30 matches
-
ulițele Muzeului Satului Maramureșan, simt istoria maramureșenilor de demult, iar la închisoarea elitelor naționale, acum muzeu memorial, văd în fiecare celulă cum au suferit cei ce au făurit marea unire națională și s-au dăruit independenței, progresului și emancipării României. Sempiterni precum România. După anul 2.000 de fiecare dată mă opresc la noua Mănăstire Peri Săpânța, cu cea mai înaltă biserica de lemn din Maramureș și a fost ridicată în memoria primei episcopii ortodoxe maramureșene de la Peri, aflată pe malul
ROMÂNIA TANDREŢEA MEA de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 by http://confluente.ro/Corneliu_florea_romania_tan_corneliu_florea_1367824691.html [Corola-blog/BlogPost/354853_a_356182]
-
să fie,/ Când viața noastră-ar fi, doar cânt și melodie!“( Cum aș putea să spun ... Ceea ce reține cu adevărat atenția și dă o imagine despre posibilitățile reale ale poetului este elanul, cultivat cu metodă, de a surprinde marile ritmuri sempiterne, adică veșnice, în efervescența lor misterioasă și în legătură cu divinitatea, ca în poezia “Rugăciune “: “O, Doamne, iartă-mi rugăciunile prea multe,/ Ce le rostesc în grabă și vreau să mi s-asculte!/Îți cer mereu, într-una, să faci Tu, voia
OVIDIU JUCAN-PE DRUMUL VIEŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Ovidiu_jucan_pe_drumul_vietii_al_florin_tene_1350365976.html [Corola-blog/BlogPost/346417_a_347746]
-
de lut, pampa își transcende propria metaforă și realitate, căpătând, prin verbul pătimaș al lui Martinez Estrada, contururi precise de mit. Un mit netăcut însă, care covârșește și subjugă ființa, deoarece lupta îndârjită dintre om și demonul supraviețuirii din prezentul sempitern a obligat noblețea spiritului să-și piardă în vreme definitiv consistența. Cu alte cuvinte, în cartea lui Estrada, limitele umanului încep să se nască forțat în ecosistemul dizolvant pentru trăiri sufletești înalte al câmpiei, iar efectele lor negative să se
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1439559728.html [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
discernământ vlaga, conducându-l, finalmente, până la miezul greu identificabil al Tainei. În lipsa durerii profunde, cu siguranță că Omul ar rămâne un simplu lunatic al statisticii, orbecăind într-o continuă mișcare haotică înspre nicăieri, legat fiind trupește și sufletește de vremelnicia sempitern înșelătoare a materialității. Septembrie 1936... HARICLEEA DARCLÉE, cu toată forța înțelepciunii sale definitorii, nu putea bănui în acel moment că întreaga sa viață se va transforma cât de curând în istorie și amintiri. Ultima călătorie către pământul natal a primei
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1426320368.html [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
destinul omenirii la despiritualizare forțată și, în final, la moarte. Căci supremația înșelătoare și efemeră a cărnii în fața libertății totale a actului de gândire personală își găsește echivalența definitorie în supremația fragmentarului nesemnificativ raportată la fascinația indescriptibilă a unității primordiale sempiterne. Perimetrul societar complet desacralizant al postmodernității poate fi asemuit fără rezerve azi cu un fel de Nifellheim mitic, „ținut al umbrelor și al cețurilor” la nordici, unde își are sălașul hidosul balaur Nidhögg, fiara cu „fălci veninoase” care iese mereu
MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ŞI MITUL ANCESTRAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_1399435378.html [Corola-blog/BlogPost/350673_a_352002]
-
ce dans este pe străzi ca la carnaval de o vară aș scrie pe-o stea nenumită iubesc sau te-aș săruta pe soarta dulce-amară cu unghii de jad secunde împletite în păr sibilin iar inima/miocardul dilatat/ pulsând aritmic sempitern versatil Referință Bibliografică: Brainstorming / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1501, Anul V, 09 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
