494 matches
-
aperta nei suoi confronti, com'è stato messo în rilievo da una ormai solidă tradizione di studi critici sul tema19. Și proverà qui a verificarlo analizzando la celebre storia del 'moro di Venezia'; mă non nella versione del celeberrimo play shakespeariano, a cui corre subito îl pensiero, bensì în quella del suo 'prototesto' italiano, la settima novella della Deca III degli Ecatommiti di Giovan Battista Giraldi Cinzio, raccolta pubblicata nel 1565 dopo una gestazione decennale, e incentrata șu una cornice o
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Pucci, "La vertù", p. 8, applica le categorie di distinzione e gerarchizzazione per l'identificazione del foreign a due altre novelle giraldiane incentrate sul rapporto tra cristiani e musulmani. 24 Senza voler riprendere l'ipotesi, avanzata a proposito della versione shakespeariana, che și trattasse appunto di un cognome, 'Moro' (R. L. BROWN, Ragguagli sulla vită e sulle opere di Marin Sanuto, Alvisopoli, Venezia, 1837, vol. 1, nota 94, pp. 226-35), si noterà îl valore allocutivo neutro con cui lo ușa Disdemona
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în cap? La televiziune există un altfel de aplauze, un altfel de huiduieli. Se numește rating. Operatorul nu este spectator ci participant la spectacolul de televiziune. Un caz similar, de o altă atitudine, a trăit și George Vraca în piesa shakespeariana Richard al III-lea. Vraca strigă binecunoscută replică: “Un cal, un cal, regatul meu pentru un cal!” și un spectator de la balcon i-a strigat: “Maestre, dar un măgar nu este bun?”. Vraca a făcut același lucru ca si Claudiu
Bravo, Razvan! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82928_a_84253]
-
tot mai largi, care ajung să-l țină legat de tron. Ultimul împărat e la fel de "apocaliptică" precum Macbett-ul lui Eugen Ionescu, cu care are în comun nu numai tema dictatorului, dar și pe cea a familiei, moștenire pervertită din dramele shakespeariene: Măscăriciul, proaspăt descoperitul fiu adevărat al Bucătăresei și al răposatului rege, e un Macol, fiul lui Duncan născut de o gazelă, și amîndoi au vocația autentică a tiraniei fără milă. Dramaturgul Valentin Nicolau are un simț al umorului înrudit cu
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
dar și o salvare totodată. Ea întreține legendele care-i aureolează pe eroii scenei, actori și regizori, deopotrivă, lăsînd deoparte orice neîmplinire". Inevitabil, unii protagoniști ai demonstrațiilor, comentariilor și constatărilor lui George Banu sînt situații din piese, replici cehoviene sau shakespeariene, actori, regizori, scene și penseuri din repetiții, imagini din spectacole. Accentul nu cade neapărat pe teatru, ci pe descoperirile pe care autorul le-a făcut și prin teatru. Despre el, despre ceilalți, despre trecut și prezent, despre acumulare și renunțare
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
Senatului, Nicolae Văcăroiu, din viața politică românească". Nu punem la îndoială credibilitatea sursei cotidianului citat, dar că a devenit retragerea lui Nicu Văcăroiu din politică o condiție ultimativă din partea NATO e, parcă, exagerat. * "Fantoma lui Molan bîntuie Ministerul Educației" scrie shakespearian ZIUA. Cine e însă bîntuitorul? Un fost secretar de stat în ministerul condus de Ecaterina Andronescu. Numele său întreg e Vasile Molan și a devenit fost în minister, după o decizie a premierul Năstase. Destituitul, anunță Ziua, ar urma să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15336_a_16661]
-
îi aparțin și eu, adică pe oameni."). E o carte despre bucurii naive și drame reale, însă totul are un aer de spectacol trist în care joacă și asistă un clovn bețiv și cu umori negre. Schnier seamănă cu nebunii shakespearieni, cu Zacharias Lichter al lui Matei Călinescu sau cu orice alți proscriși și filosofi la beție pe care îi puteți găsi prin literatură. Schnier e un personaj mare prin aceasta, el aparține familiei celor care cunosc adevărul și-l urmează
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
la emoția sauvă (splendidele arioso-uri ale tinerei perechi de îndrăgostiți, "nocturna" din final). Așa cum remarca în cuvântul introductiv regizorul Cristian Mihăilescu, artiștii "trebuie să cânte ca în marile partituri verdiene, dar, în același timp, să joace ca adevărați actori shakespearieni". Acesta este pariul pe care realizatorii spectacolului l-au câștigat. În rolul incorigibilului Cavaler, Sever Barnea (în distribuția de la premieră) face o compoziție bine gândită ca prezență scenică, expresie corporală, muzicalitate, știința rostirii parlato-ului verdian, construcția rolului; diapazonul emoțional al
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
