81 matches
-
Și-n această verticalitate, vocea lirică se simte în falnică (re)devenire: „marea s-a deschis”, „a căzut zdrobit /întunericul”, iar lumina a triumfat. Pașii antitetici: aici - dincolo, lumina - întunericul, clipa lucidității (dacă luăm în calcul și vibrațiile consonantice ale slavonismelor: „răscoli”, „zdrobi”, „prag”) se revarsă, conștient (în subconștient, gândind la negativul incertitudinii „nu știu cine...”), asupra timpului sfredelitor. Felicitări autorului! Aleasă prețuire, traducătorilor: Alina Popa, Lidia Vianu, Mariana Zavati Gardner, Jacqueline Gardner, Alina Cheșcă (versiunea poemelor în limba engleză) și Radu Andrei
SEMNAL EDITORIAL: „NUNTA CUVINTELOR” de LIVIA CIUPERCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 by http://confluente.ro/Livia_ciuperca_semnal_edito_livia_ciuperca_1375955141.html [Corola-blog/BlogPost/364315_a_365644]
-
încă 25 de ani, unde pe această scenă trebuia să fie o trupă românească, limba română are trei dușmani de moarte. Primul este nepăsarea noastră de a o îngriji, a o cultiva, a o transmite generațiilor tinere; al doilea ofensiva slavonismului (limba română e o insuliță într-un ocean slav); al treilea - europenizarea vieții noastre (se distrug familii, copiii sunt duși de mamele lor prin țări străine...)”. Oratorul ne-a întrebat dacă mai vrem monumentul lui Ștefan Vodă pe moșia lui
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/trista-zi-in-joc-si-cantec/ [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
transformările noționale și formale potrivite cu spiritul ei. Așa au fost condamnate să dea greș sforțările filologilor de odinioară cari au vrut s’o «relatinizeze», ca și ale altor reformatori mai noi cari au încercat s’o «rumânizeze» prin reînvierea slavonismelor eliminate de evoluția ei firească. Același rezultat trebue să-l aibă și tendința unor scriitori și gazetari de a o «urbaniza» cu orice preț, împrumutând din limbi străine nu numai cuvinte, dar și construcții gramaticale și sintactice, socotind probabil, ca
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română by http://revistaderecenzii.ro/liviu-rebreanu-lauda-taranului-roman-discurs-de-primire-la-academia-romana/ [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
logofeți, dascăli și slujitori ai vămii Rucăr și ai celor 12 sate muscelene. De la unii dintre scriitorii de documente, foști elevi ai acestei școli, au rămas manuscrise (cărți) și multe acte scrise în limba română, o limbă curată, lipsită de slavonisme, bazată pe un fond lexical care face dovada latinității limbii române. Constatarea acestui lucru l-a uimit și pe diplomatul suedez Claes Ralamb care, trecând prin Rucăr în anul 1657 și stând de vorbă cu strămoșii rucărenilor de astăzi, a
325 DE ANI DE ŞCOALĂ RUCĂREANĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 by http://confluente.ro/325_de_ani_de_scoala_rucareana.html [Corola-blog/BlogPost/367047_a_368376]
-
ca atare nu mult după Scrisoarea lui Neacșu din Campulung din anul 1521. O remarcă se impune a fi necesară: dacă în scrisoarea sa Neacșu folosește cuvinte slavone, popa Bratu ne prezintă o limbă română curată, clară, lipsită total de slavonisme, melodioasă, aproape poetică. Se știe că încă de la începutul secolului al XVII-lea, aici, ca și în alte sate moșnenești, începe lupta de eliberare din rumânie, care avea să se desăvărșească la Rucăr în perioada 1633-1641. Se mai știe că
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SEC. AL XVII-LEA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Scoala_din_rucar_in_sec_al_xvii_lea.html [Corola-blog/BlogPost/340831_a_342160]
-
sunt de origine slavă, adică peste 40%. Dacă adăugăm faptul că ele formează sintagme memorabile (iscusita vremii slovă, clipa milostivă, pe veci necazul și veselia deopotrivă), atunci realizăm că impactul lor stilistic se potențează considerabil. O proporție de 40% a slavonismelor era oricum neobișnuită în limba română curentă de la 1900, iar faptul că autorul provenea din Ardeal ridica atipicul la cote înalte. Care să fie explicația unei asemenea structuri lexicale distanțate de norma comună? Poetul inventează în mod atent și deliberat
