210 matches
-
de înțeles", "jargon" (comun și adverbului păsărește). Dintre diversele sisteme de modificare a cuvintelor, pentru a le face să fie recunoscute doar de către inițiați, în română pare a fi fost preferat cel bazat pe introducerea, după fiecare segment (de obicei silabic), a cîte unei silabe variabile, formate dintr-o consoană (mai ales "p") și o vocală identică vocalei precedente: sora devine astfel soporapa. în uz universal sînt și alte sisteme asemănătoare - de exemplu, introducerea în cuvinte a unui singur segment sonor
Păsăreasca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14435_a_15760]
-
aromână și meglenoromână). Unele date apar la folcloriști mai vechi și mai noi, mai ales în măsura în care aceștia s-au ocupat de folclorul ludic. Tudor Pamfile, în Jocuri de copii, I, 1906, descrie introducerea silabei ver înainte de fiecare segment (de obicei silabic) al cuvintelor. în volumul îngrijit de Gh. I. Neagu, Cîntece și jocuri de copii (București, Minerva, 1982), sînt reproduse mai multe exemple: cu her la inițială de silabă - "Herva hersi herle, hersă hermer hergem hersă herba hertem hermin hergea"; cu
Păsăreasca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14435_a_15760]
-
lucruri simple. În primul rînd, că diferența dintre hiat și diftong nu e chiar atît de clară în înlănțuirea spontană a pronunțării; pe baze acustice, vorbitorii unei limbi vor decide uneori greu, în fața aceleiași secvențe, pronunțate de altcineva, natura ei silabică. În afara unei situații experimentale, substituirea unui hiat (recomandat de norme) cu un diftong trece neobservată. Sentimentul încălcării unei reguli apare doar cînd aspectul fonic al cuvîntului se modifică mai profund (nu în trecerea de la ca-si-e-ri-e, în cinci silabe, la ca-sie-ri-e
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
dorite (Alianța DA - da; poate că o intenție de semantizare se reflectă și în sigla PUR?!). Din punctul de vedere al formării unor cuvinte noi prin abreviere (acronime), s-a observat că nu e o diferență semnificativă între pronunțarea integrator silabică și cea care recurge la numele literelor: cea din urmă nu e mai instabilă, ci formează la fel de bine un cuvînt adaptat morfologic: teve-ul. Mai mult contează tendința cultă de a păstra sigla ca un simplu semn convențional pentru sintagma abreviată
Semese și (i)esemes by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12091_a_13416]
-
în f, apoi în mf, mp și p (măs. 64). Silabele folosite sunt ma, ra, na, raportul cuvânt-sunet fiind atât 1:1, cât și 1:2, 1:3, 1:4 sau 1:5. Compozitorul apelează deci la o desfășurare melodică silabică dar și melismatică. Contextul disonanțelor este evidențiat prin mai multe ipostaze: amintim printre acestea clusterele, suprapuneri concomitente ale sunetelor în acorduri complexe - pe de-o parte, iar pe de altă parte pasajele cu intonație aproximativă, unde sunetele sunt atinse prin
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
Corul readuce în prim plan segmentele de tip glissandi cu efecte netemperate prefigurate anterior la o scară mult restrânsă ca dimensiune și fervoare, în timp ce sopranino-ul devine categoric, fiecare sunet din știma sa fiind accentuat. Întâmplător sau nu, revenirea la discursul silabic și ethosul de la începutul piesei se realizează exact în punctul sectio aurea<footnote Sectio aurea apare în măsura 149 conform calculului: 42x0,618=149. footnote>. Subito meno mosso (măs. 148) păstrează dinamica de până acum (ff) dar profilul melodico-ritmic al
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
sol), mai rar al doilea ton, ornamentarea versetelor fiind similară. Liturghia medievală este dominată de recitarea psalmilor, repons-ul ca și antifonul ocupând un loc major. Repons-ul este construit pe principiul alternanței dintre versetul psalmului (B), ornamentat și apropiat de dicția silabică și reponsa ( A) mult mai melismatică. Repons-ul are o formă ternară ABA, caracterizată prin reluarea unor elemente. Repons-ul folosește cele opt moduri gregoriene, iar când psalmul dispare (din offertorium, partea misei) devine un gen autonom. În secolul al IX-lea
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
moduri gregoriene, iar când psalmul dispare (din offertorium, partea misei) devine un gen autonom. În secolul al IX-lea călugărul Notker de la abația elvețiană din Saint-Gall, atestă existența Secvenței, care după secolul al X-lea capătă dezvoltări libere. Secvența, piesă silabică în versuri, desemnează inițial orice vocaliză jubilatorie adăugată unei fraze liturgice (sequentia=ceea ce urmează). Melodia versurilor (exceptând extremele) este dată de schema a a b b c c... n, acest paralelism desemnând în secolul al XV-lea procedeul de reproducere
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
larmă, lumină, lumi" (de remarcat aici repetarea nazalei m din corpul cuvintelor, care conduce la sugestii auditive cu ecou în planul semantic: murmurul necontenit al "vieții care se viețuiește"). Marea este și ea "vie, verde și vajnică" într-un crescendo silabic de tipul 1, 2, 3, cu tendință către infinit prin adăugarea imaginară a unei noi verigi. La "a XLVIII-a aniversare" a zilei sale de naștere, el își propune "scheme de funcționare" sintetizate astfel: "Evadare, emancipare, eclipsă, exclusivism. Recunoaștere, retragere
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
