773 matches
-
criza poetului, discursul liric devine autoreflexiv, dezintegrarea, sfârșitul devin teme predilecte, elementele arhetipale își pierd perfecțiunea: cercul se taie în două, cubul este ciobit, gălbenușul moare, albușul curge. Poetul experimentează la nivelul cuvintelor, inventează necuvintele, se remarcă o criză a semnificantului.” Nelu Stan a vorbit despre pasiunea lui Nichita Stănescu pentru muzică, pasiune care i-a fost remarcată și de propria familie care i-a cumpărat acordeon și pian la care Nichita a cântat, la ultimul din ele chiar și cu
NICHITA STĂNESCU, 33 DE ANI DE NEMURIRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1481801499.html [Corola-blog/BlogPost/381030_a_382359]
-
te faci poet, cu toate strădaniile, ai în tine darul pentru activitatea diplomatică sau ești doar un funcționar slinos, șters. Diplomația este o esență a politicului. Pentru ambele meserii se cere cultură cât mai extinsă, deschidere către lume, darul selecției semnificantului, pasiune, iubire. Eu traducerile le-am făcut întotdeauna acasă, după programul oficial de lucru, ghidându-mă după deviza: „Nulla diae sine linea”. Munca zi după zi te cizelează, te îmbogățește. Când m-am oprit asupra unei cărți, am citit-o
DIALOG CU CONSTANTIN LUPEANU – UNUL DINTRE CEI MAI PROLIFICI SINOLOGI AI LUMII de DOINA DRĂGUŢ în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 by http://confluente.ro/Doina_dragut_dialog_cu_con_doina_dragut_1376352382.html [Corola-blog/BlogPost/352290_a_353619]
-
stylistic în funcție de ceva care le transcede: universal și existența omenească subliniate în conștiința artistului și reflectate într-un mod particular în limbajul poetic. În limba artistică raportul expresie-conținut apare însă într-o altă lumină, pentru faptul că trecerea de la un semnificant la altul, adică „alegerea “ expresiei, este motivată de funcția lingvistică a conținutului, care este o funcție estetică. Prin aceasta ea depășește funcția de comunicare realizată prin denotații, făcând apel la conotații, la sensurile derivate, individuale, simbolice. Svend Johansen în La
ASEMĂNĂRILE DINTRE ALEGERE, NORMĂ ŞI EXPRESIVITATEA POETICĂ ŞI RAPORTURILE DINTRE ELE. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Asemanarile_dintre_alegere_al_florin_tene_1385191823.html [Corola-blog/BlogPost/347267_a_348596]
-
de măiestria scriitorului. Talentul de narator al autorului este remarcabil. Zanfir Ilie a ales Dunărea (sau Dunărea l-a ales pe el?) - pentru că este reperul fundamental, nu numai pentru urbea din dreptul Milei 80, dar pentru multe alte orașe riverane, semnificant major și leagăn de poveste și de amintire scumpă. Om al cărții, îndrăgostit de cuvânt, de un deosebit rafinament estetic, spirit cercetător și analitic care și-a închinat viața studiului și comunicării, Zanfir Ilie și-a dovedit și a dovedit
CRONICĂ LA CARTEA: ZANFIR ILIE, DUNĂREA. POVESTE ŞI ADEVĂR,ESEURI DANUBIENE, EDITURA IDEEA EUROPEANĂ, BUCUREŞTI, 2013 (CEZARINA ADAME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Strajer_la_portile_fluviului_cezarina_adamescu_1391006750.html [Corola-blog/BlogPost/347457_a_348786]
-
atenție deosebită cuvintelor, surprinzând diferitele nivele ale acestora, straturi mai vechi și mai noi, rădăcina, aplicând metode diferite: metoda semantică, metoda lingvistică, metoda semiotică, metoda istorică-comparată. O atenție deosebită o acordă analizei semantice a textelor, modelului comun al semnului și semnificantului său, caracterului procesual, care dă naștere conținutului și formei. Autorul a studiat fenomenul și stadiile evenimențiale, sincrone și diacronice și, în același timp, a relevat faptul că viața materială, culturală și spirituală trebuie înțeleasă în lumina adevărului. Desigur că au
