17,487 matches
-
un ritual din junețe cu ore pentru masă, somn, lectură, corespondență, creație. Cineva din afară care ar fi știut cât de metodic aplica T.M. rețeta lui de disciplină ar fi fost tentat să pună la îndoială doza de emoție și sensibilitate investită în cazna scrisului. Totuși, paradoxal, prindea contur o școală a inspirației care e întețită prin repartizarea efortului. Procedând cu rigoare, T.M. se învățase să nu taie zborul fanteziei spre înălțime. Pe A.K. îl convocase să-l însoțească în
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
deasupra contestației. De ce a consumat el însă atâta energie pentru difuzarea și agitația în jurul ei? Și alți mari creatori s-au concentrat asupra autoreclamei, au tânjit după succesul literar. Stăruința depusă fără jenă, până la ridicol, contravine însă delicateții și enormei sensibilități. Cine și-ar fi putut închipui că Proust sau Céline, temperamente atât de diferite, situate la poli opuși, calculau roadele reclamei? Ating astfel un punct vulnerabil în conduita lui T.M. Plec de la ce e normal și perfect îndreptățit. Impresionat de
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
Clăcașii, Plugarii, Dascălul, Dăscălița, Casa noastră, Bătrâni), poezie de evocare a locurilor și atmosferei familiale (Oltul, Noi, Lăutarul, În codru, Ruga mamei), poezie de stare și meditație existențială (Departe, Sara, La stână, Așteptare). În toate aceste poezii tematice funcționează aceeași sensibilitate de tip romantic, care permite ca în același text să apară cuvinte poetice din zone semantice diferite, cromatică, portret artistic colectiv sau individual, religie, istorie. Sentimentul acut al înstrăinării și dorul manifestat între străini apare la Goga ca un accent
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
începe, printr-o opintire îndreptată tocmai împotriva valorilor asupra cărora pînă atunci te aplecaseși cu naivitate, adevărata reînviere. Capeți o luciditate sfîșietoare, un fel de clarviziune macabră în virtutea căreia orice amănunt al acestei lumi are rostul de a-ți împinge sensibilitatea pînă la pragul paroxismului. Suferi pentru orice nimic și din cauza oricărui fleac, te răstignești singur pe crucea dezgustului și îți spui că viața e cruntă, oribil de cruntă, de o atrocitate fără capăt și fără leac, și repeți asta mereu
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
problemă și-o pune în mod repetat și cu multă gravitate, în mai multe rînduri, el însuși: ,, M-am întrebat, nu o dată, scrie el, dacă în educația mea de pictor din anii tinereții atmosfera Parisului ar fi folosit temperamentului meu, sensibilității mele de început, ar fi dat la lumină alte valențe, m-ar fi derutat sau nu și mai ales dacă mi-ar fi fost necesară,,. După 1960, cînd pentru prima oară pictorul ajunge la Paris și găsește o atmosferă publică
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
că traducătoarea în limba finlandeză a primit de nenumărate ori premii pentru traducerile cărților mele. Ea nu a fost niciodată în România iar limbile sunt atît de îndepărtate una de alta... Cred că mai este și altceva: pur și simplu sensibilitatea lingvistică; fiindcă și cineva care vine din același mediu social sau geografic cu autorul poate să facă o traducere proastă iar cineva care vine dintr-o cu totul altă parte poate să facă o traducere bună. Dar cred că nu
Cu Herta Müller despre colaje by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11289_a_12614]
-
Această asociere a semnului analitic cu sinteza cromatică îl plasează pe Aureliu Răzvan Ionescu într-o vecinătate celebră prin adîncime, inventivitate și vigoare, undeva între Ion Bitzan, Florin Mitroi și Nistor Coita, adică între spiritul ludic și fascinația livrescului, între sensibilitatea coloristică și rafinamentul construcției, între dinamica suprafeței și privirea analitică pînă la halucinație. Însă această apropiere nu privește decît latura strict tipologică a artistului, pentru că, stilistic și formal, identitatea picturii sale este ireductibilă, iar mesajul acesteia, prin însăși ambiguitatea lui
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
tocmai de aceea cartea de față seamănă cu un paravan al regretelor noastre. O citești regretînd că lumea aceea a murit. Pe deasupra, simți prea bine că asemenea cărți nu mai pot fi scrise astăzi. Ceva s-a stins iremediabil în sensibilitatea noastră estetică, o anume aplecare spre detaliile fragile și spre respectarea scrupuloasă a acelor convenții și pudori fără de care atmosfera unei epoci își pierde distincția. Și în constrast cu lumea interbelică, lumea de astăzi este una din care parcă orice
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