eu aș zice mai curând după, piesa lui William Shakespeare Visul unei nopți de vară e proiectat mai cu seamă cu gândul la tineri. Regizorul Ion Sapdaru, împreună cu Mihai Pastramagiu, semnatarul decorurilor și Alina Dincă, autoarea costumelor, au supus partitura shakespeariană unui drastic proces de actualizare, dar care alunecă uneori și în chip anartistic în zona parodicului nedorit. Nu mi se pare deloc inutil să amintesc că parodie vine de la grecescul parodos, prefixul para însemnând "pe lângă", "contra", iar "ode" înseamnă "cântec
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
origine parodie avea trei accepțiuni diferite - a cânta fals, a cânta în contratimp, a cânta pe alt ton. Or, hiba principală a spectacolului orădean e tocmai aceea că la nivel ideatic și vizual se află în flagrantă contradicție cu textul shakespearian. Grația cristalin-duioasă ce individualizează piesa a fost sacrificată în favoarea unor tonuri violente, a unei durități ce se reclamă a fi specifică lumii de azi. Acțiunea a fost transmutată într-o zonă periferică a unui mare oraș (parcă am fi undeva
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
într-o zonă periferică a unui mare oraș (parcă am fi undeva prin Giulești ori în spatele Casei Presei), iar spectacolul e intens asezonat cu o muzică zgomotoasă și deloc plăcută auzului. Muzica în cauză intră în contradicție flagrantă cu versul shakespearian nu se știe de cine tradus în limba română. Eu bănuiesc că la bază se află traducerea lui Dan Grigorescu, interpolată cu tot felul de cuvinte de argou. Asta dacă nu cumva Shakespeare a scris Visul... în limba română. Theseu
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
săturat de josnicie, de stereotipuri de limbaj, de cultură aproximativă, de subcultură ori anticultură în viața de zi cu zi și în programele tv, așa că nu mai sunt deloc dispus să le admit și într-un spectacol cu o piesă shakespeariană. Să fiu bine înțeles. Accept modernizările, nu sunt adeptul restituirilor arheologice, nu vreau să-l imit pe Șerban Cioculescu care striga "jos mâinile de pe clasici!", dar nici nu pot să aplaud orice năzdrăvănie, doar ca să fiu inclus în categoria așa-
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
în știința cu care regizorul naște arhitectura luminilor, o tehnică aproape cinematografică. Acestea mi se par a fi coordonatele esențiale ale ultimei premiere a Teatrului Bulandra, o montare după un text dificil, pe care dramaturgul german îl scrie urmărind tragedia shakespeariană Titus Andronicus. Müller introduce un personaj, Naratorul. Și o perspectivă de o profundă teatralitate, ce sporește greutatea conflictului pe de o parte, și dramatismul comentatorului-martor, pe de altă parte, ca o singură voce rămasă din corul antic ce predică astăzi
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
atunci laba leului andaluz? Sau, mai degrabă - spun acum - sărmana victimă a imitației? Cucuvae victis! vorba lui Mihai Ursachi. E o - iată, generalizată, persistentă - imitație a clișeelor. Merg la o recentă premieră și nu mult după ridicarea cortinei, văd personajul shakespearian trecînd de la o statuie la alta - dalbe fecioare în carne și oase, în rol, nu-i așa, de statui - și, cu paletă de pictor în stînga, le pictează cu dreapta. Un fel de Pygmalion UAP. Kitsh impecabil. Mai trec niște
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
paletă de pictor în stînga, le pictează cu dreapta. Un fel de Pygmalion UAP. Kitsh impecabil. Mai trec niște minute și, după fofilarea pinguinată a unui Charlot, intră în rol un mobil ciripind zapp on line între alte două arătări shakespeariene. Se poartă. Ies, promițîndu-mi să revin - cu disponibilitate sporită - la sarabanda găselnițelor. Și pătrund în Filarmonică. Unde știu sigur că voi asculta un Mozart ca atare. Necotaminat de inventivitatea nu știu cărui dirijor insomniac, moroncit de rap, de zapp, de... E de
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
Sibiu cu alte două spectacole ale sale, a fost de natură să mă provoace. Am văzut așadar Hamlet. Dreams, în interpretarea Teatrului Academic de Stat "Taras Șevcenko" și Othello?!, cu actorii Teatrului "Radu Stanca". În amândouă, relația montării cu textul shakespearian e cum nu se poate mai liberă. Zholdak ilustrează indiscutabil ceea ce George Banu numește "regizorul celibatar", cel care "a rupt contractul de mariaj" cu autorul de literatură dramatică, păstrând totuși cu acesta o anumită legătură. Semnele de întrebare și exclamare
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
tânăr cu o frumusețe de efeb, interpretat de Andryi Kravciuk, care aflu că e un adulat interpret de muzică ușoară, și Ofelia, jucată impecabil de Victoria Spesivceva, vin să ne reamintească că întâmplările de pe scenă au la origine un text shakespearian. Tehnica profesională și dăruirea actorilor sunt incontestabile. Dar, deși am admirat în permanență respectiva tehnică și desfășurările vizuale, aproape că nu am încercat nici un fel de emoție. Or, emoția e "micul" detaliu care delimitează retorica de poezie. Aveam însă să
