37 matches
-
haina de pe umeri Și mângâi cerul cu mâna, Culegând dintre expuneri Norul, ce-acoperă Luna. Adorm lacrima în barbă Ridicând ochii spre cer, Culeg calm vina din iarbă Și deslușesc un mister. Închid paginile triste Cu puterea minții mele. Triluri sentimentaliste Mă înalță sus, la stele. Referință Bibliografică: Spre stele / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 282, Anul I, 09 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniela Pătrașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SPRE STELE de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Spre_stele.html [Corola-blog/BlogPost/356904_a_358233]
-
Ce oferă el în loc? Ce altceva decât sânge și sex în stare „pură” și multe alte chestii grele, ce se ascund în partea întunecată a subconștientului personajelor, eroi care sunt mereu în cautarea identității? Aș putea crede, alături de minulescologii romanțați, sentimentaliști și lacrimogenoși, că toate aceste suprarealisto-crudissime-romane sunt comandate de către psihologii mereu în căutare de pacienți ce au nevoie de lungi ședințe de decețoșare a creierelor. Și uite așa, deplângând soarta iubirii roz și pufoase picată în mâinile nespălate ale satirilor
MIGDALE DULCI AMARE (3) – GERUL BOBOTEZEI „NAŞTE MONŞTRI” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 by http://confluente.ro/florica_bud_1454899066.html [Corola-blog/BlogPost/349679_a_351008]
-
un album pe care - până acum - am vrut de zeci de ori să-l arunc în pubela cu gunoi. Dar nu am putut face vreodată așa ceva. De ce ? Mă întreb și eu de foarte multe ori. Sunt, din nefericire, mult prea sentimentalist. Am încercat de mii de ori să fiu altfel, mai insensibil, mult mai rece. Nu am putut, nu pot și nu cred că voi putea vreodată. Punct. ********************************* Stefan von Iancovich scrie în cartea lui „M-am reîntors din moarte”: „Am
FRÂNTURI DIN IUBIRILE PE CARE LE LUĂM CU NOI DINCOLO (PARTEA A NOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1457132330.html [Corola-blog/BlogPost/384228_a_385557]
-
maturității omului și neconstrângerea lui de către nimic. Principiile morale sunt împotriva acestor încercări de eliberare față de orice autoritate, care de fapt sunt lipsite de orice moralitate. Biserica binecuvântează căsătoria creștină, legătura dintre bărbat și femeie, dar este împotriva unui vagabondaj sentimentalist și a unei neorânduieli care pot interveni atunci când lipsesc principiile morale. Iată a treia piedică ce derutează sau denaturează direcția omului spre desăvârșire. Sunt plăcerile atât de mult întâlnite astăzi în societatea modernă. Omul modern vrea de fapt numai plăcere
DESPRE OMUL DE ASTĂZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE IISUS HRISTOS, (POST)MODERNISM, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_omul_de_astazi_din_biserica_intre_iisus_hristos_post_modernism_existentialism_si_secularizare.html [Corola-blog/BlogPost/351450_a_352779]
-
vocea lui devine răsușită și el începe să pășească prin apartament ca un animal în cușcă. În sfârșit, Jean declară că rinocerii au exact aceleași drepturi ca și oamenii și că „Umanismul a murit, cei care îl urmează sunt doar sentimentaliști învechiți” chiar înainte de a se transformă și el într-un rinocer și începe să-l urmărească pe Bérenger prin apartament. Toți din oraș s-au molipsit de rinocerită, mai puțin Bérenger, Dudard și Daisy. Bérenger este încuiat în apartamentul său
Rinocerii () [Corola-website/Science/330249_a_331578]
-
și la începutul celui de al XIX-lea, pășea într-o nouă fază a dezvoltării sale. Pe tărîm literar se dădea o luptă aprigă între tendințele realiste din ce în ce mai puternice și dogmele rigide ale clasicismului. Pe de altă parte, adepții curentului sentimentalist și ai romantismului pasiv, conservator, capitulau în fața noii orientări, aceea a realismului consecvent și integral. I. A. Krîlov a ridicat pe o treaptă nouă aceste tendințe realiste, iar fabulele sale au constituit, la hotarul a două secole, un fel de
