135 matches
-
încît el, voluptosul creator de farse, după regulile umorului negru, se gîndise la o glumă, la un haz de necaz. Cu toate acestea își luase inima-n dinți și, cu Jenița alături, ca de obicei, se îndreptase spre Iași. Intrase sfielnic la Belle Arte, afișînd indiferența unui om, care habar n-are ce caută acolo. Repede cețurile se ridicaseră. Colegii îl primiseră cu urale. Norocul îi surîsese iar. Nu era vorba doar de cîștigarea unui post dorit, ci mai ales de
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
La cît se fură în România de sus, hoțiile de jos par, de la distanță, mici comicării. Mi s-a întîmplat să fiu scărpinat în buzunar, în autobuze, de diverși cetățeni cu chipuri prietenoase. O domnișoară relativ arătoasă și cu aer sfielnic, îmi trimetea ocheade în înghesuiala transpirată a autobuzului 368 în timp ce îmi pipăia unul dintre buzunarele genții pe care o aveam pe umăr. Iar cînd mi-am coborît privirea, ca să nu fiu înțeles greșit, și i-am văzut brațul intrat pînă
Hoții, dintre noi și pentru noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13607_a_14932]
-
auzii repetat implacabilul ordin Dă-ți drumul încearcă și uită ce nu știi Brusc mă simții invadat de o tainică fervoare și fără să vreau muiai creta în cerneală și Din neștiință și teamă primele figuri începură a se înfiripă sfielnic prinzând conturul unor forme timide apoi crescură inconștient unele dintr-altel topindu-se criptic și fluent ca niște anagrame rupestre combinându-se în forme stranii abstracte de parcă însuși profesorul în uimirea lui mi le-ar fi dictat telepatic de parcă un dulce
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
starurile prost îmbrăcate și drept urmare câștigul mai multor bani Bat în ferestre flămânzii familiile lor deșirate pe mal și prin ani Cu duminica asta se-ncheie Serbarea urmează luni marți etcaetera și p'orm mă-ntorc azi acasă cu simțul sfielnic enorm De cântat Se nășteau destui mureau destui în prostie dar când a fost să fie s-au înțeles ei-în-de-ei meșterul nu mai pocnea degetele nepricopsiților pe scriitură am plâns - de duioșie de dor de ură cu unghiile adânc înfipte
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
și necesită comentarii. Dacă la douăzeci și ceva de ani ți-ai însușit în așa măsură limbajul lui Nikolski, Drăghici și Postelnicu, ale căror "controale" făceau să vorbească și pietrele, înseamnă că ne-am ars. Ce ne-o fi pregătind sfielnica blondă la treizeci de ani? Dar la patruzeci? La senectutea dumisale nici nu mă mai gândesc " mi-e suficientă cea a lui Răzvan Theodorescu. Așa cum Daciana ar fi putut deveni o gospodină drăgălașă, și dl Theodorescu ar fi putut să
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]
-
lirică cetățenească și s-a creat mitul poetului-tribun, care, de regulă, se dovedește a fi mult mai puțin decât poet: Astăzi suntem un popor/ și nu doar niște prostănaci păcăliți/ și astăzi sare în ajutorul/ parlamentului nostru/ Saharov,/ ștergându-și sfielnic/ ochelarii crăpați." Evtușenko și-a denumit autobiografia roman, adunând la un loc personaje imaginare cu altele reale. în esență, cartea se învârtește în jurul puciului din august 1991. A scris un capitol-unicat, o confesiune ca din partea lui Gorbaciov, mai exact a
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
ascult recviemul din ornic, nu mai am nici hrisovul dăltuit necuvânt. Suav, În saturnalii ninge tare, În Roma zeii se prenasc pe-ascuns, juvenaliile se-ntrec tot mai sfioase, Crăciunul vine, Doamne,-s fericit! Sufletul cărnii suspină În taină, adventul sfielnic se plimbă-n calești, Într-un bob de tămâie Ajunul se-ascunde, În postul cel negru mă duc să mă nving... Dacă plânsul e sângele vârstelor, ce este atunci albul din privirea nopții? Pe sub pielea ta, ah, sosește ecoul, ca
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
auzeam. Nu gândeam. Faptul că nu eram în stare era deja ceva, dar faptul că nici nu simțeam dorința era și mai și. Lumea cu frământările ei cotidiene, mai curând meschine, și chiar farmecul ei, mai curând bănuit, se retrăgea sfielnic, iar eu nu mai aveam nevoie de nimic. Absolut nimic. Ca și cum, din ceața unei vieți întregi, m-aș fi trezit pentru prima dată singur în fața soarelui. Cu totul orbit. Năucit. Și, poate educația mea nu tocmai laică, poate altceva, ideea
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
Enoriaș al tăcerii prin Cântec („Taci și nu te măsura pe tine Însuți!”), las cu bună știință deșertăciunea să mă cutreiere... Cum altfel aș putea străbate de unul singur oceanul mirării, când, iată, vă rog din răsputeri și vă Îndemn sfielnic, precum o făcea ieri, Ioan cel Pitic: „Luați aripi de foc și veniți la mine!”. În privința inegalabilului meu Prieten Damian Petrescu, cel strivit de geniu și depărtare, nu-mi rămâne decât să-i sărut sfielnic, cerneala visului și să-i