DOUĂ STUDII DE MARIANA STRUNGĂ ŞI PROF.DOINA DRĂGAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Doua_studii_de_mariana_strung_al_florin_tene_1392388701.html [Corola-blog/BlogPost/364092_a_365421]
-
adicătelea de la „Cuprins”, ar fi descumpăniți, cu siguranță, de diversitatea titlurilor: unele poetice într-o manieră aproape clasică - „Ochi prăfuit de stele”, „Inimi roșii în facerea nopții” sau „Lebăda neagră cu cioc de noroc”; altele alertând asupra inserției semnificatului în semnificant - „Semne crescute în lemn”, „Femeia apostilă” sau „Omul crescut în lemn”; câteva respirând un aer de (bri)colaj - „Omul de paie cu terminații nervoase albastre”, „Oamenii cu capete de textile” sau „Femei de ziar ude și presate”; în fine, nu
A TREISPREZECEA FRECVENŢĂ de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/dan_h_popescu_1473254565.html [Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559]
-
stylistic în funcție de ceva care le transcede: universal și existența omenească subliniate în conștiința artistului și reflectate într-un mod particular în limbajul poetic. În limba artistică raportul expresie-conținut apare însă într-o altă lumină, pentru faptul că trecerea de la un semnificant la altul, adică „alegerea “ expresiei, este motivată de funcția lingvistică a conținutului, care este o funcție estetică. Prin aceasta ea depășește funcția de comunicare realizată prin denotații, făcând apel la conotații, la sensurile derivate, individuale, simbolice. Svend Johansen în „La
ASEMĂNĂRILE DINTRE ALEGERE, NORMĂ ŞI EXPRESIVITATEA POETICĂ ŞI RAPORTURILE DINTRE ELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_asemanaril_al_florin_tene_1376573299.html [Corola-blog/BlogPost/366470_a_367799]
-
era generată hilaritatea. În plus - și cu deosebiree - cercul evenimențial eșuat și personajul ireal (pe cât de real), inexistent (pe cât de pregnant) sugerează că sensul micro-lumii acesteia este vidul. În termeni de semantică (și semiotică), putem afirma că, în situația dată, semnificantul este Colegiul Mediu Tehnic din Stânișoara, iar semnificatul este nimicul. Un semn straniu, deci, a cărui evoluție desenează o nesfârșită rotire în gol, un “bâlci al deșertăciunii”. Iată o mostră, între numeroase altele: “ - Să trăiți, dom’ profesor, deranjez? - Dacă m-
DASCĂLII, DASCĂLII DE MARIAN DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Un_roman_contemporan_dascalii_dascal_eugen_dorcescu_1352191463.html [Corola-blog/BlogPost/351285_a_352614]
-
o descoperim mai în toate poemele, înseamnă totodată și intuiția existenței în spațiul de la limita sacrului, în care poetul își întreabă eul, ce îi răspunde:” Eu sunt ecoul atras de carminul luminii“. (Cine ești tu?). Răspunsurile continuă în poeme ca semnificant transcendente. La Elisabeta Iosif, Poetul este Dumnezeul Cuvintelor, fiindcă Acesta,( de la fizica subcoantică încoace), a devenit “sămânța “ sau cod generic și își preschimbă în poeziile acestui volum, potența subtil-energetică în ” Cuvânt“: “ Jocul Poetului -un întreg labirint creat/ Mută cuvintele. Nebuni
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Poetica_timpului_real_din_transcendentul_imaginar_al_florin_tene_1326302523.html [Corola-blog/BlogPost/361919_a_363248]
-
semnificații specifice ale acelor „imagini minime” constitutive, și care, întocmai ca piesele unui puzzle oarecare, e hotărâtă să recompună din mii de fragmente lumea. Un subspațiu simbolic, dar destul de reprezentativ, al unui cadru tridimensional existent, în care „citirea „simbolică” a semnificantului” se realizează în direcția ei obiectivă și nicidecum într-o altă modalitate nelalocul său. Să nu uităm a aminti aici faptul că această lume vastă și diversă „este alcătuită din substanțe cu însușiri senzoriale de permanență variabilă” (E.H. Gombrich), motiv
