35 matches
-
exhaustivă în privința structurii sale politico-economice caracterizante, lăsând istoria să realizeze acest lucru în timpul care va veni peste noi - este interogația firească referitoare la un fapt concret, vizibil tuturor, anume acela dacă nu m-am săturat cu vârf și îndesat de serialitatea imaginilor „vii” ale feluritelor discursuri artistice sau non-artistice ale prezentului supuse toate unor canoane imprecise ce te inundă vizual și cu violență la tot pasul, așa-numitele „opere” de artă deconstructivistă ale momentului (și amintim aici acele „reprezentări” artistice sub
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_ce_caut_eu_in_postmode_magdalena_albu_1346160151.html [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
o serie de proceduri din arsenalul vizual și conceptual al modernismului, dar ea modulează și transformă această moștenire, avansând concomitent în direcția unor moduri contemporane de expresie și de conceptualizare a actului artistic, punând accent pe performativitate, procesualitate, auto-reprezentare sau serialitate. „Amintirea este apariție; epifanie, ca și arta” Expoziția Apariții este concepută prin prisma unor nuclee tematice, incluzând și cea mai recentă etapă a demersului ei, într-o încercare de a oferi o oglindire a spațiului atelierului, înțeles ca spațiu fizic
Geta Brătescu și imaginarul mai presus de privire, la Bienala de la Veneția, cel mai important eveniment de diplomație culturală al României by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105524_a_106816]
-
De obicei romanele grafice se găsesc într-un format mai rezistent decât celelalte cărți de benzi desenate, fiind printate pe o hârtie de calitate mai bună și de obicei cu o copertă tare. În principiu romanele grafice nu au acea serialitate specifică benzilor desenate, în sensul că romanul grafic are o introducere, un conținut și un sfârșit. Câteva exemple de romane grafice ar fi “He done her wrong” de Milt Gross și o carte fără cuvinte publicată sub forma cu copertă
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]
-
Românească”, precum și descrierea amănunțită a mediului academic [...]. Constantin Schifirneț știe să citească aceste lupte de idei, împletite cu bătălia pe frontul prestigiului și cu lupta pentru statut, ca sociolog al culturii, dar și cu ochiul celui care urmărește o anumită “serialitate” în istoria socială a României. Ele merită o analiză aparte, care să valorifice minuțiozitetea cu care autorul disecă fiecare moment, finețea observației psihologice și psihosociologice, facilitate de talentul de narator și bazate pe o prodigioasă muncă de documentare.” Monografia lui
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
Petrescu, deși unii au negat-o, credem noi, întemeiat 298. Totuși, oricine citește Patul lui Procust este mai mult decât convins că identifică afinități cu Stendhal, Faulkner, Gide, Zola ori Balzac (pe ultimul scriitorul însuși îl indică ca promotor al "serialității" personajelor, maniera primind estimarea ca fiind "genială"299). Asemeni lor, Camil Petrescu înlesnește "trecerea" de la lumea reală la cea imaginară printr-o referire "avant-text"300, un fel de datum-preexistent. Incipitul romanului sugerează că acțiunea a debutat înainte de începutul material al
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
În afară de Bacovia, prea închis în obsesiile lui pentru a adera la vreun program, poeții de aici, prin Ovid Densusianu, își propun să impună la noi modelul simbolist, dar urmează calea cea mai simplă, aceea a restituirii universului tematic al curentului. Serialitatea motivelor, șablonul care eludează emoția sunt izbitoare. Pentru că timpul și extincția fac corp comun cu misterul, decorul acestei poezii ce îl explorează se încarcă de vetustețe și de funerar. Este orașul vechi, gotic, la I.M.Rașcu, cetatea cufundată în ceața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
finalmente (contopirea a două romane într-unul singur) indică opțiunea definitivă a scriitorului pentru construcția epică ciclică, "în oglindă", fapt ce presupune recursul la niște scheme, personaje-tip și situații narative stereotipe, repetitive, adică la o poetică axată pe principiul serialității și al amplificării "pointiliste". Odată descoperit acest procedeu, toate romanele lovinesciene se vor dezvolta în forma unor construcții ciclic-repetitive de dimensiuni variabile, fie că e vorba de ciclul așa-zis "autobiografic", fie de acela "eminescian", fie de ampla frescă socială
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de lucru foarte productivă, configurând o poetică originală, de natură melodramatică, axată pe amplificarea repetitivă, "în serii" succesive de episoade, situații și personaje-tip, reductibile în ultim resort la clișeu. Descoperirea filonului romanesc coincide, așadar, cu aproprierea unui procedeu tehnic (serialitatea) furnizat de inspirația contopirii primelor două romane de tinerețe (Aripa morței, Lulù) într-unul singur (Viața dublă), procedeu menit a dezvălui "în oglindă" legăturile subterane dintre texte numai aparent "diferite". Chinuitoarele tatonări ale debutului circumscriu, mai exact, o obsesie de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
