436 matches
-
cârdășiei. Vituperăm unul împotriva celuilalt la tribună, fraternizăm la bufet, ne tăiem în săbii în piatră, dar în salon dansăm menuet. Acel "dragă Adriane", ca probă de perfidie ar dezigna un maestru, ca gafă însă, se penalizează. Bineînțeles nu de către sideralul premier, de către guvern, parlament, ci de către o comisie de specialitate, independentă, de strict profesionalism: OTV-ul primise, în larga desfășurare a timpului, o puzderie de atenționări - cum astăzi se spune - iar ca gaj al acestei suspendări, opoziția s-ar putea
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
ceva care ne tulbură peste măsură. Cu adevărat problema basarabenilor este restaurația comunistă: restul, legate de limbă, de istorie etc., este perdeaua de fum sub care Voronin et comp. își ascund interesele. O revistă, bine făcută, pentru elevi se intitulează Clipa siderală al cărei redactor-șef este d-na Eugenia Bulat. Nr. 2 din 2002 e plin de compuneri, unele promițătoare, ale scriitorilor basarabeni de mîine. Care, deocamdată, învață. O cunoștință mai veche este Basarabia (literatură, artă, cultură), mensual coeditat de Uniunile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15360_a_16685]
-
nu pregetă să-i pună la încercare misterul, inexistența și neantul în sonetele pariziene. Nu eternitatea Sfinxului, inumană expresie a dezumanizării artei, a râvnit-o Gheorghe Pituț, ci perenitatea învederată de geniul creștinismului, de la sonetele lui Dante și Eminescu, la siderala elegie blagiană. "Noblețe" nu este doar unul din sonetele demne de orice antologie, ci și marca stilistică a omului și poetului Gheorghe Pituț: Culoarea morți-i frumusețea/ frunzelor galbene ce cad/ de mii de ani pe-același vad/ dar fără
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
Serghei Diaghilev. Mobilitatea lăuntrica a actorilor craioveni, după zecile de turnee pe toate continentele lumii, atinge - la solicitatea expresă a artistului vizual nord-american, pentru care plasticitatea, de o expresivitate dusă, paradoxal, până la virtuozitate, este doar prima probă de foc - cote siderale. Ei dau viață scenica unei lumi alienate și alienante, în care pasul de la incertitudinea difuza, apoi din ce in ce mai grea (lespede de piatră de greutatea Everestului, desi misterioasă, incredibilă, stropita cu vermorelul vagului), pasul spre frică dezarmanta, spre spaimă galactica și angoasa
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
cerșetorii și geniile sînt ai noștri, ei toți cîntă în cor. Ale noastre sînt betonierele, abatoarele și uzinele, gările, aeroporturile și sateliții intercontinentali, ele sînt instrumentele noastre de suflat, de corzi și percuție, împreună interpretăm aceeași bucată simfonică pentru urechi siderale, fiecare cum poate, cu creierul, cu picioarele, unii în păduri, alții în vizuina de bloc, alții în stații lunare. Sîntem un miceliu vast, cîntător. Acoperim pămîntul cu sputa noastră corozivă, fantastă, cu cultura noastră de circuite integrate și biți; asemenea
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
din greu, nedumerit, icnind, gâfâind, ocolind peșteri de beton, dâmburi de cărămizi, costișe de moloz, trunchiuri răsucite de țevi. Mintea opacizată, rămasă mult în urma evenimentelor catastrofale, mi-a dat de știre prea târziu că mă aburcam pe ruinele încremenite, mute, siderale, ale altui bloc căzut, din care nu răzbea nici o urmă, nici un ecou de viață. M-am cățărat astfel înainte până la altitudinea unui ipotetic etaj 3, coborând apoi o pantă care mă ducea vertiginos în Hristo Botev; însă cam în dreptul fostului
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
consacrat lui Cain, ucigașul fratelui său Abel. |nfățișănd fuga evreilor în Egipt, criticul distinge câteva spații: al privirii, al călăuzirii, al nutriției miraculoase. În timp, se arată uluit de grandiosul, imensitatea spațiului copleșitor, terifiant, la Pascal, colosal prin spectacolul migrației siderale, căpătând zeci de forme, la Eminescu. Spațiul deschis generează totodată solitudinea omului (Cehov), dar și extazul (Tolstoi - Război și pace). Toate acestea nu sunt simple enunțuri, ele degajă semnificații psihologice, menite să adâncească o dată mai mult individualitatea unor situații sau
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
cel mai de seamă poem eminescian sunt În număr de patru, Însă numai trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise. Lui Cătălin Îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălina se simte atrasă de „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărul are orizont de mișcare „spațiul sideral” cu intenții descendente o vreme (cât a durat dragostea pentru o ființă terestră) și un spațiu care transcende timpul și locul, și care este dedicat „ființei supreme”. Este interesant de observat că „ființa supremă” nu este socotită de George Popa
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
