2,502 matches
-
mirositoare, dar cu ochii încă vii și nasul încă umed. Nu-l iubești pentru cum geme sau gâfâie, îl iubești pentru cum ciulește uneori urechile și pentru că-și mai aduce aminte alteori să dea lăbuța.” Da... un text bun, cu seva. Păcat că eu reușesc să simt foarte putin din această iubire de care vorbești. Poate tocmai pentru că stau de vreo 20 de ani în 13 septembrie, chiar la începutul cartierului Rahova. Înțeleg fascinația hidrei metropolitane continuu versatile, dar mai mult
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
în același spațiu, cu Ioan Alexandru: cel care a trăit prin cuvinte cu credința patetică, nu o dată imperativă și, de multe ori, îmbrăcată în veșmintele imprecației, că în lumea înaltă și gravă a acestora, că în sonoritatea lor mustind de seve pale sau de alcooluri corozive, se ascunde Cuvîntul însuși, Logosul întemeietor și cel întrupat, trecutul, prezentul și viitorul, suferințele mundane și înălțarea la ceruri, tentațiile voluptoase ale întunericului și pulsația calmă, egală cu sine, a razei lăuntrice, a luminii veșnice
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
a exegetului, ci și în cea de elaborare a poetului. Voința, disciplina, ca resorturi ale lucidității suverane, au constituit principiile poeticii lui Baudelaire, care i-au fost revelate prin intermediul lui Edgar Poe: "Ea impune intelectualizara creației, chiar dacă poema își trage seva din subconștient sau oniric. Totuși această intelectualizare merge împotriva tiraniei rațiunii, stăpîna absolută a epocii clasiciste. Deși afirmația pare contradictorie, ea corespunde realității. Într-adevăr, inteligența artistică se împacă perfect cu sugerarea stărilor subliminare ale conștiinței, explorate de Poe și
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
semnat pactul cu diavolul. Viena începutului de secol este un loc al marilor iluzii, un spațiu al visării în care totul pare posibil. Istoria a infirmat însă brutal toate aceste iluzii. Iar o bună parte din literatura central-europeană își trage seva din rememorarea nostalgică a acestui timp al iluziilor și speranțelor sau din dezamăgirea și sentimentul de alienare care au urmat momentelor de destrămare a viselor. Scriind despre visele și amăgirile scriitorilor pe care îi analizează, Cornel Ungureanu intră pentru o
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
în somn dată mie./ Să văd primăvara, mugur destăinuit/ Oricui peste lucruri?/ Ce poate să fie? De nu mai pot fi/ Asemeni copacului, din nou să dau cuiburi/ Smeritelor păsări întoarse într-o zi./ Uscat e lemnul în care dorm./ Sevele pămîntului urcă fără să atingă/ Sufletul cărnii mele" (Sufletul cărnii mele). Lumile se despart aparent, înfiorate de o nostalgie în care nu putem citi decît inexorabila lor comuniune. Pe urmele romanticilor, suprarealiștii vorbeau despre "senzațiile elective", deosebite de cele ce
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
francezilor s-a dorit de multe ori, în ultimul deceniu, reprezentantul Europei în perpetua și binefăcător-antrenanta concurență cu Lumea Nouă, Cocteau, care vorbește și el deseori în numele bătrânului continent, poate fi ținut sub pernă de politicieni. Discursurile pro-europene pot trage sevă din zicerile vizionarului iritat de paradoxul american ("Oamenii cer întruna ceva nou și totodată vor ca nimic să nu se schimbe"), de lumea unde eșecul e ceva de neînțeles, succesul fiind mereu obligatoriu . "New York-ul este un oraș în picioare
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
în aer. Ajuns acolo, piciorul teafăr, întreg, rămânea nefolositor, suspendat, în vreme ce celălalt, altoit în trunchiul de salcie, se nutrea, furnicător într-o comuniune cu vegetația și cu apa, și cu aerul proaspăt al înălțimilor. Din rădăcini urca sângele împreunat cu seve, în ramuri brațe se iveau noi muguri. Cu glasul retras în cercurile ce marchează anii, cu pleoapele fremătând a frunze, Anton nu mai vedea în fiecare mișcare o luptă, o urmărire, ci numai siguranță și împăcare, un drept la speranță
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
sub braț). Supusă unor margini mutilante, ființa care, consemnînd starea unui imperiu, posedă un indice exponențial, e osîndită la un exil sub egida tăcerii și a morții, inclusiv al stingerii credințelor. Este exilul unei populații împinse spre degradare, prin secarea sevelor ce i-au dat viață și i-au înaripat idealurile: "aici la hotar am înțeles/ că trebuie să aștept/ fără semne prevestitoare// îmi bat valurile exilurilor în umeri/ valurile apelor moarte/ păsări ciudate își leapădă aripile uscate/ aproapele păsării mute
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