tragediilor care (nota bene!) dezvoltau "subiectul" sau "tema" în "cicluri" mai ample (trilogii sau tetralogii). Autorul de tragedii nu "inventa" nimic sub raport epic: se mulțumea doar să prelucreze niște "subiecte" gata făcute. De aici să fi preluat Lovinescu ideea serialității tipologice și a romanului-ciclu? Foarte posibil, având în vedere admirația mărturisită față de complexitatea psiho-morală a tragediei antice, construite, în opinia sa, pe un fond de melodramă (ceea ce explică, repet, rezistența în timp și impactul unei asemenea forme străvechi de artă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ținea de un exercițiu cotidian al presei, așa cum sunt reportajele, știrile sau foiletoanele. Portretele, livrate lunar pe prima pagină a revistei, cu poza alături, aveau caracterul oricărei rubrici fixe. Creația și consumul figurii geniale țin de condițiile comunicării jurnalistice: perisabilitate, serialitate, dependența de ocaziile zilei. În esență, e un discurs despre actualitate. Nu trebuie să ne așteptăm de la acest "panteon" constituit în curgerea unei activități publicistice să stabilească o ordine severă a valorilor, să fie complet în cuprinderea sa și neconcesiv
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
element ce ține de primul, însă dacă nu este produs, este considerat ca fiind absent, iar cel care-l așteaptă este îndreptățit să facă presupuneri în legătură cu absența lui. Caracterul secvențial al unei perechi adiacente nu este, de aceea, o simplă serialitate în desfășurare, ci este motivul pentru care alte schimburi de cuvinte pot fi înseriate fără a înceta aplicarea legăturii de dependență condițională, adică fără a fi anulată așteptarea celui de-al doilea membru al perechii. Funcționarea perechii adiacente și a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
du peintre sunt favorizați de manifestarea constant monocromatică, actanților li se distribuie același grad de prezență, cantitățile și calitățile cromatice sunt aproximativ aceleași și faptele tensive au aproape aceeași intensitate. Beyaert lansează în aceste condiții ipoteza existenței, la Matisse, a serialității figurilor imaginale ca în Interieur aux aubergines, unde prezența legumelor eponime se pierde în acumularea motivelor decorative și împrumută ceva din funcția lor ornamentală. Caracterul ornamental, înțeles în sensul definiției lui Valery, ca: „indecizie a logicii...construcție pur diferențială”,implică
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
ale adoptării și difuziunii asociațiilor 51 Aspirații de confort 51 Inițiere și organizare 52 Gradul de calificare tehnică 54 Tipuri de agenți comunitari 55 Cazul „promotorului local” ca tip de agent comunitar 56 Promotorii „promotorului local” 57 Conținutul inovației 58 Serialitatea fenomenului 58 Difuzarea inovației 59 Evaluare de impact 59 Revederea fundamentelor 62 Cultura participativă 64 Anexă. Un sondaj asupra participării comunitare în 14 sate 71 Capitolul 4 Construirea spațiilor de participare comunitară 77 Analogia cu sistemele dinamice adaptative (modelul Kauffman
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
fonduri pentru dezvoltarea comunitară este așadar dimensiunea majoră a profilului de rol al PL. Din descrierea rezultatelor obținute până în prezent se constată că elaborarea de proiecte și obținerea unor finanțări pentru implementarea lor la nivel local sunt marca succesului PL. Serialitatea fenomenuluitc "Serialitatea fenomenului" Desigur, PL timișean nu reprezintă o noutate absolută în context românesc. Sunt și alte primării în țară care angajează personal pentru a desfășura acțiuni similare de identificare a resurselor și elaborare a unor proiecte cu carelocalitățile respective
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
dezvoltarea comunitară este așadar dimensiunea majoră a profilului de rol al PL. Din descrierea rezultatelor obținute până în prezent se constată că elaborarea de proiecte și obținerea unor finanțări pentru implementarea lor la nivel local sunt marca succesului PL. Serialitatea fenomenuluitc "Serialitatea fenomenului" Desigur, PL timișean nu reprezintă o noutate absolută în context românesc. Sunt și alte primării în țară care angajează personal pentru a desfășura acțiuni similare de identificare a resurselor și elaborare a unor proiecte cu carelocalitățile respective să intre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
sunt uneori "legate" prin conjuncțiile și, iar. Pe de o parte suntem înclinați să vedem excelența ființei în ceea ce este inconfundabil și neînlocuibil, deci în principiul individualului. În acest caz, unicitatea pe care o presupune hotarul intră în opoziție cu serialitatea tiparului, ceva fiind în mai mare măsură tocmai pentru că a reușit să iasă din repetiție. Pe de altă parte, serialitatea tiparului funcționează ca simulacru al eternității și ne familiarizează cu ideea de constanță a ființei (G. Liiceanu, Despre limită) Ni
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
