333 matches
-
Codului penal românesc). în Parlament, plângăcioșii din oficiu, gen Vadim sau Păunescu, nu se pot opri din căinarea bietului popor împilat de bestiala străinătate. în piețe, votanții actualilor guvernanți dăulesc din cauza prostiei lor criminale. Până și Sorin Ovidiu Vântu se smiorcăie de mila păgubiților de la F.N.I. Dl. Năstase însuși plânge de bucuria de a fi posesorul a trei "brâncuși" - absolut autentici, nu-i așa? Dar campioana absolută a donatorilor de lacrimi e o doamnă ce răspunde la numele Andronescu și la
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
n-au avut atâta minte să-l întrebe pe domnul Tăriceanu, singurul român-vizionar din sud-estul Europei și din lume care știa, încă de pe atunci, cu precizie de Doxă, cifra inflației din acest an... N-au făcut-o, iar acum se smiorcăie cu capul pe umărul... -Adică, pe umărul Guvernului, vrei să spui?, mă chestionează enervat Haralampy. Tu nu vezi câtă indolență! Păi, ce, ăsta e Guvernul lu' nabab-efendi? De unde bani? Fă hoteluri sinistraților din Banat, sfâșie din buget bani pentru medicamente
La mâna zeiței Fortuna... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11618_a_12943]
-
Depresie. Disforie. E într-o stare psihică foarte delicată. - Tessie, spuse Milton, uitîndu-se la soția lui, vrei să vezi dosarul sau plecăm de-aici și-l băgăm pe cretinul ăsta în pizda mă-sii? - Vreau să văd dosarul. Acum se smiorcăia. - Și ai grijă cum vorbești, te rog. Hai să încercăm să fim politicoși. În cele din urmă Luce cedase și îi lăsase să-l vadă. După ce au citit dosarul, s-a oferit să-mi reevalueze cazul în viitor și și-
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
Ea modelează și remodelează realitatea capricios, ca pe o plastilină colorată: "Doamna de la trei/ un cașalot ținea/ în cadă/ clandestin/ într-o secundă cetaceul/ izbi și scufundă/ terasa și nivelul patru/ ateriză surprins domnul de sus/ iar cățelușa lui se smiorcăia/ printre papucii de casă/ ai doamnei de la trei/ se plictisea de moarte cetaceul/ prin spuma căzii/ încăierări cu alți masculi gheboși visa/ și-n altă zi mai mohorâtă/ trase dopul de lanț/ și spre oceanul năzuinței lui/ se strecură cu tot cu
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
oricînd. La optsprezece ani ne văităm că avem doar atît. La vreo treizeci începem să spunem că, gata, s-a dus ce era mai frișcă-n noi. La patruzeci urlăm de neputință, dar urlăm! Sînt sigur că la cincizeci vom smiorcăi puternic, iar pe la șaizeci vom șușoti, însă nu ne vom lăsa! E o banalitate ce-ți spun: fiecare vîrstă își are mosorelele ei, cu ață vernil, grena, gri, după anotimp. Că ața asta e din ce în ce mai slabă, se rupe și ne
Vechi cotidian de gingășia (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14795_a_16120]
-
armonios și o postură corectă. Bun, ăsta-i partea frumoasă. Nasol e că, deși privite, mișcările par floare la ureche, în realitate sunt teribil de dificile, iar durerea care le însoțește e pe măsură. Cori zice că toți bărbații se smiorcăie la antrenament și asta are darul să mă îmbărbăteze cu adevarat. Mai ales când știu că, de cealaltă parte a peretului, o duzină de femei suferă că și mine, dar o fac (probabil și ca să mă impresioneze) în tăcere. “Nu
Stăpâna muţuflenderelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82640_a_83965]
-
care aș vrea s-o semnalez, o piesă de puzzle esențială pentru șarmul filmului, dar interpretabilă diferit. Mai exact, criticul englez care se referea la ea o scotea o culme a umorului, iar mie mi s-a părut extrem de tristă (smiorcăiam ceva pe la capătul ei): Christine conduce pe autostradă și împreună cu pasagerul ei observă un peștișor într-o pungă pe capota unei mașini, care se luptă să rămînă în apă, chiar dacă nivelul acesteia variază în funcție de mișcările automobilului. Tatăl și fetița din
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
mult ca și omologii noștri din țările cu nivel de trai ridicat. (Ce e drept, unii dintre noi au o scuză: habar n-au cum și cât se muncește în țările vestice.); * Pentru că, aidoma tuturor balcanicilor, ne place să ne smiorcăim fără încetare. întrebarea "ce mai faci" nu e la noi un simplu "how do you do"; iar răspunsul nu este în nici un chip optimistul "just fine", ci o poveste lungă, care conține cu obligativitate evenimente vrednice de compasiune; * Pentru că, puse
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
monumente de ipocrizie. Mergeți, domnilor, la Hollywood și lăsați-ne-n pace. Gândiți-vă numai câți bani vă așteaptă... Păi, n-o să reușiți în veci să furați în România cât ați putea câștiga, prin muncă cinstită, în cetatea americană filmului, smiorcăindu-vă într-un singur film. Și, până una alta, țineți-vă departe lacrimile dezgustătoare de copilașul ăla. Voi și cu ceilalți colegi de pe scena politică l-ați omorât!