el desluși și printre animale pe unele care mănîncă mai repede ori mai încet, se mișcă mai repede sau mai încet și începu treptat să întrevadă în jurul său două ritmuri diferite de viață, două pulsuri inegale ale sîngelui, ori ale sevei din plantă, două soiuri de făpturi vîrîte în cadrul acelorași zile și nopți, care durează deopotrivă pentru toți, chit că unele te ciuntesc, iar altele te răsplătesc cu vîrf și îndesat. Și fără să vrea începu să simtă o nerăbdare față de
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
încoace. Risc oare să vă contrariez dacă spun că între Refren de humus, Plan înclinat și Dinții au ochi, doar cea dintâi mi se pare a fi un lucru ceva mai serios? ( Laura Toma, Galați) * "parte sunt dintr-o banală/ sevă aspră ancestrală/ scurs din grâu în alte raze/ mușcând apele din vaze/ de quartz ori mâl pervers/ grav curgând în sens invers// toamnă-aleargă și-i iar toamnă/ eu mă-nturn spre tine doamnă/ de pe ochiu-mi zdrențuit/ albăstrui greu canonit/ și curgând
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14050_a_15375]
-
a făcut în pictura noastră contemporană o spectaculoasă carieră. Opusă acromatismului urban și aparentei dezordini a vieții cotidiene, ea a fost așezată în orizontul unei lumi inocente și investită cu nebănuite puteri spirituale. Invocată ca spectacol multicolor, ca revărsare de seve în- tr-o infinită configurație celulară (Ion Gheorghiu), reprezentată ca spațiu al jubilației și al coabitării omului cu firea ori ca metaforă a Edenului însuși (Horia Bernea), ca prezență incertă, învăluită în abur și dizolvată în lumină (Horea Paștina), Grădina este
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
fură. Exersau ca niște prestidigitatori, ca să nu-și piardă digitația; ne purtau multă simpatie șuții ăștia. După ce se aruncau mormane oasele care duhneau pur și simplu a hoit de vită, unii se duceau, scormoneau osemintele și culegeau ca să le sugă "seva"! Categoria "rromi" era tare bine reprezentată și acolo. Aveam, desigur, cu toții dreptul la un "pachet" pe lună. Dar dacă nu le făceam norma (care a rămas de tristă amintire și mai târziu) pierdeam pachetul - ceea ce mi s-a și întâmplat
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
pe fereastră, aparent prins de alte gânduri și privești acolo ca într-o oglindă imaginea lui. Este o după-amiază de toamnă timpurie și prin geamurile vagonului ușor opacizate câmpiile și spinările munților îndepărtați își trimit până la tine strălucirea plină de sevă. Așadar, nimic mai simplu decât să te lași vrăjit în gândurile tale de această priveliște. Neținând cont de aceste lucruri, el stă aplecat deasupra unei cărți, se înșurubează tot mai mult în fotoliul lui uitând de sine, de parcă ar sta
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
bene. Alte lucruri: de ce or fi spunând unii capabilitate în loc de capacitate, de ce condiționalitate în loc de condiții, de ce, de la un timp, cum observa excedată și Ioana Pârvulescu, locație în loc de... loc? Ce să mai spunem despre limbajul buruienos, verde, crezut popular, plin de sevă, la care recurg unii publiciști deveniți moderatori celebri de emisiuni. Dar ce să mă mir de aceștia, când cineva pe care eu îl socoteam critic literar, dl Dan-Silviu Boerescu, îi propunea șăgalnic moderatorului de la "Acasă" ca data viitoare să aducă
Cine aprinde beculețul? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14203_a_15528]
-
Litere, de la reprezentanții agențiilor imobiliare pînă la solistul vocal al formației Iris, de la nord la sud și de la tinerețe pînă la bătrînețe, toată lumea rostește cu un soi de mîndrie culturală noul cuvînt. Ca orice buruiană de gen și locația mănîncă seva altor cuvinte, infinit mai frumoase, mai precise și mai fragile, le omoară și le ia locul. Că fiecare înțelege prin acest cuvînt altceva, tot ce încape între loc și locuință, și că, în felul acesta, comunicarea își pierde una dintre
Sărăcie! by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14229_a_15554]
-
cimbrul și ienupărul, munții și/ lacurile, sori și nebuloase, stele și aburi;/ Prima zi a Verii sosi apoi purtînd mireasma/ Zilei a Opta, în plinătatea-i se revărsa, ca/ mierea din faguri, deși nu se clintea dintru/ odihna celulelor, împingea seva în pini și topea/ rășinile pînă deveneau lipicioase și calde" (Mireasma zilei a opta). E o viziune, am zice, spinozistă. Deus sive natura pare a fi deviza poetului, care e atît de legat de bucuriile telurice, încît nu înțelege a
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
mai ales, al cui este el? "Bucureștiul este un oraș pe care l-a făcut capitală indiferența locuitorilor și nepăsarea ocupanților.[...] Ca și voi, e și el pe jumătate ucis, pe jumătate nemuritor. Orb și surd. Neputincios. Viu. Murdar de seva și durata vieții. Ca voi." Acesta este un foarte scurt fragment din textul lui H.-R. Patapievici pus pe hîrtie la solicitarea regizorului Alexandru Dabija pentru un spectacol extrem de special, neobișnuit la noi, cu esențe elitiste realizat la Teatrul Act