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
discuțiile extinse și de dispozițiile sufletești ale publicului. Marele conflict al secolului al XIX-lea, în cea ce privește problema dacă artiștii ar trebuie să scrie pentru a satisface publicul sau să scrie de dragul artei, urma să se declanșeze. Romanul [sentimentalist] al mijlocului si sfârșitului de secol 18 a produs un cu totul nou tip de individ, unul cu o atitudine diferită asupra vieții lui private și a societății. Eroina începutului de secol 18 era îndrăzneață și gata să-și protejeze
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
lacurilor. În 1843, după moartea lui Robert Southey, i se decernează titlul de "poet laureat". Wordsworth și-a compus primele lucrări, ""An Evening Walk"" ("Plimbare de seară", 1793) și ""Descriptive Sketches"" ("Schițe descriptive", 1793), în spiritul poeziei didactice descriptive ale sentimentaliștilor. Decepționat de revoluția franceză și de idealurile iluministe, în perioada unei crize sufletești, se întâlnește cu Coleridge (1795) și prietenia care se leagă între ei îi duce la elaborarea unor principii artistice comune. Rodul acestei conlucrări este ""Lyrical Ballads"" ("Balade
William Wordsworth () [Corola-website/Science/298371_a_299700]
-
și spațială trebuie avute în vedere, ci și o alta, râsul-plânsul. O mărturie evocată de autorul eseului spune că Nenea Iancu era o fire veselă, mereu pus pe râs, asta presupunând o predispoziție venită din necunoscut; deși nu era un sentimentalist, ci "un raționalist de o inteligență debordantă" (p. 44). Oglinda caragialiană este deformatoare, motivând propria lui afirmație: "simt enorm și văz monstruos", de aici imaginile mereu caricaturizate; are oroare de "strâmb". Adăugăm însă că râsul provocat de strâmbătură ascunde în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai mari”. La mijlocul lunii martie 1994, mai multe ziare pariziene anunțau moartea lui L., poet „francez de origine română”, găsit înecat în Sena. Primele texte poetice ale lui L. sunt încă marcate de o retorică grandilocventă, mascând cu greu „reziduurile” sentimentaliste ale ultimilor simboliști români. Dar în afara acestor ecouri perfect explicabile în climatul literar românesc al epocii, se observă, chiar și aici, utilizarea, cu o surprinzătoare ușurință, a ultimelor achiziții ale poeticii moderne. Tânărul L. își bazează discursul poetic pe deconstrucția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
Într-un articol despre condiția poetului se afirmă tranșant că „acest animal de o proveniență cu totul dubioasă a făcut revoluție. Îi știați locul pe o panoramă [...] în fața mulțimii imense și devoratoare de poezie, o paiață trasă de diverse sfori sentimentaliste se agita, mieunând patetic”. Dar revoltat, creatorul „retează sforile sentimentaliste, începe să-și poarte gândul prin stele” și sfidător, „mulțimii care îi cerea versuri, îi trimite scuipat”. Programatic este și articolul omagial însoțit de o ilustrație a lui Marc Chagall
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
acest animal de o proveniență cu totul dubioasă a făcut revoluție. Îi știați locul pe o panoramă [...] în fața mulțimii imense și devoratoare de poezie, o paiață trasă de diverse sfori sentimentaliste se agita, mieunând patetic”. Dar revoltat, creatorul „retează sforile sentimentaliste, începe să-și poarte gândul prin stele” și sfidător, „mulțimii care îi cerea versuri, îi trimite scuipat”. Programatic este și articolul omagial însoțit de o ilustrație a lui Marc Chagall, pe care Geo Bogza i-l dedică lui Ilarie Voronca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