faptul că ele însele mor, ci de neputința noastră de a le mai intui lumea. Le citim fără a le mai putea gusta. Un paravan, de astă dată unul opac pe de-a-ntregul, vine să despartă definitiv un gen de sensibilitate de un alt gen: cel al cărții de cel al cititorului. Și atunci, cartea ajunge să fie privită ca ceva uzat moral, cînd de fapt sensibilitatea noastră este cea care s-a uzat ireparabil. Nici o punte de legătură nu mai
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
astă dată unul opac pe de-a-ntregul, vine să despartă definitiv un gen de sensibilitate de un alt gen: cel al cărții de cel al cititorului. Și atunci, cartea ajunge să fie privită ca ceva uzat moral, cînd de fapt sensibilitatea noastră este cea care s-a uzat ireparabil. Nici o punte de legătură nu mai poate sta între noi și carte. Și dacă istoria literaturii trebuie rescrisă periodic este pentru că numărul cărților supuse unei perpetue uzuri morale este tot mai mare
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
și contrazic asta amintind că Tolstoi, alt geniu corifeu al omenirii, spune că arta vine din răutate. Complet eronat. Tolstoi nu observă că răutatea de care vorbește el nu e decît ostilitatea pe care o arborează artistul ca să-și apere sensibilitatea față de cei din jur. Deci factorul primordial rămîne slăbiciunea și complexul, adică sensibilitatea, iar răutatea nu-i decît un factor secundar, derivat" (p. 48). Ca și stăpânul, sclavul își găsește propriile sale motivații existențiale, o filozofie care dă sens vieții
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
arta vine din răutate. Complet eronat. Tolstoi nu observă că răutatea de care vorbește el nu e decît ostilitatea pe care o arborează artistul ca să-și apere sensibilitatea față de cei din jur. Deci factorul primordial rămîne slăbiciunea și complexul, adică sensibilitatea, iar răutatea nu-i decît un factor secundar, derivat" (p. 48). Ca și stăpânul, sclavul își găsește propriile sale motivații existențiale, o filozofie care dă sens vieții sale și care îi face traiul suportabil. Ascultîndu-l aproape nu știi cine este
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
îndrepta împotriva lui Noica, sunau atunci, la vremea scrierii lor, ca o punctare sarcastică a zădărniciei unui efort pe care păltinișeanul îl pusese în slujba specificului național. Cum să crezi în temeinicia unei filozofii ce pretinde că limba ascunde o sensibilitate pe care numai cei care o vorbesc o pot împărtăși? Cine e dispus să-ți dea crezare? Nimeni. Anii au trecut, iar azi, cînd noi înșine pomenim aceste cuvinte, le folosim ca pe un vot de blam împotriva oricărei pretenții
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
polemici oficiale, te stingi sufletește cu idealul culturii universale în minte. Și scrii vrafuri de maculatură doctă pe care nu ți le citește decît familia. Nu ați observat că românii aflați în străinătate, deși critică îngustimea și culorile balcanice ale sensibilității de aici, nu se pot totuși lipsi de ele, de vreme ce continuă să se raporteze la ceea ce se întîmplă în țară? Ei scriu pentru gazetele românești și critică atmosfera de aici, fără să știe că, în critica lor, sînt mînați tocmai
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
oprește cît mai mult posibil a recurge la punct), într-o avalanșă de corespondențe care par a îneca peisajele, tîrînd în torentul lor tumultuos elementele lor sfărîmate. Dezlănțuirea sa e bonom-atroce. Departe de-a fi un visător, un complexat al sensibilității, Nicolae Magnificul ține morțiș a-și acredita postura de macho, ,tare" nu doar în ordinea vivacității duhului poeticesc ci și în cea fizică: ,am jucat box și m-am întrecut în lupte greco-romane/ pînă am ajuns suplu elastic scînteie electrică
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
latură relevantă, din mistica, fie convulsionată, fie mai curînd decorativă, a gîndirismului. Liber de orice preconcepție doctrinară ori stilistică (pentru a-și asigura libertatea interioară recurge în mare măsură la practica suprarealistă), încearcă a-și prezenta pur și simplu ecuațiile sensibilității vitaliste. Ingenuitatea ,antică" și ,cosmopolită" e a unei ființe care-și proiectează viața emoțională și senzorială pe ecranul universal și, în reciprocitate, își asumă fenomenologia naturii precum o funcție a organismului propriu. Această balansare între exterior și interior, între subiectiv
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
să fie dezvoltat. O altă constantă a preocupărilor lui Nicolae Mecu este, spuneam, relația clasicism-romantism, altfel, bine știută. Aplecându-se atent asupra paginilor lui Daniil Scavinschi, istoricul literar bagă de seamă că neoclasicul de la 1825 ,face un salt în noua sensibilitate abia întrezărită la orizontul culturii romanești și vorbește de o romanticească priveală, situându-se astfel printre primii autori români care foloseau termenul de Ťromanticť". ,Daniil cel trist și mic" din Epigonii cultivă pe alocuri un romantism tenebros. în schimb, clasicul
