37 matches
-
obraz. Dacă văd pe cineva violînd o femeie sînt îndreptățit să lupt ca să o salvez. Dar dacă guvernul țării mele are pretenții teritoriale, ar fi nedrept să lupt. Nu înțeleg să lupt decît pentru viață și libertate. Există în Europa sentimentaliști care declară: Orice fel de violență e reprobabilă, nu vrem nici o formă de violență. Aceasta nu e o atitudine matură ci un idealism adolescentin. A.R.: Să trecem acum la scriitorul Amos Oz.. Nu-mi place ideea etichetării și catalogării
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
devenit estetizantă, spectaculară ori agrementală muzica de azi. Să ne gîndim că arta sunetelor era cîndva funciarmente legată de descoperirea, împărtășirea și consumarea evenimentelor fundamentale ale existenței umane, pentru ca în prezent binele muzicii să se confunde prea adesea cu excesele sentimentaliste, cu edulcorările ori chemările lacrimogene ale atitudinilor neoromantice și postmoderne. Ca să nu mai vorbim de așa-zisa muzică de divertisment, crescută la umbra unui Eros din ce în ce mai manifest și mai agresiv. Asfințitul muzicii savante favorizează atrofierea talentului și virtualizează impostura, diminuează
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
un album pe care - până acum - am vrut de zeci de ori să-l arunc în pubela cu gunoi. Dar nu am putut face vreodată așa ceva. De ce ? Mă întreb și eu de foarte multe ori. Sunt, din nefericire, mult prea sentimentalist. Am încercat de mii de ori să fiu altfel, mai insensibil, mult mai rece. Nu am putut, nu pot și nu cred că voi putea vreodată. Punct. ********************************* Stefan von Iancovich scrie în cartea lui „M-am reîntors din moarte”: „Am
FRÂNTURI DIN IUBIRILE PE CARE LE LUĂM CU NOI DINCOLO (PARTEA A NOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384228_a_385557]
-
nu chiar documentar. Slavă celui mort pentru patrie este prelucrarea unei legende urbane, cea mai populară dintr‑o crestomație istorică, care cunoscuse numeroase variante - ultima fiind În cartea unui oarecare Igelet - Despre organizația Mâna neagră - din sursă austriacă, cam tendențioasă, sentimentalistă, oricum, bizară. Cartea regilor și a nebunilor va fi, În primă fază, concepută ca eseu, ceea ce‑i va lăsa urme vizibile. Intenția mea era să expun succint substratul veridic și fantastic, „Incredibil de fantastic“, al istoriei apariției Protocolului Înțelepților Sionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dăruiască: "Sus, pe cer, sunt multe stele; Câmpu-i plin de floricele; Dar nici una dintre ele Nu-i ca chipul puicii mele!". Monorimă și pes octosilabic (precum în poezia populară), cacofonie, diminutive hilare, expresii tocite, toate concură la coagularea unui șablon sentimentalist de care s-ar fi rușinat până și Văcăreștii sau Costache Conachi. Și, credeți-mă pe cuvânt, bărboșii boieri aveau standarde relativ modeste, fiindcă poezia neotrubadurescă din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea nu este cu mult superioară
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu chiar documentar. Slavă celui mort pentru patrie este prelucrarea unei legende urbane, cea mai populară dintr-o crestomație istorică, care cunoscuse numeroase variante - ultima fiind În cartea unui oarecare Igelet - Despre organizația MÎna neagră - din sursă austriacă, cam tendențioasă, sentimentalistă, oricum, bizară. Cartea regilor și a nebunilor va fi, În primă fază, concepută ca eseu, ceea ce-i va lăsa urme vizibile. Intenția mea era să expun succint substratul veridic și fantastic, „Incredibil de fantastic“, al istoriei apariției Protocolului Înțelepților Sionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Ce oferă el în loc? Ce altceva decât sânge și sex în stare „pură” și multe alte chestii grele, ce se ascund în partea întunecată a subconștientului personajelor, eroi care sunt mereu în cautarea identității? Aș putea crede, alături de minulescologii romanțați, sentimentaliști și lacrimogenoși, că toate aceste suprarealisto-crudissime-romane sunt comandate de către psihologii mereu în căutare de pacienți ce au nevoie de lungi ședințe de decețoșare a creierelor. Și uite așa, deplângând soarta iubirii roz și pufoase picată în mâinile nespălate ale satirilor
MIGDALE DULCI AMARE (3) – GERUL BOBOTEZEI „NAŞTE MONŞTRI” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349679_a_351008]
-
maturității omului și neconstrângerea lui de către nimic. Principiile morale sunt împotriva acestor încercări de eliberare față de orice autoritate, care de fapt sunt lipsite de orice moralitate. Biserica binecuvântează căsătoria creștină, legătura dintre bărbat și femeie, dar este împotriva unui vagabondaj sentimentalist și a unei neorânduieli care pot interveni atunci când lipsesc principiile morale. Iată a treia piedică ce derutează sau denaturează direcția omului spre desăvârșire. Sunt plăcerile atât de mult întâlnite astăzi în societatea modernă. Omul modern vrea de fapt numai plăcere
DESPRE OMUL DE ASTĂZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE IISUS HRISTOS, (POST)MODERNISM, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351450_a_352779]
-