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_pornografia_magdalena_albu_1376563202.html [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
dintre cele două chipuri ale fanteziei umane dispare aproape definitiv. Analizând în aceeași cheie simbolică propusă de semiologul francez Roland Barthes rânjetul pornografic de pe chipul actualei omeniri postmoderne, putem vorbi, așadar, despre o relație strânsă de contiguitate dintre semnificat și semnificant (împinsă chiar până la anularea identității de sine a celor doi termeni ecuaționali), o simbioză „perfectă” a tuturor componentelor fizice existente în definirea unui fenomen natural, de altfel, foarte cunoscut și bine studiat de-a lungul timpului. Deși pare o copie
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_pornografia_magdalena_albu_1376563202.html [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
direct în ochi. Căci, dacă mitului, după Barthes, „timpul și cunoașterea nu-i vor adăuga nimic, dar nici nu-i vor lua nimic.”, într-un mapamond nepopulat la tot pasul cu Einsteini creativi, lui Eco, întreținerea de raporturi nenaturale cu semnificantul și semnificatul jocului circular al realității prezente în substanța invizibilă a fibrei optice i se întoarce împotrivă, născând, astfel, dint-o dată, paradoxul contrazicerii cu propriile-i idei, ceea ce la Ezequiel Martinez Estrada era completamente exclus. Să fie oare, ne întrebăm
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1439559728.html [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
acest context, și anume: Va fi mai prudent să afirmăm că, în orice caz, există o interacțiune foarte strânsă, și pe mai multe direcții, între viziunea despre lume, modul în care o cultură pertinentizează pro¬priile unități semantice și sistemul semnificanților care le denumesc și le ‘interpretează’. Procesele de schim¬bare de cod au loc când această interacțiune nu este acceptată ca naturală și este supusă unei revizuiri critice. Acestea sunt cazurile în care într-o cultură dată un câmp semantic
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1439559728.html [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
exclus orice fel de dulceag „calo-”). Visătorul care a scris duce, din volum în volum, aceleași semne exemplare. E greu, însă, de navigat prin nemărginirile profunzimilor cuvântului lui Vasile Latiș și, poate, nu va atinge nimeni limanul de echivalență dintre semnificant și semnificat. „Același aceluiași gând și multe-ar putea tâlcui / înțelepții. Într-adevăr: ei ajung până la cuvântul / din urmă dar nu-i al lor și nici nu trebui să fie”. Doar înfiorări de gând. „[...] O, morții cum acolo // se roagă
POEZIE DE TAINĂ SEMNATĂ VASILE GRIGORE LATIŞ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 by http://confluente.ro/Poezie_de_taina_semnata_vasile_grigore_latis.html [Corola-blog/BlogPost/367051_a_368380]
-
sarafan întotdeauna prea scurt și nu din cochetărie ci din cauza înălțimii mele, privind un soare la asfințit strecurat prin ușa deschisă a holului liceului, tăind parcă întunericul într-o clădire paradoxal, pustie la acea ora. Această imagine este pentru mine ,,semnificantul'' cuvântului liceu dincolo de orice regulă de semiotică. Nostalgia acelor vremuri ,, mă așează cu gândul ‘' la fel ca atunci, în fața intrării și preț de câteva clipe mă transformă din nou în adolescenta veșnic tachinată din cauza picioarelor foarte subțiri , retrăind momentul despărțirii