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
din răsputeri și vă Îndemn sfielnic, precum o făcea ieri, Ioan cel Pitic: „Luați aripi de foc și veniți la mine!”. În privința inegalabilului meu Prieten Damian Petrescu, cel strivit de geniu și depărtare, nu-mi rămâne decât să-i sărut sfielnic, cerneala visului și să-i mulțumesc Încă o data pentru statornicia de a mă fi Însoțit pretutindeni, de la distanța inimii sale, prin țara fantasmelor mele... Credeți-mă! N-am vrut decât să mă joc În părul curcubeului... București, 4 iulie 2009
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
de pasăre toamna încărunțită în casa din ape redându-mă somnului verde Penitență Și tu Magnolia te acoperi cu aur asemeni templului pe care îl visez uneori penitență la poalele tale fac nevăzuți pelerini o lume în care lumina îngheață sfielnică trecerea orelor necunoscută mie cuprinderea ta tema ta muzicală vag punct de sprijin tăcerea cât să pot îndura preaplinul zilei de vară latura-i întunecată orbindu-mă Moment Refuzatele spume înfricoșându-mă dau glas unei prelungi tânguiri ca tot atâtea
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
În vechea Lipsca Nu prea departe de bătrânul Dom în vechea și vestită Lipsca la Thomas Kirche, unde celebra orgă de secoli mai răsună încă, umbrele noastre îmbrățișate a mea și a ta printre uimitele tăceri, din alte neuitate amurguri, sfielnic vor vibră, enigme vechi s-or decanta interogând aducerile-aminte. Puțin mister Te invit în cântec vraja și descântec în nemărginire și în nemurire unde e posibil să țesem iluzii ce din viața pier pe Terrae nevoie și de imponderabili, văpaie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
În vechea Lipsca Nu prea departe de bătrânul Dom în vechea și vestită Lipsca la Thomas Kirche, unde celebra orgă de secoli mai răsună încă, umbrele noastre îmbrățișate a mea și a ta printre uimitele tăceri, din alte neuitate amurguri, sfielnic vor vibră, enigme vechi s-or decanta interogând aducerile-aminte. Puțin mister Te invit în cântec vraja și descântec în nemărginire și în nemurire unde e posibil să țesem iluzii ce din viața pier pe Terrae nevoie și de imponderabili, văpaie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
prin contemplarea tăcută și așteptarea "dulce" a apariției primelor semne ale sufletului afectat de cunoaștere (în sensul acordat de Paul Ricoeur ființei-afectate-de-trecut, adică de modificare prin îmbogățirea mental-emoțională), ca în Dulce așteptare; prin contopirea cu Principiul (Monada); prin experiența iubirii "sfielnice" (Doarme fecioara); prin absorbirea eului în eternitate (Lava de ghiață); apoi prin contestarea eternității și Increatului, care ar fi decis armonizarea haosului, din Alegerea lemnului și, în fine, prin acceptarea ideii că mai este o cale, "numită din greșeală cea
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
far-papion,/ Mâna dreaptă și stângă, ascunse în albe/ Mănuși mângâie lanțul. De salbe./ Iar pe deget - inel cu piatră subțirică -,/ Roșu crud, sălbatic, ochiul de pisică. Discreția nu-i deloc vioară ruginită Nu spun, zise bicicleta domnișoară de la pension,/ Cin’ sfielnic astăzi m-a luat de ghidon/ Și mi-a trimis buchet de romanițe/ Să mi-l pun diseară între spițe,/ Dar, vă rog, la valsurile vieneze,/ Când dansez cu el,/ N-aruncați, în sală, pioneze. Din cauza gravitației, căderea Bastiliei Închide
Republica Bicicletelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2593_a_3918]
-
serii De iubire cântă cerul și pădurea în amurg Ei își jură-n veci credință pe altarul cald al verii. Din înalturi luna cade peste chipu-i de copilă Pe alei se scutur teii așternându-le covor Lotuși se deschid sfielnic sub a stelelor lumină Sfântă-i noaptea ce unește drag cu drag și dor cu dor ! Referință Bibliografică: ÎNSERARE / Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2025, Anul VI, 17 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Bălăcianu
ÎNSERARE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380139_a_381468]
-
pentru cei mici! punctă solicituos Americanul. Apoi, întorcându-se către Papa, uită de subiectul-tabu al acestuia, explicând avantajul roșiilor, al sfeclei pentru reumaticii vârstnici sau pentru suferinzii de gută. Papa, din respect pentru coleg, nu ripostă sonor. Având un aer sfielnic, privea în jos fix, dar fierbând în interiorul său, simțindu-se expus nud, nu altceva! -Ia uite cu câtă atenție ascultă buclucașul nostru Papa! remarcă Patriarhul. Te pomenești că te regăsești în postura mofturosului. În timp ce Papa, reînviat, dădea replici usturătoare Patriarhului