Lacrimi de politician la mormântul victimei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20077_a_21402]
-
aștept ziua când va înțelege și că ea îmi va da dreptate. Aveam răbdare niciodată nu am ridicat mâna asupra ei. Mă apăram desigur. I-am spus: „Tu nu ești făcută din același aluat ca mine”. Încăpățânată ca un catâr smiorcăindu-se ore întregi și zile pentru un moft nu exista nici un motiv ca să-l revadă pe Tristan. O fată are nevoie de un tată știu asta pe pielea mea; dar nu scrie nicăieri că îi trebuiau doi. Albert era și
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
mai importantă, împreună cu cioburile vasului de Jena. Alte părți mai mititele, au ajuns pe mobilă și pe pereți. În loc de focul din cuptor, musacaua a cunoscut apa din lacrimile mele. N-am mai putut, vă dați seama, am început să mă smiorcăi cu vorbe. Care vorbe chiar nu pot fi reproduse aici, că mai sunt și copii mici care citesc blogul. Plângeam, strângeam și înjuram, de unde, probabil, și celebrul cântec al trupei Bambi, “Plângeam, strângeam și înjuram, când îi vedeam împreună”. Acestea
Lacrimi și musaca by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20774_a_22099]
-
Ei, ce ziceți? Eu n-aș sta un an în 10 metri pătrați și pe drumuri, nici pentru un milion de euro. Burgheza de mine ar ceda nervos la prima uscare a chiloților pe volan și ar începe să se smiorcăie că vrea acasă. În vizită însă m-aș duce. Și chiar o să mă duc, căci sunt invitată la cină în rulotă. Cu prima ocazie când vor ajunge în București, Elena și Cosmin își vor parca căsuța și la noi în fața
Ați trăi un an într-o rulotă? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18445_a_19770]
-
minunăție a tehnicii moderne, având dublă penetrare și jet, plus acumulatori care țineau zece ore. Cel vechi, care-i rămăsese și cam mic, se gândea să i-l dea în dar unei colege, o tocilară ochelaristă care mai mereu se smiorcăia că pe ea n-o bagă nimeni în seamă deși ... Se simțea frumoasă, bună, generoasă ... Era fericită! Și, precum bine știm, nimic nu contează mai mult decât asta! Mihai BATOG BUJENIȚĂ Iași, 15 octombrie 2014 Referință Bibliografică: Mihai BATOG BUJENIȚĂ
EXCURSIA DE DOCUMENTARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383685_a_385014]
-
încă mai sunt active, determinate de-a lungul timpului de către biserică, prin care femeile trebuiau să se priveze... fapt pentru care sunt nevoite al căuta în altă parte..plăcerea aia..ce se lasă prea mult așteptată încă de când fetiță se smiorcăia... Deci, 'sfatul altruist/feminist': “Mari greșeli faceți fetelor... Chiar dacă sunteți mai pudice, chiar dacă nu aveți noroc în viață sau chiar dacă nu vă place să faceți sex, nu vă opriți în a crede că acolo, undeva, în lumea asta există un
S-AR NUMI INTIMUL...? (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380215_a_381544]
-
categorie intră?... (Zgomote. Tare:) Poate mă lași fără pahare!... Soră-ta... nu e zi să nu spargă. Cel puțin unu’. Dacă n-o face... zici că... a dat camionu’ peste ea... Plată. Și acră... De ce taci? Rareș: - Din respect. Ana: (Smiorcăindu-se.) - Mă iei în zeflemea... Rareș: - Mamă!... În ritmul ăsta... o s-o iau razna! Ana: - Îmi spui? Rareș: - Mă rog? Ana: - De ce te-ai făcut profesor de geografie? Rareș: Din pasiune. Ana: - Ce pasiune?... (Pauză.) Harta?... Sau globu’? Rareș: - Globu
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
acum pe noră-ta o cheamă Ilona. Pe Elena s-o uiți, nu mai există pentru familia noastră. Pe băiatul mai mic, Petrache, îl îmbrățișă fără nici o reținere, tot plângând. Spre nedumerirea lui Gheorghe, și frate-său începu să se smiorcăie. Spune-mi, Petrică... așa îi spunea bătrâna fiului mai mic, cum știa că fusese alintat și tatăl ei, pe care nu-l văzuse niciodată. Băuse esență de oțet, să scape de cătănie. A scăpat de armată, dar și de viață
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
o femeie... bună s-o pui la rană era! S-o pui la rană, nu alta! Auăleu, că bună eraaaaaa. Că ca ea mai rar, așa un sufleeeet. Bună, nebună, e reținută de organe. Babele încetară la unison să se smiorcăie. Adică cum? se miră Florica. Cum reținută? De ce organe? — Organele de poliție! se enervă polițistul. Ce alte organe? Păi, ce-a făcut? — Ce-a făcut, ce n-a făcut... Cert e că e reținută. — Domnu’ polițist, dar tre’ să fi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