BRAINSTORMING de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 by http://confluente.ro/angi_cristea_1423468690.html [Corola-blog/BlogPost/377082_a_378411]
-
Morgana ce călca fără urme pe picăturile de rouă căzută pe ierburile unde sălășluiesc iepurii și dropiile. Drumul vieții Părintelui Mihail Milea a fost stabilit dinainte, ca o descoperire de „Sus”, din „dar ceresc” și de timpuriu a simțit atracție sempiternă față de creștinism. Înălțându-se pe vârful picioarelor, bătea cu degetele usna clopotului de la biserica de peste drumul casei părintești și auzind cântări de îngeri și simțind adiere miraculoasă de aripi, a fost atât de sastisit și de fascinat de tărâmul, doar
PĂRINTELE MIHAIL MILEA – OMUL LUI DUMNEZEU CE ARE VOCAŢIA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNEA SLUJIRII OAMENILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1437031519.html [Corola-blog/BlogPost/357705_a_359034]
-
contribuie și el la crearea atmosferei. Mariana Sperlea este prezentă cu un grupaj de poeme scrise în stil clasic în care poeta știe să calculeze cu finețe gestul liric, să-i de pregnanță. Regimul psihologic e acela al înfruntării valorilor sempiterne ale naturii cu miturile. Poezia sa curge ca un fluviu care vizează Marea literaturii.Horiana Țâru practică o proză reflexivă, unde rememorarea are rolul creării unei atmosfere autentice.Proza fiind, așadar, o confesiune. Retorica amintirii fuzionează cu diferite timpuri epice
CRESTOMAŢIA CA REPREZENTATIVITATE ÎN MIEZUL CUVÂNTULUI LITERATURĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 by http://confluente.ro/Crestomatia_ca_reprezentativitate_in_miezul_cuvantului_literatura.html [Corola-blog/BlogPost/370934_a_372263]
-
Tot ceea ce săvârșește creștinul se judecă prin prisma dragostei și primește valoare înaintea lui Dumnezeu numai ceea ce este împlinit cu dragoste și jertfelnicie. Astfel, paharul de apă dat unui frate de-al nostru în numele Mântuitorului (Mt. 10, 42), capătă o sempiternă valoare. Dragostea, care este temelia legilor dumnezeiești și maica virtuților, se face tuturor toate. Ea îmbrățișează pe prieten și ridică pe cel căzut în abisurile patimilor sau în adâncul deznădejdii, mângâie și îmbărbătează pe cel disprețuit, insuflă bărbăție, tărie, curaj
Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
din ampla și după toate probabilitățile încă multă vreme inepuizabila categorie a poeților noștri cu genă rurală. Punctul de pornire al versurilor d-sale îl constituie, așa cum remarca Ștefan Aug. Doinaș, într-un comentariu ce i l-a închinat, "realitățile sempiterne ale satului", în varianta sa maramureșeană, una dintre cele mai legate de conservarea tradiției, ale unui "suflet" iradiant al acestuia. Fervent al reîntoarcerii ideale în mediul natal, poetul îl echivalează cu o continuitate vitală, cu egalitatea cu sine a eternității
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
ceruse acesta amicilor, după ce stinsese singur patru mazurci. Patru votci poloneze mari, cu gheață. Faptele se petreceau odinioară, cam pe timpurile acelea când antica tavernă a lui Fane D. Calapod avea să intre, și să nu mai iasă, dintr-o sempiternă renovare. S-a-nțeles și-n spate, la perete? Haa...? Nu, Pale! Fără Pale! Doar Paul! Paul, băi, ciucanilor! Dentiștilor! Mai bine, Henri. Henri Bec! propusese Poetul, în hohotele asistenței, retezând dialogul și desființându-l și pe Botîncur, fără drept
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
italian, pasiunea de-o viață a poetului C. D. Zeletin, „Viața medicală”, 2002, 42; Dorin-Liviu Bâtfoi, Vremea în exces, RL, 2002, 43; Dicț. scriit. rom., IV, 869-871; Gheorghe Grigurcu, Un aristocrat livresc, VR, 2003, 1-2; Gruia Novac, Traseul unui destin sempitern, „Pagini medicale bârlădene”, 2003, 62-63; Vlad Sorianu, Un feeric spectacol de idei și emoții, ATN, 2003, 6. L. H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290732_a_292061]