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
Daniel Cristea-Enache Spre deosebire de criticul literar, care își poate alege și urmări temele fără a fi considerat, prin aceasta, subiectiv, cronicarul e dator să se deschidă către toate azimuturile artistice, analizând cu egală pătrundere cele mai variate structuri de sensibilitate. Experiența lui e una plurală, iar obiectivitatea reprezintă crucea pe care trebuie s-o ducă săptămânal, dincolo de datele personale, de inevitabilele pulsiuni, de simpatiile și antipatiile omenești. Totuși, are și el dreptul la propriul unghi critic, la un sistem construit
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
stabilit la Lausanne. Lucrarea domniei sale, Cvartetul al 5-lea, o construcție savantă concepută cu strictețea unei drastice economii a mijloacelor, se dovedește a fi o veritabilă meditație înfiorată poetic, o meditație care - iată, în chip fericit! - a întâlnit tipul de sensibilitate latină pe care o dezvoltă muzicienii Cvartetului ,Stradivari". Pe o direcție similară privind demersul interpretativ a fost orientată realizarea marelui Cvartet în do minor de Dmitri Șostakovici, o dramaturgie amplă, o spiritualitate de tip slav excelent portretizată de muzicienii formației
Un florilegiu al evenimentelor muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11308_a_12633]
-
este posibilă. Rațiunea îi spune însă imediat că oamenii legați în amintirea ei de acel loc nu mai există sau sînt cu totul altfel decît îi știa. Aceste alunecări în timp îi prilejuiesc Monicăi Lovinescu scrierea unor rînduri de mare sensibilitate, care ar putea intra în cele mai selecte antologii de proză: ,Acum, cînd geografic nu-mi mai este interzis, e prea tîrziu: toți cei ce-mi populau acea Ťcasăť au dispărut. Pot să mă întorc, să-mi văd prietenii, nu
Vremea schimbării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11315_a_12640]
-
jocul textual este esențial și delectabil în poezia manieristă, precum tehnica fusion în jazzul compozit, dar cît de gratuit e!? Altfel spus, cît sentiment mai încape pe lîngă tehnică? Unele voci s-au pripit reclamînd goliciunea poemelor secate de orice sensibilitate, dar niciodată rolul receptorului n-a fost mai important. În primul rînd, tradiția poetică obligă: nu poți pricepe intertextul fără text. Sigur, e și puțin din răsfățul și orgoliul auctorial, dar notele și trimiterile ce însoțesc fiecare poem din Rebis
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
ermetic pentru a cărui înțelegere deplină (nici măcar garantată) trebuie să citească similifascicule de dicționar? La o asemenea întrebare, răspunsul ar fi scoaterea din bibliotecă a unei cărți de versuri de Coșbuc sau Minulescu. E vorba despre o altă vîrstă a sensibilității poetice, la care ai ajuns sau încă nu. Sofisticată și uzînd de numeroase strategii lirice, poezia lui Foarță vrea, mai dregrabă, să te piardă pe drumul spre Damascul semnificației, o călătorie în care fiecare cuvințel ascunde sub văl o fată
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
să te piardă pe drumul spre Damascul semnificației, o călătorie în care fiecare cuvințel ascunde sub văl o fată morgană modulară. Căci, ceci n'est pas une poésie! E și muzică și e și mai mult de atât. Revenind la sensibilitatea unei astfel de poezii tehnic-ezoterice, ea e de căutat, de fapt, în mai multe direcții. În primul rînd, muzicală. Manolescu a vorbit primul despre ,muzicalitatea emoției" la Foarță, dar argumentele vin taman de la Verlaine. Dacă nu găsești nimic muzical în
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
alegoriile unei poezii foarte tricky. Altfel, te poate emoționa imaginea suprarealistă sau ,metafora care ia prin surprindere imaginația", care este esența poeziei în viziunea lui Borges, precum o simplisimă ,ceașcă roză-n talie". Cum spuneam, în multe feluri poți recepta sensibilitatea poeziei lui Șerban Foarță, chiar și cînd ea pare că ține mai multe de o dexteritate lexicală în ritm scurt și rimă rară, dar asta depinde și de cultura și de disponibilitatea la emoție a privitorului tabloului. Sînt însă poeme
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
expuse intemperiilor sunt și dumnealor. Să-i înțelegem... 22 iunie - toiul verii - ce este? în ce zodie pică?... Taur, nu. Fecioară, nu. Ce mai avem... Gemeni, parcă?... ăștia mai ales se îndoaie, de unde respectivii Castor și Polux. Feminitate, deci, atracții, sensibilități fel de fel, simpatice infidelități, superficialități idem, talent, vorbire frumoasă... Nu s-ar naște într-o asemenea zodie măgarul... (atât de simpatic și de răbdător, ori câinele, mă rog, ca fidelitate...) de Băsescu!... Băsești născuți în Gemeni? Nu se există
Căldură mare, deși veche by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11346_a_12671]