6,584 matches
-
cap" o ,ia razna" înseamnă și o relaxare literară sau dimpotrivă, implică o concentrare, un travaliu intens? H.M.: Nu este o relaxare în sensul curent al termenului.Este un fel de a mă juca pentru că știu că este un lucru singular, îl fac doar o dată, îmi ,fac damblaua" cum se zice... Dar cînd lucrez la text-colaj, îmi trebuie două-trei zile la fel ca și atunci cînd scriu cu mîna sau la laptop. Deci mă obsedează trei zile cel puțin pînă toate
Cu Herta Müller despre colaje by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11289_a_12614]
-
de voi, și de-alde frate-tu. De-amândoi. ... Da' a fost alde mă-sa" (atelier.liternet.ro). Adesea alde se combină cu un pronume personal, atît plural - alde noi: ,lumea sclavilor (de-alde noi)" (dezvaluiri.as.ro), - cît și singular - alde eu, alde mine (în funcție de cazul cerut de poziția sintactică): ,nu de alde mine trebuie să te ferești" (romanians.bc.ca); ,d'alde eu sau Aliosha" (fanclub.ro); e curentă și asocierea cu un demonstrativ, cu sens individualizat (,nu prea
Alde noi -II by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11347_a_12672]
-
să transforme tot ceea ce este real în concept și în unul și același concept în orice conștiință-de-sine". Intelecția pură înseamnă deci negarea gândirii individuale de către ea înseși, trecerea ei în propriul său concept și identificarea mijloacelor de transformare a conceptului singular în concept al realului. Intelecția pură este deci în căutarea intelecției pure universale 48. Ce este deci conceptul? O negare de sine a subiectului în planul gândirii, în sensul de gandire de sine; negativitatea este utilizată aici nu în sensul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
negativitate în sine însăși a ei"60. În raport cu intelectul, acesta reprezintă un nou nivel, atât în ceea ce privește natură, suma necesităților, cât și în ceea ce privește spiritul, suma prospectiva a libertăților pentru care contradicția interior (individ) - exterior (lume) a fost depășită 61. Dar conceptele singulare nu contribuie la extinderea cunoașterii de sine a esenței 62. Numai obiectivat sub forma ideii, a rațiunii că lume a conceptelor, amintind de acel imperiu al scopurilor teoretizat de Kant, conceptul fiind la rândul sau scop, în timp ce obiectul, lumea exterioară
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
este pentru ea, în mod strict, propria să voința, si aceasta este voința universală. Și anume această voința nu este gândul gol al voinței care este situat în asentimentul tăcut, adică reprezentat, ci este voința reală, universală, voința tuturor indivizilor singulari ca atare. Căci voința este în sine conștiința personalității, adică a fiecăruia; și ea trebuie să fie ca aceasta voința adevărată, reală, că esența conștientă-de-sine a tuturor și a fiecărei personalități, așa încât fiecare să facă, neîmpărțit, totul, și ceea ce se
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
inclusiv imensul volum “Jurnal”. Felicitări, Dragoș! io, daca m-ar atrage debate-ul talmes-balmes-istic intitulat Mari Români suficient încât să îmi irosesc 2 minute din viața votând (who gives a fuck cine e cel mai mare român?!), aș alege eliade pentru singularul și temeinicul motiv că, deși mort de 20 de ani, a reușit să îl aducă pe tim roth să bea stejar la B52. Go Mr. Orange! Quote: “Lemme tell you what ‘Like a Virgin’ is about. It’s all about
Intre doi habotnici, voteaza intelectualul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83043_a_84368]
-
mediului ambient” se cheamă ‘folosirea terenului’. Deci în mod automat, un ‘parc industrial’ care folosește corect, -din punctul de vedere al Ecologiei Industriale-, terenul pe care l-a primit este un ‘parc industrial ecologic’.Punctul nostru de vedere nu este singular. Căci primul exemplu de ’simbioza industrială’ evidențiat în teren, aflat la Kalundborg, pe coasta marină daneză, este numit atât ‘parc industrial’, cât și ‘parc eco-industrial’. Kalundborg mai este citat în studii semnate de autori foarte diferiți, ca exemplificare pentru conceptele
Resurse pentru viitor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82912_a_84237]
-
obstinația lui Ion Pop, de altfel un excelent traducător, de a reda perfectul simplu franțuzesc, timpul narativ prin excelență al acestei limbi, prin perfectul simplu românesc, deși româna literară nu prea tolerează această formă la alte persoane decît a treia singular și plural, și uneori nici atunci, preferînd perfectul compus. E destul de ciudat să-l citești pe Ionescu scriind fui, spusei și mă dusei. Modernii Apărut în iunie 2001, cel de-al doilea volum de teatru al lui Valentin Nicolau (pe
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