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
un thriller sau stranie poveste deviaționist-psihologică: Frederik Clegg, tânăr "Caliban" needucat, funcționar mărunt, colecționar de fluturi (ca unică bucurie - frumusețea morții) devine foarte bogat prin câștig la loterie și reușește să o răpească pe frumoasa studentă în arte Miranda (nume shakespearian care duce îndată gândul la insula lui Prospero). Visul de a avea în colecția de fluturi o iubită vie, dar fixată în "acul" izolării (o ține ferecată în pivnița unui conac de țară) i se împlinește. Săptămânile de recluziune ale
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
putem construi un discurs despre estetică formei sau o scurtă teorie de marketing în jurul reclamei. Dar cum traducem în română expresia: “good wine needs no bush”? Folosind echivalentul “Calul bun din grajd se vinde”? Sau, pentru a reda alegerea metaforica shakespeariana, vom înclină spre literalizare: “Vinul bun n-are nevoie de laude”. Apelînd la un dicționar de proverbe (Virgil Lefter, Dicționar de proverbe român-englez, ed. Științifică și Enciclopedica, București, 1978 - nu știu dacă a fost reeditat), găsim un alt echivalent al
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
exemplu, se spune uzanța jucătorilor în loc de uzura, sau suprafețe rapizi în loc de rapide. E adevărat că, față de năstrușniciile lingvistico-gramaticale ale unor comentatori de fotbal, gafele celui în cauză sunt insignifiante, dar... Mă relaxez excelent urmărind „Procesul etapei”, preluat cu „Mult zgomot” (shakespearian vorbind) de la Pro Tv, unde se întâmplă conversații în cavalcade în timpul cărora Ovidiu Ioanițoaia pare un biet și nefericit jucător de rezervă sau, cel mult, unul fluierat în ofsaid de Ion Crăciunescu; aceasta în vreme ce invitații discută eliberați de complexele și
Știri Sportive by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13462_a_14787]
-
în regia lui Liviu Ciulei, îmi aminteam spectacolul și aprigele discuții generate de viziunea novatoare a punerii în scenă. Spectacolul a fost atacat, printre altele, și pentru distribuirea lui Clody Bertola în rolul Rosalindei, contestându-i actriței calitatea de ingenuă shakespeariană. Dar și unii dintre cei care au apreciat montarea au formulat rezerve. Într-o dezbatere de pomină, Lucian Pintilie spunea, în apărarea lui Ciulei și a lui Clody că “Rosalinda este principalul purtător al sarcinilor lirice și filosofice... Clody Bertola
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
părea reductiv... Există scena de la-nceput, absolut antologică, cu acel "prindeți găina" care dă tonul întregului film - vital, periculos de hilar, picaresc. Există toate acele răsuciri vertiginoase de povești și de perspective, pline de faconda romanelor latino-americane. Există dialogul aproape shakespearian între o fată și iubitul ei gangster - ea îi spune că-l iubește, dar că-l lasă dacă nu se lasă de crime, el îi spune că nu-și dorește o viață tihnită în care să fie un nimeni, dar
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
răsuflarea tăiată pe cavalerul morilor de vânt? Este posibilă identificarea noastră cu personajul lui Cervantes? Îl percepem, dimpotrivă, ca pe un străin, un exponent al excentricității ficționale tip Kafka, sau îl reamplasăm în spectrul experiențelor umane specifice, ca pe eroii shakespearieni? Există la un moment dat, în curgerea epică a capodoperei lui Cervantes, un moment de ruptură. Don Quijote se trezește din iluzie și vorbește, cu amărăciune, despre "rătăcirile" sale. Cum interpretați acest punct de cotitură: ca pe o dezmeticire din iluzie
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
Literatură și Științe provoacă o alegorie crepusculară fin de siècle în care aceste două mituri sînt chemate să-și arate binefacerile: sîntem oare, atunci ca și acum, mai mult Spirit, sau mai mult Rațiune? “Plăsmuiți din Vise” (ca în Furtuna shakespeariană), sau din Gene?... Fără a bagateliza întrebarea printr-un răspuns convențional, scenaristul James Dale Robinson (autor, la rîndul lui, al unor romane de benzi desenate și al unui scenariu intitulat www3.com), reușește să amestece frumos cele două într-un
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
Căutarea absolutului” (a științei supreme), a profesorului Unrat din romanul lui Heinrich Mann, a unor personaje memorabile ieșite din pana unui Somerset Maugham sau Camil Petrescu (Ladima, Ștefan Gheorghidiu) și, mai presus de toate, a unei galerii de mari eroi shakespearieni, de la Othello pînă la Regele Lear. Și, dacă absolutul înseamnă, cum spuneam, exagerare, ieșire din „normalitate”, ce altceva este subita exaltare, acel violent simțămînt de fericire prin nimic justificat cu care te trezești uneori, așa într-o bună dimineață, cînd
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]