particulare care au generat-o.136 În acest sens, se afirmă că diferențierea de modelul francez nu reprezintă decât o altă fațetă a aceluiași curent literar, concluzionându-se că "a existat un puternic clasicism englez, purtând pecetea spiritului iluminist și sentimentalist burghez."137 Se observă, totuși, în această afirmație amestecarea a trei tipuri de viziuni estetice și anume cea clasică, iluministă și romantică (prin aluzia făcută la sentimentalism), ceea ce demonstrează până la urmă impuritatea epocii. Oliver Elton în studiul său despre "epoca
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
entități valori obiective, rațiuni sau obligații a căror normativitate intrinsecă interzice o chestionare viitoare. Dar de ce ar trebui să credem în aceste entități? Mulți filosofi au susținut existența acestor entități doar pentru că erau deja convinși că cerințele normativității sunt justificate. Sentimentaliștii au încercat o altă abordare. Normativitatea își are rădăcinile în natura umană. Obligațiile și valorile sunt proiecții ale propriilor noastre sentimente și dispoziții morale. A spune că aceste sentimente și dispoziții sunt justificate nu înseamnă a spune că ele au
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
care poate fi oprit șirul de întrebări "de ce trebuie să fac asta?" și care, în același timp, salvează și obligațiile 134. Realismul raționaliștilor a fost respins explicit de teoriile care fundamentează respectul față de legi pe natura umană. Aceste teorii, numite sentimentaliste, susțin că valoarea morală a acțiunii și obiectelor este o proiecție a sentimentelor umane. Potrivit acestei concepții, respectul față de legi este înrădăcinat în natura umană și în anumite sentimente umane naturale. Întrebarea care se ridică în această situație este dacă
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
iar ceea ce trebuie demonstrat este dacă e bine pentru noi să ne conformăm normelor. Argumente care susțin această concepție pot fi întâlnite în operele lui Hume și John Stuart Mill, iar în filosofia contemporană în opera lui Bernard Williams. Bineînțeles, sentimentaliștii n-au fost primii care au fundamentat morala pe natura umană, astfel de încercări găsindu-se și în filosofia clasică greacă, în special la Aristotel. Așadar nu este surprinzător faptul că această concepție a reapărut la unii filosofi de formație
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
fundamentat morala pe natura umană, astfel de încercări găsindu-se și în filosofia clasică greacă, în special la Aristotel. Așadar nu este surprinzător faptul că această concepție a reapărut la unii filosofi de formație aristoteliană, precum Bernard Williams 135. Potrivit sentimentaliștilor, noi nu dezaprobăm o acțiune pentru că este vicioasă, ci ea este vicioasă pentru că noi o dezaprobăm. Atât timp cât moralitatea se bazează pe sentimente umane, întrebarea care se pune este dacă avem motive să ne bucurăm că avem aceste sentimente și să
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
este dacă este bine pentru noi să avem aceste sentimente. Dacă Hume a stabilit normativitatea arătând că moralitatea este congruentă cu interesul propriu, Williams crede că aceasta ar trebui stabilită în congruență cu propășirea umanității 144. . În aceeași categorie a sentimentaliștilor, C. Korsgaard îl include și pe John Stuart Mill, deși, spune ea, "Mill, spre deosebire de Hume sau Williams, este citit în mod natural ca un fel de realist moral, un realist naturalist care crede că este de dorit să fim buni
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
pune să interacționeze cu lexicul și semantica alteia 292. Spre exemplu, "revoluțiile pe tărâmul poeziei" rezultă din conjugarea unei secvențe noi cu o alta, anterioară. Urmuz sesizează și el atât automatizarea procedeelor realiste, dar și a celor venind dinspre romanele sentimentaliste ori de analiză psihologică la modă în literatura română interbelică, în plus denunță și automatizarea limbajului însuși, care va risca să-și abandoneze funcția principală, cea de comunicare interumană. În zgomotoasa, vociferanta alternanță de avangardism, onirism, suprarealism și, mai nou