-
prin prisma dragostei și primește valoare Înaintea lui Dumnezeu numai ceea ce este Împlinit cu dragoste și jertfelnicie. Astfel, paha‑ rul de apă dat unui frate de‑al nostru În numele Mântuitorului 84 Suferința și creșterea spirituală (Matei 10, 42), capătă o sempiternă valoare. Dragostea, care este temelia legilor dumnezeiești și maica virtuților, se face tuturor toate. Ea Îmbrățișează pe prieten și ridică pe cel căzut În abisurile patimilor sau În adâncul deznădejdii, mân‑ gâie și Îmbărbătează pe cel disprețuit, insuflă bărbăție, tărie
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
mai dificilă a chenozei, uitând că „înțelepciunea lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere” (1Cor. 4,20). Andrew Louth ne reamintește că într-o hermeneutică autentică nu textualitatea Scripturii este scormonită de curiozitatea descentrată a interpretului, ci Autorul sempitern al revelației este convocat să dea un răspuns. Modelul unei asemenea întâlniri între vizibil și invizibil nu poate fi decât Euharistia, ea însăși perpetuată de tradiția Bisericii creștine ca sacrament al ultimei tăceri. „Cuvântul (Le Verbe) - spune J.-L. Marion
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Per prima cosa (Canto di un pastore errante dell'Asia); Che fai tu, luna, în ciel? dimmi, che fai, / Silenziosa luna? Sorgi la seră, e vai, / Contemplando i deșerți; indi ți posi. / Ancor non șei tu paga / Di riandare i sempiterni calli? (Canto di un pastore errante dell'Asia). 291 Giacomo Leopardi, Tutte le opere, îngrijit de Francesco Floră, vol. I, Mondadori, Milano, 1949, p. XXX sqq. Afirmațiile lui Francesco Floră și în Giacomo Leopardi, Cânți, îngrijit de Lucio Felici, Newton
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
stanno ad occhi aperti). 304 Ed è morte / uno spazio nel cuore (Fresche di fiumi în sonno); Acquamorta (...) Șei simile al mio cuore (Acquamorta). 305 E spesso al suon della funebre squilla, / Al canto che conduce / La gente morta al sempiterno obblio, / Con più sospiri ardenți / Dall'imo petto invidiò colui / Che tra gli spenti ad abitar sen giva. (Amore e morte); Avremo voci di morți anche noi (Dove i morți stanno ad occhi aperti). 306 În me dolora / un airone
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
universale. În a sa Istorie a literaturii române George Munteanu este de părere că adevărurile fundamentale ale Poveștilor lui Creangă par să se țină strâns de binecunoscuta formulă a învingerii răului de către bine. Aceste adevăruri, descoperite prin veacuri și revenind sempitern trebuie repetate mereu, pentru a evita tot felul de năpaste. Creangă răspândește astfel o înțelepciune și prin aceasta se dovedește un clasic. Din punct de vedere al formei Creangă ascultă de legile generale ale morfologiei basmului, dar conferă narațiunilor lui
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
o problemă! Dar.. nu cumva e vorba de o consecință, această „problematizare” a Întregii evoluții „nefirești” a acestor primate ce decurg din acel australopithecus, care a urmat o ciudată, o aventuroasă evoluție, creând o altă „natură” În sânul celei vechi, sempiterne? Mai mult chiar: creând acest „spațiu artificial”, omul se Încarcă cu o conștiință aptă să contemple materia și Universul, iar exacerbarea actului „firesc” al morții aduce după sine, cum o constată filozoful clujean D.D. Roșca, În urma școlii romantice germane, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în desfășurarea lui dramatică implacabilă, Ion reușește să devină o grandioasă frescă, unde o forță realistă extraordinară reține o mulțime uriașă de amănunte grăitoare. Nimic din componentele vieții comunitare nu scapă prozatorului, care îi face pe cititori martori ai evenimentelor sempiterne din lumea satului, tabloul dobândind treptat proporții monumentale. Episoadele au o structură relativ autonomă, dictată de o gradație dramatică proprie, prinzându-se totuși strâns, fără excepție, în curgerea narațiunii, care - așa cum spune G. Călinescu - înaintează solemn, ca un fluviu american