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
subsolul paginii, cu Iisus răstignit. În aceeași notă de candoare molipsitoare se înscrie ,,Primăvara (2)”. De ce ,,2”, nu am înțeles. Unde-i, oare, ,,Primăvara (1)” ? Fire inocentă - ca stropii de rouă (sudoarea privighetorilor, care s-au ostenit, cântând toată noaptea), sfielnică precum dalbul ghiocel biruind mantaua de hermină a zăpezii -, Cristina Mariana Bălășoiu ne invită să zâmbim copilărește în finalul iconiței lirice titrată ,,Ciobănaș la oi am fost”, care ne duce cu gândul la spiritul versurilor lui Ioan Stan Pătraș, pictate
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
dar de unde atâta întuneric, acum, când câteva ciori trec în zbor, alunecând la mică distanță de culcuș. Nu-i de crezut - minimalizez ca o minte zdravănă tot ceea ce afară se poate întâmpla. În pacea din radio și oglindă, mă hlizesc sfielnic. Larma e detonată de butoane, apăsate înghițit se blochează și știu ce au să însemne toate astea - un sunet cade într-altul ca două bombe și declanșează războiul. Zbughesc cu rotițele și las ledul să freamăte. Mononoke, X E o
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
ba pusese chiar ceva în plus față de convenția inițială. Era deosebit de conștiincios. Începuse a rupe câteva propoziții uzuale care-i puteau servi la o scurtă conversație, fără pretenția de a respecta acordul gramatical. Apoi lipsi o săptâmână întreagă. Când bătu sfielnic la ușa profesoarei, cu teama firească de a nu i se deschide, motivă că a fost trimis de șef tocmai la Tulcea să aducă o tonă de pește pentru cantină, dovadă și acest morun, de circa 5 kilograme pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
semăna omul. Adevărata Îngemănare e când bărbatul se Însoțește cu femeia“. „Orice bărbat cu orice femeie?“ Îl Întrebă Petru care de uimire fu cât pe‑aci să‑i privească. „Femeia este o urnă a desfătării“, zise Simon. „Iar tu, făptură sfielnică, Îți astupi urechile, să nu le Întinezi cu blasfemii, sau Îți ferești privirea, chiar fugi când nu mai ai ce zice.“ Acum se va stârni sfada lor teologică despre Elohim, despre pedeapsă, căință, sensul vieții, renunțare, despre trup și suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un cântec de jale, mereu același. Acompaniindu-le, o pasăre pribeagă își intonează cu ecouri cântecul. O crizantemă și-a plecat ușor capul, oglindindu-se. Dumbrava pare acum o fotografie atinsă de trecerea vremii într-un album învechit. Soarele, zâmbind sfielnic, coboară lin în spatele dealurilor, făcând un fascinant loc de umbre și de lumini printre pustiile trunchiuri ale copacilor. Amintirea frumoaselor zile de vară se cuibărește în sufletele noastre și ne învăluie cu nostalgia ei, aducându-ne speranța că ne vom
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
belșugul pe care primăvara l-a rezervat cândva lor și în taina căruia codrul ascundea printre ramuri, în podoaba lui, numeroase secrete pe care vietăți de tot felul și suflete mii le-au adăpostit dintotdeauna de-a lungul anilor, clădind sfielnic un templu al paradisului și un rai pe pământ, un tărâm edenic. Acest templu sfânt, purtător pribeag dintotdeauna al secretelor naturii și vietăților ce-o înconjoară nu este nimeni altul decât venerabilul bătrân frăgar care-și adună în trupul său
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înfricoșătoare ultima femeie sosea de la bucătărie, aducând ultimul platou cu orez fumegând. Nimeni nu o remarcase însă, bineînțeles, se temuse degeaba, doar eu îi eram solidară în sfioșenie. Și totuși, orice japonez ar fi simțit la fel, știam asta, ah, sfielnic popor al meu, care nu cunoști ființa altfel decât în matca șovăielii. Aproape de colțul mesei, în stânga mea, era singurul loc rămas liber. Acolo se opri și o auzeam încercând să-și domolească respirația. Nu era tânără și poate că urcatul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
deasupra hăului levitând/ pe aripi de porumbiță neînjunghiată/ și eu am crezut că noaptea nunții/ nu se va sfârși niciodată/ că-mi voi lepăda pielea de om/ pentru inima de raze" (Poezia II). Dumitru Chioaru pare a scrie fad și sfielnic, dar fadoarea și "calea de mijloc" adoptată nu-i șterg meritul de a fi martorul unor drame și de a se poziționa fără echivoc față de ele. De la primele sale poezii, el are curajul de a-și asuma prin poezie fragilitatea
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]