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
Și-n această verticalitate, vocea lirică se simte în falnică (re)devenire: „marea s-a deschis”, „a căzut zdrobit /întunericul”, iar lumina a triumfat. Pașii antitetici: aici - dincolo, lumina - întunericul, clipa lucidității (dacă luăm în calcul și vibrațiile consonantice ale slavonismelor: „răscoli”, „zdrobi”, „prag”) se revarsă, conștient (în subconștient, gândind la negativul incertitudinii „nu știu cine...”), asupra timpului sfredelitor. Apoteoza cerculuidevine ilustrare a poemului clepsidră, frazare apoteotică, „aprins” - înflăcărat cânt - ca o deschidere înspre culmile atotcuprinzătoare, ca o revărsare înspre totul-tot, străluminare înspre-acel
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 by http://confluente.ro/Nunta_cuvintelor_smerenia_cuv_marian_malciu_1376404583.html [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
27 au și valoare numerică ("slavo-cifre"). Începuturile literaturii slavilor ortodocși sunt legate de numele a doi greci, frații Chiril (Chirilă) Constantin (827-869) și Metodiu (d. în 885). Originea lor din Salonic a dat naștere la ipoteza că acești apostoli ai slavonismului "ar fi putut" să se tragă din românii macedoneni. Ei și-au consacrat viața misionariatului de evanghelizare a popoarelor slave (convertirea la creștinism). Chiril și Metodiu au conceput în acest scop "alfabetul slavonesc", supranumit "chiliric", pe care l-au folosit
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
originea românilor. Semnând Un bănățean sau Tu-Velia, publică în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” și „Gazeta Transilvaniei” articole pe teme de morală, propuneri în materie de ortografie ori privind cultivarea limbii naționale (pe care o vedea unitară prin înlăturarea slavonismelor, prin latinizare și alfabet latin), precum și câteva încercări, stângace (unele par chiar prelucrări din H. Zschokke), de poezie filosofică și patriotică, alături de traduceri din Schiller. După exemplul lui George Barițiu și al lui Vuk Karadzić, a avut și preocupări de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290185_a_291514]
-
macédo-roumaine (1912). În 1908 este ales membru corespondent al Academiei Române, apoi al Academiei de Stiinte din Belgrad (1914) și al Societății Regale Cehe de Stiinte din Praga (1929). Cărțile sale fundamentale apar în 1928 - Curentele literare la români în perioada slavonismului cultural, si in 1929 -Individualitatea limbii române și elementele slave vechi. Consacrându-se revistei „Arhiva”, reînviata în 1921 sub direcția să, va fi prezent număr de număr cu studii și articole, documente, note filologice și etimologice, imprimând publicației o agresivitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285631_a_286960]
-
la români, Iași, 1906; Relations des Roumains avec leș Serbes, leș Bulgares, leș Grecs et la Croație en liaison avec la question macédo-roumaine, Iași, 1912; ed. Iași, 1999; Istoria literaturii ruse moderne, Iași, 1921; Curentele literare la români în perioada slavonismului cultural, București, 1928; Individualitatea limbii române și elementele slave vechi, București, 1929; Istoria literaturii și gramatică limbii bulgare vechi, Iași, 1930. Repere bibliografice: I. Bogdan, Lucrările filologice ale d-lor I. Bărbulescu și I. Bianu, CL, 1902, 2; N. Iorga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285631_a_286960]
-
care ni se spusese că ne e confrate: Sunteți român? Da... De unde? De pe Valea Timocului... Adică, de fapt, nu din România, ci din Serbia, am înțeles noi. Vorbea bine românește, dar păstra în vocabular numeroase turcisme, grecisme și mai ales slavonisme. Totuși, ne-am înțeles cu el. Ne-a spus că a făcut școală de bucătari, a învățat bine suedeza, are doi copii, soția este infirmieră medicală și lucrează aici de zece ani. I-am reținut și numele: Ion Merica. Ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