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
năzuință de redempțiune s-ar spune că-i dictează bardului formula "îngropării" unor versuri în țarina prozastică. Ne îngăduim a reproduce textul cu pricina, marcînd separarea disimulatelor stihuri: "Granitul are un trecut imemorial, încît/ s-ar zice că e (aproape) sempitern. Altminteri,/ este semitern, apatic, antipatic, mat./ Distant și sumbru ca un grande, se înrudește cu granatul,/ dar nu-i o piatră nestemată, nici bună pentru a da șlef./ Granitul e opac din fire ;i,-n genere, neșlefuit./ Greu granulabil, la
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
orientează, o actualizează: "statuia din centru a fost schimbată". Nu e vorba, prin urmare, doar de o reacție sensibilă față de tot ceea ce e artificial și convențional în cotidianul citadin, dar și de o opoziție - ironic, sarcastic marcată - între ritmurile naturale sempiterne și răsturnările politice trecătoare: versul trimite neîndoielnic la momentul poststalinist din România și din tot lagărul socialist. Îndreptată la început împotriva convențiilor poetice și, simultan, împotriva celor etice în genere, agresivitatea autorului își alege, cu timpul , ținte tot mai precise
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
de canto, unde imprevizibilul încununa suprem o màtură înțelepciune. Simetric, mă gîndesc, familiaritatea noastră cu vocile care ni se încrucișează în jur, zbenguindu-se în zboruri ager arcuite, n-ar trebui, nici ea, să se acomodeze prea lesnicios unui giocoso sempitern. Însă ispita ornitologică, atunci cînd ne dă ghies, purtînd atîta prețios entuziasm de referințe, din istoria inatacabilă a creativității, favorizează, desigur, altceva decît un scrupul de precauții sustractive. Atîta fastă bogăție degajă conivențele unei armonii parcă prestabilite, încît fac hors
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
al lor depinde opera noastră,/ Opera Magna". Spre deosebire de Mihail Gălățanu, emulul d-sale, Ioan Es. Pop, face figura unui însingurat, a unui circumspect. Filonul rural al naturii poetului îi dictează configurarea unui spațiu închis, al unei ficțiuni delimitate, inhibante, proiecție sempiternă a mediului ancestral. La antipodul revărsării mapamondice, naționale sau numai metropolitane, acest liric îndărătnic, puțin comunicativ se înfășoară, precum viermele de mătase protejat de coconul său, în evocarea satului monadic, blagian. Din acest topos empatic, precum dintr-un destin, nu
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
el, chiar dacă nu în măsura în care era simplul fapt de a fi, o pură indeterminare. A fi conștient de faptul de a fi se aplică deopotrivă unui zeu, unui înger sau unui om. A fi conștient de faptul că ești - cum? Infinit, sempitern sau finit? Finitudinea este, alături de ființă și conștiență, a treia condiție limitativă a libertății ca libertate gravitațională. A fi, a fi conștient că ești și, în speță, a fi conștient că ești finit circumscriu condiția libertății gravitaționale ca libertate umană
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lacrima Basarabiei. Mulțumesc, pe curând. Comentarii critice "În versurile lui Arcadie Suceveanu găsim o incantație molcomă în care stările afective sunt tangente la plante, la foiala insectelor, la lucruri. Natura umple voluptuos alveolele lirice cu pasta sa pururi proaspătă fiind sempiternă. E atîta transparență în imagini încît ele par culese de-a dreptul din mediul înconjurător cum fructele dintr-un pom... De reținut acuratețea și eleganța scriiturii lui Arcadie Suceveanu. Astfel încît, depășind stîngăciile prezente încă la unii confrați basarabeni, d-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]