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
generare a semnificației, parodia postmodernă activează, implicit, și împotrivirea lui la sistemul politic dominant. Scriitori precum Umberto Eco sau David Lodge aderă la parodie respingând opinia reductivă după care orice invocare a trecutului trebuie să fie, prin definiție, nostalgică și sentimentalistă. Acesta este și motivul pentru care romancierii importanți ai momentului (Malcolm Bradbury în articolul An Age of parody. Style in Modern Arts, Umberto Eco în Șase plimbări prin pădurea narativă, David Lodge în Limbajul ficțiunii, Mircea Cărtărescu în Postmodernismul românesc
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
umană"), în care descrie natura omului subjugat experienței, opusă raționalismului cartezian. Dorința, și nu rațiunea, guvernează omul. Rațiunea este sclava pasiunilor omului. Crede în existența ideilor înnăscute. Conceptul metafizic al sinelui este rezultatul unui mănunchi de senzații. Hume este un sentimentalist. Immanuel Kant apreciază filosofia lui Hume, care sprijină utilitarismul, logica pozitivă, concepțiile lui William James și științele cognitive. Einstein este un admirator al filosofiei empiriste a lui David Hume. 186 Alfred Kleiner (1849-1916), fizician suedez, profesor de fizică experimentală la
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
își notează numerele într-un carnet, mulțumindu-se în cazul unui câștig, cu 10% din sumă, dar le notează greșit. Lefter Popescu ar fi vrut să câștige, în primul rând, pentru a scăpa de tirania "turbatului" (șeful său). Un final sentimentalist prezintă cuplul de altădată, într-o viziune romantică: doamna Popescu maică "bătrână, oacheșă, înaltă (...) și cu privirea extatică", aplecându-se mereu să culeagă cioburi, la mănăstirea Țigănești; domnul Popescu un "moșneag micuț (...) intrat la apă și scofâlcit, plimbându-se liniștit
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din aceste reacții critice au fost bune și chiar apreciate în momentul apariției în revistă, nu se poate să-și fi pierdut așa repede actualitatea. O dovadă este și opoziția lui G.B. care, acum vreo zece ani, îmi trimitea epistole sentimentaliste și mă ruga să scriu despre cartea lui de debut. Dar debutul la care a cam rămas l-a făcut prea „celebru” ca să nu-și dea mereu păreri. Nu merită însă atenție un asemenea închipuit. Aștept celebrul lui roman anunțat
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
scriere „cu aspecte picarești” (G. Călinescu), imaginează un conflict în lumea pestriță a periferiei bucureștene. Ca și în romanele Jidovul cămătar. Moldova și Bucovina (1863), Un funcționar sinucis. Fratele și sora (1873), se supralicitează foiletonistic intriga amoroasă, elementele senzaționale, arsenalul sentimentalist și didacticist. Se remarcă totuși, ca la mai toți romancierii mijlocului de veac XIX, buna intuiție și adecvarea câtorva scene de moravuri, a unor portrete în tușă satirică. Scriind și roman istoric, P. transpune în Bucur, istoria fundării Bucureștilor (1858
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
dascăli, un astfel de prilej poate deveni un simplu reper biografic cu semnificație subiectivă („Doamne, a mai trecut un an!”), sau un moment prielnic pentru un discurs mobilizator, de impunere În fața celorlalți prin deșertăciuni de tot felul (discursuri siropoase, nostalgice, sentimentaliste, „inteligente” etc. zămislite așa, „instantaneu”, ad-hoc). Un astfel de prilej constituie, de fapt, o situație cât se poate de normală de despărțire dintre discipoli și magiștri, nu lipsită de evidențierea unei drame pedagogice care a existat dintotdeauna, de care nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]