-alea de le croșeta ea? Păi și ce-are? se enervă Florica. Niște căciulițe prăpădite, acolo. Că măcar una de i-aș fi cumpărat și io. Auăleeeu..., auă leeeeu..., începu din nou Florica să bocească. Babele se puseră iar pe smiorcăit. — Căciulițe, necăciulițe, le vindea? — Le vindea..., ziseră babele descumpănite. — Aaa-ha! Deci recunoașteți că făcea comerț ilicit! — Ba nu recunoaștem nimic, mama ta de vierme ne no rocit, i-o-ntoarseră babele. Al dracu’ gabor, auzi la el, comerț ilicit! — Auzi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
părculeț. Din cauza lacrimilor care îi acoperiseră ochii ca o pisică ce se așază în geam exact în momentul în care privirea încearcă să focalizeze ceva, își dădu seama prea târziu că era proas păt vopsită. Nu pisica. Banca. Plecă umilit, smiorcăindu-se și cu o fâșie verde de-a lungul sacoului. Iată-te însemnat de propria ți prostie. Cui îi păsa, în fond, dacă Gigi Pătrunjel umbla cu o dungă, fie ea și verde, de-a lungul sacoului? Era treaba lui
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mei a decăzut. O incultură degradantă. Fete tinere și puști de liceu se gîndesc numai la sex și la băutură. Aștept cu inima cît un purice să-i văd apucîndu-se de droguri. Ah, ce greu e să fii părinte!" (se smiorcăie) Să spună asta tata despre noi... BUNICUL (sever): Ce notă ai avut tu la rom`nă la bacalaureat? SONIA (sare ca arsă): Cinci. Și? Ce legătură are? BUNICUL: Are. Că nu te pricepi. Nu tatăl tău spune asta, ci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
să vedem... Să vedem unde o înscriem pe fetiță. EDUARD: Dar ea nu vrea să se înscrie nicăieri! Zice că nu vrea să mai învețe. GETA: Eu o înțeleg perfect. EDUARD (oftează): Și eu. Sonia intră mai liniștită, dar tot smiorcăindu-se puțin. Cei trei o privesc cu jale. Bunica se duce s-o sărute compătimitor. BUNICA: Studenta bunicii! Cît ai slăbit de cînd înveți! (Mamei) N-o mai lăsa, dragă, să se obosească atît cu facultatea. EDUARD: Las-o că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
sosind exact la deschiderea dughenei, am capturat un perfect final de documentar estetizant: sfâșietoarea scenă în care bătrânul anticar plângea hohotitor peste micuțul trup înfășat în covoare învechite hoțește. Vânzătorii de la dughenele vecine au venit la rândul lor să se smiorcăie demn, acoperind bubuitura exploziei îndepărtate dinspre grădina zoologică, unde, așa cum tot orașul avea să afle, Miss Leila și căpitanul démineur Armand Mabœuf merseseră noaptea să sărbătorească ziua Franței și căderea Bastiliei.
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
bolnavă: stătea În pat, nu voia să mănânce nimic, se văicărea Întruna, chiar dacă nu o durea nimic.I-a spus Într-o seară noră si că a visat că se face bine dacă mănâncă mure proaspete.Și Începu să se smiorcăie că vrea mure, și că nimeni nu-i aduce mure, că a crescut și ea un băiat fără noroc și că are o noră care n-o Îngrijește și care abia așteaptă ca ea să moară. Începu să țipe la
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
înjurături, jinduiește "cu bale la gură" după avutul lui Victor Gomoiu, moșul stăpân peste jalnicul atelier de la Glina și care, aplecându-se mereu cu mari chinuri, are o vorbă preferată: "Futu-te-n cur, spate". Văru' Laur, care tot "se smiorcăie, se maimuțărește și se gudură cu nesfârșită voluptate", are un râs de "curviștină nătângă" și nu se dă în lături de la nimic. Atuurile lui cele mai importante sunt ascunse tot la spate. Vine un moment când tovarășii mai vârstnici și
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
bei sucul de nu știu ce papaie, când reclama televizată ți-l propune:"Atât de cool, atât de răcoros..." deși mai e vorba și de o mică tautologie... Iată de ce am plâns de bucurie la sosirea americanilor! Și împreună cu mine s-au smiorcăit toți de pretutindeni, nu numai românii! E o imensă bucurie să-ți vezi tot mai pline DEX-urile, să poți comunica tot mai ușor pe plan internațional, cel puțin la rubrica "interjecții", într-un cuvânt - să te simți lingvistic tot
Săracii de noi by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/8034_a_9359]