familia sa. Tatăl, ca diriginte, avea în subordine vreo 15 salariați. Evreii și lipovenii vorbeau mai mult rusește. Românii, deși cunoșteau sau înțelegeau limba foștilor stăpâni, vorbeau de obicei, românește, dar păstrau în vorbirea lor și cu multe cuvinte străine, slavonisme, iar urmele celor 106 ani de stăpânire țaristă n-au putut fi îndepărtate cât ai bate din palme. Dacă de Telenești copilul își amintea cu spaimă de acțiunea bolșevică de la Tătar-Bunar care pentru guvernul de la Moscova ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
emblema culturală” românească a timpului vechi, s-a străduit să deslușească acele tensiuni secrete - puse în valoare de raporturile cu spațiile culturale circumvicine românilor - care au asigurat mersul spiritului românesc prin istorie. Încearcă să pună într-o lumină corectă vremea „slavonismului cultural” (profund și insistent antipatizată de mulți cercetători) și să arate caracterul românesc și performant al textelor slave elaborate de cărturarii români - Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie ar fi un exemplu -, cercetează literatura marilor cronicari moldoveni - cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
a avut loc într-o perioadă în care simbioza slavo-romanică nu era pe deplin încheiată. Astfel, vocabularul credințelor și superstițiilor ancestrale la români, inclusiv cel al creștinismului popular, conține, deloc întâmplător, alături de termeni de origine tracică sau latină, și nenumărate slavonisme: duh, vârcolac, moroi, zmeu, vrajă, iad, rai, praznic, potop etc.19. La scurt timp după apariția pe harta politică a Europei, Țara Românească și Moldova vor ocupa locuri bine definite în civilizația bizantino-slavă. Chiar dacă din arsenalul politic al celor dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ce constă în cuvinte moștenite din latină și dispărute azi sau retrase pe o arie dialectală extrem de restrânsă, cum aprecia N. Cartojan. De asemenea, după fericita expresie a aceluiași istoric literar, textele rotacizante reprezintă „primele zări de lumină în pâcla slavonismului”. Apariția tiparului este strâns legată de prezența Scripturii în cultura noastră medievală. Cea de-a treia carte scoasă de Macarie în slavonă, după Liturghierul din 1508 și Octoihul din 1510, este un Tetraevangheliar (1512). Urmașul său, Dimitrie Liubavici, tipărește și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
Italia (1846) de M-me de Staël. În prefața la Corina sau Italia, constatând insuficiența limbii literare, V. argumentează, în polemică reticentă cu partizanii arhaismelor și cu latinizanții, necesitatea împrumutului de neologisme, care însă nu trebuie să ducă la înlăturarea acelor slavonisme „rumânite” de vreme. El formulează și câteva păreri în ceea ce privește limba poeziei, care, altfel decât a prozei, se cade să fie „sublimă” și înțeleasă numai de inițiați. A colaborat la „Curierul românesc” și la „Vestitorul românesc” cu versuri, note, articole și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
la viața culturală, care tocmai pare a lipsi din Țările Române, găsim în curând o deosebire radicală între momentele ei, care constituie tot atâtea perioade deosebite în istoria acestei vieți. De la originea statelor Munteniei și Moldova, ele traiesc sub înrâurirea Slavonismului până către jumătatea veacului al XVII-lea, la domnia lui Matei Basarab și Vasile Lupu, când predomnirea slavonă este suplantată de acea a Grecismului, care îi ia locul și se menține cu o putere covărșitoare până către, începutul secolului în
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