însă sunetul a: țigan țîgan, sifon sîfon, silă sîlă, stingă stîngă (la Eminescu rimează cu "plîngă"), stins stîns, și șî, șină șînă, ține țîne, țiui țîui, ziua zîua etc.; multe substantive prezintă transformarea lui î în i prin trecerea de la singular la plural sau de la masculin la feminin: cuvînt-cuvinte, jurămînt-jurăminte, mormînt-morminte, sfînt-sfinte-sfinți etc.; în cursul conjugării unor verbe i devine î; a vinde-eu vînd-tu vinzi-ei vînd etc. Din aceste motive științifice, mi se pare absurd să scriu cu â din a
De ce scriu cu î din i by George Pruteanu () [Corola-journal/Journalistic/14685_a_16010]
-
atmosfera tradițională, totul pînă la un punct. Iar acel punct nu e nicidecum o surpriză brutală, nu e o rupere de ritm adolescentina și contestatara, ci o alunecare abia perceptibila spre altceva, spre o sonoritate proprie și spre o atitudine singulară: "Alături stă arcul cu care la țintă/ am tras într-o floare curată și sfânta." Un trup ucis concret camuflat într-o metaforă cu aer vetust. Și muzica se prelinge în continuare, marcată de repetiții armonice, de refren baladesc ("și
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
de imanentă pe cît pare pentru unele motive tehnice pe care le expun în acest text, dar fără să vreau să fiu critic față de ea. Dacă lăsăm la o parte opoziția între istoria literară și critica literară, opoziția între critica singulară, numită și noua critică, sau critică tematică, degajată de orice presupoziții de istorie literară, și între poetica, sau teorie literară, cu caracterul ei general, mi se pare că această opoziție este mai fragilă decât se credea și că, într-un
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
cu o metaforă diferită, ne-a pus pe aceeași lungime de undă cu Occidentul și ne-a arătat că nu suntem condamnați la un etern provincialism intelectual. Evident, mai existau exemple de reputație internațională și din generația precedentă. Dar geniul singular al lui Brâncuși, transcendent și în raport cu nivelul și preocupările artei Occidentale a vremii sale, se valida numai pe el însuși și devenea tot mai limpede inaccesibil, imposibil de emulat nu numai în România ci și oriunde altundeva: căci Brâncuși e
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
din final este rugăciunea pe care cel ce iubește o adresează - cui? Dacă nu lui însuși! - pentru a scăpa de acel incredibil dat real vreodată; pentru a se reîntoarce în lipsa de timp izbăvitoare, nemarcată de nici un eveniment - a morții. Vers singular, vers superlativ, Nu credeam să-nvăț a muri vreodată rămâne - după opinia mea - un sigiliu emblematic al lui Eminescu.
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
astăzi, acest poet aplecat cu încăpățînare asupra propriei opere, pe care și-a reconstruit-o din aceleași bucăți de material în atîtea antologii personale, ne induce cumva starea pe care el însuși ca poet a im-pus-o: perplexitatea. E o poezie singulară și singură și aici stă poate întreaga ei forță. Geo Dumitrescu, Biliard/Billard, Traducere în limba franceză de Micaela Slăvescu, Prefață de Gabriel Dimisianu, Ediție revăzută, Editura Fundației Culturale Române, București, 2001, 164p., f.p. P.S. N-am uitat că am
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
o linie sau o suprafață"; "etaj"; "zonă geologică"; "valoarea unei mărimi" (în fizică, chimie), inclusiv celor figurate: "stadiu, grad (de pregătire, de dezvoltare), treaptă"; nivele apare doar ca formă plural pentru sensul special "unealtă, instrument, dispozitiv", căruia îi corespunde și singularul feminin nivelă. O rapidă investigație cu un motor de căutare foarte eficient (Google) oferă următoarele rezultate: pluralul nivele apare înregistrat de 5.920 de ori, iar niveluri de 3.700. Verificând - prin sondaj - o parte semnificativă din citatele selecționate, constatăm
Statistică și normă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15351_a_16676]
-
Cioculescu Mic școlar silitor, edificat asupra calamităților matematicii, învățam tocmai pe dinafară, după metodologia vremii, tabla înmulțirii, în plin efort integrator și cu sincopă la 3x3. Un coleg dintr-o clasă mai mare mă informă că suferința mea nu e singulară în univers: negrii adorm numărând până la trei. De foarte tânăr înzestrat cu un munte de bun simț, mi se păru tare cuminte din partea lor. Ceva mai târziu, când deslușeam slova, citeam cu nesaț fabulele lui Vasile Militaru - gen Paratrăznetul și
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
sale. Drept care ni se înfățișează oțioasă chestiunea pusă de unii comentatori ai poetului, în termeni amuzant contrastanți, dacă d-sa aparține sau nu "generației optzeciste" (fie și ca un optzecist avant la letre). În fapt, Ioan Flora e un poet singular. Dezvolîndu-se, grație apetenței d-sale polimorfe, pe linia unei sinteze, a unei întruniri de modalități ce depășesc granițele unei generații, grupări, școli, el ni se pare înrudit cu personalități inclasificabile precum, bunăroară, Ion Vinea sau Petre Stoica. Desigur că ineditul