ÎNTÂLNIRI de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Intalniri_daniela_lacramioara_capota_1357375598.html [Corola-blog/BlogPost/342325_a_343654]
-
ca sigur, întru lămurirea conceptului de epigramă ca „formă fixă“ („micropoem“ într-un stih, distih, catren, ori strofe de mai multe rânduri - poligrama lui Gh. Leu, endograma lui Nicomah / Nicolae-Paul Mihail -, mergându-se până la „sonet/ rondel satiric, umoristic“ etc.), ori „semnificant“ (înveliș „de litere“/ „de sunete“, metaforic: „pocal“), în care-i turnat un „conținut“, în care-i „închingat semnificatul-fulger-șfichiuitor“ (cantitatea / doza de satiră / umor la aspersor) întru catharsis, „autoprefață“ care „trece în revistă“ evoluția speciei, „istoria tendințelor formale / conținutistice“ spre a
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_1397642666.html [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
circumstanțele concrete ale cutărui sau cutărui poem: dragostea, satul natal, peisajul în toamnă, trecerea timpului etc. etc. Toate acestea rămân simple aparențe, au rolul de a declanșa confesiunea, de a activa obsesia, sunt mici forme de relief, accidente, repere, mărunți semnificanți, într-un univers panliric: “undeva pe deal la Orăștie/ viața curge ca o poezie” (Târziu în cuvinte, 100). Ioan Vasiu scrie, așadar, despre o realitate secundă, ca și când ea ar fi realul prim, absolut, axial, ca și când mediul natural, existența istorică, viața
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_un_cuvand_des_eugen_dorcescu_1393686276.html [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
contextual conotațiilor. Totuși metafora nu înseamnă, o spunem noi cu certitudine, numai o schimbare de sens de un tip diferit, și anume trecerea de la sensul noțional la sensul emoțional.Nu trebuie să ignorăm natura particular a relației dintre semnificat și semnificant, ca factor esențial și determinant al expresivității metaforice în special și al celei poetice în general. Concluzionăm: Originalitatea expresiei figurate, adică a metaforei, este un raport direct cu capacitatea ei de sugerare, adică depinde de gradul în care reprezentarea faptelor
ROLUL METAFOREI CA LIMBAJ FIGURAT ÎN POEZIE, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 by http://confluente.ro/Rolul_metaforei_ca_limbaj_figu_al_florin_tene_1360133914.html [Corola-blog/BlogPost/341347_a_342676]
-
cărei construcție narativă amintește de sistemul filosofic propus de Blaga și abordat de Eliade. Prin metoda folosită, fiindcă de el este vorba, Dumitru Velea, în drama Podul umblător, Editura Fundației Culturale „I.D. Sârbu”, face acea mișcare ce se sfârșește de la semnificant către referentul existențial, pentru ca „prezența” referentului să devină „flagranță”. Piesa pe care ne-o propune Dumitru Velea este o zguduitoare dramă dantescă în care găsim aceleași idei, mituri și esența secretă a înțelegerii lumii, elemente pe care le-a folosit
DUMITRU VELEA-PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Dumitru_velea_podul_umblator_al_florin_tene_1327137915.html [Corola-blog/BlogPost/366593_a_367922]
-
pentru poezia pe care o scrie în [...] „Cuvântul în Sfânta Lumină“»). Textele poematice „dimensionate psalmic / liturgic“, din volumul Cuvântul în Sfânta Lumină, de Miron Țic, relevă o structurare triadică: (I) Rostiri din Crez (28 de texte, pp. 9 - 38), unde semnificanții se lasă locuiți cu grație divină de „rugăciune“ («Fie-ne acum și-n vecie, / Mântuirea, / Cuvântul în Sfânta Lumină, / Icoanele binecuvântate, față la față, / Credem în creația luminii...» - p. 11), de „biserica din lemn“, de „Bunul Dumnezeu ce lucrează în
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1497087337.html [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