inconfundabil și neînlocuibil, deci în principiul individualului. În acest caz, unicitatea pe care o presupune hotarul intră în opoziție cu serialitatea tiparului, ceva fiind în mai mare măsură tocmai pentru că a reușit să iasă din repetiție. Pe de altă parte, serialitatea tiparului funcționează ca simulacru al eternității și ne familiarizează cu ideea de constanță a ființei (G. Liiceanu, Despre limită) Ni s-a atras atenția, pe de o parte, că recuperarea ordinii etice e iluzorie sau prezumțioasă, și, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
în comun a unor bănci de date; realizarea unei publicații electronice (ziar, revistă); teleactivitatea (ghidarea unor activități la distanță). Rezolvarea de probleme căutarea și depistarea de informații; concursuri și rezolvarea de probleme; redactarea colectivă a unor texte; creația colectivă (prin serialitate și adiționare); întâlniri și ședințe virtuale; simulări. În general, aceste facilități nu se impun de la sine, ci pot fi potențate în cadrul parcursurilor educaționale tradiționale ce își subsumează parțial și difuz - cel puțin la început - modalitățile și ocaziile generate de suportul
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
și recognoscibile), și zugravii, obsedați de veșmântul de aparat, reproducând cu exactitate un costum parcă unic, aceleași chipuri hieratice, neatenți la fizionomiile reale și deloc preocupați de mișcare. Când se întâmplă - rar, ce e drept - ca trăsăturile impuse de această „serialitate” seculară să nu covârșească, cercetătorii, înregistrând abaterile (minore uneori), vorbesc despre insinuarea ideii de veșmânt „neoficial”. O pildă ar putea fi portretul Doamnei Maria Voichița în fresca de la Mănăstirea Voroneț, într-o haină închisă de la piept în jos cu ceaprazuri
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a fi Toussaint, de la debut, de televizual. Ca spațiu neutralizator a tot ce înseamnă experiență vie, ca derulare mecanică a unor semne desprinse de orice referință, ca mișcare pură. Nu mă pot împiedica să observ în insistența pe mecanic, mecanism, serialitate o trăsătură moștenită de la avangarda futuristă, o moștenire care și-a extompat însă originea. Pe de altă parte, obsesia televizualului din romanele lui Toussaint este împărtășită de foarte mulți intelectuali francezi în special "de stînga" pentru care obiectele posibilelor obsesii
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
Imediat ce începe să pasioneze însă, dezamăgește prin cantitate. (Nu-i exclus ca aceasta să fie cauza impresiei amestecate pe care mi-au lăsat-o cele cinci volume de Jurnal.) Constantin Mateescu are o corectă intuiție a episoadelor. Nu și discernământul serialității. Exact aceasta e situația din Ramona-Vals. Primele trei povestiri sunt aproape ireproșabile. Pe cea dintâi tocmai am rezumat-o. A doua se desfășoară într-o capitală compozită, a șantanului și a delațiunii. Panica există și aici, dar numai ca normă
Stilistica eschivei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6419_a_7744]
-
si poate de aceea neconvingător în travesti-ul căsătoriei ca expresie a moralității în expresie estetică, mi se pare următorul lucru: imaterialitatea, în chiar textul lui Kierkegaard, cuplului căsătorit. Iubitele lui Don Juan se pierd, cum era de așteptat, în serialitatea lui mille e tre, dar în iubirea domestică ar trebui să distingem chipuri clare, de Penelope și Odisei. Moralistul lui Kierkegaard, de altfel, promite la începutul textului că își va susține pledoaria cu propria să experiență de soț fericit. Și
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
Teoria istoriei - scrierea ei: sunt doar pașii care duc spre Istoria însăși, vestibulul dinaintea unui vast apartament. Căci, în fond, ce este și cum vedem noi ceea ce, cu un cuvânt grecesc multimilenar, numim istorie ? Pentru Eugen Cizek, istorie înseamnă paradigmă, serialitate, altfel spus funcții ale unor evenimente care, desfășurate pe un anumit arc temporal, se intercondiționează, aflându-se într-un anumit tip de relație (cauzală, finală, consecutivă, concesivă etc.). Se pornește de la eveniment, el este "reperul stabil" (p. 9), partea de
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]
-
lui distinctă și uniformitatea și indistincția lui. Pe de-o parte sîntem înclinați să vedem excelența ființei în ceea ce este inconfundabil și neînlocuibil, deci în principiul individualului. În acest caz, unicitatea pe care o presupune hotarul intră în opoziție cu serialitatea tiparului, ceva fiind în mai mare măsură tocmai pentru că a reușit să iasă din repetiție. Pe de altă parte, serialitatea tiparului funcționează ca simulacru al eternității și ne familiarizează cu ideea de constanță a ființei. Dar deosebirea dintre tipar și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
inconfundabil și neînlocuibil, deci în principiul individualului. În acest caz, unicitatea pe care o presupune hotarul intră în opoziție cu serialitatea tiparului, ceva fiind în mai mare măsură tocmai pentru că a reușit să iasă din repetiție. Pe de altă parte, serialitatea tiparului funcționează ca simulacru al eternității și ne familiarizează cu ideea de constanță a ființei. Dar deosebirea dintre tipar și hotar este în primă instanță lipsită de însemnătate pentru ceea ce urmărim aici; ea introduce doar problema unei extensii temporale, fără
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]