istoria românilor se poate împărți rațional, după momentele însemnate ale dezvoltării sale, în patru perioade. I.Istoria veche, de la origine până la 1290 d. Hr.: formarea naționalității române. II.Istoria medie, de la descălecare până la Matei Basarab și Vasile Lupu, 1290-1653: epoca Slavonismului. III.Istoria modernă, de la Matei Basarab si Vasile Lupu pană la revoluția grecească, 1653-1821: influența grecească. IV.Istoria contemporană de la revoluția grecească din 1821 până în zilele noastre: epoca Românismului. M-am oprit cu expunerea la faptul cel mare al unirii
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
A susținut „Foaia pentru minte, inimă și literatură” și „Gazeta de Transilvania”, exercitând și o bună influență asupra lui G. Barițiu; îi recomanda să renunțe la ortografia greoaie a lui Petru Maior, să nu intervină în limbă eliminând fără măsură slavonismele, să popularizeze literatura celorlalte provincii românești. A pledat și pentru introducerea în școală a diplomaticii, disciplină auxiliară a istoriei. A publicat, în „Foaie pentru minte...”, o biografie a lui V. Fabian-Bob. Traduce din Bucolicele lui Vergiliu, tălmăcirile (apărute postum în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288971_a_290300]
-
Dunăre, cu atât mai mult cu cât sunt cunoscute legăturile dintre vlahii de pe ambele maluri ale Dunării . Precizările lui P.P.Panaitescu privind folosirea limbi slavone: „Limba slavonă a fost o limbă de cultură și nu o limbă maternă, ă.problema slavonismului are un caracter cultural și în același timp unul social, dar nu un caracter etnicănu se poate vorbi de un bilingvism; vechea slovă bisericească se menține grație unei tradiții culturale păstrate de clasa stăpânitoare feudală românească” , vin să întărească convingerea
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
al XVII-lea, când, odată cu scrierea slavonă au împrumutat și formulele lingvistice din actele elaborate de cancelaria fostului cnezat de Halici, rupt din Rusia Kieveană. Prin cancelaria domnească și prin slujba în limba slavonă au pătruns în limba română multe slavonisme, ca urmare a traducerii unor cuvinte românești în slavonă de către diecii împrumutați din Galiția poloneză, de după 1348. Pentru exemplificare ne vom referi la documentele elaborate de cancelaria Țării Românești Moldova în timpul lui Alexandru cel Bun și a fiului său, Ștefan
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
râs anumite jargoane (jargonul administrativ împestrițat cu termeni rusești, exprimarea înțesată de vocabule neogrecești). Ca autor dramatic, I. nu-și uită preocupările lingvistice. În „farsa filologică” Babilonia românească (1860), el atacă, într-o șarjă groasă, limbajul împestrițat de grecisme și slavonisme, italienismul heliadist, „ciunismul”, ortografia nouă cu alfabet latin, franțuzismul. Având meritul întâietății în dramaturgia românească de inspirație istorică, piesa Mihul. O trăsătură din rezbelul lui Ștefan cel Mare cu Matei Corvin, regele Ungariei (1850) încearcă să îmbine o intrigă amoroasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
, „Cine zice slavism, zice bizantinism - afirma Demostene Russo în cartea sa Elenismul în România (1912) -, căci slavonismul nu era altceva decât trupul exterior mișcat de sufletul bizantin.” Remarca reputatului bizantinolog cuprinde o doză importantă de veridicitate, dar are și tendința de a trimite către o generalizare (excesivă și oarecum exclusivistă) a „stării” literare la slavii de sud
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
care apunea fiindcă era ne fi rească, lupta, pe de altă parte, împotriva Junimii de la Iași, în special îm potriva influenței culturii germane. Heliadismul avea la obârșie marele motiv național de a se curăți limba de influența de demult a slavonismului; dar Heliade mersese prea departe. Exagerația a omorât heliadismul. Lupta împotriva Junimii de la Iași avea același motiv. Hasdeu, ca și toți cei cari se puneau de-a curmezișul școalei ieșene, luptau împotriva reîntoarcerii la un arhaism pe care ei îl
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]