marele avantaj de a indica la fiecare cuvînt pronunția, între paranteze. Noul dicționar face economie de spațiu sau energie, ceea ce poate însă duce la confuzii: cititorul nu are de unde să afle, de exemplu, dacă i final se pronunță asilabic sau silabic, pentru că la Ardeni, Anzi, Atrizi sau la Armani nu apare nici o indicație asupra finalei. Transcrierile - simplificate poate din intenția de a nu-l speria pe cititor - sînt uneori aproximative și incomplete: Brother s-ar citi braăr, iar i cu tildă
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
Rodica Zafiu Cînd am auzit prima oară termenul cașto, cu vreo 30 de ani în urmă, am crezut că e o creație glumeață, un joc de cuvinte pornind de la familiar-argoticul mișto. seamănă cu mișto prin formă (structură silabică, secvența sonoră finală) și mai ales prin sens ("bun, frumos"). Din punct de vedere gramatical, ca și mișto, e un adjectiv invariabil care își poate crea în română și un feminin analogic (caștoacă - vezi miștoacă); poate fi folosit și adverbial
Cașto by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9312_a_10637]
-
citire / recitare sacadată, balansată - iar în versul 7 numai Titu Maiorescu, numai în primele 3 ediții, are: De și nu e de cât femee - care este forma din manuscrisul 2261, 81 v (databil 1882-1883). Este scris pentru a se recita silabic, sacadat. Titu Maiorescu nu putea, tocmai el, angajat în reformarea scrierii limbii române, să pună astfel, neapărat el a respectat manuscrisul (sau i-a scăpat corectura de și pentru deși, de cât pentru decât - pe care o va face la
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
preia în primele 3 ediții: De aceea, una-mi este mie / De-ar vorbě, de-ar tăcč, exact invers decât în CL (Deaceea, de ar, de ar). Este exemplu de cratimă care nu creează forme conjuncte ci indică citirea / recitarea silabică. Eminescu are, în finalul Satirei II (dar și în alte poeme, grafii din Convorbiri): teamă-mi e ca nu cum-va; Laudele lor de sigur m'ar măhně peste mĆsură forme analitice, dezlegate, indicând accente retorice (puternice). În De-or
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
scrierea muzicală era preponderent una literară, iar expresia ei sonoră se baza, cel puțin în corurile tragediilor, pe scandarea (e-adevărat, monovocală) a textelor dramatice. Una este însă să reciți un vers, descompunându-l în diferitele sale unități metrice sau silabice și alta e să-l rostești decupat în bucăți semantice irecognoscibile, aparent (și uneori chiar esențial) extravagante, dacă nu și bizare. De la muzica letristă și până la verișoara ei naturală - mouth-music -, exersată de școala engleză a anilor '80 (Denis Smaley, Simon
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
provincie a Americii”, a adăugat acesta. Limba japoneză este extrem de bogată, dar japonezilor le place să preia din dicționarele străine termeni pe care îi folosesc de o manieră foarte inventivă, modificându-le nu numai pronunția, pentru a le adapta sistemului silabic nipon, dar uneori și sensul. Cuvintele astfel 'japonizate' se află între două limbi și, drept urmare, devin de neînțeles pentru urechile celor care le aud pentru prima dată. Astfel, cuvântul englez „trouble” („problemă”), a devenit în japoneză „toraburu”, în timp ce „computer” s-
Un pensionar dă în judecată televiziunea publică by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63941_a_65266]
-
lor de individualitate) nu izbutesc să mi-l ascundă. VEGHEA LUI RODERICK USHER (Parafrază) În descrierile Gândului Despot. The Haunted Palace Modul unei seri eventuale, acel parantetic zenit, vagant, la ierni, destipăritul soare, formase valea edificiului Usher. Implicatele pajuri, locul silabic, alfabetul alveolar și distrat al pietrelor ilustrului Leagăn armau nemăsurat ori alungau infuz tablele unei nerepetate Physici. Și filamentele umbrelor, și figura docilelor raze, și toată aparenta inimă a locului o dezlegam: cadran afund al unor modificate, deviate orlogerii, durând
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vehicul al comunicării de la un palat la altul. Nivelul literar atins de povestiri (monogatari) în secolul al X-lea se explică pe de o parte prin influența exercitată de nuvelistica epocii Tang, pe de altă parte prin introducerea scrierii kana (silabică). Iar proza vremii a ajuns să fie predominant feminină prin curtezanele Murasaki Shikibu, Sei Șōnagon și Izumi Shikibu, tocmai datorită scrierii kana, scriere folosită mai ales de femei, deoarece bărbații continuau să scrie chinezește, aceasta fiind limba utilizată în actele
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
subversvitate. Rezervația își are legile ei, diferite de cele federale. Are și un “președinte”, al “Națiunilor” Navajo, ales, coincidență, tot pe patru ani, ca și cel de la Casa Albă. Limba lor nu are o vreo scriere , nu este fonetică și silabică literal iar datorită acestor “dezarticulații” morfologice și sintactice a fost folosită de americani în al doilea război mondial, drept “limbă de comunicare” a telegramelor și informațiilor cifrate, se înțelege că transmise cu angajați ai armatei “stelare” de origine Navajo. Celebra
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
un sens firesc, iar ambitusul nu depășește vocea copiilor. Textul trebuie să fie pe înțelesul copiilor, cuvintele ușor de pronunțat, versul să se suprapună frazei muzicale. Conținutul de idei al textului să fie în concordanță cu caracterul melodiei, iar accentele silabice să fie în concordanță cu accentele muzicale. Valoarea educativă constă în contribuția cântecelor și jocurilor muzicale la sensibilizarea și socializarea copiilor. (Prof. MONICA GALL, Liceul de Arte ,,Plugor Sandor”, Sf. Gheorghe, Covasna) COLECȚIA ANTOLOGIS ***1. MARIANA BENDOU (Coordonator)* Onești, jud.