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
Anei Blandiana; citatele privilegiază frazele care reliefează viziunea despre menirea și valoarea efectivă a artei. Demersul este fericit întrucît coincidența de poetică explicită și implicită în cazul dat permite formularea de judecăți pertinente despre creația lirică în discuție și despre sevele ei plurale. Cum există un consens general în privința locului ocupat de Ana Blandiana în literatura noastră actuală, și nu numai, insistînd ar însemna să vrem să forțăm uși deja deschise. în schimb nu este nepotrivit să constatăm cu satisfacție că
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
vioara/ unde-i fantazia mea", cu talentul bine crescut (și temperat) meritând reclamă. Vă mai citez, spre convingere, și alte poeme la fel de bune: "în grădinile sfârșitului sunt robinete/ cu holograme senzuale și defecte/ înmugurind din cosmogonice marionete/ ce viețuiesc în seva alternativelor curente,/ baroc cu tehnică uzurpatoare/ nisipul ce un vierme mușcă luceferi din galaxie/ orașele cu pompe și cu extinctoare,/ sărbătoresc văzuta erezie." (Grădinile sfârșitului). În alte poeme balcanismul reciclat de Isarlîc cibernetic și sentimentalismul de baladă curtenească îți oferă
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
va afla solul unei noi patrii: „Toamna israeliană seamănă cu o primăvară, bate un vânticel ușor, călduț și înmiresmat, până la căderea bruscă a tenebrelor lumina blândă se îngemănează cu umbra de pe trotuoare, gâzele pământului mișună grăbite, frunzele colcăie încă de seve ascunse, păsările cerului, cu apelurile lor intermitente, aripi pestrițe și nume necunoscute fug speriate la orice apropiere, fâlfâind din aripi.” Cum se vede, instrumentul expresiei este limba maternă, cea română, scriitoarea cunoaște prețul cuvântului „cred că păstrând proporțiile, ca și
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
este sigur însă că lor li s-au părut originale povestiri precum Lupul, Vârvoara sau Miluc. Ceea ce ne frapează pe noi astăzi este însă sadovenismul lor. E ca și cum în ochii posterității, Sadoveanu l-ar fi deposedat pe Agârbiceanu de toată seva nouă și viguroasă a prozei sale de început. La o scară mai mică, un lucru similar s-a petrecut cu Samson Bodnărescu, pe care nu-l mai putem citi altfel decît ca pe un epigon eminescian, deși atunci cînd își
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
Stilul Foarță, probabil marca cea mai protejată din lirica românească, este un amestec între spontaneitate - improvizația după ureche demnă de un lăutar rutinat - și erudiție rafinată, de doctor în litere. De o parte ludicul, bășcălia, calamburul, coq-à-l’âne-ul, mimologismele, culorile, sevele și miresmele unui limbaj poetic inimitabil, de cealaltă, intertextualitatea savantă, perfecțiunea prozodică, alternarea, pe parcursul aceluiași volum a unor formule lirice diferite, cu respectarea strictă a particularităților fiecăreia. În spatele fiecărui vers al lui Foarță se ascunde (cel puțin) un clin d
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
unei culturi de a se răzvrăti, în căutarea drumului propriu, împotriva mentalității moștenite că patronul său spiritual este metropola de altădată și de a-și căuta rădăcini mai îndepărtate în virtutea cărora să se legitimeze. Dacă America se hrănea din aceeași sevă ca și Anglia, putea fi vorba mai puțin de o relație de subordonare. Să notăm că scriitorul american și-a lărgit sfera de cuprindere și atunci cînd s-a aplecat asupra unor texte orientale, precum Bhagavad-Gita și Coranul, din care
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
roua dimineții murmură și un bătrân deschide, - cu mâna tremurătoare - fereastra, eliberând o bufniță. Și în depărtare noua casă fumegă, pe colțul cearșafului întins la uscat fâlfâie un fluture, în mijlocul unei păduri în agonie unde putreziciunea citește cu ochelari de sevă protocolul cariilor din scoarță. Vară cu ploi aurii sau cu un nor răzleț de furtună deasupra unui câine care latră. Sămânța tropăie în pământ. Voci agitate, chipuri zboară pe firele de telefon cu aripi pipernicite și iuți peste mlaștinile kilometrice
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
de defectivități și surplusuri, dar și cu acea bunătate care vine, cred, dintr-un sentiment de cinste și noblețe sufletească. Cum cu multă cinste (altfel spus, cu un înalt grad de conștiință profesională) și consistentă noblețe (privilegiu ce-și trage seva din virtute, ca și din virtuozitate), Bertrand Peigne a asezonat aranjamentele sonore astfel încât maleabilitatea și productivitatea fiecărui membru al familiei celor patru saxofoane să facă obiectul unor tranzacții întrutotul profitabile între (re)surse și interese. Necredincios (cum din păcate sunt
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]