, în linii mari, benefic. În momentul sosirii occidentalilor, țările orientale leneveau încă într-un Ev Mediu subdezvoltat, în care semnele sclavagismului nu dispăruseră cu totul. Conectați la o nouă concepție asupra lumii, ele au avut prilejul să surmonteze handicapul istoric și să intre în rândul țărilor civilizatre. N-au făcut-o -, ba chiar au accentuat dominanta fundamentalist-tradiționalistă. Un film propagandistic
Piraterii de apă dulce by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11294_a_12619]