formă/fond propusă de Eminescu În cazul acesteia. Din sublimările lui George Popa rezultă că fata de Împărat este promisă prin frumusețea ei „prealuminii astrale”și că această ființă aleasă este frumusețe unică Între pământene, lună Între stele pe plan sideral și fecioară Între sfinți pe plan transcendent, metafizic”. Fără să facem nici o obiecție la această interpretare, Întrutotul posibilă dacă ne referim la prima parte a poemului, vom constata că la sfârșitul său imaginea este alta. Fondul se dovedește mai puternic
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
mai jucăm comedia luptelor lăuntrice. Se ‘ncheie și după datina noastră cu ziua de astăzi un șir de evenimente măsurate după apuneri și răsăriri de soare și fixate în memoria noastră cu cifrele acestei măsurători. Dacă privim regularitatea fenomenelor lumii siderale și o comparăm eu nestatornicia sorții omenești, am putea crede că altceva se petrece în ceruri, altceva pe pământ. Cu toate acestea precum o lege eternă, mișcă universul deasupra capet elor noastre, precum puterea gravitațiunii le face pe toate să
CER SI PAMANT ROMANESC Un mesaj de Anul Nou 1883 al domnului Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93775_a_95067]
-
italian, Cervantes / spiritul spaniol, Shakespeare / spiritul englez, Voltaire / spiritul francez, Goethe / spiritul german, Pușkin și Lermontov / spiritul rus.==,, În veci tămăduitoare pentru poporul nostru și pentru toate neamurile lumii care cred în valori adevărate, în lumina ce vine din înălțimi siderale, dar și din străfunduri de timp, din obârșii imemoriale -, opera lui Mihai EMINESCU, poezie, proză fantastică, proză politică, are rol salvator, mântuitor. În vara asasinării sale morale, poetul român avea vârsta lui Hristos, 33 de ani, din primăvara parcurgerii drumului
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017. Cunosc eu un tărâm pe unde merg ades Să sorb licori albastre din cupe de cristal. Fantasme diafane în preajma mea se țes Și mă cuprind, în taină, în zborul sideral. Cunosc un tărâm pe unde-am fost hoinară Și-am adormit la sânul înmiresmat al verii, Inundată de-o lumină purpurie crepusculară Și de-al clopotelor cântec din noaptea învierii. Cunosc eu sfânt tîrâm-EDENUL meu din vis Pe unde-alerg în
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
ciorchinilor de salcâm! EDENUL E TERESTRU, doar visul e divin. Citește mai mult Cunosc eu un tărâm pe unde merg adesSă sorb licori albastre din cupe de cristal.Fantasme diafane în preajma mea se țesși mă cuprind, în taină, în zborul sideral.Cunosc un tărâm pe unde-am fost hoinarăși-am adormit la sânul înmiresmat al verii,Inundată de-o lumină purpurie crepuscularăși de-al clopotelor cântec din noaptea învierii.Cunosc eu sfânt tîrâm-EDENUL meu din visPe unde-alerg în noapte și-n ZORI
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
asaltCumătra Vulpe-așa isteață,Că iscoada-mi prinde bine.Cum e dânsa băgăreațăAflă tot și mă susțineTrompetist va fi Măgarul... XIII. ZBOR ALBASTRU, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. Tatălui meu Zbor albastru sideral Pâlpâiri zglobii de vânt, Tandru zbor crepuscular, Sunet mov:un flaut cânt. Albe unduiri de ape Peste praguri reci de stânci, Unde cerbii vin să-ngroape Visul lor, în ape adânci. Șoaptă de izvor: răcoare; Galben clinchetul din ram Culori
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
de kilometri, În stratosferă, Dunărea ar părea ochilor noștri uimiți unul din grandioșii arbori de apă ai lumii. Vârful arborelui, care se află În Pădurea Neagră, s-ar ivi din vecinătatea stelelor, coborând pe crengi și pe brațe toată lumina siderală a lumii, ca pe o rășină. Trupul arborelui străbate cele mai spectaculoase locuri de pe croazierele sale europene, Înfigându-și apoi rădăcinile pământești În sud-estul României, la gurile de vărsare ale fluviului În Marea cea Neagră. Aici, trunchiul arborelui se desface
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
p. 103. 5. Inimitabilul vers iambic de 7-8 silabe al Luceafărului. 6. George Popa descoperă în Luceafărul patru spații, însă doar trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise: lui Cătălin îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălinei „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărului „spațiul sideral” cu intenții descendente (amorezarea lui de Cătălina). Rămâne și spațiul „ființei supreme”, care transcende timpul și locul. Pentru George Popa „ființă supremă” este „conștiința de sine a luceafărului, a geniului, spațiul absolutului”. Cu greu, Piteștiul, orașul care a dăruit României
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
dat peste seria de articole ale lui Emile Faguet din Revue bleue (Renan, Balzac, Taine, Maupassant etc., ce aveau să formeze mai târziu materia celor cinci volume de Propos littéraires), am simțit vertigiul unui gol luminat de o bruscă ploaie siderală. Violența impresiei a fost atât de puternică încât mi-a anulat toate facultățile începânde ale spiritului critic" (din Memorii, I, cap. X). Ceea ce l-a cucerit pe tânărul critic aflat în primele faze ale formării au fost elementele de stil