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – SEPTEMBRIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352588_a_353917]
-
o scriere așa cum îți trăiești clipa îmbibată în lumesc, cu tot ce-i aparține lui, libertatea, lejeritatea exprimării împotmolindu-se în cuvinte grotești. Dincolo de scânteia, Angelina Nădejde, găsim o poveste. O poveste în versul clasic, liber sau versul metric și silabic personalizat. Ea ne trimite în aceeași lume măcinată de lacune, dar pendulează între scrierea clasică și cea modernă. Pentru poetă important este mesajul pe care vrea să îl transmită. Construcția care se creează în noi este mai importantă decât a
O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374469_a_375798]
-
unei imagini pozitive despre sine Obiective: să asocieze colectivului un simbol; să stabilească culoarea preferată a tuturor copiilor din grupă; să discrimineze sunetele ce compun cuvântul respectiv; să denumească o trăsătură a colectivului ce începe cu fiecare sunet; să dicteze silabic cuvântul, urmărind cum este scris; să precizeze frecvența cu care trăsătura respectivă îi reprezintă. Mod de desfășurare: Conducătorul jocului solicită copiilor să aleagă un simbol al grupei. Se prezintă foi diferit colorate. Copiii discută pentru a alege culoarea preferată, după
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
cristaline din țesuturi și influețează, în primul rând, corpul fizic, cele șapte tonuri ale chakrelor deschid și echilibrează centrii energetici principali și stimulează facultățile spirituale și puterile psihice asociate fiecăruia dintre aceștia. În cazul tonurilor chakrelor, nu contează doar structura silabică a sunetului, ci și înălțimea la care este rostit acesta, chakrele superioare reacționând la tonurile mai înalte, iar cele inferioare la tonuri mai joase. Tonurile exacte folosite pentru deschiderea fiecărei chakre trebuie să fie învățate de la un profesor calificat, în funcție de
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
ne-ntonate, celelalte silabe este accentul. Daca, ca în limbele vechi, undeva se-ntîmplă ca numai coprinsul sunetal material al silabei să despre lungimea or scurtimea sa, acolo, după cum se știe, accentul vorbei [e] cu desăvârșire neatârnat de cuantitate. Ce e cuantitate silabică? Aicea așa divergează accentul ce reprezintă însemnătatea vorbirei de coprinsul material al sunetului. În nemțește din contra se pătrund reciproc aceste două momente: a ținoarei spirituale pe de o parte, a celei materiale pe de alta; din care rezultă următoarele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și hitita. Cînd suportul se schimbă, se schimbă și grafia. Papirusul permite folosirea trestiei, mai suplă și mai subțire, după cum pergamentul va permite mai tîrziu folosirea penei de gîscă. Trecere crucială de la unghiular la rotunjimi, de la colțuros la curb. Scrierea silabică simplifică și ușurează sistemul de notare, aramaica, limba lui Hristos, cunoaște papirusul care se rulează în volumen, se conservă mai prost decît argila, dar se poate consulta și transporta mai bine. Papirusul egiptean face posibilă o scriere cursivă și mai
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ferește de principiul etimologic și aceasta o declară de la început. E foarte bine că s-a preferat principiul fonetic. Numai că, în mod surprinzător, ni se spune tot în preambul că «principiului fonetic îi sunt asociate în acest proiect principiul silabic și cel morfologic». Ei, parcă nu mai e așa simplu... Când scriem după ce pronunțăm și când scriem după principiile «asociate 0╗, cel silabic și cel morfologic? Ne-ar trebui și aici o regulă pe care s-o urmărim statornic, un
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]