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
Juan, în eternitate, îi scrie Bianca Porporata, apărut în volumul din 1920, Sfinxul. De data aceasta, asumarea feminității se face în chip nemediat, iar stilul epistolar utilizat, contrar presupuselor sale convenții înlesnește, mai ales prin marca subiectivității explicite - persoana I singular - afirmarea unor ipostaze ontice fundamentale. Caracterul retoric al titlului nu ar trebui să ne înșele: asistăm la o imaginară și frumoasă, în sensul gratuității, confruntare între figura reprezentativă a Biancăi, misterioasă simbioză a fragilității și forței reflexive, pe de o
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
în deplină complementaritate cu întregul. Margareta Feraru formulează multiplu prezența Izabelei Sadoveanu în lumea literelor române. Prefața ca și componentele celor două volume ale ediției oferă, pe lângă textele ca atare, realitatea unei biografii spirituale, fiind implicat aici portretul și autoportretul singular al scriitoarei. Nota asupra ediției motivează eliminarea din sumar a volumului Impresii literare din 1908 și a alcătuirii volumelor prin selectare, ceea ce nu înseamnă că textele sunt pierdute. Ele sunt incluse în notele finale, semnalate doar sau reproduse integral ori
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
îi atribuim însemne colective. Ne implicăm mental în cercuri concentrice lărgite tot mai mult și lor anume le transferăm o bună parte din virtuțile sau, mai des, din servituțile trăite. Folosim mereu pluralul: noi și ai noștri. Eventual invocăm un singular de maximă globalitate: europeanul, românul, ortodoxul. Sărim direct, mai pe față, mai pe ascuns, în generalități și generalizări, trecând chiar peste aspectele particulare, în care individul aparține unor entități cât de cât delimitate. Invocăm continente, națiuni, credințe, ansamblul unui război
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
împlinitoare" și "absolut neconstrîngătoare", întrucît, evident, nici o ființă nu e nevoită a se constrînge pe sine, spre a-și manifesta imanența. Libertatea nu se obține fără lupta dintre feluritele tropisme exogene (sau exproiecte) ce atentează la ființa omenească și la singularul ei tropism endogen (sau endoproiect) care o așază pe făgașul său, o îndreaptă spre ținta ei specifică: "Cu alte cuvinte, libertatea adevărată este: asumare deliberată a propriei ființe, pentru a o manifesta în afară așa cum este ea înlăuntrul ei. Această
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
lui 1944, să se "epuizeze, așa dintr-o dată, pentru totdeauna..."1, când a fost distrus localul editurii "Moderne", unde erau depozitate toate exemplarele existente. Când aflăm că și cel de-al treilea roman, Moartea cotidiană (1946), de o modernitate remarcabilă, singular la acea oră în literatura română, nu a stârnit nici o reacție în presa vremii, suntem tentați să îl catalogăm pe Dinu Pillat drept un romancier urmărit constant de nenoroc. (Cu atât mai mult cu cât știm că manuscrisul celui de-
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
cărții este reprodusă următoarea apreciere a unei publicații müncheneze: "Cea mai bună lucrare pe această temă care există până în prezent în limba germană." Și în limba română, am putea preciza noi, autohtonii. Defectele opului sunt estompate definitiv de simpla și singulara lui existență. Ar fi bine de știut, altfel, dacă în limba germană mai există și alte cărți cu acest subiect. Thomas Kunze s-a născut în 1963, în RDG, și este de formație germanist și istoric - prin forța împrejurărilor, și
Portretul unei dictaturi by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14511_a_15836]
-
lor în anume loc, fondurile manuscriselor de la Biblioteca Academiei și Muzeul literaturii, din ansamblul Saint Georges al Bibliotecii Naționale, din Biblioteca Institutului G. Călinescu, de unde publică "în premieră" o scrisoare a lui Al. Rosetti referitoare la Enigma Otiliei, sau cronica singulară și mai puțin cunoscută a lui D. I. Suchianu. Și cum stabilește tabloul variantelor, ceea ce presupune colaționare și, înainte de acest prag, pregătirea textului, pentru atingerea pe etape a textului definitiv. Un loc important în economia notelor și comentariului îl ocupă geneza
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
interesează prea puțin, deși dovedesc, în domeniu, o reală valoare. Cazul unui Emil Paraschivoiu, care, deși a publicat scurte piese de teatru încă din Desant '83, a debutat în volum abia anul trecut (Cine mă trece strada?) nu este nicidecum singular. Unul din colegii de generație ai lui Dumitru Țepeneag și ai lui Leonid Dimov s-a hotărât anul acesta, cu o întârziere de trei decenii, să-și scoată încercările de tinerețe "de la răcoarea sertarului" și să le prezinte publicului într-
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]