haina de pe umeri Și mângâi cerul cu mâna, Culegând dintre expuneri Norul, ce-acoperă Luna. Adorm lacrima în barbă Ridicând ochii spre cer, Culeg calm vina din iarbă Și deslușesc un mister. Închid paginile triste Cu puterea minții mele. Triluri sentimentaliste Mă înalță sus, la stele. Referință Bibliografică: Spre stele / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 282, Anul I, 09 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniela Pătrașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SPRE STELE de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356904_a_358233]
-
entități valori obiective, rațiuni sau obligații a căror normativitate intrinsecă interzice o chestionare viitoare. Dar de ce ar trebui să credem în aceste entități? Mulți filosofi au susținut existența acestor entități doar pentru că erau deja convinși că cerințele normativității sunt justificate. Sentimentaliștii au încercat o altă abordare. Normativitatea își are rădăcinile în natura umană. Obligațiile și valorile sunt proiecții ale propriilor noastre sentimente și dispoziții morale. A spune că aceste sentimente și dispoziții sunt justificate nu înseamnă a spune că ele au
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
care poate fi oprit șirul de întrebări "de ce trebuie să fac asta?" și care, în același timp, salvează și obligațiile 134. Realismul raționaliștilor a fost respins explicit de teoriile care fundamentează respectul față de legi pe natura umană. Aceste teorii, numite sentimentaliste, susțin că valoarea morală a acțiunii și obiectelor este o proiecție a sentimentelor umane. Potrivit acestei concepții, respectul față de legi este înrădăcinat în natura umană și în anumite sentimente umane naturale. Întrebarea care se ridică în această situație este dacă
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
iar ceea ce trebuie demonstrat este dacă e bine pentru noi să ne conformăm normelor. Argumente care susțin această concepție pot fi întâlnite în operele lui Hume și John Stuart Mill, iar în filosofia contemporană în opera lui Bernard Williams. Bineînțeles, sentimentaliștii n-au fost primii care au fundamentat morala pe natura umană, astfel de încercări găsindu-se și în filosofia clasică greacă, în special la Aristotel. Așadar nu este surprinzător faptul că această concepție a reapărut la unii filosofi de formație
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
fundamentat morala pe natura umană, astfel de încercări găsindu-se și în filosofia clasică greacă, în special la Aristotel. Așadar nu este surprinzător faptul că această concepție a reapărut la unii filosofi de formație aristoteliană, precum Bernard Williams 135. Potrivit sentimentaliștilor, noi nu dezaprobăm o acțiune pentru că este vicioasă, ci ea este vicioasă pentru că noi o dezaprobăm. Atât timp cât moralitatea se bazează pe sentimente umane, întrebarea care se pune este dacă avem motive să ne bucurăm că avem aceste sentimente și să
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
este dacă este bine pentru noi să avem aceste sentimente. Dacă Hume a stabilit normativitatea arătând că moralitatea este congruentă cu interesul propriu, Williams crede că aceasta ar trebui stabilită în congruență cu propășirea umanității 144. . În aceeași categorie a sentimentaliștilor, C. Korsgaard îl include și pe John Stuart Mill, deși, spune ea, "Mill, spre deosebire de Hume sau Williams, este citit în mod natural ca un fel de realist moral, un realist naturalist care crede că este de dorit să fim buni
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
dascăli, un astfel de prilej poate deveni un simplu reper biografic cu semnificație subiectivă („Doamne, a mai trecut un an!”), sau un moment prielnic pentru un discurs mobilizator, de impunere În fața celorlalți prin deșertăciuni de tot felul (discursuri siropoase, nostalgice, sentimentaliste, „inteligente” etc. zămislite așa, „instantaneu”, ad-hoc). Un astfel de prilej constituie, de fapt, o situație cât se poate de normală de despărțire dintre discipoli și magiștri, nu lipsită de evidențierea unei drame pedagogice care a existat dintotdeauna, de care nu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
mai mari”. La mijlocul lunii martie 1994, mai multe ziare pariziene anunțau moartea lui L., poet „francez de origine română”, găsit înecat în Sena. Primele texte poetice ale lui L. sunt încă marcate de o retorică grandilocventă, mascând cu greu „reziduurile” sentimentaliste ale ultimilor simboliști români. Dar în afara acestor ecouri perfect explicabile în climatul literar românesc al epocii, se observă, chiar și aici, utilizarea, cu o surprinzătoare ușurință, a ultimelor achiziții ale poeticii moderne. Tânărul L. își bazează discursul poetic pe deconstrucția
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
Într-un articol despre condiția poetului se afirmă tranșant că „acest animal de o proveniență cu totul dubioasă a făcut revoluție. Îi știați locul pe o panoramă [...] în fața mulțimii imense și devoratoare de poezie, o paiață trasă de diverse sfori sentimentaliste se agita, mieunând patetic”. Dar revoltat, creatorul „retează sforile sentimentaliste, începe să-și poarte gândul prin stele” și sfidător, „mulțimii care îi cerea versuri, îi trimite scuipat”. Programatic este și articolul omagial însoțit de o ilustrație a lui Marc Chagall
URMUZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
acest animal de o proveniență cu totul dubioasă a făcut revoluție. Îi știați locul pe o panoramă [...] în fața mulțimii imense și devoratoare de poezie, o paiață trasă de diverse sfori sentimentaliste se agita, mieunând patetic”. Dar revoltat, creatorul „retează sforile sentimentaliste, începe să-și poarte gândul prin stele” și sfidător, „mulțimii care îi cerea versuri, îi trimite scuipat”. Programatic este și articolul omagial însoțit de o ilustrație a lui Marc Chagall, pe care Geo Bogza i-l dedică lui Ilarie Voronca
URMUZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
haimana, o portocală și un vis”, pronunțat expresionistă, împletind planul realului și al oniricului pentru a relata, în tonalitate poetică, trista poveste a unui vagabond inadaptabil. Ulterior practicării formulei dramei alegorico-simbolice, el va face concesii gustului mic-burghez în comedia apăsat sentimentalistă (dar de anume pătrundere psihologică și virtuți umoristice) Idolul și Ion Anapoda (premiera în 1934 la Teatrul Național din București), ce se apleacă, în manieră tradițională, asupra lumii funcționarilor mărunți, punând în prim-plan tipul insului modest, dar altruist, loial
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
scriere „cu aspecte picarești” (G. Călinescu), imaginează un conflict în lumea pestriță a periferiei bucureștene. Ca și în romanele Jidovul cămătar. Moldova și Bucovina (1863), Un funcționar sinucis. Fratele și sora (1873), se supralicitează foiletonistic intriga amoroasă, elementele senzaționale, arsenalul sentimentalist și didacticist. Se remarcă totuși, ca la mai toți romancierii mijlocului de veac XIX, buna intuiție și adecvarea câtorva scene de moravuri, a unor portrete în tușă satirică. Scriind și roman istoric, P. transpune în Bucur, istoria fundării Bucureștilor (1858
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
întru Hristos și a creșterii noastre în Trupul Bisericii către registrul obiectivabil de aparențe ale pietății (cum ar fi numărarea crucilor, a mătăniilor sau a baticurilor regulamentare din biserică) reprezintă semnul sigur al acestei derive. O religiozitate adogmatică, emoțională și sentimentalistă (cu hramul Veronica Micle și loc de pelerinaj la mormântul acesteia de la Văratec) pune în paranteză spiritualitatea liturgică și sobrietatea teologică a Părinților neptici. Numai lectura străvechii Scrisori către Diognet despre condiția creștinului în lume ne-ar putea elibera de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pune să interacționeze cu lexicul și semantica alteia 292. Spre exemplu, "revoluțiile pe tărâmul poeziei" rezultă din conjugarea unei secvențe noi cu o alta, anterioară. Urmuz sesizează și el atât automatizarea procedeelor realiste, dar și a celor venind dinspre romanele sentimentaliste ori de analiză psihologică la modă în literatura română interbelică, în plus denunță și automatizarea limbajului însuși, care va risca să-și abandoneze funcția principală, cea de comunicare interumană. În zgomotoasa, vociferanta alternanță de avangardism, onirism, suprarealism și, mai nou
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
generare a semnificației, parodia postmodernă activează, implicit, și împotrivirea lui la sistemul politic dominant. Scriitori precum Umberto Eco sau David Lodge aderă la parodie respingând opinia reductivă după care orice invocare a trecutului trebuie să fie, prin definiție, nostalgică și sentimentalistă. Acesta este și motivul pentru care romancierii importanți ai momentului (Malcolm Bradbury în articolul An Age of parody. Style in Modern Arts, Umberto Eco în Șase plimbări prin pădurea narativă, David Lodge în Limbajul ficțiunii, Mircea Cărtărescu în Postmodernismul românesc
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
particulare care au generat-o.136 În acest sens, se afirmă că diferențierea de modelul francez nu reprezintă decât o altă fațetă a aceluiași curent literar, concluzionându-se că "a existat un puternic clasicism englez, purtând pecetea spiritului iluminist și sentimentalist burghez."137 Se observă, totuși, în această afirmație amestecarea a trei tipuri de viziuni estetice și anume cea clasică, iluministă și romantică (prin aluzia făcută la sentimentalism), ceea ce demonstrează până la urmă impuritatea epocii. Oliver Elton în studiul său despre "epoca
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
își notează numerele într-un carnet, mulțumindu-se în cazul unui câștig, cu 10% din sumă, dar le notează greșit. Lefter Popescu ar fi vrut să câștige, în primul rând, pentru a scăpa de tirania "turbatului" (șeful său). Un final sentimentalist prezintă cuplul de altădată, într-o viziune romantică: doamna Popescu maică "bătrână, oacheșă, înaltă (...) și cu privirea extatică", aplecându-se mereu să culeagă cioburi, la mănăstirea Țigănești; domnul Popescu un "moșneag micuț (...) intrat la apă și scofâlcit, plimbându-se liniștit
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]