a Daciei Nord-Dunăreano-Pontice - partea numită, prin voința imperiilor care și-au îmbinat roțile dințate la Carpați / Dunăre, din 1859 încoace, România), mai exact spus, după un document „discutabil“, din anul «1266, [cu] Villa Helya» (p. 7 / s. n.), și, mai aproape de semnificantul de astăzi, dar după documente mult mai tardive, dintre 1750 și 1760 / 1762, «Moroș Illia» - adică „Ilia de Maris > Morosh > Mureș“. Din „cuvântul înainte“, pus de autor sub un arhicunoscut titlu „romantic-eminescian“, La o aniversare, Distinsul Receptor poate reține ca
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1497087337.html [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
Hickory,NC,UȘA Redactor, jurnalist, corespondent ziare diaspora, parteneriate. Membru în Asociația Jurnaliștilor Români de Pretutindeni (AJRP) Interesat și studiat: Istoria Artei, Istoria Religiilor, Psihologie, Creație - Evoluție Îmi imaginez un templu al zilelor noastre, în care nu zeul să fie semnificantul ci niște personaje metaforice: generozitatea și dăruirea, dragostea și loialitatea, respectul și adevărul... Ar trebuii că omenirea să le ridice - dacă nu temple, atunci - simboluri satuare; nu să li se închine dar să li se aplece cu credința adâncă. Cu
GHEORGHE ŞERBĂNESCU de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Gheorghe_%C5%9Eerb%C4%83nescu.html [Corola-blog/BlogPost/340548_a_341877]
-
de prim rang ale culturii europene - atât din România, dar mai ales din centrul și vestul Europei - au remarcat în poezia lui Nichita Stănescu o serie de elemente ce se constituie într-o veritabilă estetică modernistă: «revoluția limbajului poetic», revolta semnificantului împotriva semnificatului, potrivit căreia «libertatea cuvintelor duce la libertatea lucrurilor: poezia este un proces eliberator; [...] obiectele-cuvinte capătă substanță, depășind orice granițe; apa zboară, corpurile solide plutesc, focul se evaporă; timpul se metamorfozează în substanță solidă, în vreme ce spațiul dispare» (Artur Lundkvist
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1391384478.html [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
putem să reflectăm cu seriozitate asupra raportului cuvânt-materie și, inversând realul, să ne reculegem asupra acelui la început a fost Cuvântul.» (SRes, 170 sqq.). Este în această credință a lui Nichita Stănescu esența „noii ontologii“ a Limbii / Logosului, „a revoltei“ semnificantului împotriva semnificatului, a dialecticii „orizontice“ (cf. BTc, 333 sqq.), a interacțiunii dintre orizontul-avangardă, al cunoașterii metaforice, și orizontul „magnetizat“ al cunoașterii științifice. Și cultivarea paradoxului (fără a se altoi cumva pe vreo tulpină de desuet avangardism - cf. LRSA, 3 sqq
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1391384478.html [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
o descoperim mai în toate poemele, înseamnă totodată și intuiția existenței în spațiul de la limita sacrului, în care poetul își întreabă eul, ce îi răspunde:” Eu sunt ecoul atras de carminul luminii“. (Cine ești tu?). Răspunsurile continuă în poeme ca semnificant transcendente. La Elisabeta Iosif, Poetul este Dumnezeul Cuvintelor, fiindcă Acesta,( de la fizica subcoantică încoace), a devenit “sămânța “ sau cod generic și își preschimbă în poeziile acestui volum, potența subtil-energetică în ” Cuvânt“: “ Jocul Poetului -un întreg labirint creat/ Mută cuvintele. Nebuni
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 by http://confluente.ro/Poetica_timpului_real_din_transcendentul_al_florin_tene_1328956196.html [Corola-blog/BlogPost/346747_a_348076]