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
p. 103. 5. Inimitabilul vers iambic de 7-8 silabe al Luceafărului. 6. George Popa descoperă în Luceafărul patru spații, însă doar trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise: lui Cătălin îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălinei „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărului „spațiul sideral” cu intenții descendente (amorezarea lui de Cătălina). Rămâne și spațiul „ființei supreme”, care transcende timpul și locul. Pentru George Popa „ființă supremă” este „conștiința de sine a luceafărului, a geniului, spațiul absolutului”. Cu greu, Piteștiul, orașul care a dăruit României
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
aventuri cosmice a devenit o modă (nu discut calitatea acestor scrieri); și ce se întîmplă în cosmosul imaginat de moderni? Se duc războaie, se încheie alianțe, se descoperă tărîmuri necunoscute etc. etc. Cu alte cuvinte și modernii proiectează în lumi siderale sentimentele și resentimentele omenești. Din acest punct de vedere nu este nici-o diferență între Lucian din Samosata și contemporanii noștri. Sigur, războaiele cosmice așa cum le descriu modernii se poartă cu arme sofisticate,inexistente astăzi, posibile însă în viitor, Panoplia selenară
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
cu realitatea episodica și cu formele constituite ale acesteia, pictorița își plasează viziunile într-un spațiu nedeterminat și în afara oricăror constrîngeri mecanice. Lupta ei acerbă și toate eforturile privirii sînt deplasate undeva în cîmpul vag și imponderabil al unei lumi siderale. În acest neant cu o infinită capacitate de absorbție se constituie, asemenea deflagrațiilor galactice, suitele de imagini turbionare, proiecțiile unei sensibilități ultragiate, si se pun în mișcare nenumăratele strategii de mîntuire a vidului. Comentînd la scară umană marele act al
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
zenit/ beznuieste"), "proorocii mînioși" se fac de rîs: "cad deoparte-nmuiati că sugarii sătui/ gîngurind îmblînziți". "Urletul unanim" acoperă o alternanta derizorie a morții și resurecției: "totul, e urlet aici/ despicare-n bucăți, înviere și iar/ despicare" (ibidem), în timp ce "sclipiri siderale de traumatisme craniene/ nimbează/ a chaosului dospire organică" (ibidem). La fel de unanimă e absența atît în lumea văzutelor cît și în cea a nevăzutelor, cu excepția morții "grase", travestite în materie, cu excepția monștrilor cu identitate umană, pregătiți industrial pentru "topitoria" thanatică, mereu
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
foarte tîrziu, se mai poate face ceva, unirea adevărată începe cu "unirea-n cuget și simțiri". Avem cîteva publicații în Basarabia printre care Contrafort, cea mai bună revistă a tinerilor din întregul spațiu românesc. Limba română, Sud-Est, Destin românesc, Clipa siderală, Semn. Facem niște eforturi incredibile pentru a le putea ține în viață, pentru a coedita cu edituri basarabene lucrări esențiale, iar în comisiile de cultură ale Parlamentului sîntem făcuți antiromâni și nimeni nu se revoltă, ni se taie fondurile și
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
de insomnii. M-adăpostesc sub stânci ca Sfânta Miercuri, Înconjurată doar de lilieci, Pătrate devenite semicercuri, Și-aștept să vii, și mai aștept să pleci... Simt o durere-n pulsul lateral ce rătăcește prin zăpezi, fanatic. Și cerul se răstoarnă sideral, Peste gutuiul respirând, tomnatic. Am sentimentul cert și previzibil, Că undeva-ntr-un asfințit de soare, Ne vom găsi și vom citi lizibil , Iubirea camuflată-n fiecare. Referință Bibliografică: SENTIMENT PREVIZIBIL / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2168
SENTIMENT PREVIZIBIL de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382787_a_384116]
-
Legarea de cuvânt) - slăvitul, cuvântul cel care înscrie taina clipei înrourate de har pe-o treaptă de hotarnic hrisov, ce vrutu-l-am hristic. Întru amintirea lui NICHITA, se cade a nu uita că pentru el prietenia este mantie-nstelată cu învăluiri siderale: „De câte ori mă gândesc nu am dreptate; / numai când înverzesc am floare. De câte ori răsar stelele / nu mi-e noapte; / numai când înnoptez nasc întuneric. O, tu, de care îmi este atât de somn / o, voi, de care îmi este atâta dor
O RAZĂ STRĂLUCIND! NICHITA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/94078_a_95370]
-
așa: „Ah! Am atâta dragoste în mine, / încât mi-ar trebui / un miliard de ani, - / ca să vă spun / o fărâmă de ea!” Te credem, Nichita! Și-ți mulțumim pentru toate darurile tale! Pentru Nichita, prietenia are haină-nstelată și învăluiri siderale: „De câte ori mă gândesc nu am dreptate; / numai când înverzesc am floare. De câte ori răsar stelele / nu mi-e noapte; / numai când înnoptez nasc întuneric. O, tu, de care îmi este atât de somn / o, voi, de care îmi este atâta dor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]